Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 20.05.2015, 22:41:42
Catalin79 Catalin79 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2015
Mesaje: 17
Implicit Ajutor ma lupt cu egoismul simt ca ma strange din ce in ce mai mult

Buna seara! As vrea sa spun ca tocmai acum am realizat ca printele toate celelalte pacate pe care le am si le fac in fiecare zi din viata mea si anume: mandria, viclenia. minciuna, hula, desfranrea am observat ca in mine zace un infinit egoism pe care cu greu il stapnesc prin rugaciune si post, dar imi trebuie mai mult de atat, stiu sigur mai multa jertfa.
As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?
Multumesc mult.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 21.05.2015, 00:08:02
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.757
Implicit

Pacatele capitale se combat prin cultivarea virtutilor contrare lor. De exemplu: lacomia, prin post.

In cazul egoismului, ar fi bine sa practicati fapte de credinta fata de aproapele. Mai ales fata de aproapele in dificultate. Fata de bolnav, vaduva, orfan, detinut. Faceti-o sistematic. Descoperiti, de exemplu, o batrana singura care nu se poate ingriji si ajutati la ingrijirea ei. Dupa cum puteti, dupa cum are nevoie, dar sistematic. De exemplu, pregatiti-i micul dejun daca puteti. Sau, daca nu puteti, faceti-i cumparaturile o data pe saptamana. Sau mergeti, in locul ei, sa-i platiti facturile odata pe luna. Rugati-o sa se roage pentru dv. La randul dv, binestiind ca nici Harap Alb nu l-a putut invinge pe balaur fara ajutor suprafiresc, rugati-va pentru a-l primi in diferite feluri: rugaciune personala, acatist, etc.

In concluzie, actionati pe urmatoarele doua directii:
-o vointa orientata spre combaterea egoismului prin cultivarea faptelor si atitudinilor contrare
-aliati de forta cel putin egala cu demonul egoismului. Acestia sunt: sfintii, ingerii si Dumnezeu.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #3  
Vechi 21.05.2015, 01:14:56
Igor_Paslusnik's Avatar
Igor_Paslusnik Igor_Paslusnik is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.02.2015
Locație: Biserica. Creștin al Bisericii primare, cea fără erezie, numită politic după anul 1054: Ortodoxia
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.722
Implicit

Hristos S-a înălțat, Cătălin79. Bine-ai venit. Duhovnic ai ? De ce nu îi dai prioritate ?

Îți scriu manual, fiecare rând. Dacă vrei, măcar să citești odată ce ți-am scris. Dacă nu, slavă Domnului pentru toate.

E greșit ce ți-a spus Mihnea Dragomir.

Să nu faci nimic sistematic. Niciodată.

Că mai rău te adâncești în întuneric. Sistematizarea, sau scolastica, sunt diavolii care i-au chip de îngeri de lumină, dar cu scopul de a măcina și a pierde trăirea mântuitoare. Deci scop demolator.
Drept urmare, sistematizarea, a adus moartea credinței în Apus, golirea bisericilor, fiindcă harul era demult plecat de la "romano-catolici" și plecat e și acum. Au reușit vrăjmașii necurați să biruiască mare parte a Apusului, a Occidentului.

Sfântul Porfirie KavsoKalivitul (Kavsokalivia, e o chilie din Muntele Athos), în cartea sa (tradusă în limba română) "Ne vorbește părintele Porfirie", în capitolul "Despre lupta duhovnicească", pagina 225, îți scriu cu dedicație, cuvintele Sfântului:

"Prin botez, mărturisim omul cel nou, intrăm în bucuria lui Hristos. Al doilea botez este Spovedania, prin care are loc Învierea sufletului. Astfel vine harul, prin mijlocirea tainelor.
Duhul Sfânt ne învață toate. Ne sfințește. Ne îndumnezeiește. Când avem Duh Sfânt, nu mai putea săvârși niciun păcat. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Acesta e meșteșugul meșteșugurilor.
(...)

Fără Hristos e cu neputință să ne dezlegăm de patimi. Singuri nu putem face nimic. "Fără Mine, nu puteți face nimic" - Ioan 15, 5. Un singur lucru să facem: să ne întoarcem la EL și să-L iubim "din tot sufletul" - Marcu 12, 30. Numai iubirea lui Hristos, tămăduiește patimile.
Dumnezeu a pus în inima omului o putere care omul o folosește spre bine sau spre rău. E ca o apă, ce udă florile sau spinii.

Nu-i nevoie deci să ne îngrijim de spini. Nu urmăriți să biruiți răul. Hristos nu vrea să ne îngrijim de patimi și de vărjmașul. Îndreptați apa spre flori, și atunci vă veți bucura de frumusețea, mireasma și răcoarea lor.

Nu ajungeți sfinți, vânând răul. Mai bine disprețuiți-l, nu-l băgați în seamă. Năvălește răul asupra voastră? Dăruiți toată puterea lăuntrică lui Hristos. Rugați-vă rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă". Știe El cum să vă miluiască. Când vă umpleți de bine, nu vă mai întoarceți la ispite, la rău, la obiceiurile stricate. Deveniși prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipește!
(...)

Religia noastră ortodoxă e desăvârșită, adânc filosoficească. Lucrul simplu e cel mai de preț. În viața duhovnicească să vă luptați simplu, lin, fără siluire și obligație. Sufletul se sfințește, prin citirea Scripturii, al cuvintelor Sfinșilor Părinți, prin învățarea psalmilor, a vieților sfinților, a psaltichiei și a rugăciunii.
Sunt două căi de ajungere la Dumnezeu, în creștinătatea noastră: cea crâncenă și istovitoare, cu sălbatice năvăliri asupra răului, și cea ușoară prin iubire.
(...)

Nu vă luptați să alungați întunericul din inima voastră, ci faceți o găurică, pentru a intra lumina și întunericul va pleca. Așa e pentru patimi și neputințe. Nu vă luptați cu ele, dar sârguiți-vă să le preschimbați în puterea de-a iubi și a disprețui răul.
(...)

Hristos spune că Sfinții sunt prietenii lui. Toată ziua vă puteți îndulci și desfăta de scrierile și izbânzile lor. Sfinții s-au dăruit în întregime lui Hristos. Veți dobândi blândețea, smerenia, iubirea și așa sufletul vostru, va deveni bun. Să nu alegeți mijloace negative pentru îndreptarea voastră.
Nu-i nevoie nici să vă temeți de diavol, nici de iad, nici de nimic, decât de Dumnezeu. Scopul nu-i să stați așezați, să vă răniți, să vă trudiți, spre a vă îndrepta. Aia, doar la nevoință, la îmbunătățire. Aia-i altceva. Scopul e să trăiți frumos, să studiați, să vă rugați, să înaintați în iubirea lui Hristos, iubirea Bisericii.
(...)

Cel mai sfânt lucru este strădania de a se uni omul cu Hristos. Asta-l izbîvește de orice rău. Să-L iubească pe Hristos, să-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Pavel. Asta-i ținta noastră.
(...)

Lăsați toate neputințele, să nu prindă de veste duhul cel potrivnic, să vă doboare în necaz. Să nu ziceți: "acum o să mă trudesc și nevoiesc, o să fac rugăciune peste rugăciune și o să dobândesc virtuți și o să devin mai bun". Că nu-i bine să te lovești, vrând să devii mai bun, că așa cădeți mai ușor.
Nu cereți Domnului să vă ridice ispita, că așa îi dați însemnătate și ea vă împresoară. Firește dorința de-a scăpa trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă, ci să fie delicată și tainică. Că asta înseamnă când spune Scriptura: "să nu știe stânga ta, ce face dreapta ta".
(...)

Lucrarea duhovnicească să fie tainică, să nu fie simțită nici de ceilalți, nici de voi înșivă. Să nu știe sinele rău, ce face sinele bun. Stânga de dreaptă. Potrivnicul e sinele rău, îi spunem așa din noblețea noastră. Simplitatea în rugăciune, nu cereți expres nimic, ci în curăție, Dumnezeu știe ce să vă trimită și când.
(...)

Simplu, lin să le faceți pe toate. Să nu faceți nimic cu scop. Să nu spuneți: fac asta, ca să obțin rezultatul ăsta. Știe Dumnezeu ce să vă dea. Nu faceți socoteli. Știți ce primiți, dar să fi ca și când n-ai ști, să nu vorbești despre asta cu nimeni, nici cu voi înșivă, să nu cădeți în mândrie. Să nu vă gândiți la nimic altceva, decât la rugăciunea inimii, să o ziceți lin, lin. Acestea sunt delicate, e nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
(...)

Cel bun și frumos, care nu are gânduri rele și viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu multe fațete. Simplitate și bunătate. Asta-i totul. Iubirea. Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură. Sufletul viclean meșteșugește răul. Că acolo-i unde stricăciune și viclenie, nu vine harul lui Dumnezeu."


Atât.

Deci empiricul, adică experiența, nu sistematicul gol și rece. Nu scolastica, ci trăirea.

Fiindcă harul și energiile lui Dumnezeu, nu sunt create, ci sunt necreate, și de aceea aduc îndumnezeirea omului prin har.

Fă acestea și vei fi viu, frate Cătălin79.
__________________
Noul Testament ortodox e manualul normalității. Citiți zilnic Sfânta Scriptură, Patristică, Dogmatică, Sfintele Canoane și cărți scrise de Sfinți ortodocși, nu de alte culte, pentru Îndumnezeire. În erezie nu e Duh Sfânt, Har, Taine și Mântuire.

Dorim unirea tuturor în Biserică fără ereziile lor. Creștinismul/Ortodoxia/Hristos a fost, este și va fi ecumenic, nu eretic-ecumenist; deschis la dialog și vindecare pt credințe-ideologii până-n Parusie. Mărturisim 9 Sfinte Sinoade Ecumenice.
Biblia

Last edited by Igor_Paslusnik; 21.05.2015 at 01:17:33.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 21.05.2015, 11:56:10
Catalin79 Catalin79 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2015
Mesaje: 17
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Igor_Paslusnik Vezi mesajul
Hristos S-a înălțat, Cătălin79. Bine-ai venit. Duhovnic ai ? De ce nu îi dai prioritate ?

Îți scriu manual, fiecare rând. Dacă vrei, măcar să citești odată ce ți-am scris. Dacă nu, slavă Domnului pentru toate.

E greșit ce ți-a spus Mihnea Dragomir.

Să nu faci nimic sistematic. Niciodată.

Că mai rău te adâncești în întuneric. Sistematizarea, sau scolastica, sunt diavolii care i-au chip de îngeri de lumină, dar cu scopul de a măcina și a pierde trăirea mântuitoare. Deci scop demolator.
Drept urmare, sistematizarea, a adus moartea credinței în Apus, golirea bisericilor, fiindcă harul era demult plecat de la "romano-catolici" și plecat e și acum. Au reușit vrăjmașii necurați să biruiască mare parte a Apusului, a Occidentului.

Sfântul Porfirie KavsoKalivitul (Kavsokalivia, e o chilie din Muntele Athos), în cartea sa (tradusă în limba română) "Ne vorbește părintele Porfirie", în capitolul "Despre lupta duhovnicească", pagina 225, îți scriu cu dedicație, cuvintele Sfântului:

"Prin botez, mărturisim omul cel nou, intrăm în bucuria lui Hristos. Al doilea botez este Spovedania, prin care are loc Învierea sufletului. Astfel vine harul, prin mijlocirea tainelor.
Duhul Sfânt ne învață toate. Ne sfințește. Ne îndumnezeiește. Când avem Duh Sfânt, nu mai putea săvârși niciun păcat. Să devenim plini de Duhul Sfânt. Acesta e meșteșugul meșteșugurilor.
(...)

Fără Hristos e cu neputință să ne dezlegăm de patimi. Singuri nu putem face nimic. "Fără Mine, nu puteți face nimic" - Ioan 15, 5. Un singur lucru să facem: să ne întoarcem la EL și să-L iubim "din tot sufletul" - Marcu 12, 30. Numai iubirea lui Hristos, tămăduiește patimile.
Dumnezeu a pus în inima omului o putere care omul o folosește spre bine sau spre rău. E ca o apă, ce udă florile sau spinii.

Nu-i nevoie deci să ne îngrijim de spini. Nu urmăriți să biruiți răul. Hristos nu vrea să ne îngrijim de patimi și de vărjmașul. Îndreptați apa spre flori, și atunci vă veți bucura de frumusețea, mireasma și răcoarea lor.

Nu ajungeți sfinți, vânând răul. Mai bine disprețuiți-l, nu-l băgați în seamă. Năvălește răul asupra voastră? Dăruiți toată puterea lăuntrică lui Hristos. Rugați-vă rugăciunea inimii: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă". Știe El cum să vă miluiască. Când vă umpleți de bine, nu vă mai întoarceți la ispite, la rău, la obiceiurile stricate. Deveniși prin harul lui Dumnezeu, buni. Unde să mai afle răul loc atunci? Se risipește!
(...)

Religia noastră ortodoxă e desăvârșită, adânc filosoficească. Lucrul simplu e cel mai de preț. În viața duhovnicească să vă luptați simplu, lin, fără siluire și obligație. Sufletul se sfințește, prin citirea Scripturii, al cuvintelor Sfinșilor Părinți, prin învățarea psalmilor, a vieților sfinților, a psaltichiei și a rugăciunii.
Sunt două căi de ajungere la Dumnezeu, în creștinătatea noastră: cea crâncenă și istovitoare, cu sălbatice năvăliri asupra răului, și cea ușoară prin iubire.
(...)

Nu vă luptați să alungați întunericul din inima voastră, ci faceți o găurică, pentru a intra lumina și întunericul va pleca. Așa e pentru patimi și neputințe. Nu vă luptați cu ele, dar sârguiți-vă să le preschimbați în puterea de-a iubi și a disprețui răul.
(...)

Hristos spune că Sfinții sunt prietenii lui. Toată ziua vă puteți îndulci și desfăta de scrierile și izbânzile lor. Sfinții s-au dăruit în întregime lui Hristos. Veți dobândi blândețea, smerenia, iubirea și așa sufletul vostru, va deveni bun. Să nu alegeți mijloace negative pentru îndreptarea voastră.
Nu-i nevoie nici să vă temeți de diavol, nici de iad, nici de nimic, decât de Dumnezeu. Scopul nu-i să stați așezați, să vă răniți, să vă trudiți, spre a vă îndrepta. Aia, doar la nevoință, la îmbunătățire. Aia-i altceva. Scopul e să trăiți frumos, să studiați, să vă rugați, să înaintați în iubirea lui Hristos, iubirea Bisericii.
(...)

Cel mai sfânt lucru este strădania de a se uni omul cu Hristos. Asta-l izbîvește de orice rău. Să-L iubească pe Hristos, să-L adore pe Hristos, să trăiască în Hristos, precum Pavel. Asta-i ținta noastră.
(...)

Lăsați toate neputințele, să nu prindă de veste duhul cel potrivnic, să vă doboare în necaz. Să nu ziceți: "acum o să mă trudesc și nevoiesc, o să fac rugăciune peste rugăciune și o să dobândesc virtuți și o să devin mai bun". Că nu-i bine să te lovești, vrând să devii mai bun, că așa cădeți mai ușor.
Nu cereți Domnului să vă ridice ispita, că așa îi dați însemnătate și ea vă împresoară. Firește dorința de-a scăpa trebuie să existe, dar nu trebuie să se vadă, ci să fie delicată și tainică. Că asta înseamnă când spune Scriptura: "să nu știe stânga ta, ce face dreapta ta".
(...)

Lucrarea duhovnicească să fie tainică, să nu fie simțită nici de ceilalți, nici de voi înșivă. Să nu știe sinele rău, ce face sinele bun. Stânga de dreaptă. Potrivnicul e sinele rău, îi spunem așa din noblețea noastră. Simplitatea în rugăciune, nu cereți expres nimic, ci în curăție, Dumnezeu știe ce să vă trimită și când.
(...)

Simplu, lin să le faceți pe toate. Să nu faceți nimic cu scop. Să nu spuneți: fac asta, ca să obțin rezultatul ăsta. Știe Dumnezeu ce să vă dea. Nu faceți socoteli. Știți ce primiți, dar să fi ca și când n-ai ști, să nu vorbești despre asta cu nimeni, nici cu voi înșivă, să nu cădeți în mândrie. Să nu vă gândiți la nimic altceva, decât la rugăciunea inimii, să o ziceți lin, lin. Acestea sunt delicate, e nevoie să lucreze harul lui Dumnezeu.
(...)

Cel bun și frumos, care nu are gânduri rele și viclene, atrage harul lui Dumnezeu. Inima voastră să fie simplă, nu cu multe fațete. Simplitate și bunătate. Asta-i totul. Iubirea. Câte taine se ascund în Sfânta Scriptură. Sufletul viclean meșteșugește răul. Că acolo-i unde stricăciune și viclenie, nu vine harul lui Dumnezeu."


Atât.

Deci empiricul, adică experiența, nu sistematicul gol și rece. Nu scolastica, ci trăirea.

Fiindcă harul și energiile lui Dumnezeu, nu sunt create, ci sunt necreate, și de aceea aduc îndumnezeirea omului prin har.

Fă acestea și vei fi viu, frate Cătălin79.
Iti multumesc foarte mult frate Igor.
Dumnezeu m-a ajuta sa trec peste orice obstacol.
Domane ajuta!
Reply With Quote
  #5  
Vechi 24.05.2015, 21:26:42
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Daca interesul personal nobil, ori este indreptat spre Dumnezeu, atunci egoismul nu este neaparat un pacat. Exemple:

1. Vreau sa-mi pornesc o afacere, dar altcineva imi cere bani imprumut ca sa-si cumpere masina. E firesc sa refuz?

2. Ma aflu intr-un grup de prieteni care vor sa ma convinga sa fumez. E firesc sa fiu egoist si sa ma gandesc la mantuirea mea, nu la placerea lor de a ma vedea fumand?

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '09 (2009

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea dreapta socoteala de fiecare data. Desigur, nu e normal sa calcam peste cadavre pentru a obtine bani, faima, functii. Acesta este un egoism patimas cu care trebuie sa luptam.

De fapt, stradania noastra de a respecta poruncile evanghelice presupune lupta cu noi insine. Nu e deloc simplu sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Cand ajungem sa le respectam pe acestea, abia atunci suntem pe placul lui Dumnezeu. Exista o lupta cu gandurile noastre in primul rand, apoi mai exista si vorbele si faptele!
Reply With Quote
  #6  
Vechi 24.05.2015, 22:37:46
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.457
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Catalin79 Vezi mesajul
Buna seara! As vrea sa spun ca tocmai acum am realizat ca printele toate celelalte pacate pe care le am si le fac in fiecare zi din viata mea si anume: mandria, viclenia. minciuna, hula, desfranrea am observat ca in mine zace un infinit egoism pe care cu greu il stapnesc prin rugaciune si post, dar imi trebuie mai mult de atat, stiu sigur mai multa jertfa.
As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?
Multumesc mult.
Multi ani am avut aceasta stare fara insa s-o observ. Mie nu mi se parea ca sunt egoist, ci doar corect. E drept, nu doream raul nimanui, nu ravneam la nimic din ce avea aproapele, dar cand era vorba de "imparteala", intotdeuna ochii si gandul se indreptau in favoarea mea sau cel putin in mod egal, nicidecum, "cum o orandui Dumnezeu". Adica eram adeptul lui "Cine-mparte, parte-si face!"
Nu pot sa ma laud ca am scapat de aceasta stare fiindca m-am straduit eu sa ma schimb. Nicidecum. Cred ca multe din patimile mele "de capatai" au inceput sa se volatilizeze incet-incet, prin mila lui Dumnezeu care a oranduit in drumul meu anumite momente cheie. In primul rand... De fapt... stie Dumnezeu cand a fost un... "prim rand"! Un moment important a fost cand m-am spovedit la un duhovnic batran, staret la manastire. Dupa acea spovedanie, printr-o coincidenta minunata, am ajuns sa-l cunosc pe Parintele Ciprian Gradinaru, pe atunci prezent doar la Sihastria-Neamt. Nu cred ca am stat in chilia lui mai mult de 3-5 minute, dar au fost - zic eu - de mare folos in cele ce aveau sa urmeze in viata mea. Citirea Psaltirii "in ascultare", a schimbat probabil fiecare celula a fiintei mele, pline de patimi. N-as putea spune ca au disparut, pentru ca ele isi fac cunoscuta prezenta, probabil pentru tot restul vietii, dar parca ma simt sub o protectie anume si nu doar ca rezist, dar cand stiu cat eram de slab, nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu dar si celor care au contribuit la schimbarea aceasta. Viata oricum este o lupta. Dumnezeu ne poate sterge patimile definitiv, dar atunci de ce ne-am mai smeri, daca nu mai avem ispite carora sa rezistam? Totul este sa nu indraznim sa pornim la lupta dupa propria noastra strategie, ca si cum am avea vreo sansa sa castigam. Fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, orice incercare este sortita esecului. Si orice reusita trebuie tratata ca atare, multumind pentru ea si facand faptele pe care Dumnezeu le asteapta de la cel pe care l-a ajutat.
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #7  
Vechi 26.05.2015, 22:50:57
Catalin79 Catalin79 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2015
Mesaje: 17
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Multi ani am avut aceasta stare fara insa s-o observ. Mie nu mi se parea ca sunt egoist, ci doar corect. E drept, nu doream raul nimanui, nu ravneam la nimic din ce avea aproapele, dar cand era vorba de "imparteala", intotdeuna ochii si gandul se indreptau in favoarea mea sau cel putin in mod egal, nicidecum, "cum o orandui Dumnezeu". Adica eram adeptul lui "Cine-mparte, parte-si face!"
Nu pot sa ma laud ca am scapat de aceasta stare fiindca m-am straduit eu sa ma schimb. Nicidecum. Cred ca multe din patimile mele "de capatai" au inceput sa se volatilizeze incet-incet, prin mila lui Dumnezeu care a oranduit in drumul meu anumite momente cheie. In primul rand... De fapt... stie Dumnezeu cand a fost un... "prim rand"! Un moment important a fost cand m-am spovedit la un duhovnic batran, staret la manastire. Dupa acea spovedanie, printr-o coincidenta minunata, am ajuns sa-l cunosc pe Parintele Ciprian Gradinaru, pe atunci prezent doar la Sihastria-Neamt. Nu cred ca am stat in chilia lui mai mult de 3-5 minute, dar au fost - zic eu - de mare folos in cele ce aveau sa urmeze in viata mea. Citirea Psaltirii "in ascultare", a schimbat probabil fiecare celula a fiintei mele, pline de patimi. N-as putea spune ca au disparut, pentru ca ele isi fac cunoscuta prezenta, probabil pentru tot restul vietii, dar parca ma simt sub o protectie anume si nu doar ca rezist, dar cand stiu cat eram de slab, nu pot sa nu-i multumesc lui Dumnezeu dar si celor care au contribuit la schimbarea aceasta. Viata oricum este o lupta. Dumnezeu ne poate sterge patimile definitiv, dar atunci de ce ne-am mai smeri, daca nu mai avem ispite carora sa rezistam? Totul este sa nu indraznim sa pornim la lupta dupa propria noastra strategie, ca si cum am avea vreo sansa sa castigam. Fara mila si ajutorul lui Dumnezeu, orice incercare este sortita esecului. Si orice reusita trebuie tratata ca atare, multumind pentru ea si facand faptele pe care Dumnezeu le asteapta de la cel pe care l-a ajutat.
Iti multmuesc ca ti-ai deschis sufeltul in fata mea marturisindu-ti credinta in Dumnezeu, si in legatura cu: viata fara ispite nu este nimic, asta este adevarata trebuie sa ne luptam si sa ne jertfim prin lupta exact cum a facut Mantuitorul nostru Iisus Hristos, dar cateodata as vrea chiar sa nu mai fie nici-o ispita, dar stiu ca este bine asa cum randuieste Dumnezeu viata. Este greu dar totusi cred ca sinonimul la viata este lupta, lupta cu noi insine, si trebuie sa accept asta, pentru ca pana la urma viata nu ar mai avea sens.
Ai mare dreptate prin ceea ce ai spus, si iti multulmesc.
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #8  
Vechi 26.05.2015, 22:55:09
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.130
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Catalin79 Vezi mesajul
As vrea sa va intreb daca nu va suparati, voi cand ati avut sau poate aveti, simtimti cateodata ca scanteie de egoism vrea sa iasa din voi, ce faceti ca sa il eliminati, cum procedati, cum il alungati?
Faci exact opusul.
E simplu.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 26.05.2015, 23:00:13
Catalin79 Catalin79 is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2015
Mesaje: 17
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
Daca interesul personal nobil, ori este indreptat spre Dumnezeu, atunci egoismul nu este neaparat un pacat. Exemple:

1. Vreau sa-mi pornesc o afacere, dar altcineva imi cere bani imprumut ca sa-si cumpere masina. E firesc sa refuz?

2. Ma aflu intr-un grup de prieteni care vor sa ma convinga sa fumez. E firesc sa fiu egoist si sa ma gandesc la mantuirea mea, nu la placerea lor de a ma vedea fumand?

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '09 (2009

Sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea dreapta socoteala de fiecare data. Desigur, nu e normal sa calcam peste cadavre pentru a obtine bani, faima, functii. Acesta este un egoism patimas cu care trebuie sa luptam.

De fapt, stradania noastra de a respecta poruncile evanghelice presupune lupta cu noi insine. Nu e deloc simplu sa ajungem sa-L iubim pe Dumnezeu din toata inima, iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Cand ajungem sa le respectam pe acestea, abia atunci suntem pe placul lui Dumnezeu. Exista o lupta cu gandurile noastre in primul rand, apoi mai exista si vorbele si faptele!
Problema este ca eu sunt singur la parinti si inca de mic am fost rasfatat de ei si de bunici mei primind tot felul de lucruri, cateodata le primeam si fara sa le merit si acum le primesc la fel (adica fara rezultate bune la scoala), si chiar am senzatia asta ciudata ca merit mai mult, de exemplu acum am primit un telefon de la unchiul meu si nu mi-a placut pentru ca nu era mai ''performant'' asa ca am luat altul mai scump si am intrat in starea aceasta de confort si deaia imi este, pentru ca eu sunt o persoana slaba duhovniceste, foarte slaba si incet incet incept sa ma gandesc ca atunci cand cresc mi-as putea lua o vila cu multe camere, mai multe masini si eu nu vreau asta delooc, si de asta ma feresc eu, asta este egoismul cu care ma lupt. Eu vreau din ce in ce mai mult.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 26.05.2015, 23:22:18
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.130
Implicit

Cred ca iti place sa crezi ca nu vrei, ca sa te flatezi, dar practica dovedeste altceva.

Pune in practica ce spui ca vrei, virtutea, idealul, si vor deveni realitate.
Altfel, doar filosofie fara valoare.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare