acea putere si egoismul

[FLeure]

Citeam in legatura cu niste canoane, in spiritualitate risti sa devii puternic,invincibil.Practic mintea ta poate fi invinsa dar niciodata infranta si totul se poate cuceri in fata inimii tale pentru ca ai pasiune.Pentru ca suferinta ta trebuie sa nu aiba limite,tu trebuie sa nu ai limite.sa nu fii ingaduitor cu tine ci Dumnezeu sa fie, pentru ca tu trebuie sa urmezi.Sa jertfesti oarecum,dand maximul din tine,urmand.Si daca stim ,,calea spre Dumnezeu este crucea de zi cu zi'',uneori ne putem gandi,groaznic,ca religia noastra e un fel de a fi puternici,ca a fost salvarea de la animalitate(voi uita ce am fost,voi crede ca a fost o solutie),ca ne-am folosit de ea ca de un sistem de aparare,ca am devenit puternici de pe urma Lui Dumnezeu, transformandu-L pe Dumnezeu in concept cultural tocmai din cauza propriei noastre mandrii.Ce trebuie sa faci ca sa ramai umil, si pentru a nu te mandri deodata cu ce ai devenit prin pocainta si sa nu cazi?
nu am facut nimic,nimic nu mi-a apartinut dar numai placerea,insusirea etc m-au facut sa simt ca eu am facut tot,sa uit ca am umblat pe planul lui Dumnezeu,nemerituos si sa-L consider ca pe un concept ajutator. deci ce faci pentru ca la un moment dat ti-e clar in minte ca si pacatul ca vei fi pedepsit pentru orice trufie ascunsa..
apoi mi-e groaza de mine sa ma gandesc vreodata ca pot trece peste orice pentru ca am crestinism cand sunt lipsit de constiinta slabiciunii,ma cred de o altfel de natura si nu am decenta si onestitate

[Mihailc]

O temă filocalică mai puţin cunoscută este "lăcomia duhovnicească", o patimă de-a dreapta care nu se deosebeşte cu nimic de orice altă formă a lăcomiei, în afară de obiectul ei. Suntem obişnuiţi să credem că nu există exces în practicarea evlaviei, că orice am face nu ajunge sau este mereu prea puţin, dar Părinţii ne atrag atenţia că şi aici putem surpa convinşi fiind că de fapt zidim, precum în orice făptuire care ocoleşte instanţa dreptei socoteli.
Şi în zilele noastre, când religiozitatea ocultează din ce în ce mai perceptibil bisericescul, asceza este practicată preponderent pe versantul negativ, iar iar partea pozitivă este neglijată cu desăvârşire. Altfel spus, suntem stăpâniţi de obsesia demolării fără să ne îngrijim de reconstrucţie, şi riscăm astfel să ne pustiim viaţa mai rău decât înainte.

Însuşi Domnul ne atrage atenţia asupra insuficienţei şi primejdiei ascezei negative în Matei 12; 43-45 :

"Şi când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi nu găseşte. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieşit; şi venind, o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, sălăşluiesc aici şi se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi."

Postul poate fi eliberare de patimi, dar poate fi şi stăruinţă încăpăţânată de a face performanţă cantitativă, în cazul din urmă ego-ul recuperând cu dobândă pierderile suferite iniţial prin pornirea spre înfrânare.
La fel şi cu consumerismul religios, ale cărui manifestări sunt: excesul de formă bisericească, tendinţa de a sta tot timpul în biserică, neglijând total celelalte aspecte ale vieţii care aspteaptă să fie primenite tocmai de la frecventarea receptivă a sfintelor slujbe, folosirea artei bisericeşti în scopul divertismentului, mai ales a muzicii liturgice pe post de muzică ambientală, ascultată pretutindeni şi banalizată prin uz impropriu, umplerea casei cu icoane şi tablori religioase aşezate/îngrămădite alandala, adoptarea unei vestimentaţii (şi look în general) care copiază ostentativ exterioritatea monahală, imitarea lemnoasă a vocabularului bisericesc/patristic/filocalic combinat cu o sfătoşenie penibilă şi multe alte simptome ale lucrării drăceşti dinlăuntrul evlaviei.

Mulţumim de comentariu, Mihail, este o bună aducere aminte de a nu cădea în extreme. Înc-o dată (iar şi iară) realizez că schimbările se petrec în timp, e nevoie de răbdare şi perseverenţă pentru a (ne) zidi. Cădem, dar să nu rămânem căzuţi. Conştientizarea oricărui păcat este, cred, primul pas spre renunţarea la el.

[FLeure]

am ametit putin cand am citit de extreme si consumerism religios. cine stabileste extremul cand omul e un model.
sensul vietii este dumnezeu.foarte general.relevat unui chirurg,mistic,filozof etc
e ca si cum dumnezeu ar cladi.o parte din noi am fi femei.am sta cu tamaie in mana si am purta fuste negre fara sa descoperim sau am ramane in mediocritate,o alta parte am ajuta la cladire.practic vad omul ca participant,imi aduc aminte de Berdiaev,daca omul se aseamana cu Dumnezeu atunci trebuie sa si creeze.fara pacat sa isi doreasca maximul,idealul,sa riste sa isi distruga viata pentru o parte de adevar de care ziceam chiar si daca n-ar gasi-o si partea de adevar i s-ar surpa printr-o eroare care i-ar fi cuprins toata cercetarea,ca unui copil caruia i se trage sageata in ochi in loc sa i se traga deasupra capului,in mar.
ce merit are un poet de exemplu pentru ce face?
faci parte din a crea ceva,faci parte din constructorii unei cladiri dar mergi pe un plan.Ce faci cand uiti ca te-ai folosit de arhitect,cand nu te intrebi ce ai facut tu si anume doar ai relevat ceea ce deja exista. bucuria reusitei tale,bucuria creatiei nu este efortul si meritul,tu poti gandi ca ai realizat inloc sa gandesti ca nu tu ai facut asta.

În prealabil postat de FLeure

am ametit putin cand am citit de extreme si consumerism religios. cine stabileste extremul cand omul e un model.
sensul vietii este dumnezeu.foarte general.relevat unui chirurg,mistic,filozof etc
e ca si cum dumnezeu ar cladi.o parte din noi am fi femei.am sta cu tamaie in mana si am purta fuste negre fara sa descoperim sau am ramane in mediocritate,o alta parte am ajuta la cladire.practic vad omul ca participant,imi aduc aminte de Berdiaev,daca omul se aseamana cu Dumnezeu atunci trebuie sa si creeze.fara pacat sa isi doreasca maximul,idealul,sa riste sa isi distruga viata pentru o parte de adevar de care ziceam chiar si daca n-ar gasi-o si partea de adevar i s-ar surpa printr-o eroare care i-ar fi cuprins toata cercetarea,ca unui copil caruia i se trage sageata in ochi in loc sa i se traga deasupra capului,in mar.
ce merit are un poet de exemplu pentru ce face?
faci parte din a crea ceva,faci parte din constructorii unei cladiri dar mergi pe un plan.Ce faci cand uiti ca te-ai folosit de arhitect,cand nu te intrebi ce ai facut tu si anume doar ai relevat ceea ce deja exista. bucuria reusitei tale,bucuria creatiei nu este efortul si meritul,tu poti gandi ca ai realizat inloc sa gandesti ca nu tu ai facut asta.

Din câte ştiam eu, nu omul trebuie să fie modelul.
Dar nu înţeleg exact problema ta. "Întrevăd" în mesajele tale o persoană ambiţioasă, care nu se mulţumeşte cu jumătăţi de măsură... Eu gândesc că ceea ce facem este doar înmulţirea talantului primit şi asta nu mi se pare un motiv de nemulţumire.
Iar asemănarea aş încerca să o "ating" prin iubire, nu prin creaţie.

[FLeure]

urmeaza ann,m-am grabit.odata ce l-am folosit ca ratiune de a trai,practic l-am luat ca o solutie psihologica,ca un mijloc de putere..daca il folosesti ca motiv pentru inmultirea talantului cand tu aveai de gand sa te mortifici de lene.
sa nu devin vreodata puternica prin religia mea,sa nu ma vad considerand ca am ales-o din vointa de putere.sa cred ca m-am ridicat din habar n-am,acea mila si nu din utilizarea lui ca si concept filozofic de ridicare

[anita]

În prealabil postat de FLeure

urmeaza ann,m-am grabit.odata ce l-am folosit ca ratiune de a trai,practic l-am luat ca o solutie psihologica,ca un mijloc de putere..daca il folosesti ca motiv pentru inmultirea talantului cand tu aveai de gand sa te mortifici de lene.
sa nu devin vreodata puternica prin religia mea,sa nu ma vad considerand ca am ales-o din vointa de putere.sa cred ca m-am ridicat din habar n-am,acea mila si nu din utilizarea lui ca si concept filozofic de ridicare

Dar cine se foloseste de religie pentru a deveni puternic ?
Credinta fara marturisirea pacatelor nu da roade prea bogate
Acea putere care se naste din slabiciune , e o putere daruita de Dumnezeu nu pentru a o folosi in alte scopuri decat acela de a fi sanatos si a-l marturisi pe Hristos
Cred ca va referiti la dorinta de a deveni puternic si nu a dobandi putere
Dumnezeu se scrie cu litera mare .