Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Viata monahala > Calugarul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 29.07.2014, 17:24:51
oaie_cugetatoare oaie_cugetatoare is offline
Banned
 
Data înregistrării: 31.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.297
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iliana Vezi mesajul
Uneori oamenii, si in special femeile ...merg sa se spovedeasca...merg sa-i povesteasca toate cate li se intampla, toate "nedreptatile" pe care i le fac ceilalti, problemele cu sotul/sotia, iubitul/iubita etc..
Pai asta este si rolul duhovnicului.Sa-i spui ce te framanta si ce sfat sa-ti dea.Duhovnicul este un doctor de suflete.Rolul sau este sa identifice probleme sufletului si sa dea leacul duhovnicesc tamaduitor care sa vindece rana suflteasca.

Citat:
Poate de aia uneori preotii nu au timp sau rabdare sa asculte toate astea!
Cei care n-au timp sau rabdare, fie n-au timp sau rabdare pt ca au avut
o zi proasta, fie au alte activitati pe care le considera mult mai importante
decat activitatea de duhovnic.

Citat:
Spovedania e altceva, trebuie sa invatam sa ne spovedim cu adevarat ca sa nu irosim timpul preotului.
Pai in afara de a-ti spune pacatele pe care le stii, ce ai mai putea face la
spovedanie ?
Reply With Quote
  #22  
Vechi 29.07.2014, 20:08:27
Iliana Iliana is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 56
Implicit

Citat:
În prealabil postat de oaie_cugetatoare Vezi mesajul
Pai asta este si rolul duhovnicului.Sa-i spui ce te framanta si ce sfat sa-ti dea.Duhovnicul este un doctor de suflete.Rolul sau este sa identifice probleme sufletului si sa dea leacul duhovnicesc tamaduitor care sa vindece rana suflteasca.


Cei care n-au timp sau rabdare, fie n-au timp sau rabdare pt ca au avut
o zi proasta, fie au alte activitati pe care le considera mult mai importante
decat activitatea de duhovnic.


Pai in afara de a-ti spune pacatele pe care le stii, ce ai mai putea face la
spovedanie ?
Pai tocmai asta e: sa spui pacatele tale si, mai mult, sa-ti para rau ca le-ai facut si sa te straduiesti sa nu le mai faci. Si sa recunosti, mai ales in sinea ta, ca din cauza pacatelor pe care le-ai facut si le faci ai tot felul de greutati si de probleme, nu din cauza pacatelor si greselilor celorlalti, asa cum cred foarte multi: pe ei se vad buni, corecti, drepti, iubitori, virtuosi, dar altii le fac numai necazuri! Se duc la preot si incep sa-i povesteasca despre sot/sotie, vecini, colegi, sefi etc, ca nu stiu ce le fac si ce le zic aia, in loc sa spuna ce pacate lor. Si cer preotului sfaturi in legatura cu achizionarea unei masini, a unei case si cate altele de genul asta (material). Sau incearca chiar sa obtina un fel de aprobare din partea preotului, asteapta sa-i bata cu mana dupa ceafa si sa le spuna: e in regula, si altii fac la fel, astea sunt vremurile in care traim , n-avem ce face... Mai putin cer sfaturi despre cum sa-si schimbe viata, ce sa citeasca, cum sa se roage... Repet, vorbesc de unele persoane si nu de majoritate.
E o carte foarte buna, cred ca tot pe forumul asta am citit despre ea, se numeste Duhovnicul si ucenicul, de Vladimir Vorobiev. O recomand.
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #23  
Vechi 31.07.2014, 11:08:06
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Pe site-ul manastirii Cetatuia- Nehru Voda si schitul Sf. Modest, acum cati a ani, is I ex prima parintele staret dorinta de a intemeia o obste mai mare, ba chair pare a dezamagit ca nu mai sunt persoane dornice as imbratiseze monahismul... cu to ate aces tea, de acum mi-e clear ca nimeni nu the primeste acolo cu brarele deschise, ci stunt incercari LA care esti sup us/a ca sa dovedesti ca vrei pasta cu adevarat si esti vrednic/a as slujesti lui Christos si omenirii pe aceasta Cale.
Reply With Quote
  #24  
Vechi 31.07.2014, 12:20:59
sophia sophia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.06.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.610
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Iliana Vezi mesajul
Pai tocmai asta e: sa spui pacatele tale si, mai mult, sa-ti para rau ca le-ai facut si sa te straduiesti sa nu le mai faci. Si sa recunosti, mai ales in sinea ta, ca din cauza pacatelor pe care le-ai facut si le faci ai tot felul de greutati si de probleme, nu din cauza pacatelor si greselilor celorlalti, asa cum cred foarte multi: pe ei se vad buni, corecti, drepti, iubitori, virtuosi, dar altii le fac numai necazuri! Se duc la preot si incep sa-i povesteasca despre sot/sotie, vecini, colegi, sefi etc, ca nu stiu ce le fac si ce le zic aia, in loc sa spuna ce pacate lor. Si cer preotului sfaturi in legatura cu achizionarea unei masini, a unei case si cate altele de genul asta (material). Sau incearca chiar sa obtina un fel de aprobare din partea preotului, asteapta sa-i bata cu mana dupa ceafa si sa le spuna: e in regula, si altii fac la fel, astea sunt vremurile in care traim , n-avem ce face... Mai putin cer sfaturi despre cum sa-si schimbe viata, ce sa citeasca, cum sa se roage... Repet, vorbesc de unele persoane si nu de majoritate.
E o carte foarte buna, cred ca tot pe forumul asta am citit despre ea, se numeste Duhovnicul si ucenicul, de Vladimir Vorobiev. O recomand.
Doamne ajuta!

Of, mai Iliana!
Da, spovedania este pentru spus pacatele. Dar prima problema este sa stii care iti sunt pacatele in fata lui Dumnezeu si sa le diferentiezi de alte lucruri/fapte care nu sunt pacate.
Exista tendinta la multi credinciosi sa considere ca totul este pacat pe lumea asta si nu este asa.

Pe urma daca tu spui ca numai noi insine suntem vinovati de ceea ce ni se intampla nu este asa. Sunt multe lucruri din afara.
S atunci inseamna ca totusi toti gresim si facem rau altora. Iti dai seama?
Daca eu ma duc si spun ca am gresit aia si aia si asa am facut rau Mariei, atunci si ea poate spune ca ea a gresit si deci mi-a facut mie rau.

Ori admitem ca suntem toti vinovati si atunci este normal ca facem rau celor din jur, ori suntem nevinovati toti.

Si da, exista lucruri care ne fac rau si nu sunt de la noi. Cred ca adevarul este de fapt undeva la mijloc.

Daca eu muncesc bine si imi vad de treaba si totusi firma da faliment din alte motive si eu imi pierd serviciul, este din cauza mea? Si cate si mai cate.

Oamenii sunt toti asa cum sunt si noi traim printre ei. Asta este.
Exista razboaie, inundatii, saracie, boli, somaj etc.
Numai daca toti ar inceta sa faca rau si ar fi mai buni, atunci ne-ar fi la toti mai bine.

Si cu preotul/duhovnicul trebuie sa poti discuta si alte lucruri, nu numai la spovedanie.
Trebuie sa poti intreba, cere sfaturi. Si da, te poate ajuta si sufleteste.
Trebuie sa poti sa intrebi ce n-ai inteles in credinta, din scripturi etc., pentru ca sa stii de ce te duci la biserica.
Trebuie sa poti sa ceri sfaturi in probleme care pot duce la efecte urate: divort, conflicte in familie sau la serviciu, probleme de sanatate.
Un divort este un pacat mai mare, un avoret la fel, sau conflicte cu cei din jur.

Sigur ca exista niste limite, nu te duci pentru orice prostie. Dar un duhovnic ar trebui sa aibe putini fii/fice si sa aibe timp si rabdare si intelepciunea sa-i ajute.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape
Reply With Quote
  #25  
Vechi 31.07.2014, 15:02:32
cuvant cuvant is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.10.2008
Mesaje: 89
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ciresica Vezi mesajul
Buna ziua!
Imi cer iertare ca intervin si eu cu o intrebare personala.
Am 40 de ani, sunt necasatorita, fara obligatii, si as vrea sa intru si eu intr-o manastire.
Acum vreun an am vorbit cu o maica de la o mare manastire din Oltenia, care mi-a zis ca ”monahismul nu mai e ce-a fost”. Am mai vorbit cu o alta maica de la o manastire mai mica din Bucuresti, care mi-a zis ceva de genul: la varsta asta nu mai e cazul sa intri in manastire, ca e cam tarziu.
Nu stiu ce sa mai cred. Amandoua m-au descurajat.
As vrea sa va spun ca am fost pe la manastiri, inca din timpul facultatii, ori in tabere de munca, ori ca simplu turist sau pelerin, si stiu cum este viata de acolo, dar nu pot alege o manastire.
Ma gandesc chiar sa infiintez eu - evident, cu binecuvantare - o manastire de maici la marginea Bucurestiului (am gasit un teren bun), pentru ca este mare nevoie de o manastire mai mare de maici in Bucuresti.
Ce sfat imi puteti da?
Putina dojana nu ne strica, si un parinte care isi iubeste copiii uneori este nevoit sa-i mai certe, mai cu blandete asa. Uneori primim un sfat mai aspru, adesea ne bucuram impreuna. Toate sa fie spre slava lui Dumnezeu. Oare ne mai intrebam noi azi, poate a vrut Dumnezeu sa ne incerce..
Parinti Duhovnici sunt nu putini la numar. Mari traitori au fost pe meleagurile noastre si sunt si azi printre noi. Dar noi, cei de azi, sa invatam sa facem ascultare.
Omul zilelor noastre cam le stie pe toate..
O manastire nu o ridica omul, manastirea e un loc sfant si cei manati de un foc launtric vietuiesc cu bucurie, in liniste, in ascultare.
In momentul cand avem o nemultumire la Parinte Duhovnic este bine sa ne descoperim gandurile. La taina spovedaniei nu este un om cel ce sta in picioare, nu ne marturisim pacatele unui om, ne cerem iertare pentru cele gresite si cerem ajutorul lui Dumnezeu sa ne putem ridica.
Sa ne indreptam pasii catre Sfanta Biserica si Dumnezeu va trimite pe cineva, astfel vom afla incotro sa mergem.
Sunt oameni bine intentionati si pe acest forum, dar nu este tocmai usor in mediul virtual sa indrumi.
Doamne ajuta..rugaciune, ascultare, tacere si multa bucurie..
Reply With Quote
  #26  
Vechi 01.08.2014, 00:05:24
Iliana Iliana is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 56
Implicit

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Of, mai Iliana!
Da, spovedania este pentru spus pacatele. Dar prima problema este sa stii care iti sunt pacatele in fata lui Dumnezeu si sa le diferentiezi de alte lucruri/fapte care nu sunt pacate.
Exista tendinta la multi credinciosi sa considere ca totul este pacat pe lumea asta si nu este asa.

Pe urma daca tu spui ca numai noi insine suntem vinovati de ceea ce ni se intampla nu este asa. Sunt multe lucruri din afara.
S atunci inseamna ca totusi toti gresim si facem rau altora. Iti dai seama?
Daca eu ma duc si spun ca am gresit aia si aia si asa am facut rau Mariei, atunci si ea poate spune ca ea a gresit si deci mi-a facut mie rau.

Ori admitem ca suntem toti vinovati si atunci este normal ca facem rau celor din jur, ori suntem nevinovati toti.

Si da, exista lucruri care ne fac rau si nu sunt de la noi. Cred ca adevarul este de fapt undeva la mijloc.

Daca eu muncesc bine si imi vad de treaba si totusi firma da faliment din alte motive si eu imi pierd serviciul, este din cauza mea? Si cate si mai cate.

Oamenii sunt toti asa cum sunt si noi traim printre ei. Asta este.
Exista razboaie, inundatii, saracie, boli, somaj etc.
Numai daca toti ar inceta sa faca rau si ar fi mai buni, atunci ne-ar fi la toti mai bine.

Si cu preotul/duhovnicul trebuie sa poti discuta si alte lucruri, nu numai la spovedanie.
Trebuie sa poti intreba, cere sfaturi. Si da, te poate ajuta si sufleteste.
Trebuie sa poti sa intrebi ce n-ai inteles in credinta, din scripturi etc., pentru ca sa stii de ce te duci la biserica.
Trebuie sa poti sa ceri sfaturi in probleme care pot duce la efecte urate: divort, conflicte in familie sau la serviciu, probleme de sanatate.
Un divort este un pacat mai mare, un avoret la fel, sau conflicte cu cei din jur.

Sigur ca exista niste limite, nu te duci pentru orice prostie. Dar un duhovnic ar trebui sa aibe putini fii/fice si sa aibe timp si rabdare si intelepciunea sa-i ajute.
Sophia, eu nu vorbeam de lucrurile grave sau mai putin grave care ni se intampla in viata ci doar despre pacatele proprii. Acele lucruri grave, chiar nenorociri uneori ni se intampla din voia lui Dumnezeu si din motive de El stiute: uneori pentru a ne ispasi niste greseli/pacate si pt a deveni mai buni, mai curati, mai smeriti, alteori pt a ne incerca credinta sau cine stie din ce alte motive.
Noi trebuie sa le primim pe toate! Cat despre cunoasterea pacatelor proprii, slava Domnului, in ziua de azi avem atatea posibilitati de informare, incat chiar nu e cazul sa mergem sa-l intrebam pe parinte care sunt pacate si care nu. Noi trebuie sa mergem sa ne spovedim pacatele, sa incercam sa pasim pe calea cea dreapta, dupa care, in functie de duhovnicul pe care -l avem trebuie sa vedem daca are timp sa ne primeasca din cand in cand (mai ales in afara perioadelor celor patru mari posturi, pt ca atunci sunt foarte ocupati) la o discutie mai amanuntita, cand putem sa-i punem intrebari sau sa-i cerem sfatul in anumite probleme gen casnicie, copii, frati, surori etc. Nu sa mergem toata ziua buna ziua cum se zice ca sa-i mai povestim ce-am mai facut peste zi, ce-a mai facut sotul/concubinul/copilul/ prietenul...
Este parerea mea, bazata si pe experienta personala, si cred ca e valabila mai ales in cazul preotilor din orasele mari, cu foarte multi enoriasi, sau chiar si in cazul celor din manastirile foarte vizitate.
Faptul ca ti-ai pierdut serviciul la care lucrai cu drag si spor pentru ca firma a dat faliment nu e un lucru pe care trebuie sa-l marturisesti preotului, nu e un pacat. Doar daca ai contribuit cumva la falimentare, eventual (furt, lene, neindeplinirea sarcinilor etc).
Altfel trebuie doar sa cauti un alt loc de munca si sa te rogi lui Dumnezeu si/sau anumitor sfinti sa te ajute! Atat! Nu dai repede fuga la duhovnic sa-i spui ca ti-ai pierdut serviciul, ca el n-are locuri de munca de oferit.

Cat despre vinovatia noastra: da, toti avem pacate, numai El e fara de pacat, e adevarat. Numai ca trebuie sa vedem fiecare in parte de ce pacate ne facem vinovati, sa le spovedim si sa ne pocaim. Si nu inseamna ca prin fiecare pacat pe care-l facem neaparat facem un rau altcuiva. Uneori ne facem rau doar noua insine.
Si iarasi nu inseamna ca daca vine peste noi vreo nenorocire e neaparat urmarea unui pacat, asa cum am spus la inceput. Dar de foarte multe ori este, numai ca noi nu ne dam seama. Sau ne dam seama mai tarziu. Sau pur si simplu nu vrem sa admitem ca asa e...
Cum eu? Care sunt drept, cinstit, bun, eu sa fi gresit cu ceva in viata si de aia mi se intampla vreun rau? Nu se poate asa ceva...
As putea sa-ti dau multe exemple, dar nu am timpul necesar si cred ca nu e nici locul si nici momentul potrivit.

Imi cer scuze daca am intervenit aiurea pe acest subiect, off topic cum se zice parca, dar nu prea ma pricep la utilizarea forumurilor si de aceea probabil ca am gresit, nu cred ca era subiectul topicului, repet imi cer iertare!
Doamne ajuta tuturor!
Reply With Quote
  #27  
Vechi 01.08.2014, 17:36:40
ciresica ciresica is offline
Member
 
Data înregistrării: 25.12.2009
Mesaje: 50
Implicit De acord

Citat:
În prealabil postat de sophia Vezi mesajul
Of, mai Iliana!
Da, spovedania este pentru spus pacatele. Dar prima problema este sa stii care iti sunt pacatele in fata lui Dumnezeu si sa le diferentiezi de alte lucruri/fapte care nu sunt pacate.
Exista tendinta la multi credinciosi sa considere ca totul este pacat pe lumea asta si nu este asa.

Pe urma daca tu spui ca numai noi insine suntem vinovati de ceea ce ni se intampla nu este asa. Sunt multe lucruri din afara.
S atunci inseamna ca totusi toti gresim si facem rau altora. Iti dai seama?
Daca eu ma duc si spun ca am gresit aia si aia si asa am facut rau Mariei, atunci si ea poate spune ca ea a gresit si deci mi-a facut mie rau.

Ori admitem ca suntem toti vinovati si atunci este normal ca facem rau celor din jur, ori suntem nevinovati toti.

Si da, exista lucruri care ne fac rau si nu sunt de la noi. Cred ca adevarul este de fapt undeva la mijloc.

Daca eu muncesc bine si imi vad de treaba si totusi firma da faliment din alte motive si eu imi pierd serviciul, este din cauza mea? Si cate si mai cate.

Oamenii sunt toti asa cum sunt si noi traim printre ei. Asta este.
Exista razboaie, inundatii, saracie, boli, somaj etc.
Numai daca toti ar inceta sa faca rau si ar fi mai buni, atunci ne-ar fi la toti mai bine.

Si cu preotul/duhovnicul trebuie sa poti discuta si alte lucruri, nu numai la spovedanie.
Trebuie sa poti intreba, cere sfaturi. Si da, te poate ajuta si sufleteste.
Trebuie sa poti sa intrebi ce n-ai inteles in credinta, din scripturi etc., pentru ca sa stii de ce te duci la biserica.
Trebuie sa poti sa ceri sfaturi in probleme care pot duce la efecte urate: divort, conflicte in familie sau la serviciu, probleme de sanatate.
Un divort este un pacat mai mare, un avoret la fel, sau conflicte cu cei din jur.

Sigur ca exista niste limite, nu te duci pentru orice prostie. Dar un duhovnic ar trebui sa aibe putini fii/fice si sa aibe timp si rabdare si intelepciunea sa-i ajute.
Da, doamna Sophia, imi place cum ati raspuns. Asta este si problema mea, ca pacatele sunt de multe feluri, si de multe ori nu stiu ce sa spun la spovedanie. Mie mi se intampla multe lucruri, intru mult in contact cu oamenii, si unii se poarta in fel si chip cu mine, si nu stiu ce am gresit in relatia cu ei. De ce unii ma ignora, de ce unii ma jignesc, etc. Am unele zile atat de incarcate, incat simt nevoia sa ma spovedesc la sfarsitul lor.
Si, intr-adevar, eu cred ca relatia duhovnic-ucenic trebuie sa se bazeze pe dragoste. Daca dragoste nu e, nimic nu e, cum spus Sf. Pavel.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 01.08.2014, 19:03:20
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Parintele Arsenie Boca a cautat un duhovnic exigent, deoarece era dispus sa se smereasca.

Acum e adevarat ca nu suntem toti la masura parintelui Arsenie Boca, deoarece nu toti am putea suporta dusurile reci adresate ucenicilor pentru a-i smeri. Smerenia se castiga greu si e important sa gasesti un duhovnic exigent care, chiar daca te smereste, sa o faca cu dragoste. Sa simti ca lupta cu pacatele tale, mai ales in predici, iar tie la spovedanie, iti da curajul sa-i spui toate pacatele, ca sa iei iertare de la Dumnezeu.

Oricum, daca ajungi in manastire, sa-ti pregatesti inima pentru dusuri reci, caci s-ar putea ca duhovnicul sa incerce sa te caleasca duhovniceste. Nu toti au acel tact pedagogic. Incearca sa iei cuvant de invatatura de la mai multi duhovnic daca ai prea multe probleme. Roaga-te pentru duhovnic ca prin el Dumnezeu sa te calauzeasca spre mantuire. Nu uita ca el e, totusi, un om. Daca sta o femeie prea mult pe langa el, o poate respinge din mai multe motive. Daca simte ca o femeie il ispiteste cu voie sau fara voie, atunci pastreaza distanta.
Reply With Quote
  #29  
Vechi 01.08.2014, 19:29:45
Iliana Iliana is offline
Member
 
Data înregistrării: 14.02.2012
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 56
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ciresica Vezi mesajul
Da, doamna Sophia, imi place cum ati raspuns. Asta este si problema mea, ca pacatele sunt de multe feluri, si de multe ori nu stiu ce sa spun la spovedanie. Mie mi se intampla multe lucruri, intru mult in contact cu oamenii, si unii se poarta in fel si chip cu mine, si nu stiu ce am gresit in relatia cu ei. De ce unii ma ignora, de ce unii ma jignesc, etc. Am unele zile atat de incarcate, incat simt nevoia sa ma spovedesc la sfarsitul lor.
Si, intr-adevar, eu cred ca relatia duhovnic-ucenic trebuie sa se bazeze pe dragoste. Daca dragoste nu e, nimic nu e, cum spus Sf. Pavel.
Cand avem cate o zi foarte incarcata, cu tot felul de probleme la serviciu, discutii etc putem simti, intr-adevar, nevoia sa discutam cu cineva, sa ne "descarcam" cum se spune, nu sa ne spovedim. Putem discuta cu un membru al familiei, cu un prieten bun, chiar cu un vecin, un coleg. Cred ca faceti o mare confuzie intre spovedanie si o simpla discutie cu cineva. La spovedanie mergem, de regula, dupa o mai mica sau mai mare pregatire, dupa ce ne adunam putin gandurile, incercam sa identificam si sa ne amintim pacatele pe care le-am facut.
La "urgenta" mergem intr-adevar atunci cand am savarsit un mare pacat intr-o zi si simtim nevoia sa-l si marturisim imediat sau atunci cand ne apasa unul sau mai multe pacate si simtim un impuls, la un moment dat, sa mergem chiar atunci!
Nicidecum atunci cand cineva ne ignora sau ne jigneste, inseamna ca ori suntem noi prea mandri (si asta e un pacat mare) ori acei oameni au o problema si atunci nu trebuie sa ne tulburam, trebuie doar sa-i compatimim pe acei oameni si, eventual, sa ne rugam pentru ei ( ca tot suntem noi plini de iubire nu-i asa?), sau, uneori, chiar Dumnezeu îi trimite pe acei oameni sa ne vorbeasca intr-un anumit fel sau sa se comporte urat cu noi. Stie El de ce! Si trebuie sa incercam sa intelegem si noi de ce!

Deci fugim la spovedanie atunci cand stim sigur ca noi am facut anumite pacate si vrem sa le marturisim, iar despre sfaturile pe care vrem sa le cerem duhovnicului am scris si in alta postare: le cerem atunci cand este disponibil si , mai ales, atunci cand chiar nu putem afla acele lucruri din carti, internet sau de la alte persoane. Nu mergem la duhovnic cu toate fleacurile ca sa ne pacalim pe noi ( ca pe altcineva n-avem pe cine pacali) ca de fapt ne spovedim. Si inca si des...
Asta e parerea mea pe care, bineinteles, puteti s-o ignorati in continuare. Probabil ca e doar parerea mea, nimeni nu mai gandeste asa, asta e, eu atat am inteles deocamdata despre spovedanie.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne intelepteasca pe toti!
Reply With Quote
  #30  
Vechi 01.08.2014, 20:37:51
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.757
Implicit

Inapoi la topic.

In ceea ce priveste spovada si efectele pacatului, avem o sectiune de forum aici:
http://www.crestinortodox.ro/forum/f...lay.php?f=5019

Pe acest fir de discutie este vorba despre varsta potrivita pentru intrarea in monahism, precum si daca se poate intra, cu folos, si la alte varste.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 01.08.2014 at 20:41:24.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare