Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Pocainta
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #201  
Vechi 03.11.2011, 22:19:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Implicit Fiecare zi traita este o zi deosebita . . . !

Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citești, merită efortul.
Un prieten a deschis sertarul dulapului soției sale și a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta – a spus – nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat și a observat mătasea rafinată și dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat și a așezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soția lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viața.
Acum citesc mai mult și fac curat mai puțin. Mă așez pe terasă și admir priveliștea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia și prietenii și mai puțin la servici. Am ințeles că viața trebuie să fie un cumul de experiențe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supraviețui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă așa decid și așa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” și “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soția prietenului meu dacă ar fi știut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toți o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie și prietenilor apropiați. Poate că și-ar fi sunat câțiva din vechii prieteni pentru a-și cere scuze pentru eventuale supărări din trecut și să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aș ști că am orele limitate. Aș fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat și trist pentru că nu le spusesem fraților și copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu rețin și să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtășit, ar aduce râsete și veselie vieților noastre. Și în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #202  
Vechi 04.11.2011, 13:23:46
IOLANDA IOLANDA is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 12.03.2010
Locație: Romania
Religia: Ortodox
Mesaje: 368
Implicit

Abia astazi am reusit sa citesc o mare parte din aceste deosebite "invataturi" sau "istorii cu talc"....m-au impresionat foarte mult toate,insa aceasta din urma...chiar mi-a dat de gandit....multumim din suflet .....continuati tot asa ptr.ca reusiti sa ajungeti la sufletele oamenilor.Doamne Ajuta!!!!!!!
Reply With Quote
  #203  
Vechi 04.11.2011, 19:42:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Smile

Citat:
În prealabil postat de IOLANDA Vezi mesajul
Abia astazi am reusit sa citesc o mare parte din aceste deosebite "invataturi" sau "istorii cu talc"....m-au impresionat foarte mult toate,insa aceasta din urma...chiar mi-a dat de gandit....multumim din suflet .....continuati tot asa ptr.ca reusiti sa ajungeti la sufletele oamenilor.Doamne Ajuta!!!!!!!
Ma bucur din suflet ca ti-au placut , caci asta este rostul lor , de a ne sensibiliza si de a ne odihni sufletul atat de incercat in lumea asta agita si extrem de zgomotoasa . Si pe acest site exista astfel de povesti cu talc , altele decat cele postate aici, si deci avem de unde alege si a ne hrani sufletelul nostru ! Iata adresa unde poti intra aici pe site si a lectura alte si alte istorioare-povestioare : http://www.crestinortodox.ro/povestiri-talc/
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #204  
Vechi 04.11.2011, 20:49:22
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Implicit " Nu m-am nascut ieri " - Octavian Paler ( Dumnezeu sa-l ierte )

“Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească. Tot ce poți face este să fii o persoană iubită” dar „oricum ai tăia, orice lucru are două fețe” deci și eu așa că „Restul ... depinde de ceilalți”. Un lucru în care m-am luptat să cred e că ”trecutul și circumstanțele ți-ar putea influența personalitatea. Dar că TU ești responsabil pentru ceea ce devii”. depinde ce conține acel trecut pentru că unele fapte nu pot fi ignorate și unele consecințe nu pot fi surmontate. Ești omul trecutului tău. Cândva, acel TU nu era definit, era în formare și s-a schițat ca răspuns la stimulii actuali în acel timp. De atunci îți faci idee despre cum ai vrea să nu fie deși habar n-ai care e alternativa. Important e să fie ALTFEL! Ești optimist, nu ești prost, ai expectanțe mari de la tine și de la ei, le oferi sinceritate, respect, apoi refuzi să o mai faci, le întorci spatele, le arăți că nimeni nu e de neînlocuit, încerci să te convingi și pe tine de asta, urli, te întrebi când ai avut timp să greșești atât de mult că instanțele alea mai mari că voința și creierul tău să-ți aplice acest tratament. Și atunci înveți că „indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta”. Îți propui să pedepsești orice urmă de slăbiciune care apare în tine pentru că „doi oameni pot privi același lucru și pot vedea ceva total diferit”. Și alegi că ce vezi tu e corect încercând să stabilești niște certitudini. Slăbiciunea (sentimentul) pentru cineva îți creste disponibilitatea către ascultarea cu atenție a părerii lui și asta ar dărâmă edificiul tău. Apoi mai crești un pic și, da, vezi că nu ești centrul universului și că lumea merge liniștită înainte fără participarea ta activă la ceva, la orice. Te vezi iar mic între elefanți care fie că se apropie cu afecțiune sau cu agresiune de tine, te calcă în picioare pentru că nu-ți bănuiesc fragilitatea. Te repliezi, îți redefinești parametrii și cred că atunci înveți că „cei care suntcinstiți cu ei înșiși ajung mai departe în viață”. Te uiți în urmă și vezi că mai mult de jumătate din alegerile care ți-au trasat drumul nu au fost ale tale și din restul mare parte au fost făcute prin excludere mai degrabă decât prin afinități reale... Pentru că acea primă idee a rămas: așa nu! dar cum? Te sperii de tine, te urăști, te condamni și te blamezi. te refugiezi într-o nouă idee : „nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alții. Câteodată trebuie să înveți să te ierți pe tine însuți Dar (ca să vezi!!!) nu ești omul care dea vina pe alții
Și ei au avut motivațiile lor, și ei sunt oamenii trecutului lor. Nu poți să te ierți pentru că dintr-un punct puteai schimba ceva. Puteai să schimbi macazul și să intri în altă luptă. Aici e mai delicat pentru că, vezi tu, e ca într-un sistem opresiv.. Ani de zile scopul tău e să-l subminezi, iar când el se surpă te trezești fără obiectul urii, fără dușman. Ești liber... Dar prea târziu. E un decalaj pe care trebuie să-l recuperezi rapid și te dărâma spațiul asta nou din jur. În toată acea perioadă de izolare sperai în lucruri de genul „sunt oameni care te iubesc dar nu știu s-o arate”. Revelația de după război e tocmai confirmarea! Te bucuri dar nu mai poți să te dedici lor cum ai fi făcut-o dacă nu te-ar fi târât prin supărări. Devii circumspect dar conștiința îți spune că atunci ”când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat. Dar nu am dreptul să fiu și RĂU”. Nu vrei să-i dezamăgești dar diferențele sunt deja prea mari și orice fapta a ta pare o răutate. Ei te-au pierdut undeva pe drum și nu te mai cunosc pentru că au fost absenți la schimbările petrecute în tine în toți anii ăștia.]Am învățat că este prea greu să-ți dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii și a-ți susține părerile”. Ca un lait-motiv, consideri că vina îți aparține și te macină cum să faci ca să păstrezi echilibrul între ce vrei tu și ce vor ei. Fugi dintr-o extremă în alta: te izolezi sau te dedici cu frenezie anturajului. Cauți mereu varianta aia care să contrasteze cu așa nu-ul. Mai înveți cu dezamăgire că așa nu-urile sunt încă multe altele decât ăla inițial de care fugeai. Și apoi...”viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc”. Pentru că îți iluminează toate lucrurile pe care le-ai învățat și tu nu știai că le știi.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)

Last edited by cristiboss56; 04.11.2011 at 20:53:11.
Reply With Quote
  #205  
Vechi 08.11.2011, 22:26:20
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Implicit

O femeie iese din casă și vede 3 moșnegi cu barbă albă stând în fața casei. Nu-i cunoștea, dar văzându-i supărați îi invită în casă să mănânce ceva.
“Soțul tău este acasă?” – întreabă ei.
“Nu, este ieșit.”
“Atunci nu putem intra.” – răspunseră ei.
Seara când soțul se întoarce acasă ea îi povestește despre cei trei moșnegi… “Du-te și spune-le că am venit și poftește-i înăuntru”
Femeia se duce și îi invită.
“Nu putem intra toți în casă”, răspunseră ei.
“Cum așa?” întreabă ea.
Unul dintre moșnegi îi explică: “Eu sunt BUNĂSTARE, el este SUCCES iar celălalt este IUBIRE. Acum du-te și întreabă-l pe soțul tău care dintre noi să vina în casă.”
Femeia intră în casă și îi spune soțului, care se bucură. “Ce bine! În acest caz invită-l pe BUNĂSTARE să ne umple casa cu bunăstare!”
Soția nu a fost de acord. “De ce să nu-l invităm pe SUCCES?”
Nora îi ascultă dintr-un colț al casei. “N-ar fi mai bine să-l invităm pe IUBIRE? Casa noastră ar fi atunci plină de iubire!” – a sugerat nora.
“Hai să ne ghidăm după sfatul norei”, îi zice soțul soției.
“Du-te afară și invită-l pe IUBIRE să ne fie oaspete.”
Femeia iese afară și întreabă: “Care dintre voi este IUBIRE? Pe el îl invităm să ne fie oaspete.”
IUBIRE pornește înspre casă. Odată cu el se pornesc în urma lui și ceilalți doi. Surprinsă femeia întreabă : “L-am invitat doar pe IUBIRE. Cum de veniți și voi cu el?”
Cei trei moșnegi replicară: “Dacă l-ai fi invitat pe BUNĂSTARE sau pe SUCCES, ceilalți ar fi rămas pe loc, dar de vreme ce l-ai invitat pe IUBIRE, unde merge el mergem și noi. Unde este IUBIRE este și BUNĂSTARE și SUCCES!!”
DORINȚA NOASTRĂ PENTRU TINE…
* Unde este durere, îți dorim pace și fericire.
* Unde sunt îndoieli personale, îți dorim reînnoirea încrederii în abilitatea ta de-a trece peste greutăți.
* Unde este oboseală sau blazare, îți dorim înțelegere, răbdare și puteri reînnoite.
* Unde este frică, îți dorim iubire și curaj.

__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #206  
Vechi 08.11.2011, 22:45:19
Theodor_de_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cristiboss56 Vezi mesajul
Trăia odată in Tarsul Ciliciei un păgân pe nume Vavila. El avea două amante : Comita și Nicosa. Intr-o zi a intrat Vavila intr-o biserică, tocmai când se citea Evanghelia care spune : "Pocăiți-vâ că s-a apropiat impărăția cerurilor ( Matei 3, 2 ) . Cuprins de remușcări a inceput să se căiască de faptele săvârșite. A ieșit din biserică, le-a chemat pe cele două amante și le-a spus: - Știți in ce desfrânare și cât de nebunește am trăit cu voi. Știți , iarăși, că nu-mi era dragă una mai mul decât alta. Iată, vă dau toată averea mea. Luați-o și impărțiți-o intre voi, pentru că eu plec, părăsesc lumea și mă călugăresc.
Ele au inceput să plângă și i-au spus : - Am fost părtașe cu tine și la păcat și la pierderea sufletului nostru. Acum insă, când vrei să faci acest lucru plăcut lui Dumnezeu, ne lași și vrei să-l faci singur ? Vrem să fim părtașe cu tine și la bine. Bărbatul s-a călugărit , iar femeile, după ce au vândut toată averea și au impărțit-o la săraci, au intrat și ele intr-o mânăstire . ( după Ioan Evcrata , Limonariu )
Neplauzibil cultural si psihologic...daca erau pagani, toti trei, de ce sa ii ia remuscarile?!
Reply With Quote
  #207  
Vechi 09.11.2011, 00:00:57
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.101
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia Vezi mesajul
Neplauzibil cultural si psihologic...daca erau pagani, toti trei, de ce sa ii ia remuscarile?!
...deoarece,rasa umana a fost dotata cu constiinta!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #208  
Vechi 09.11.2011, 13:16:58
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Mulțumim cristi pentru acest topic...am să-l răsfoiesc din copertă în copertă în copertă...ce o să-mi placă mai mult am sa preiau ca material pentru un site...bineînțeles dacă primesc acordul tău.
Reply With Quote
  #209  
Vechi 09.11.2011, 22:26:42
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Smile

Citat:
În prealabil postat de ovidiu b. Vezi mesajul
...ce o să-mi placă mai mult am sa preiau ca material pentru un site...bineînțeles dacă primesc acordul tău.
Cu bucurie sa daruim bucurie celor interesati !
Doamne ajuta !
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #210  
Vechi 11.11.2011, 23:54:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.976
Implicit Trei povestioare . . .

Sofia era femeie din lume. Toată viața ei a fost influențată de spiritul inovator. Le ironiza pe fetele și femeile care mergeau la biserică. Considera acest lucru o manifestare a înapoierii.
Însă odată s-a îmbolnăvit. I-a apărut o durere. I-a fost teamă să nu i se întâmple ceva serios. S-a dus la medic. A consultat-o. Era un caz de boală rar întâlnită. I-a prescris un medicament nu foarte obișnuit. L-a trimis pe fiul ei să-l cumpere de la farmacie.
A început să-l ia. După cinci zile medicul a revenit acasă la ea. A consultat-o iar. Privirea i-a căzut pe noptieră, unde se afla medicamentul. A pălit dintr-o dată când a văzut o sticluță de...
- Ați luat din medicamentul ăsta? a întrebat medicul cu agonie...
- Da, doctore, a răspuns Sofia. De ce? Ce se întâmplă? Ați devenit palid.
- Groaznic! Groaznic! a șoptit medicul. Cine ia din medicamentul acesta ori înnebunește, ori moare. Din greșeală, ți-au dat alt medicament... Dumnezeul meu!...
Sofia a rămas încremenită. Și acum? Ce se va întâmpla acum? În ceasul acesta de primejdie și-a adus aminte de Dumnezeu. S-a ridicat încet. S-a îmbrăcat. Și, însoțită de sora ei, s-a dus la biserică, care era aproape de casa lor.
Era după-amiaza. Înăuntru nu se afla nimeni. A înaintat cu picioarele tremurânde. A zărit icoana lui Hristos. A îngenuncheat... A început să se roage și să plângă... „Dumnezeul meu, fie-Ți milă de mine. Salvea-ză-mă! Tu ești Marele Doctor al lumii...”
A stat mult timp acolo, îngenuncheată, plângând... Apoi s-a ridicat. A simțit în ea o ușurare. În ziua următoare a vizitat-o iarăși medicul. A găsit-o mai bine. A rămas uimit de evoluția bolii. El se gândea la urmări îngrozitoare din cauza medicamentului luat.
În câteva zile bolnava s-a însănătoșit pe deplin. De aici încolo a devenit un alt om. Îl binecuvântează în public pe Dumnezeu. Merge la biserică. Se spovedește. Și predică peste tot credința și recunoștința sa...
Două vindecări dintr-o dată. Una a trupului. Cealaltă, a sufletului. Două intervenții tămăduitoare ale lui Dumnezeu! Binecuvântat fie Numele Său!







*


- Dragă Barbara! Peste cinci zile e aniversarea ta. Aș vrea să-ți fac un cadou. Să-l porți și să strălucești. Gândește-te ce dorești și spune-mi. Până la 120 de lire.
Barbara plutea de bucurie când l-a auzit pe soțul ei spunându-i aceste cuvinte.
- Mulțumesc, Tasos, îți mulțumesc pentru dragostea ta. M-ai pus într-o situație delicată. Nu-ți pot răspunde acum. Întâi să mă gândesc.
- Da, draga mea, să te gândești, sunt de acord. Este prima ta aniversare după nunta noastră. Vreau să-ți arăt cât de mare e iubirea pe care ți-o port.
Barbara a căzut pe gânduri. Multe voia. Ce o să aleagă în cele din urmă? Să cumpere brățări? Colier? Era seară. S-a hotărât să se gândească în ziua următoare. Și așa a făcut.
Zorile zilei de duminică. Barbara mergea mereu la biserică, împreună cu soțul ei. După citirea Evangheliei a vorbit un predicator. A vorbit despre sărăcia și lacrimile oamenilor. Apoi a pomenit și de cheltuiala pe care o fac mulți pentru lucruri de lux și fast. Și i-a rugat pe credincioși să nu-i uite pe bolnavi, pe săraci, pe cei părăsiți.
Barbara a ascultat cu atenție. Și la un moment-dat a lăcrimat. După Sfânta Liturghie au mers acasă.
- Tasos, a zis, sunt foarte mișcată de predica de astăzi. M-a pus pe gânduri. Am eu dreptul să cheltuiesc pentru mine cele 120 de lire pe care mi le dăruiești?
- Da, draga mea, și eu am fost emoționat de predică. Ce ai de gând să facem?
- Ascultă Tasos, doamna Vasilikis, vecina noastră, știi, îl are pe singurul ei copil, Barnaba, bolnav. Sărmana văduvă s-a topit de durere. Trebuie să-l trimită în Anglia pentru terapie. Dar nu are bani. Îi trebuie doar 100 de lire pentru călătorie. Și acolo iarăși cheltuieli. Ce ai zice dacă i-am da cele 120 de lire pentru a fi vindecat singurul său fiu?
Tasos a lăcrimat. S-a apropiat de soția lui și a sărutat-o cu emoție.
- Da, Barbara, să îi dăm. Tu ești în întregime o podoabă vie. Ce nevoie ai de bijuterii?
Pe înserate s-au dus acasă la îndurerata mamă.
- Doamna Vasilikis, a zis Barbara cu blândețe. Tasos s-a hotărât să-mi facă un cadou de aniversarea mea. Dar ne-am gândit că ar fi mai bine ca acești bani să vi-i dăm vouă, pentru ca Barnaba să meargă în Anglia pentru terapie. Un copil ai și e singurul tău sprijin. Primește, deci, cele 120 de lire și aranjează degrabă totul.
Doamna Vasilikis a ascultat cu uimire cuvintele acestea. Pe neașteptate, s-a repezit, a luat mâna Barbarei și a început să o sărute cu lacrimi. La fel a făcut și Barnaba cu domnul Tasos.
- Dumnezeu să vă răsplătească pentru marele bine pe care ni-l faceți, a zis printre suspine nefericita mamă.
După câteva zile, Barnaba a plecat la Londra. A rămas acolo două luni. Din fericire avea un unchi în Anglia. Barnaba a fost la terapie intensivă și s-a întors pe deplin vindecat.
De atunci, în fiecare duminică trimite acestei familii blânde un buchet de flori pe care le adună din grădinile cunoscuților săi. Flori proaspete, stropite cu lacrimi de recunoștință pentru acei binefăcători .





*


O să vă vorbesc despre o familie necăjită care trăia în parohia noastră. Făceam parte din comisia Casieriei săracilor și l-am auzit pe preotul nostru discutând în legătură cu acest caz. M-am dus în casa unde locuiau ca să capăt informații și să constat despre ce e vorba. Mama și cei patru copii locuiau într-un apartament aflat în spatele bisericii. Mama era bolnavă, nu putea să lucreze. Un copil ieșise din spitalul de psihiatrie și avea nevoie de însoțitor și de medicamente, una din fete mergea la liceu, iar cealaltă, mai mare, lucra într-un restaurant la spălatul vaselor și ajuta pe cât putea (avea și un prunc în afara căsătoriei); al patrulea, băiat, suferea de cancer și mergea la spital. Aveau patru luni de când nu plătiseră chiria și proprietara se pregătea să-i dea afară. Aceasta era pe scurt, situația.
M-am gândit că trebuie să fac ceva, altfel aș fi dat socoteală lui Dumnezeu. Am început deci o chetă la biserică și am adunat patru chirii lunare, iar în continuare am discutat problema cu colegii de la școala unde lucram, hotărând ca în fiecare lună când primeam salariile să punem fiecare într-o cutie cât voiam. În felul acesta aproape scoteam chiria lor. Mai târziu au plecat din casa aceea și ne-am străduit din nou să îi ajutăm. Între timp ceva s-a schimbat în familie și oarecum situația s-a îndreptat .

Încă din primele zile era ceva evident. Nu o simpatizau prea mult pe noua noră, venită în casa bărbatului ei. Cele două cumnate necăsătorite ale ei o priveau încruntate. Și cealaltă cumnată, femeia fratelui celui mai mare, îi făcea mereu scene. Încet-încet a fost influențată și soacra.
Lena – acesta era numele ei – pricepea totul. Dar nu vorbea. Aștepta să vorbească Dumnezeu. Singurul ei răspuns era să se facă jertfă pentru toți. Să îi ajute pe cei care îi picurau otravă.
Într-o zi s-a îmbolnăvit Georgia, soția fratelui soțului ei. Toți ceilalți o priveau și... își vedeau de treabă. Însă Lena a rămas la căpătâiul bolnavei. Zi și noapte. Ceilalți vedeau aceasta.
Într-o după-amiază, când Lena era aplecată deasupra bolnavei, aceasta i-a spus:
- Ești un înger. A trebuit să mă îmbolnăvesc pentru a înțelege acest lucru. Iartă-mă... te-am amărât de multe ori.
Lena a zâmbit și i-a mângâiat părul. Altceva nu a zis...
Încet-încet toți au început să-și schimbe atitudinea față de ea. Șușotelile și șicanele au încetat... Cumnatele îi vorbeau dulce. Soacra se bucură acum de o așa noră.
Dar într-o seară pe Lena a cuprins-o o durere de stomac. Medicul a venit urgent. Peste puțin timp, ambulanța a transportat-o pe tânăra femeie la spital. Operație de apendicită. Încă puțin și ar fi făcut peritonită... Pericol mare.
Lena a fost salvată ca prin minune. Lângă ea s-au aflat în tot ceasul cumnatele și soacra sa. Se rugau cu toții pentru nora de aur, precum spunea de repetate ori cu ochii în lacrimi, soacra...
Cum s-au mai schimbat vremurile! Lena Îl slăvește din tot sufletul pe Dumnezeu. Și se gândește: soarele dragostei a învins iarăși crivățul. Crivățul sălbatic al răutății...
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Povesti cu talc silverstar Generalitati 500 22.03.2015 19:01:38
Despre rugaciunea continua ( o povestioara cu tâlc ) cristiboss56 Rugaciuni 10 25.10.2010 23:21:27
Violonistul - o poveste cu talc costel Generalitati 2 25.09.2009 15:35:42