Spovedania - perspectiva repetitiva

[Nicador]

As dori sa aflu daca aveti disponibilitatea raspunsul la urmatoarea intrebare:

Din cate inteleg, prin spovedanie marturisirea pacatului implica promisiunea nerepetarii lui.
Acum, daca stiu ca un anumit pacat il voi repeta, care din optiunile urmatoare sunt mai acceptate?

1. Sa nu marturisesc acel pacat (sa le marturisesc pe celelalte)
2. Sa nu ma spovedesc deloc, si sa ma spovedesc in secunda in care voi fi sigur ca n-am sa mai repet niciun pacat
3. Sa incerc sa repet pacatul cu o frecventa mai mica
4. _____ (adica astept si alte opinii)


Va multumesc.

[colaps3]

Nu frate, îl mărturisești și apoi te lupți ca să nu îl mai repeți. Dacă vei cădea din nou, îl mărturisești iarăși și te va îndruma duhovnicul în continuare cum să faci. Nu te aștepta să scapi așa hop-țop de azi pe mâine de toate patimile căci nu este în puterea noastră să facem asemenea lucru.

Stăruiește tu, perseverează, continuă să lupți cu ispita și cu tentația din tine și are să vadă Dumnezeu efortul tău, nu te va lăsa, te va ajuta.

La spovedanie trebuie mărturisite toate păcatele, nu ai voie să nu zici unul doar pentru că tu crezi că îl vei mai face. Nu există om fără de păcat; dacă tu crezi că la spovedit se zic doar păcatele pe care știi sigur că nu le vei mai repeta, cu patimile grele cum facem? Cu mândria, cu judecata, cu lenevirea ce facem? Nu le poți birui pe acestea atât de ușor. Trebuie mult timp și îndelungă-răbdare.

Nici opțiunea să nu te duci deloc la spovedit nu e bună căci dacă te prinde moartea așa nespovedit, neîmpărtășit nu-i a bună.

Și cum să încerci să faci păcatul dar cu o frecvență mai mică? Prin asta afirmi că ești conștient că vei săvârși un păcat și că nu încerci să te opui. Prin asta practic accepți deja săvârșirea păcatului chiar fără să fi fost ispitit înainte.

La Dumnezeu nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici după ce ai căzut.
Prin nemărturisirea unui păcat, prin săvârșirea lui sau prin lipsa spovedaniei noi ne aflăm în cădere.

Mărturisește-l, chiar dacă după aceea vei cădea.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Nicador

As dori sa aflu daca aveti disponibilitatea raspunsul la urmatoarea intrebare:

Din cate inteleg, prin spovedanie marturisirea pacatului implica promisiunea nerepetarii lui.
Acum, daca stiu ca un anumit pacat il voi repeta, care din optiunile urmatoare sunt mai acceptate?

1. Sa nu marturisesc acel pacat (sa le marturisesc pe celelalte)
2. Sa nu ma spovedesc deloc, si sa ma spovedesc in secunda in care voi fi sigur ca n-am sa mai repet niciun pacat
3. Sa incerc sa repet pacatul cu o frecventa mai mica
4. _____ (adica astept si alte opinii)


Va multumesc.

daca omul ar putea sa nu mai repete pacatul, dupa cateva spocedanii ar deveni sfant.
acea porunca de nerepetare se refera la pacatele mari.
ca nu-i tot una sa spui duhovnicului: parinte iar am barfit, cu parinte am avortat, iar.

[glykys]

Asculta-l pe Colaps. Tu, de unul singur, nu vei reusi sa scapi de acel pacat, este sigur. Dar daca il vei marturisi de fiecare data, tot se va indura Dumnezeu de tine. Perseverenta e mama reusitei :).

[Nicador]

Va multumesc pentru replici.

Am o intrebare, totusi: dintre cei care v-ati spovedit si ati recunoscut spre exemplu ca ati folosit metode contraceptive, chiar v-ati lasat de a face asta?

Adica, desi pare poate o intrebare stupida... chiar...riscati sa faceti un copil de fiecare data?

[Nicador]

În prealabil postat de Dumitru73

daca omul ar putea sa nu mai repete pacatul, dupa cateva spocedanii ar deveni sfant.
acea porunca de nerepetare se refera la pacatele mari.
ca nu-i tot una sa spui duhovnicului: parinte iar am barfit, cu parinte am avortat, iar.

Imi poti spune te rog, care sunt pacatele mari? Si daca exista cumva o referinta scrisa?

În prealabil postat de colaps3

Nu frate, îl mărturisești și apoi te lupți ca să nu îl mai repeți. Dacă vei cădea din nou, îl mărturisești iarăși și te va îndruma duhovnicul în continuare cum să faci. Nu te aștepta să scapi așa hop-țop de azi pe mâine de toate patimile căci nu este în puterea noastră să facem asemenea lucru.

Stăruiește tu, perseverează, continuă să lupți cu ispita și cu tentația din tine și are să vadă Dumnezeu efortul tău, nu te va lăsa, te va ajuta.

La spovedanie trebuie mărturisite toate păcatele, nu ai voie să nu zici unul doar pentru că tu crezi că îl vei mai face. Nu există om fără de păcat; dacă tu crezi că la spovedit se zic doar păcatele pe care știi sigur că nu le vei mai repeta, cu patimile grele cum facem? Cu mândria, cu judecata, cu lenevirea ce facem? Nu le poți birui pe acestea atât de ușor. Trebuie mult timp și îndelungă-răbdare.

Nici opțiunea să nu te duci deloc la spovedit nu e bună căci dacă te prinde moartea așa nespovedit, neîmpărtășit nu-i a bună.

Și cum să încerci să faci păcatul dar cu o frecvență mai mică? Prin asta afirmi că ești conștient că vei săvârși un păcat și că nu încerci să te opui. Prin asta practic accepți deja săvârșirea păcatului chiar fără să fi fost ispitit înainte.

La Dumnezeu nu contează de câte ori cazi, ci de câte ori te ridici după ce ai căzut.
Prin nemărturisirea unui păcat, prin săvârșirea lui sau prin lipsa spovedaniei noi ne aflăm în cădere.

Mărturisește-l, chiar dacă după aceea vei cădea.

Ok, bun, multumesc pentru raspuns.

Dar luand un exemplu o relatie de prietenie, in care cei 2 sunt ispite unul celalalt, e de asteptat sa se produca inevitabilul, nu?Chiar daca l-ai marturisit ca pacat. Deci l-ai marturisit, dar stii ca se va intampla. Care-i procedura in cazul asta?

[Dumitru73]

cauta un indreptar de spovedanie si te vei lamuri.

În prealabil postat de Nicador

Imi poti spune te rog, care sunt pacatele mari? Si daca exista cumva o referinta scrisa?



Ok, bun, multumesc pentru raspuns.

Dar luand un exemplu o relatie de prietenie, in care cei 2 sunt ispite unul celalalt, e de asteptat sa se produca inevitabilul, nu?Chiar daca l-ai marturisit ca pacat. Deci l-ai marturisit, dar stii ca se va intampla. Care-i procedura in cazul asta?

procedura este ca sa nu mai desfrinezi cu prietena:Insoarate frate si intrii in legalitate.

[colaps3]

Frate, dacă ți-i gândul la măritiș, mergi până la capăt. Dacă nu, atunci nu mai trăi în starea asta (de concubinaj / desfrâu) căci este mare păcatul.

Uite aici o listă cu cele mai mare păcate și cu câți ani sunt sancționate în funcție de Sfintele Canoane: http://sfaturiortodoxe.ro/sfintelecanoane.htm

Cred că îți poți identifica singur păcatul și să îți dai seama că într-adevăr nu este de glumit cu acest lucru.

Ori fecior, ori soț. La mijloc nu poți să fii în cazul acesta. Citez „Curvie se cheamă atunci când doi necăsătoriti sau văduvi desfrânează”.

Trebuie să schimbi în privința asta lucrurile neapărat. Măi, dacă o iubești și îți place atât de mult de ea, ce mai aștepți ? Mergi până la capăt și căsătorește-te.

[Nicador]

Multumesc mult pentru sfaturi.

Problema nu e de casatorie. Dar, ce fac post casatorie? Metodele contraceptive inteleg ca nu sunt acceptate.

Ce fac, efectiv? Bat recordul mondial de copii? :)