Pornind de la articolul domnului Radu Preda "Plagiatul ca pacat"

[stoicadorina]

Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
(actualizata pina in Aprilie 2011)

Drepturile de proprietate intelectuala sunt stipulate în Legea dreptului de autor. De regulă dreptul asupra unei creații aparțin celui care a publicat-o primul. Dacă opera este copiată de la alt autor care a publicat-o ulterior acesta poate sa se adreseze instanței dovedind cu manuscrise(schiție...) și martori ca îi aparține lui și nu celui care și-a însușit-o. Pe internet e lesne sa și se fure ideile și chiar operele dacă nu sunt protejate de legea mai sus amintită.
Un text publicat într-o carte sau revista este protejat automat iar însușrea lui este infracțiune.
Este bine sa se menționeze într-un capitol special amplasat la sfârșitul cărții, intitulat Bibliografie, de unde s-a inspirat autorul.
La urma urmei '' cărțile din cărți se scriu'' dar să nu uităm a spune cine le-a scris.

În prealabil postat de Decebal

Problema în definitiv nu este atât încadrarea plagiatului, care este aşa cum a remarcat şi Radu Preda un păcat strigător la cer, păcat de moarte, opritor de la împărăţia lui Dumnezeu (dar cui îi mai pasă în ziua de azi, chiar dintre ortodocşi, chiar dintre preoţii ortodocşi de împărăţia lui Dumnezeu?), ci mai mult este în raportul bisericarilor ortodocşi la plagiat, pentru că nu am dubii că dacă s-ar face o statistică s-ar ajunge la concluzia că cei mai mulţi plagiatori în Rumânia sunt rumânii "ortodocşi". Asta cred că ar fi adevărata problemă, anume a felului în care bisericarii coexistă cu şi tolerează păcatul, fenomenul tolerat şi practicat al plagiatului mergând în paralel cu încă un fenomen al nelegiuirii sociale practicat pe scară largă de "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", anume cel al fabricilor de diplome, reţinând totuşi amendamentul că principalii susţinători şi promovatori ai acestui sistem falimentar din punct de vedere educaţional sunt inşii care s-au perindat la puterea politică în ultimii 20 de ani şi în primul rând francmasonii care sunt arhitecţii şi proteguitorii şi profitorii acestui sistem de năruire a educaţiei serioase în Rumânia, aşa încât şi rumânii să ajungă un popor de prost educaţi, ne-educaţi şi uşor de prostit şi de fraierit oricând şi la orice oră. Loviturile de moarte care se aplică sistemului educaţional prin fabricile de diplome şi prin plagiat nu sunt altceva decât elemente componente ale războiului atipic dus de duşmanii Rumâniei şi ai Ortodoxiei împotriva naţiunii şi statalităţii rumâneşti şi împotriva creştinismului răsăritean ortodox. Faptul că Radu Preda vorbeşte, şi nu cred că este nici auzit şi nici ascultat de multă lume, nici măcar de bisericari, este însă mult prea puţin; nelegiuirile sociale merg mai departe, aducând cu ele consecinţe foarte grave pe termen lung, iar în tabăra bisericarilor şade o linişte de mormânt, ca o batistă pusă pe ţambal, asta în timp ce nelegiuiţii, dintre care foarte mulţi "buni ortodocşi", frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea"), mişună şi îşi fac de cap pretutindeni.

Domnule,

1. De ce nu scrieti corect numele tarii noastre(poate si a dvs.) România si numele poporului nostru (si al dvs.?): român?
Este de neconceput sa scrieti in continuare „Rumânia” si „rumân”. Este o lipsa de respect pentru România si pentru poporul român. Intr-o alta parte a lumii ati fi fost de mult sanctionat pentru un astfel de limbaj si pentru lipsa de respect de care dati dovada.
V-am mai intrebat si pe topicul Habemus Papam!, in 26 martie 2013, pag. 26, mesaj 251.

2. Ce inseamna „bisericari ortodocsi”?

3. De ce folositi un ton total lipsit de respect: << "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", „frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea")>>si altele asemenea?

4. Conform Regulamentului Forumului Crestin Ortodox:

- <<Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise.>>(pct.7)

- <<Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.(pct.12)
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3



DECI:

I. Atitudinea dvs. este jignitoare refuzand sa scrieti corect numele României si numele poporului român, folosind in continuare termenul”Rumânia” pentru tara si „rumân” pentru popor. Nu este o jignire adusa unei persoane (chiar si o astfel de atitudine este grava) este o jignire adusa si unei tari si unui neam .


II. Cinstirea Sfintelor Icoane face parte din in Credinta ortodoxa.

<<Este bine cunoscută dragostea pe care o au creștinii față de icoană. În Biserică cinstim sfintele icoane în chip firesc, aşa cum au făcut părinţii şi strămoşii noştrii. Astfel, icoana şi credinţa în icoane este o zestre spirituală pe care o primim de la înaintaşii noştrii şi o lăsăm moştenire urmaşilor noştrii, ca pe un semn al statorniciei noastre în credinţa ortodoxă. De aici vine şi ataşamentul faţă de icoana păstrată de la străbuni, pe care o lasă, la rândul lor, ca pe un odor scump, urmaşilor.>>

http://www.revistaortodoxa.ro/?p=329

<<Închinarea la sfintele icoane face parte din cultul creştin ortodox, iar icoana concentrează imaginativul religios, fiind o adevărată „teologie în imagine”, şi egalând prestigiul cuvântului evanghelic cu imaginea „revelaţiei divine” instituind un tip de comunicare între om şi divinitate. Din perspectiva trăirii cu divinitatea religioasă, ea semnifică „Prezenţa şi Întâlnirea” cu divinitatea, este o epifanie şi „după cum în Euharistie, forma pânii şi a vinului nu este Hristos ci locul prezenţei sale reale, la fel icoana nu este Hristos, ci locul prezenţei Sale Duhovniceşti3]”.>>
http://www.revistateologica.ro/articol.php?r=37&a=3576

Daca in credinta dvs. nu sunt cinstite Sfintele Icoane corect ar fi sa va abtineti de la comentarii nepotrivite si necivilizate care pot fi considerate ca denigratoare pentru credinta ortodoxa.

III. Pacatele de tot felul sunt ispitele cu care se lupta toti crestinii de pe pamant (si nu numai) indiferent ca sunt:
ortodocsi, romano - catolici sau greco- catolici, protestanti etc.

<<JAMES CAMERON, obligat să predea schiţele scenariului "Avatar" unui bărbat care îl acuză de PLAGIAT

Un judecător american i-a ordonat regizorului James Cameron să cedeze schiţele scenariului celebrului său film "Avatar" (2009) avocaţilor unui bărbat care susţine că el este autorul poveştii, informează AFP.

Eric Ryder a dat în judecată, în 2011, pe James Cameron şi compania acestuia de producţie cinematografică Lightstorm Entertainment, susţinând că filmul a fost realizat pe baza unei poveşti pe care a scris-o el, intitulată "K.R.Z. 2068".>>


http://www.gandul.info/magazin/james...agiat-10519607

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

1. De ce nu scrieti corect numele tarii noastre(poate si a dvs.) România si numele poporului nostru (si al dvs.?): român?
Este de neconceput sa scrieti in continuare „Rumânia” si „rumân”. Este o lipsa de respect pentru România si pentru poporul român. Intr-o alta parte a lumii ati fi fost de mult sanctionat pentru un astfel de limbaj si pentru lipsa de respect de care dati dovada.

I. Atitudinea dvs. este jignitoare refuzand sa scrieti corect numele României si numele poporului român, folosind in continuare termenul ”Rumânia” pentru tara si „rumân” pentru popor. Nu este o jignire adusa unei persoane (chiar si o astfel de atitudine este grava) este o jignire adusa si unei tari si unui neam.

Îmi cer iertare dacă o interpretaţi ca pe o jignire la adresa românilor. Ştiţi cum se zice: "unde dai şi unde crapă".

Chiar dacă nu de foarte mult timp românii îşi spun români iar ţării România, acesta nu este un lucru universal valabil în istoria românilor. Pe vremuri, cu câteva secole în urmă, înşişi românii se numeau ei pe ei înşişi cu numele de rumâni; din punct de vedere istoric aceasta este denumirea veche a românilor, chiar dacă ea era asociată în special cu o anumită clasă socială în Ţara Românească.

Schimbarea din rumâni în români a venit mai târziu, ea nu caracterizează modul originar în care înşişi românii se identificau, şi a fost făcută încercând să se sugereze trimiterea la Roma, Imperiul Roman, romanitate, latinitate. Doar că românii deşi sunt într-adevăr strănepoţi şi ai unor romani, nu prea au mare legătură cu Roma; cu Roma, din punct de vedere biologic, mai mare legătură au italienii, nu românii.

Şi ca să procedez şi eu cum faceţi dumneavoastră, o să aduc şi eu citate ca să vedeţi că am dreptate şi că nu doar că nu am avut vreo intenţie jignitoare faţă de neamul şi naţiunea din care fac parte ori faţă de ţara în care trăiesc şi căreia i-am mai şi jurat credinţă şi apărare ca militar, dar nici nu am adus din punct de vedere ştiinţific istoric vreo jignire poporului din care fac parte:

„Așa și neamul acésta, de carele scriem, al țărâlor acestora, numele vechiŭ și mai direptŭ ieste rumân, adecă râmlean, de la Roma. Acest nume de la discălicatul lor de Traian, și cât au trăit [...] tot acest nume au ținut și țin pănă astăzi și încă mai bine munténii decât moldovénii, că ei și acum zic și scriu țara sa rumânească, ca și românii cei din Ardeal. [...] Și așa ieste acestor țări și țărâi noastre, Moldovei și Țărâi Muntenești numele cel direptŭ de moșie, ieste rumân, cum să răspundŭ și acum toți acéia din Țările Ungurești lăcuitori și munténii țara lor și scriu și răspundŭ cu graiul: Țara Românească.” (Miron Costin)

În istorie, până în sec. XIX, Românii au deținut endonimul de rumâni (termen istoric învechit) și exonimul de vlahi, olahi sau valahi (care în limbile popoarelor înconjurătoare însemna români : în Bulgaria, precum și în unele regiuni din Serbia (Timoc), Grecia,[37] Macedonia și Cehia,[38] exonimul acesta este utilizat încă astăzi).
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rom%C3%A2ni

Rumân era termenul folosit în trecut pentru țăranul neliber din Țara Românească ce avea statutul de șerb, clăcaș, în timp ce în Moldova era folosit cuvântul vecin[1], iar în Transilvania pentru că erau de mai multe categorii li se spunea iobagi și slugi. Aceștia depindeau de un stăpân care putea să fie domnul, un boier sau o mănăstire și locuiau pe moșia stăpânului, formând sate domnești boierești sau mănăstirești[2].
http://ro.wikipedia.org/wiki/Rum%C3%...ocial%C4%83%29

Inclusiv în limbile străine veţi întâlni în numele dat poporului nostru folosit u şi nu o: de multe ori veţi vedea în engleză scris şi pronunţat rumanians, iar în franceză roumains şi Roumanie (iar ou se pronunţă u), în germană rumanien.

Cu această ocazie am şi argumentat de ce preferam şi prefer acea terminologie mai veche şi îmi cer încă o dată scuze pentru că nu am avut nici o intenţie de jigni vreun român sau vreo româncă prin folosirea acelui termen vechi.

În prealabil postat de Nastya

3. De ce folositi un ton total lipsit de respect: << "mult- şi bine-credincioşii" "ortodocşi", „frecventatori fideli ai fumului de cădelniţă şi ai ipocritului sărutat de icoane (căci în cam atâta le stă lor "creştinarea")>>si altele asemenea?

4. Conform Regulamentului Forumului Crestin Ortodox:

- <<Comunitatea CrestinOrtodox.ro nu este un loc pentru insulte si jigniri
Discutiile ce au ca tema barfa, cat si cele menite sa produca scandal, discriminare si afectarea integritatii unei persoane/institutii, sunt interzise.>>(pct.7)

- <<Nu acceptam sa fie denigrata credinta ortodoxa.(pct.12)
http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=3

Îmi cer iertare din nou, chiar nu aveam în intenţie să denigrez credinţa creştină ortodoxă, dar referitor la bârfe, etc, să îmi fie cu iertare dar când văd câte se întâmplă în jur sub masca şi acoperirea credinţei pe care unii şi-o trâmbiţează ca ortodoxă, mă mai scapă gura, chiar şi în post. Ştiţi, este destul de greu când ai o anumită înţelegere şi o anumită sensibilitate să vezi, să suporţi şi să tolerezi, chiar şi numai la nivel de limbaj, atâta stricăciune câtă are loc sub masca pe care unii şi-o folosesc ca ortodocşi.

Dar nu ştiu dacă dumneavoastră sunteţi cea mai în măsură să îmi faceţi o astfel de critică ziditoare, când îmi aduc aminte cum puneaţi pe spatele ortodocşilor, cred că tot la subiectul Habemus papam, atâta şi atâtea lucruri, avorturi, tot felul de nelegiuiri, etc, vă aduceţi dumneavoastră aminte ca să nu mă apuc eu să vă aduc aminte.

În prealabil postat de Nastya

II. Cinstirea Sfintelor Icoane face parte din in Credinta ortodoxa.

Daca in credinta dvs. nu sunt cinstite Sfintele Icoane corect ar fi sa va abtineti de la comentarii nepotrivite si necivilizate care pot fi considerate ca denigratoare pentru credinta ortodoxa.

Sunt de acord cu dumneavoastră. Nu aveam intenţie de a denigra sau de a induce vreo denigrare cinstirii sfintelor icoane, ci critica mea era îndreptată în cu totul altă direcţie, anume împotriva formalismului religios al acelor făţarnici care de ochii lumii se prefac ca fiind şi creştini şi ortodocşi, dar când vine vorba despre aplicarea concretă a moralei creştine în opţiunile vieţii nu se dau înapoi de la a fura, a plagia, a fura la cântar în feluri şi chipuri, a face corupţie, a ucide, chiar şi numai la nivel sufletesc ori duhovnicesc, etc etc etc. Acum poate înţelegeţi şi cine sunt bisericarii, sau măcar o parte largă dintre ei.

@Decebal

<<Constiinta aceasta, ca Il avem pe Dumnezeu Tata in cer si ca noi trebuie sa ne comportam in aceasta viata ca fii ai Sai, o marturiseste rugaciunea care premerge rugaciunii Tatal nostru, la Sfanta Liturghie si la Sfanta Cununie:”Si ne invredniceste pe noi, Stapane, cu indraznire, fara de osanda, sa cutezam a Te chema pe Tine, Dumnezeul cel ceresc, Tatal, si a zice: Tatal nostru care esti in ceruri, sfinteasca-se numele Tau..” Deci noi cerem o invrednicire speciala ca sa putem spune rugaciunea Tatal nostru, marturisind ca s-ar putea intampla sa ne osandim spunand rugaciunea Tatal nostru. Si aceasta s-ar intampla in cazul cand nu implinim cele pe care le cerem in rugaciune sa le implinim cu fapta, cum ar fi, de pilda: „Faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant” sau:”Si ne iarta noua gresalele noastre, precum si noi iertam gresitilor nostri”. Daca nu iertam noi, nu putem avea nadejde sa fim iertati de Dumnezeu. Deci rugaciunea Tatal nostru ne obliga.>>
(Arhimandrit Teofil Pârâian, Principii si repere pentru viata duhovniceasca a crestinului, Extras din volumul „Din ospatul credintei” – editia a doua, Editura Mitropolia Olteniei, Craiova – 2006, pag. 34).

Deci: suntem crestini, iertam si rugam sa fim iertati.

Dumnezeu sa ne ajute sa fim crestini. Si sa ne iertam unii pe altii ca sa ne putem iubi unii pe altii <<ca intr-un gand sa marturisim: „Pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, Treimea ce-a de o fiinta si nedespartita”.>>


Incursiunea in istoria noastra nu a a vut darul de a justifica optiunea dvs. de a gandi si a scrie gresit numele României si al poporului român.
In Constitutia României, Titlul I, la art.1, al. (1) România este stat ....
Iar la art.2, al. (1) se vorbeste despre poporul român.....
Deci: Optiunea dvs.??


Daca englezii sau francezii sau etc... nu pronunta corect numele tarii noastre si al poporului nostru nu este un argument in favoarea optiunii dvs.

Stim cu totii ca pronuntam:

Franta, francez desi ei isi spun France, français

Anglia in loc de England, englezi in loc de the English

Rusia in loc de Россия, rusi in loc de русский

Germania in loc de Deutschland si germani in loc de Deutsch

Suedia in loc de Sverige si suedez in loc de svensk. Etc. etc.

@Decebal

1) In privinta atitudinii dvs. fata de credinta ortodoxa va reamintesc doar:

<<Şi nici măcar un cult al Crucii nu exista, cult care fie vorba între noi nu are o necesitate absolut obligatorie, te poţi mântui şi îţi porţi purta crucea urmându-L, imitându-L pe Hristos şi fără ca să te închini unui lemn şi fără să îi aduci ode, aşa cum se face la "ortodocşi" care personifică crucea în acatiste.>>
(Habemus papam, mesaj 23)

Daca un sititi e bine sa aflati ca in credinta crestin ortotodoxa:
- este cinstita Maica Domnului
- este cinstitita Sfanta Cruce
- sunt cinstite Sfintele icoane

Dumneavoastra stiti ce ganditi despre toate acestea si, de cate ori ati avut prilejul, v-ati exprimat punctul de vedere.

Asta n-ar fi o problema, daca exista respect pentru credinta fiecarui om. Din acest motiv forumul este deschis tuturor opiniilor si credintelor daca totul se desfasoara civilizat si cu respect.


2) Spuneti dvs.:
<<Dar nu ştiu dacă dumneavoastră sunteţi cea mai în măsură să îmi faceţi o astfel de critică ziditoare, când îmi aduc aminte cum puneaţi pe spatele ortodocşilor, cred că tot la subiectul Habemus papam, atâta şi atâtea lucruri, avorturi, tot felul de nelegiuiri, etc, vă aduceţi dumneavoastră aminte ca să nu mă apuc eu să vă aduc aminte.>>

Eu stiu foarte bine ce am scris pe forum.
Nu i-am impovarat pe crestinii ortodocsi cu nelegiuiri. Tot ce am scris referitor la avorturi, crime, oameni fara adapost, violuri etc. sunt date statistice pe care nu le-am initiat eu, nu le-am comandat eu si nici nu le-am intocmit eu.

Daca o sa stam cu capul in nisip ca strutul, ramanem in stadiul in care ne aflam acum, si nu e bine si mai ales, nu e crestineste.

Exista si optiunea idilica despre ce se intampla acum sau ce s-a intamplat de-a lungul timpului in neamul nostru. Dar nu ne ajuta. Daca suntem crestini ortodocsi, si statisticile asa spun, atunci ar trebui sa stim ca un pas important in drumul nostru spre mantuire este constientizarea pacatului. Ca sa stim care e starea noastra. Asta ne va ajuta sa fim smeriti. Asta ne va ajuta la spovedanie. Nu putem – si nici nu avem dreptul – sa ne împăunăm cu merite pe care nu le avem.

Stim cu toii, sau ar trebui sa stim, ca nu exista om fara de pacate. Mantuitorul Iisus Hristos ca Om Adevarat este fara de pacat, pentru ca, in acelasi timp este si Dumnezeu Adevarat.

Constientizarea starii de pacat nu este denigrare.
Daca intr-o familie sunt doi copii si unul dintre ei se drogheaza, ce facem: il lasam sa o faca in continuare, ne prefacem sa nu se intampla nimic?

(Desi este off-toppic cred ca se potriveste aici. Va rog sa ma scuzati)

Pentru ca suntem in Saptamana Mare, sa ne amintim de ce trebuie sa Cinstim Sfanta Cruce.
Va dau mai jos cateva fragmente dintr-un articol al Monahului de la Rohia, bunul parinte Nicolae Steinhardt.

Dumnezeu sa ne ajute sa ne fie de folos cuvantul parintelui si sa trecem cu sufletul cat mai curat aceasta saptamana, rugandu-ne lui Dumnezeu si multumindu-i pentru toate incercarile, si binefacerile pe care le primim. Si sa nu uitam:"Crucea a mantuit neamul omenesc" cum spunea bunul parinte Arsenie Papacioc.


<<Nu socotesc utile – şi nu intră în obiceiul meu să le practic -discuţiile contradictorii cu aceia cărora lumea le dă îndeobşte numele de „sectanţi”, cu fraţii noştri de altă credinţă adică. Este fiecare liber a crede ce vrea, să meargă pe calea pe care-l poartă inima şi-l îndeamnă conştiinţa, urmând, fireşte, a purta răspunderea alegerii tăcute.

Învăţătura lui Hristos pe aceste două entităţi chiar se întemeiază: pe libertatea deplină a insului, pe întreaga lui răspundere în ziua Judecăţii celei mari.

Sunt însă două evlavii de care cu adâncă părere de rău constat că stau departe fraţii noştri de altă credinţă, lipsindu-se astfel de două mari şi minunate consolări şi săvârşind totodată, sunt convins, două imense greşeli.

Despre Cruce se afirmă, sub o formă ori alta, că a fost un simplu mijloc de tortură şi ucidere, pe care ce rost ar avea să-l proslăvim şi venerăm? (Trecând uşor peste preînchipuirile din Vechiul Testament: năhuştanul lui Moise, Iacov proptit în toiagul său şi binecuvântându-şi fiii, armata israeliteană biruitoare numai atâta vreme cât Moise sta cu braţele întinse[Susţinut de doi oameni, unul de-a dreapta altul de-a stânga, spre deosebire de Hristos, singur pe cruce, îndurându-şi durerile până la moarte, sub privirile neputincioase ale tâlharilor]).

La ce bun să ne închinăm unei abjecte unelte de chinuire şi executare a criminalilor, folosită de romani şi de iudei? Ba ni se dă de înţeles că semnul crucii şi crucea însăşi sunt cu adevărat profanări ale cultului creştin.

Crucea prin urmare e înlăturată din casele de rugăciune şi din viaţa spirituală a fraţilor noştri de altă credinţă. Rău fac, greşit procedează, la bun şi puternic sprijin renunţă.

Crucea, pentru Hristos, nu-i simplu şi degradant instrument de tortură şi moarte.
E sfânta cruce stropită şi sfinţită de scumpul şi preacuratul sânge al Mântuitorului nostru. [Celor ce obiectează ortodocşilor şi catolicilor că se închină la două lemne suprapuse, li se poate răspunde: nici gând să se închine la două lemne suprapuse! Se închina la cu totul altceva: La crucea pe care a şiroit, sfintindu-o, scumpul sânge dumnezeiesc. ]

E altar, e locul sacru al suferinţei Nevinovatului, al Răscumpărării omenirii şi al ruperii zapisului ce apăsa asupra noastră de la Adam încoace.
Pe cruce s-a săvârşit Cel care, ascultând de porunca Tatălui şi pentru mântuirea noastră, S-a deşertat de a Sa dumnezeire şi a primit moartea, şi încă moartea pe cruce.
Pe cruce s-a oficiat o slujbă şi o jertfa şi un act de reaşezare a omenirii în situaţia ei de necorupţie originara.

Hristos, fratele, prietenul, însoţitorul nostru, dar şi Cel CE Şi-a aflat sfârşitul pe lemnul blestemat, sub privirile ironice şi biruitoare ale unor duşmani neînduplecaţi, setoşi de spectacolul zvârcolirilor bietului trup sortit morţii.>>


http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...stirea-crucii/

<< Adevărul adevărat, Capătul nopţii. Iar noi sa dăm uitării şi să trecem neatenţi pe lângă acest fapt de iubire de neînchipuit şi de părtăşie fără seamăn a nesulemenitei noastre incertitudini omeneşti!

Câtă nedreptate, nesimţire, ingratitudine, împietrire, învârtoşare şi dispreţ ar fi din partea noastră!

Cum de ne-am înfrăţi cu toţi acei care treceau clătinându-şi bărbile şi rânjind sarcastic pe dealul Căpăţânii?

Să tăgăduim, să uităm, să ne prefacem neştiutori! Oare nu am deveni ucenicii bătrânilor şi cărturarilor care-şi râdeau de chinul unui semen (cum socotea el) al lor, amestecând făţarnica milă cu năvalnica bucurie şi rostind: să se dea acum jos de pe cruce ca să vedem şi să credem?

A nu pomeni Crucea, a ne feri de amintirea celor petrecute pe Golgota e, parcă, tot una cu a minimaliza fapta lui Iisus, a o relega printre alte jalnice amănunte istorice, a voi cu tot dinadinsul să uiţi un incident neplăcut.

Au mai fost prooroci, învăţători, filosofi şi doctrinari de seamă care au predicat şi enunţat lucruri frumoase, înălţătoare, minunate. Dar care-i acela care şi-a pus la bătaie trupul şi s-a dat de bună voie unei morţi îndelungate şi cumplite? Nici unul nu s-a învoit să moară „ca un câine”, aidoma eroului lui Kafka.

Şi tocmai caracteristica aceasta a lui Hristos să fie refulată în adâncurile conştiinţei noastre susceptibilă şi stăpânită de grija îngropării accidentelor (sau, fie, erorilor) supărătoare pentru chietudinea noastră sufletească? Să eliminăm esenţa, fapta capitală, neegalabilă, inimaginabilă pentru psihia noastră mai presus de orice auto-compătimitoare?>>

<<Fără de cruce şi răstignire, Hristos ar fi fost un mare şi nobil propovăduitor; numai prin ele Se mărturiseşte Fiu al lui Dumnezeu, Fiu al Omului, şi Izbăvitor.

A ne lepăda de cruce – chiar fără intenţii rele şi hulitoare -înseamnă a nu înţelege misiunea pământească a lui Hristos, voinţa Sa de a Se identifica soartei omeneşti, de a o cunoaşte în forma sa cea mai neprefăcută.

Ecce homo, vorba aceasta a lui Pilat Îl identifică pe Fiul lui Dumnezeu cu omul şi destăinuie omului cât de mare a fost dragostea Ziditorului pentru făptura Sa.
Pe cruce s-au unit dumnezeirea şi omenirea – indisolubil – şi s-a pecetluit îndumnezeirea făpturii.

Aşezând crucea la loc de cinste în biserică şi în casă, purtând-o sub chip de cruciuliţă pe trupul sau veşmintele noastre, ne afirmăm de fapt co-dumnezeirea, aducem prinos de cunoaştere condiţiei omeneşti care nu-i decât vrerea de teandrie.>>

http://nicolaesteinhardt.wordpress.c...stirea-crucii/

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Nastya

<<JAMES CAMERON, obligat să predea schiţele scenariului "Avatar" unui bărbat care îl acuză de PLAGIAT

Un judecător american i-a ordonat regizorului James Cameron să cedeze schiţele scenariului celebrului său film "Avatar" (2009) avocaţilor unui bărbat care susţine că el este autorul poveştii, informează AFP.

Eric Ryder a dat în judecată, în 2011, pe James Cameron şi compania acestuia de producţie cinematografică Lightstorm Entertainment, susţinând că filmul a fost realizat pe baza unei poveşti pe care a scris-o el, intitulată "K.R.Z. 2068".>>


http://www.gandul.info/magazin/james...agiat-10519607

Avatar e Pocahontas in spatiu, nu prea vad cum poate sa zica cineva ca a fost ideea lui.
Acum, proiectul Avatar in sine(cel cu teleprezenta printr-un alt organism) e probabil din povestea SF "Call me Joe".

[Decebal]

În prealabil postat de Nastya

Eu stiu foarte bine ce am scris pe forum.
Nu i-am impovarat pe crestinii ortodocsi cu nelegiuiri. Tot ce am scris referitor la avorturi, crime, oameni fara adapost, violuri etc. sunt date statistice pe care nu le-am initiat eu, nu le-am comandat eu si nici nu le-am intocmit eu.

Daca o sa stam cu capul in nisip ca strutul, ramanem in stadiul in care ne aflam acum, si nu e bine si mai ales, nu e crestineste.

Dacă aveţi atâtea de reclamat atunci poate ar fi bine să vă duceţi la duhovnicul dumneavoastră, cum recomandau unii pe aici, să vedem ce rezolvare cu implicaţii semnificative la nivel social vă dă. Sau puteţi să mergeţi la preotul de parohie, la episcopul de aparţineţi sau chiar la patriarh ca să le arătaţi că atunci când le puneţi aşa zişilor ortodocşi atâtea în spinare, de fapt chiar păstorilor lor le puneţi, care i-au călăuzit, învăţat, supravegheat, creştinat aşa de "bine" cum au făcut-o. Ce credeţi că rezolvaţi dacă veniţi şi scrieţi pe un forum pe care s-ar putea să nu vă bage nimeni în seamă, de asemenea neavând nici un feed-back referitor la impactul celor spuse de dumneavoastră; mergeţi la păstorii dumneavoastră, despre care am toată încrederea că vă vor lua foarte serios în seamă, s-ar putea chiar să vă coopteze într-o celulă de rezolvare a problemelor, să vă dea o remuneraţie grasă pentru ideile salvatoare pe care le aveţi, şi să vă dea şi o decoraţie pentru semnalele de alarmă pe care le trageţi; eu un singur lucru vă doresc special: să nu vă smintiţi (sau mai bine spus, să nu vă smintească).

În prealabil postat de Nastya

Daca suntem crestini ortodocsi, si statisticile asa spun, ...

Cred că v-am mai sugerat o dată că faceţi confuzie între "ortodocşii" de statistică şi creştinii ortodocşi. Realitatea, nu statistica, şi teologia ar trebui să vă spună că ortodocşii nu sunt chiar aceia pe care i-aţi identificat dumneavoastră. Am văzut că îmi ţineţi lecţii de credinţă; în acest context nu prea îmi explic cum nu puteţi vedea care este diferenţa între numărul real şi cel statistic de creştini ortodocşi.