25%-50% din sarcini se termina cu avort spontan

PARTEA ÎNTÂI: ARGUMENTE REFERITOARE LA VIAŢA, UMANITATEA ŞI PERSONALITATEA UMANĂ

1. „Nu sunt sigur când începe viaţa umană; este o întrebare religioasă, al cărei răspuns nu poate fi dat de ştiinţă.”

1a. Dacă există vreo îndoială cu privire la apariţia vieţii umane, beneficiul de pe urma acestei îndoieli nu ar trebui să fie decât păstrarea vieţii.
1b. Manualele de medicină şi lucrările ştiinţifice de referinţă sunt de acord că viaţa începe la concepţie.
1c. Anumiţi oameni de ştiinţă şi medici recunoscuţi pe plan mondial au depus mărturie în cadrul unei comisii a Congresului SUA că viaţa umană începe la concepţie.
1d. Mulţi oameni de ştiinţă şi medici notorii au confirmat cu aceeaşi fermitate că viaţa umană începe la concepţie.
1e. Posibilitatea clonării umane nu discreditează ideea că toate fiinţele umane concepute în mod convenţional îşi încep viaţa la concepţie.
2. „Fătul este doar o parte a organismului femeii, ca şi bila sau apendicele. Nu poţi lua în serios faptul că un embrion uman este o persoană reală.”

2a. O parte a organismului său este recunoscută după codul genetic comun pe care îl împarte cu restul organismului; codul genetic al copilului nenăscut diferă de cel al mamei.
2b. Copilul poate muri în pântecele mamei, iar mama poate trăi; sau mama poate muri şi copilul poate supravieţui, ceea ce demonstrează că sunt două persoane diferite.
2c. Copilul nenăscut joacă un rol activ în propria sa dezvoltare, controlând cursul sarcinii şi timpul naşterii.
2d. A fi în interiorul cuiva, nu este acelaşi lucru cu a fi parte a ceva.
2e. Fiinţele umane nu ar trebui discriminate din cauza locului unde trăiesc.
2f. Există motive ştiinţifice substanţiale de a crede că embrionii congelaţi sunt fiinţe umane şi trebuie să li se acorde aceleaşi drepturi ca şi celor în vârstă, copiilor mai mari sau persoanelor vulnerabile.
3. „Sarcina este un embrion sau un făt – adică o aglomerare de ţesut, un produs de concepţie – nu un copil. Avortul înseamnă terminarea unei sarcini nu uciderea unui copil.”

3a. La fel ca şi cuvintele „bebeluş” sau „adolescent”, termenii de „embrion” şi „făt” se referă la fiinţa umana în diverse stadii de dezvoltare.
3b. Semantica afectează percepţiile, dar nu schimbă realitatea; un copil este un copil, nu are importanţă cum îl numim noi.
3c. Din momentul concepţiei, copilul nenăscut nu este o fiinţă simplă, ci una foarte complexă.
3d. Înainte de primul trimestru, copilul nenăscut are deja toate organele pe care le va avea şi mai târziu.
3e. Fiecare avort, opreşte o inimă să bată şi pune capăt undelor perceptibile ale creierului.
3f. Chiar şi în avorturile chirurgicale efectuate cel mai devreme cu putinţă, copilul nenăscut este uman în aparenţă.
3g. Chiar dacă copilul nenăscut nu este încă uman în aparenţă, el este ceea ce este – o fiinţă umană.
3h. Nu contează cât de neutru sună sintagma „terminarea unei sarcini”, ea înseamnă curmarea unei vieţi.

4. „Fătul poate fi viu, dar la fel sunt ovulul şi sperma. Fătul este o fiinţă umană potenţială, nu una reală; e schiţa, nu casa însăşi; e ghinda, nu stejarul.”

4a. Ovulul şi sperma reprezintă fiecare un produs al unui alt organism; spre deosebire de ovulul fertilizat, nici unul dintre ele nu reprezintă o entitate independentă.
4b. Rămăşiţele fizice ale unui avort arată sfârşitul nu al unei vieţi potenţiale, ci al unei vieţi reale.
4c. Ceva neuman nu se poate transforma deodată în ceva uman, care este mai în vârstă şi mai mare; ceea ce este uman, este uman de la bun început.
4d. Compararea copiilor nenăscuţi cu ghindele şi stejarii înseamnă dezumanizarea lor şi provocarea unei confuzii.
4e.Chiar dacă analogia ar fi valabilă, din punct de vedere ştiinţific, ghinda este pur şi simplu un stejărel în miniatură, la fel cum fătul este un adult în miniatură.

5. „Nenăscutul nu este o persoană, are o viaţă fără sens. Are doar câţiva centimetri şi nici măcar nu gândeşte. E ceva mai avansat decât un animal şi, oricum, cine ar spune că oamenii au un drept mai mare de a trăi decât animalele?”
5a. Statutul de persoană este definit prin apartenenţa persoanei la specia umană, nu în dependenţă de un anumit stadiu de dezvoltare din cadrul acestei specii.
5b. Statutul de persoană nu înseamnă mărimea, deprinderile sau nivelul de inteligenţă al persoanei.
5c. Statutul copilului nenăscut trebuie determinat pe o bază obiectivă nu de definiţii subiective ale persoanei sau care servesc propriilor noastre interese.
5d. Este un fapt ştiinţific că procesele de gândire se află în dezvoltare la copiii nenăscuţi.
5e. Dacă valoarea unui copil nenăscut poate fi comparabilă cu cea a unui animal, nimic nu ne-ar putea împiedica să comparăm valoarea unui adult cu cea a unui animal.
5f. Chiar dacă cineva crede că oamenii nu sunt mai buni decât animalele, de ce s-ar îngrozi la omorârea unui mic animal şi ar recomanda uciderea copiilor nenăscuţi?
5g. Este periculos ca oamenii care deţin puterea să fie liberi să decidă dacă viaţa celorlalţi, fără putere, are sens.
5h. Argumentele împotriva statutului de persoană a nenăscutului sunt ascunse în raţionalizare şi negare.

6. „Un făt nu este o persoană până la implantare sau până în momentul în care mişcă, sau când respiră pentru prima dată. Atunci îşi dovedeşte viabilitatea”.
6a. Implantarea reprezintă o condiţie a statutului de persoană numai dacă localizarea, nutriţia şi interacţiunea noastră cu alţii ne face umani.
6b. Mişcările copilului nenăscut reprezintă o condiţie a statutului de persoană a acestuia numai dacă realitatea sau valoarea cuiva depind de faptul că au fost observate de ceilalţi.
6c. Viabilitatea este un concept arbitrar. De ce nu am asocia atunci statutul de persoană cu bătaia inimii, undele creierului sau cu orice altceva?
6d. Punctul de vedere asupra viabilităţii se schimbă deoarece ea depinde de tehnologie, nu de copilul nenăscut în sine. În final, copiii pot fi viabili chiar din momentul concepţiei.
6e. Într-un sens mai larg, mulţi oameni născuţi nu sunt viabili deoarece sunt incapabili să supravieţuiască fără a depinde de ceilalţi.
6f. „Respiraţia” copilului, inspirarea de oxigen începe cu mult înaintea naşterii.
6g. Neajutorarea sau dependenţa cuiva ar trebui să ne determine să-l protejăm, nu să-l distrugem.
7. „Evident că viaţa începe la naştere. De aceea ne serbăm ziua de naştere şi nu ziua concepţiei şi atunci de ce nu există funeralii, în cazul pierderilor de sarcină?
7a. Recunoaşterea zilei de naştere de către oameni este culturală, nu ştiinţifică.
7b. Unii oamenii obişnuiesc să-şi înmormânteze copiii din sarcinile pierdute.
7c. Funeraliile reprezintă o exprimare a ataşării subiective a noastre de cei care au murit, nu o măsură a valorii lor adevărate.
7d. Nimic din ceea ce are un copil după naştere nu-l face mai deosebit de cum arăta el înainte de naştere.
8. „Nimeni nu poate şti cu adevărat că viaţa umană începe înainte de naştere”.
8a. Copiii ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8b. Femeile însărcinate ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8c. Medicii ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8d. Medicii de avorturi ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8e. Feministele ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8f. Societatea ştie că viaţa umană începe înainte de naştere.
8g. Mass-media ştie că viaţa umană începe înainte de naştere.
8h. Cei care sunt „pentru alegere”(pro-choice) ştiu că viaţa umană începe înainte de naştere.
8i. Dacă nu putem şti că viaţa umană începe înainte de naştere, cum putem şti că ea începe la naştere sau mai târziu?

PARTEA A DOUA: ARGUMENTE REFERITOARE LA DREPTURI ŞI LEGALITATE

9. „Chiar dacă copiii nenăscuţi sunt fiinţe umane, ei au mai puţine drepturi decât femeia. Nimeni nu se aşteaptă ca o femeie să-şi doneze organismul ca să servească drept sistem de întreţinere a vieţii altuia”.

9a. Odată ce recunoaştem că bebeluşii nenăscuţi sunt fiinţe umane, ar trebui să punem problema dreptului lor la viaţă.
9b. Dreptul la viaţă nu creşte o dată cu vârsta sau cu mărimea omului, altfel, bebeluşii şi adolescenţii ar avea mai puţin dreptul la viaţă faţă de adulţi.
9c. Comparaţia între drepturile copilului şi drepturile mamei este inegală. În cazul avortului se pune problema modului de viaţă al mamei în contrast cu viaţa bebeluşului.
9d. Este rezonabil ca o societate să accepte ca un adult să trăiască cu o inconvenienţă temporară, dacă singura alternativă este omorârea unui copil.

10. „Fiecare persoană are dreptul să aleagă. Nu ar fi corect să restricţionezi alegerea femeii, interzicându-i avortul”.

10a. Orice societate civilizată limitează libertatea persoanei de a alege, oricând această alegere face rău unei persoane inocente.
10b. „Libertatea de a alege” este o expresie prea vagă pentru o discuţie serioasă; trebuie să întrebăm mereu „libertatea de a alege ce?”
10c. Oamenii care sunt pentru alegerea avortului adesea nu sunt pentru alegere cu privire la alte chestiuni, mai puţin importante.
10d. O dată ce ai ales avortul, îl privezi pe altcineva de a alege o viaţă întreagă şi îl împiedici să-şi exercite drepturile sale.
10e. Fiecare este pentru alegere, când vorbim de a alege înainte de sarcină şi după naştere.
10f. Aproape toate încălcările drepturilor omului au fost apărate de pe poziţia dreptului de a alege.
11. „Fiecare femeie trebuie să-şi controleze propriul său corp. Libertatea reproducerii este un drept fundamental al omului.”

11a. Avortul confirmă faptul că 650.000 de femei, anual, nu îşi controlează propriul corp.
11b. Nu toate lucrurile făcute cu propriul corp sunt corecte, şi nici nu ar trebui protejate toate în mod legal.
11c. Oamenii pro-vita au fost întotdeauna pentru drepturi reproductive adevărate.
11d. Chiar şi cei care sunt pentru alegere trebuie să recunoască că argumentul „dreptului de a-ţi controla propriul corp” nu stă în picioare, deoarece copilul nenăscut este o fiinţă umană.
11e. Adesea „dreptul de a-mi controla propria mea viaţă” devine un drept de a leza şi oprima pe alţii în avantajul meu.
11f. Controlul asupra propriului corp îl poţi exersa ca să previi sarcina de la începutul începutului.
11g. Este degradant pentru organismul femeii şi egocentric să priveşti sarcina ca pe o stare „nenaturală”, negativă şi „ieşită de sub control”.

12. „Avortul este o decizie a femeii şi a medicului ei şi a nimănui altcuiva. Fiecare are dreptul constituţional la intimitate.”

12a. Constituţia nu include dreptul la intimitate.
12b. Intimitatea nu va fi niciodată un drept absolut, ea este întotdeauna dependentă de alte drepturi.
12c. Încurajarea sau asistenţa din partea unui medic nu schimbă natura, consecinţele sau moralitatea avortului.
12d. Tatăl copilului este de asemenea responsabil de copil şi ar trebui să-şi spună cuvântul.
12e. Tatăl se va confrunta adesea cu o stare de suferinţă sau vină, ca rezultat al avortului. Din moment ce viaţa sa este considerabil afectată de avort, el nu trebuie să spună nimic?
13. „Nu este corect ca femeile nemăritate să fie nevoite să se confrunte cu jena unei sarcini sau cu suferinţa de a-şi da copilul spre adopţie”.
13a. Sarcina nu este un păcat. Societatea nu trebuie să condamne o femeie nemăritată şi să facă presiuni asupra ei să facă avort, ci trebuie să o ajute şi să o susţină ca ea să nască.
13b. Alegerea proastă a relaţiilor sexuale înainte de căsătorie nu este niciodată compensată de alegerea, mult mai degradantă, de a omorî o viaţă umană inocentă.
13c. Circumstanţele jenante sau incorecte ale unei persoane nu justifică încălcarea drepturilor altei persoane.
13d. Adopţia reprezintă o alternativă excelentă care evită povara creşterii unui copil, în paralel cu salvarea unei vieţii şi fericirea unei familii; este tragic că avortul este ales astfel atât de frecvent ca o alternativă la adopţie.
13e. Argumentul că adopţia este dureroasă este la fel cu argumentul că avortul este un rău, căci este în joc viaţa unui om.

14. „Dreptul la avort este fundamental pentru eliberarea femeii. Este esenţial ca acestea să aibă drepturi egale cu ale bărbaţilor”.
14a. Feministele au fost, iniţial, pentru viaţă, nu pentru alegere.
14b. Unele feministe cunoscute se opun vehement avortului.
14c. Drepturile femeilor nu sunt în mod inerent legate de dreptul la avort.
14d. Premizele de bază ale mişcării pentru dreptul la avort sunt degradante pentru femei.
14e. Multe dintre afirmaţiile care fac legătura între condiţia materială a femeii şi avort – pilula şi sexul liber – s-au dovedit a fi false.
14f. Unii dintre strategii dreptului la avort presupun o incompetenţă a femeii şi supun femeile la ignoranţă şi exploatare.
14g. Avortul a devenit cel mai eficient mijloc de discriminare a femeii conceput vreodată, lipsind omenirea de o mulţime de copii nedoriţi de sex feminin.
15. „Situaţia unor femei nu le lasă acestora nici o şansă decât avortul.”
15a. Spunând „nu le lasă nici o şansă”, înseamnă să fii nu „pentru alegere” ci pentru avort.
15b. Cei care sunt într-adevăr pentru alegere, trebuie să ofere femeii de unde să aleagă, şi nu doar şansa avortului.
15c. „Avort sau mizerie” este doar o imagine falsă a opţiunilor; aceasta împiedică femeile să caute alternative pozitive şi împiedică societatea să i le ofere.
16. „Personal, sunt împotriva avortului, dar, totuşi, sunt pentru alegere. Este o alternativă legală şi nu avem dreptul să o interzicem cuiva. Fiecare are dreptul să creadă ce vrea, dar nu ar trebui să ne impunem părerile noastre altora.”
16a. A fi pentru alegerea avortului înseamnă să fii pentru avort.
16.b Principalul argument de a fi personal împotriva avortului este argumentul care îţi cere să fii împotriva celor care aleg să facă un avort.
16c. Ceea ce este legal nu este întotdeauna corect.
16d. Cum să le spunem oamenilor că sunt total liberi să creadă că avortul înseamnă să omori un copil, iar ei să nu fie liberi să acţioneze în conformitate cu ceea ce cred că este adevărat?



PARTEA A TREIA: ARGUMENTE PRIVIND CHESTIUNI SOCIALE


17. „Fiecare copil – un copil dorit. Nu este corect pentru un copil să-l aduci într-o lume în care nu este dorit.”
17a. Orice copil este dorit de către cineva. Nu există „copii nedoriţi”.
17b. Există o diferenţă între o sarcină nedorită şi un copil nedorit.
17c. „Nedorit” nu descrie condiţia copilului, ci atitudinea părinţilor.
17d. Problema nedorinţei este un argument bun pentru a dori copiii, dar un argument slab pentru a-i elimina.
17e. Cel mai nedrept lucru pe care îl poţi face unui copil „nedorit” este să-l omori.
18. „A avea mai mulţi copii „nedoriţi” duce la abuz mai mare asupra copilului.”
18a. Majoritatea copiilor abuzaţi au fost doriţi de părinţii lor.
18b. Abuzul asupra copilului n-a dispărut o dată cu legalizarea avortului, ci a crescut în mod dramatic.
18c. Dacă copiii sunt văzuţi a fi drept „buni de aruncat” înainte de naştere, vor fi văzuţi la fel şi după naştere.
18d. Este ilogic să susţii că un copil este protejat de abuz prin avort, din moment ce chiar avortul este abuz asupra copilului.
19. „Restricţionarea avortului ar fi nedreaptă pentru cei săraci şi minoritari, care au nevoie de el cel mai mult.”
19a. Nu este corect pentru unii oameni să aibă posibilităţi mai mici decât alţii să-i omoare pe cei nevinovaţi.
19b. Albii şi bogaţii, nu săracii şi minorităţile, sunt înclinaţi cel mai mult să facă avorturi nelimitat.
19c. Susţinătorii alegerii doresc ca cei săraci şi minorităţile naţionale să facă avort, şi se opun ca acestora să li se explice riscurile avortului şi alternativele la avort.
19d. Organizaţia de planificare familială, care este pentru avort, numită Planned Parenthood în SUA, s-a desprins din mişcarea eugenică şi înclină să discrimineze minorităţile naţionale şi pe cei handicapaţi psihic şi fizic.

20. „Avortul ajută la soluţionarea problemei demografice şi îmbunătăţeşte calitatea vieţii”.
20a. Rata natalităţii din America este mai mică în prezent decât necesarul de a menţine nivelul populaţiei.
20b. Declinul dramatic al ratei natalităţii va avea un efect negativ asupra economiei Americii.
20c. Suprapopularea este frecvent blamată pentru problemele care au alte cauze.
20d. Dacă există o problemă demografică ce ameninţă standardul nostru de viaţă, soluţia nu este să ucizi o parte din populaţie.
20e. Sterilizarea şi avortul ca soluţie la suprapopulare ar putea duce eventual la sterilizare şi avort obligatorii.
20f. Conceptul de „calitate a vieţii” dă naştere la un tip de consumabilitate umană care are implicaţii sociale greu de imaginat pe termen lung.
21. „Chiar dacă avortul ar deveni ilegal, ar exista multe avorturi”.
21a. Faptul că actele criminale împotriva celor nevinovaţi vor avea loc indiferent de lege este un argument slab pentru inexistenţa legii.
21b. Legea poate educa şi direcţiona oamenii ca să aleagă alternativele cele mai bune.
21c. Istoria arată că legile privind avortul au influenţat semnificativ alegerea avortului de către femei.
22. „Convingerile religioase împotriva avortului ale unei minorităţi n-ar trebui impuse majorităţii”.
22a. Sondajele de opinie (din SUA) au arătat clar că o majoritate de oameni şi nu o minoritate crede că ar trebui impuse mai multe restricţii asupra avortului.
22b. Încuviinţarea de către unii oameni a legii avortului derivă din ignoranţa lor a ceea ce legea înseamnă de fapt.
22c. Convingerea că avortul trebuie limitat este îmbrăţişată de către o majoritate din fiecare partid politic din SUA.
22d. În 1973, Curtea Supremă a SUA a impus imoralitatea unei minorităţi unei ţări întregi, ignorând voturile cetăţenilor şi deciziile legislaturilor statelor americane.
23. „Poziţia anti-avort este o convingere religioasă care ameninţă separarea vitală dintre biserică şi stat.”
23a. Mulţi oameni nereligioşi cred că omorârea copiilor prin avort este un lucru injust.
23b. Moralitatea nu poate fi respinsă numai din cauză că este susţinută de religie.
23c. America a fost înfiinţată pe baze morale, dependente de principiile Bibliei şi ale religiei creştine.
23d. Legile care se referă la biserică şi stat erau destinate asigurării libertăţii religioase, nu eliberării de religie.
23e. Influenţa tot mai scăzută a religiei asupra societăţii este direct proporţională cu deteriorarea morală, ceea ce ameninţă viitorul nostru.


PARTEA A PATRA: ARGUMENTE PRIVIND SĂNĂTATEA ŞI SIGURANŢA FEMEII

24. „Dacă avortul devine ilegal, mii de femei vor muri din cauza avorturilor ilegale sau empirice”.
24a. În SUA, înainte de legalizarea avortului, timp de decenii, 90% din avorturi erau făcute de către medici, în cabinetele acestora, nu în locuri obscure.
24b. Nu este adevărat că zeci de mii de femei au murit din cauza avorturilor ilegale, înaintea legalizării avorturilor.
24c. Istoria avortului din Polonia infirmă faptul că dacă avortul devine ilegal acest lucru ar pune în primejdie sănătatea femeii.
24d. Femeile încă mai mor din cauza avorturilor legale în America.
24e. Dacă avorturile devin ilegale, avorturile se vor face în cabinetele medicale, nu în locuri obscure.
24f. Nu trebuie să legalizăm procedurile prin care sunt omorâţi copiii inocenţi numai pentru a face procesul de ucidere mai puţin periculos.
24g.Oroarea majoră din avortul ilegal este principala oroare din avortul legal.
25. „Avortul este o procedură medicală sigură, mai sigură decât sarcina dusă la termen şi naşterea de copii.”
25a. Avortul nu este mai sigur decât sarcina dusă la termen şi naşterea de copii.
25b. Deşi şansele unui avort sigur la o femeie sunt mai mari în prezent, numărul femeilor care suferă este tot mai mare, din cauza creşterii numărului de avorturi.
25c. Chiar dacă avortul ar fi mai sigur decât naşterea de copii, ar fi la fel de fatal pentru copilul nevinovat.
25d. Avortul duce la probleme medicale grave.
25e. Avortul creşte semnificativ rata cancerului mamar.
25f. Statisticile privind complicaţiile avortului şi riscurile acestuia sunt adesea subestimate din cauza mijloacelor neadecvate de culegere a datelor.
25g. Riscurile adevărate ale avortului sunt rareori explicate femeilor de către cei care efectuează avorturi.
26. „Avortul este o procedură uşoară şi fără durere”.
26a. Diverse proceduri de avort sunt adesea dificile şi dureroase pentru femei.
26b. Avortul este adesea dificil şi dureros pentru taţi, bunici şi fraţii sau surorile copilului avortat.
26c. Avortul este adesea dificil şi dureros pentru lucrătorii medicali care îl fac.
26d. Avortul este dificil şi dureros pentru copilul nenăscut.
26e. Chiar dacă avortul ar fi făcut mai uşor sau fără dureri pentru toată lumea, acest lucru n-ar schimba nimic din problema cea mai importantă - avortul omoară copiii.
27. „Avortul uşurează femeia de stres şi responsabilitate şi, prin urmare, îi ameliorează starea ei psihică”.
27a. Cercetările arată efectele psihologice adverse ale avortului asupra femeii.
27b. Organizaţiile care oferă terapie post-avort şi sprijin femeilor pot depune mărturie despre efectele psihologice potenţial periculoase pentru femei ale avortului.
27c. Rata suicidului este semnificativ mai mare printre femeile care au avut avorturi faţă de cele care nu au avut.
27d. Sindromul post-avort este o afecţiune psihologică ce poate fi diagnosticată.
27e. Multe studii profesioniste demonstrează realitatea consecinţelor psihologice adverse ale avortului asupra unui număr mare de femei.
27f. Avortul poate provoca atât afecţiuni psihologice pe termen lung, cât şi pe termen scurt.
27g. Majoritatea femeilor nu sunt avertizate în privinţa avortului şi sunt complet nepregătite pentru consecinţele psihologice ale avortului.
28. „Prestatorii de servicii de avort sunt medici respectabili, care lucrează în interesul superior al femeii”.
28a. Clinicilor de avort (din SUA) nu li se cere menţinerea standardelor înalte de sănătate, siguranţă şi profesionalism, cerut de obicei spitalelor.
28b. Multe clinici sunt implicate în industria de avort deoarece aici se fac foarte mulţi bani.
28c. Lucrătorii acestor clinici de obicei câştigă de pe urma fricii, a durerii şi a confuziei cu care manipulează femeile să facă avort.
28d. Lucrătorii acestor clinici de obicei induc femeia în eroare şi o mint privind natura şi dezvoltarea copiilor lor.
28e. Medicii de avort se angajează în acţiuni atât de revoltătoare pentru public încât majoritatea mijloacelor de media refuză să scrie despre ele, chiar citându-i pe medici.
28f. Medicii de avort, feministele, fostul preşedinte al SUA (Bill Clinton) şi mulţi congresmeni au apărat avortul cu naştere parţială (omorârea copilului în timpul naşterii lui), una dintre cele mai oribile atrocităţi medicale din istoria omenirii.
28g.Clinicile de avort adesea exploatează legătura cu feministele, făcând să pară că motivaţia lor este să apere femeia.
28h. Medicii care fac avorturi încalcă principiile fundamentale ale profesiunii medicale

PARTEA A CINCEA: ARGUMENTE PRIVIND CAZURILE GRAVE
29. „Ce se întâmplă dacă viaţa unei femei este ameninţată de sarcină sau de naşterea copilului”?
29a. Sunt rare cazurile când avortul este necesar pentru a salva viaţa mamei.
29b. Când două vieţi sunt ameninţate şi numai una poate fi salvată, medicul trebuie să o salveze.
29c. Avortul pentru salvarea vieţii mamei şi avortul pentru salvarea sănătăţii mamei de obicei nu înseamnă unul şi acelaşi lucru.
29d. Avortul pentru salvarea vieţii mamei era legal în SUA şi înainte de legalizarea avortului şi ar continua să fie la fel dacă avortul ar deveni ilegal din nou.
30. „Ce puteţi spune despre o femeie al cărui copil nenăscut este diagnosticat ca fiind deformat sau cu handicap”?
30a. Diagnosticul medicului uneori poate fi greşit.
30b. Diformitatea copilului este adesea minoră.
30c. Testele medicale pentru diformitate ar putea cauza la fel de multe probleme ca cele pe care le detectează.
30d. Copiii handicapaţi sunt adesea fericiţi, preţuiţi şi de obicei sunt fericiţi că sunt trăiesc.
30e. Copiii handicapaţi nu sunt poveri sociale, iar oamenii deştepţi şi „normali” nu sunt întotdeauna resurse sociale.
30f. Utilizarea unui limbaj dezumanizant ne-ar putea schimba gândirea, nu şi natura sau valoarea copilului.
30g. Societatea noastră este ipocrită în atitudinea ei faţă de copiii cu handicap.
30h. Efectele psihice adverse ale avortului sunt semnificativ mai traumatizante pentru femeile care avortează din cauza handicapului copilului.
30i. Argumentele pentru omorârea copilului nenăscut cu handicap sunt valabile numai dacă ele se aplică şi omorârii oamenilor cu handicap deja născuţi.
30j. Avorturile datorate handicapurilor probabile lasă lumea fără fiinţe umane unice care ar contribui semnificativ la dezvoltarea societăţii noastre.
30k. Avorturile din cauza imperfecţiunilor copilului nu au nici o limită logică.
Acestea vor conduce la bebeluşii-medicament, produse comerciale pentru a fi crescute şi vândute, ceea ce va însemna că alţi oameni vor fi făcuţi inferiori şi „buni de aruncat”.
31. „Ce spuneţi despre o femeie care este însărcinată din cauza violului sau a incestului?”
31a. Sarcina din cauza violului este destul de rară, şi, cu tratament adecvat, poate fi prevenită.
31b. Violul nu este niciodată greşeala copilului; cel vinovat, nu cel inocent, trebuie pedepsit.
31c. Violenţa avortului este similară cu violenţa violului.
31d. Avortul nu aduce vindecare victimei violului.
31e. Un copil este un copil, indiferent de circumstanţele conceperii sale.
31f. Ce spuneţi despre oamenii născuţi deja, care sunt „produse ale violului”?
31g. Toate argumentele privind copiii concepuţi prin viol sunt valabile şi în cazul copiilor concepuţi prin incest.

GÂNDURI DE FINAL PRIVIND CAZURILE DIFICILE

1. Nici o circumstanţă adversă pentru o fiinţă umană nu schimbă natura şi valoarea unei alte fiinţe umane.
2. Legea nu trebuie să se sprijine pe cazuri de excepţie.

PARTEA A ŞASEA: ARGUMENTE PRIVIND CARACTERUL OAMENILOR PRO-VITA
32. „Oamenii împotriva avortului sunt atât de cruzi încât insistă să arate imagini hidoase cu copii morţi prin avort”.
32a. Ceea ce este hidos nu este imaginea, ci realitatea pe care o prezintă aceste imagini.
32b. Imaginile ne pun la încercare refuzul ororilor avortului. Dacă ceva este prea oribil ca să-l poţi privi, probabil că este şi prea oribil ca să-l poţi accepta.
32c. Nimic nu poate fi mai relevant într-o discuţie despre un subiect anume, decât imaginile veridice şi adevărate.
32d. Poziţia pro-alegere (pro-choice) este crudă, nu poziţia pro-vita.
33. „Susţinătorii pro-vita nu se preocupă de soarta femeilor şi nici nu se preocupă de copii, o dată ce aceştia se nasc. Ei nu au dreptul să vorbească împotriva avortului dacă nu vor să se preocupe de aceşti copii”.
33a. Susţinătorii vieţii sunt implicaţi activ în îngrijirea femeilor în criză de sarcină şi
în cazurile situaţiilor dificile de creştere a copiilor.
33b. Susţinătorii vieţii sunt implicaţi activ în susţinerea copiilor „nedoriţi” şi a altor „cu nevoi” din societate.
33c. „Prestatorii serviciilor de avort” nu oferă susţinere femeilor care aleg avortul.
34. „Cei împotriva avortului sunt o adunătură de bărbaţi care le spun femeilor ce să facă”.
34a. Nu există nici o diferenţă substanţială privind diferenţa dintre punctele de vedere ale bărbaţilor şi femeilor privind avortul.
34b. Unele sondaje de opinie arată că mai multe femei decât bărbaţi se opun avortului.
34c. Marea majoritate a celor implicaţi în munca pro-vita sunt femei.
34d. Dacă bărbaţii ar trebui înlăturaţi în problema avortului, ar trebui înlăturaţi din ambele tabere.
34e. Bărbaţii sunt îndreptăţiţi să ia poziţie asupra avortului.
34f. În organizaţiile pro-vita sunt mult mai multe femei decât în organizaţiile proavort.
34g. Dintre femeile care au făcut un avort, mult mai multe sunt activiste pro-vita decât pro-avort.
35. „Cei împotriva avortului vorbesc despre sanctitatea vieţii umane, deşi sunt în favoarea pedepsei capitale”.
35a. Nu toţi susţinătorii vieţii sunt în favoarea pedepsei capitale.
35b. Pedeapsa capitală îşi trage rădăcinile din respectul faţă de viaţa umană nevinovată.
35c. Este o mare diferenţă dintre pedepsirea unui criminal condamnat şi omorârea unui copil nevinovat.
36. „Fanaticii anti-avort încalcă legea, sunt violenţi şi incendiază clinicile”.
36a. Prezentarea de către mass-media a nesupunerii civice a susţinătorilor vieţii adesea nu seamănă cu realitatea faptelor.
36b. Nesupunerea civică nu trebuie condamnată, fără a înţelege motivele care stau în spatele său.
36c. Nesupunerea civică paşnică este în concordanţă cu convingerea că copiii nenăscuţi sunt fiinţe umane.
36d. Protestele pro-vita sunt neviolente, iar atunci când s-au iscat violenţe, acestea au fost comise de către angajaţii clinicilor sau oamenii de pază ai acestora.
36e. Violenţa şi incendierea clinicilor au loc foarte rar şi niciodată n-au fost făcute sau revendicate de organizaţii pro-vita.
37. „Cei împotriva avortului distorsionează faptele şi recurg la emoţii pentru a minţi publicul”.
37a. Faptele în sine fac din avort o problemă emoţională.
37b. Nu e vorba de poziţia pro-vita, ci despre poziţia pro-alegere care se bazează pe emoţii mai mult decât pe adevăr şi logică.
37c. Poziţia pro-vita se bazează pe fapte şi documente, precum şi pe dovezi empirice, pe care mulţi susţinători ai avortului le ignoră sau le distorsionează.
37d. Mişcarea pro-alegere îi ia în derâdere frecvent şi îi pune în umbră pe susţinătorii vieţii şi agenda acestora.
37e. Mişcarea pro-alegere, de la începuturile sale, a minţit şi a exploatat femeile, inclusiv „Roe” din procesul Roe vs. Wade şi „Doe” din Doe vs. Bolton.
38. „Organizaţiile pro-avort se ascund după paravanul familiei, în timp ce organizaţii ca Planned Parenthood sunt cu adevărat pentru familie, deoarece ajută la planificarea familiei.
38a. Impunerea de către mişcarea pro-alegere a „planificării familiale” la adolescenţi a contribuit substanţial la numărul mare de sarcini la adolescente din prezent.
38b. Prin opoziţia sa la înştiinţarea şi consimţământul parental privind avortul la minore, Planned Parenthood a subminat constant valoarea şi autoritatea familiei.
38c. Planned Parenthood obţine venituri uriaşe din convingerea femeilor să facă un avort.
38d. Planned Parenthood a fost direct implicată în scandalurile de trafic cu organe de copii din SUA.
38e. După cum demonstrează cazul lui Becky Bell, mişcarea pro-alegere poate distorsiona şi exploata tragedii familiale pentru a-şi promova agenda.
38f. Planned Parenthood, mişcarea pro-alegere, şi mass-media ignoră tragediile din familii, care nu susţin agenda lor pro-alegere.
REZUMATUL ARGUMENTELOR
39. „Ultimele trei decenii de drept la avort au ajutat societatea noastră să devină un loc ideal de trai”.
39a. Avortul a lăsat goluri cumplite în societatea noastră.
39b. Avortul ne-a transformat într-o naţiune de schizofrenici în legătură cu copiii noştri.
39c. Avortul este un holocaust modern la care suntem complici şi care generează o violenţă fără egal.
39d. Avortul ne duce într-o direcţie de unde nu mai există cale de întors.
39e. Avortul ne-a proiectat într-o „minunată lume nouă” a pesticidelor umane.
39f. Avortul a dus la un subiectivism moral total în care suntem înclinaţi să justificăm cât de etic este tot ceea intenţionăm să facem.


[Document de Randy Alcorn, Eternal Perspective Ministries
Traducere si adaptare: Asociaţia Provita Media]

Aşadar au apărut polemici vii între adepţii practicării avortului şi adversarii lui. Ele au loc în jurul a câteva idei principale, pe care le vom prezenta în continuare.

Prima se referă la faptul că proavortiştii declară că fătul nu este om, deoarece nu are viaţă proprie, nu este o persoană umană, doar o aglomerare de celule. Afirmaţia are un caracter generic: sub semnul ei se regăsesc toţi partizanii avortului. În acest sens o vom cunoaşte pe cea a lui Judith Javis Thomson [2] care apare drept emblematică pentru mentalitatea pro-avort. Autoarea, profesoară de filozofie, respinge argumentele creştine referitoare la faptul că „fetusul este o fiinţă umană, o persoană încă din momentul concepţiei”. Convingerea lui J. J. Thomson este fermă „Un ovul tocmai fertilizat, o colonie de celule tocmai implantată, nu este o persoană mai mult decât este ghinda de stejar” [3].

Contraargumentul creştin faţă de o asemenea gândire pozitivistă este nuanţat dar ferm. În primul rând, comparaţia dintre ghindă şi ovulul uman este cel puţin deplasată. Una este fiinţa omului şi alta ce a stejarului (dacă poate fi vorba de o fiinţă a stejarului). În al doilea rând, contraargumentele creştine pot veni chiar din domeniul ştiinţei. Cercetările ştiinţifice contemporane confirmă teologia şi viziunea creştină cu privire la viaţa copilului nenăscut. Cu mulţi ani în urmă medicii din SUA susţineau că viaţa fătului începe după împlinirea a 12 săptămâni de la momentul conceperii.

Astfel, medicul american ginecolog Bernard Nathanson, fost director al unei clinici speciale de avorturi, care în decursul a doi ani a întreprins 60000 de avorturi folosind cele mai moderne mijloace tehnologice (ultrasunete, examinarea electronică a inimii fătului) a ajuns la concluzia că „fătul este fiinţă omenească separată, cu toate caracterele personale specifice” [4] .

Pentru fundamentarea concluziilor sale, Nathanson a folosit filmarea cu ultrasunete a avortului unui făt de 12 săptămâni. Video-caseta înregistrată, care poartă titlul „strigătul mut” dovedeşte că:

• fătul presimte ameninţarea instrumentului ucigaş al avortului;
• manifestă perceperea pericolului care reiese din următoarele acţiuni;
• se mişcă într-un mod violent şi agitat;
• cresc bătăile inimii de la 140 la 200 pe minut;
• deschide gura larg ca într-un „strigăt mut”.

Astăzi concluziile lui Nathanson au fost depăşite de medicina nucleară care constată că:

• la 18 zile de la concepere se face simţită bătaia inimii fătului şi se pune în funcţiune sistemul circulator;
• la 5 săptămâni se văd clar nasul, obrajii şi degetele fătului;
• la 6 săptămâni începe să funcţioneze sistemul nervos, se distinge clar scheletul şi începe să funcţioneze stomacul, rinichii şi ficatul fătului;
• la 7 săptămâni se fac simţite undele encefalice, micuţul copil are toate organele interne şi externe definitiv conturate;
• la 10 săptămâni copilul nenăscut are toate caracteristicile pe care le vedem clar la copil după naşterea sa.

În acelaşi fel s-au pronunţat şi alţi mulţi doctori şi specialişti în astfel de probleme din diferite ţări. Concluziile medicului Ernest Hampt, dintr-un studiu moral, sociologic şi biologic foarte documentat, sunt definitorii pentru cei ce se opun avortului clasificându-l drept crimă cu premeditare. El afirmă: „ovulul fecundat nu este o simplă masă celulară fără caractere specifice. El nu este în acest stadiu nici fărâmă de viaţă botanică, nici măcar embrionul mediului biologic de viaţă. Este pe deplin şi absolut viaţa unei existenţe umane. Şi are atâta viaţă cât are un nou născut, copilul de grădiniţă, adolescentul şi adultul. Prin urmare, prin avort se omoară viaţa omenească, existenţa omenească, chiar dacă se află în stadiul cel mai de început”.
[...]