Scrisoarea unui copil :

[sophia]

Mihnea eu sunt de acord cu tine, in mare parte.
Eu insa ma gandesc ca Halloween-ul asta a devenit foarte raspandit si incetatenit.
Deja sau demult se serbeaza organizat in scoli si gradinite.
Si ce facem nu mai lasam copiii acolo?
Eu nu reusesc cum de a luat asa amploare si ce placere au oamenii in asemenea orori. Cat sadism sa umbli cu schelete, vopsea rosie/sange si alte cele!
Si de asemenea ma intreb cine serbeaza, ca alte religii nu o fac.

Mie si mascariile de Craciun si Anul Nou mi se par horror si nu vesele. Parca se lovesc doua lumi diverse.

Mi-as dori ca oamenii sa gaseasca alte moduri mai frumoase de a petrece si sa renunte la porcaria asta.

Revenind la copii ma gandesc si la faptul ca daca sunt opriti numai ai tai, ala si ala, dar restul nu, si de la diverse, treptat ei vor fi izolati automat, pentru ca vor fi ceilalti multi care vor zice: voi care nu sunteti ca noi si nu veniti colo si colo.
Sigur ca unii copii ca ai tai si ai altora inteleg interdictia voastra. Dar sunt sau vor fi pusi in situatii grele. Copiii pot fi cumpliti.
De asta mi-e frica. Ori se grupeaza intre ei si se fac doua tabere, ori raman singuri si izolati.

Vad si simt si pe pielea mea ca individualismul nu functioneaza.
Spiritul de turma primeaza, din pacate.

Legat de ceea ce spuneai de Dumnezeu si de postul de vineri.
Chiar duminica ne-a spus preotul la predica, in mod suprinzator pentru mine, ca s-a ajuns sa se faca din Dumnezeu un "bau-bau", un monstru care pedepseste aspru orice.
Ori nu este asa. Cumva se bat cap in cap doua lucruri aici si nu pot eu sa le explic: una de Dumnezeu bun si care judeca in mod corect lucrurile, le explica si ajuta oamenii. Si alta de un Dumnezeu care umbla cu bata si te ia de guler daca te prinde ca ai mancat sau ai spus o prostie si te pedepseste aspru.
Aici este o problema mare.

Credinta nu este, nu trebuie sa fie ceva din frica si obligatie, ci din iubire si caldura si mai ales ceva natural.

Chestia cu postul este ceva obisnuit in tara. Acolo nu te intreaba nimeni si nu se uita la tine ce mananci.
In vest insa, unde sunt atatea feluri de confesiuni si religii si ateism, te simti rau.
Inca la confesiunea voastra nu e asa o problema, pentru ca aveti voie in post si oua si branza.
Nu pot sa-ti spun cum ma simt eu cand mananc altfel decat ceilalti.
Mai ales in postul Craciunului cand peste tot ti se ofera ceva dulce, de dulce si iti este si tie pofta si foame si nu poti sa mananci la fel cu ei.

Si daca te pedepseste Dumnezeu ca mananci ceva intr-o anumita zi sau perioada? Aici este o mare discutie.
La unele confesiuni este si mult legiferat de om. Sunt reguli scrise pentru fiecare chestie.
La fel ca si cu celibatul. Nu Dumnezeu l-a instituit, ci omul.
Un preot poate sa te dezlege de post.

Problema mare este insa (peste tot) ca nu sunt toti oamenii la fel. Sunt unii care nu cred, care nu sunt religiosi si sunt multi, sunt multi de alte religii fiecare cu cerintele lor. Trebuie sa traim printre si cu ei.

De aia spuneam si referitor la copiii lui Ioan67 ca trebuie sa aibe grija si pentru mai tarziu.
Ma uit cum vin aici unii si spun ca nu-si gasesc perechea potrivita, fiindca ei se duc la biserica si fac si dreg si traiesc credinta (in felul lor) si nu gasesc pe altii ca ei. Si ala/aia nu e ca mine si nu e credincios/credincicoasa si etc. Incepe o discriminare care nu stiu daca este potrivita...

Da, vorbim de oameni. Suntem oameni. Cu bune si cu rele. Dumnezeu ne stie problemele si greutatile.

Tu spui de un carnat mancat vineri. Dar Dumnezeu ne-a invatat atatea altele.
Zilele trecute m-am necajit tare. Am aflat ca a murit sotul unei doamne din biserica noastra. Sunt cunoscuti amandoi. Au facut mult pentru biserica.
Ei bine, facem tot timpul slujbe, parastase etc.. Dar nimeni n-a stiut ce suferinta poarta aceasta femeie, cu sotul bolnav grav in spital. Nici ea nu a spus. Si nu stim nici de altii multi. Venim cu suferintele si necazurile si lacrimile noastre in suflet si nu ne stim unul pe altul sa ne ajutam, sa ne mangaiem. Ne ocupam mai degraba de morti.
Unul are rude bolnave, sau decese, altul e bolnav insusi, altul nu are serviciu, bani, nu are locuinta, ne este frica de ceea ce se petrece in jurul nostru etc.
Cui ii pasa? Ne intoarcem acasa fix la fel si ne plangem acolo lacrimile singuri.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Mie si mascariile de Craciun si Anul Nou mi se par horror si nu vesele. Parca se lovesc doua lumi diverse.

Dar, spre deosebire de Halloween, nu exista nici un fel de presiune la a participa la "mascari" (sunt numai de Anul Nou, in Moldova cel putin). In niciun caz o presiune de a participa ca mascat (ca protagonist). Nu am auzit ca la scolile din Romania sau altundeva copiii sa fie imbracati in capra sau urs la scoala. Ei nu se saluta cu "Mascari Fericite!". Spuneti ca a nu participa la Halloween inseamna sa va izolati ? Ei bine, neparticipand la mascari, sigur nu va veti simti izolata.

Problema mare este insa (peste tot) ca nu sunt toti oamenii la fel. Sunt unii care nu cred, care nu sunt religiosi si sunt multi, sunt multi de alte religii fiecare cu cerintele lor. Trebuie sa traim printre si cu ei.

Apropo, aceia nu se izoleaza ? Oare cei care merg sambata la sinagogi si care nu mananca anumite feluri de mancare nici macar cand nu e post, nu se izoleaza ? Dar ceilalti, care merg vinerea la moschee si nu gusta porc nu numai vinerea, dar in orice zi, nu s-or izola ? Dar ateistii, siliti, saracii, de presiunea sociala sa baiguie ceva cand li se spune "Cristos a inviat!", ati observat ca sunt izolati ?

Ei bine, eu cred ca ar fi foarte nimerit sa invatam de la perfizi si infideli sa ne asumam credinta. fara teama ca, de vom face ce ne-a spus Domnul nostru si Mireasa Sa ne vom izola. Sa nu ne temem. Sa nu ne rusinam de El. Sa fim macar la fel de crestini pe cat sunt musulmanii de musulmani, ori satanistii de satanisti. Am vazut de sute si sute de ori, purtate cu mandrie pe strada tricouri cu dracul sau cu moartea si am vazut de sute de ori tricouri cu Che Guevara glorificat. Mai rar am vazut tricouri cu Isus Cristos si niciodata cu Sf Petru. Pesemne fiindca nu sunt personaje la moda, iar potentialii lor purtatori se tem ca, purtandu-le, se vor izola.

[sophia]

Mai Mihnea, tu intelegi ce vrei tu.
Da, ne izolam. Suntem o minoritate pe langa o majoritate.
Daca toti pe aici se duc si serbeaza Halloween, atunci noi cei care n-o facem suntem altfel, ne izolam.

Vorbeam de copii in scoli, unde trebuie sa fie toti impreuna.
Cand nu pot sa participe la ceva majoritar, acei copii se simt altfel, sunt cumva izolati. Indiferent ca sunt de alte religii, confesiuni, indiferent ce mananca. Si exista multe rautati la copii. La ei sunt mari probleme - fie ca sunt mai grasuti, sau cu ochelari, sau nu asa sportivi, sau cu alte probleme, sunt destui care se simt rau si sunt necajiti de altii (se num este mobbing, sau bullying).

In tara sunt 80-90% ortodocsi. Acolo eu nu ma simt izolata cand tin post sau serbez ceva ortodox.
Aici da, sunt o mica minoritate si ma simt izolata.
Se fac petreceri de Craciun peste tot cu colegi de serviciu, ca asa este obiceiul. Eu si altii ca mine ori nu ne ducem, ori nu servim nimic, ori alegem daca avem ceva vegan. Nu ma simt bine in aceasta postura.

La tine este invers. Tu in tara esti minoritar, iar acolo esti intr-o majoritate.

La fel si cu cei de alte credinte, musulmani, sau iudei.
Acum depinde. Sunt si la ei unii care tin mult la traditiile lor religioase si sunt si unii mai liberali, care se integreaza.

Sigur ca eu personal si altii ca mine ne respectam credinta, chiar daca ne simtim rau in public. Asta este.
Nu stiu cum as fi facut daca as fi avut copii.

Cred ca am mai povestit pe aici. Am fost la un seminar acum cativa ani, ceva de natura profesionala.
Eram acolo oameni din diverse tari si de diverse confesiuni si religii.
Docenta a sugerat sa organizam la sfarsit o mica serbare, fiind inainte de Craciun.
Fiecare a adus cate ceva dulce specific de Craciun si ceai sau cafea. Ei afla ca si colegii musulmani au participat si au adus dulciuri de ale lor.
Am stat toti impreuna si am discutat si povestit.
Eu am gustat ce am putut si mai nimic.

La Halloween nu as participa. Am fost 1-2 ori pe strada la carnaval.
Nu inteleg traditia de aici. Dar nu-mi displace total.
Nu-mi plac mastile lor. Mi-ar place sa merg la carnavalul din Venetia.

Poate ca in Franta este altfel. Eu spun cum este aici.

[GMihai]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnule GMihai, imi amintesc ca noi doi am mai avut dispute pe tema aceasta. In fond, este una dintre temele predilecte ale disputelor dintre adeptii invataturii traditionale a Bisericii si cei care, ca dv, cad in plasa a ceea ce Sf Pius al X-lea numea "modernism" si i definea ca "erezia tuturor ereziilor", fiindca nu respinge nu doar o dogma sau alta, ci denatureaza pe toate.

Şi poate că nu este doar modernism catolic. Poate că este o poziţie teologică distinctă, v-aţi gândit la asta ?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ei bine, in aceeasi logica ce era si pe vremea lui Adam si Eva, noi credem ca toti oamenii care mananca ceea ce Dumnezeu le interzice sa manance, daca nu se vor cai pana la sfarsitul vietii lor si nu vor reinoda legatura lor cu Dumnezeu, vor plati pretul damnarii perpetue.

Şi chiar nu vi se pare nimic în neregulă ? Damnare perpetuă ca preţ pentru o mâncare ? Un măr, un cârnat, o măslină.... Chiar n-aţi avut niciun moment, nicio tresărire, nicio îndoială, niciodată, cu privire la chestiunea asta ? Suferinţă veşnică pentru încălcarea unui edict cu privire la mâncare ?!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Si totusi, acesta a fost, secol dupa secol, modul de a intelege "notiunea de iad". Ceea ce spuneti mai sus este echivalent cu a spune ca pana in urma cu 50 de ani, cand iadul a devenit, dintr-un teribil loc al tormentelor infernale, o "stare a spiritului", o "notiune" cum spuneti, cei care au crezut in invatatura crestina nu aveau bun simt comun. Nici normalitate mentala. Erau nebuni. Pe undeva, aveti dreptate. A crede a fost mereu nebunie in ochii oamenilor. Dar mai ales in vremea de azi, cand modernismul pare sa fi triumfat.

Nu raportaţi nedumeririle mele la teoriile pe care le denumiţi "modernism", vă repet.

În altă ordine de idei, recursul la autoritatea veacurilor trecute nu se susţine. În aceeaşi manieră, tradiţionaliştii catolici îi percep pe cei care, timp de sute de ani, n-au îmbrăţişat doma catolică, deşi erau oameni cu carte şi cu cunoştiinţe despre această dogmă, ca fiind... cum, domnule Dragomir ?

Sfantul Nectarie din Eghina ? Dalai Lama ? Martin Luther King ?

A, ştiu, o să-mi replicaţi ca măcar doi din cei trei credeau în noţiunea pedepsei veşnice pentru un cârnat....

[GMihai]

Întrebarea, domnule Dragomir, nu este dacă credeţi într-un Dumnezeu capabil să ne trimită la chinuri veşnice pentru un cârnat.

Întrebarea este dacă vă place un astfel de Dumnezeu.

[flying]

În prealabil postat de GMihai

Şi chiar nu vi se pare nimic în neregulă ? Damnare perpetuă ca preţ pentru o mâncare ? Un măr, un cârnat, o măslină.... Chiar n-aţi avut niciun moment, nicio tresărire, nicio îndoială, niciodată, cu privire la chestiunea asta ? Suferinţă veşnică pentru încălcarea unui edict cu privire la mâncare ?!

Cine te-a pacalit ca suferinta vesnica ar avea vreo legatura cu mancarea? Materia e manevrata in aceasta lume conform/impotriva legii morale .Nu carnatii ci alegerea morala din spatele utilizarii carnatilor iti procura suferinta/fericire vesnica.

[GMihai]

În prealabil postat de flying

Cine te-a pacalit ca suferinta vesnica ar avea vreo legatura cu mancarea? Materia e manevrata in aceasta lume conform/impotriva legii morale .Nu carnatii ci alegerea morala din spatele utilizarii carnatilor iti procura suferinta/fericire vesnica.

Îmi pare rău, dar sunteţi în eroare.

Doctrina creştină nu vorbeşte despre o alegere morală "din spatele" mâncării cârnaţilor, ci defineşte mâncatul cârnaţilor ca fiind în sine o alegere morală.

[suslik]

Mihai, e posibil ca raspunsul sa fi fost dat de diversele variante ale curentului marcionit. Zeul cu interdictii alimentare e posibil sa fie un extraterestru sau un grup din aceste entitati parabiologice, care, de cel putin 10000 de ani, daca nu de o perioada cvadrupla, tot creeaza religii si provoaca razboi in zonele Orientului Apropiat si Mijlociu. Nu cred 100% in teoria asta; e doar una din multele teorii alternative si posibile explicatii care ma framinta, ca potentiale raspunsuri la intrebari in genul celor ce ti le pui insuti si lui Mihnea. Nu ma impuscati; am dat cu speculatia, nu cu Scud-ul. :) Cum bine imi zicea un amic, la mine crēinta e pura gelatina metamorfica intelectualista. Insa daca si tu, care esti un crestin practicant, iti pui astfel de intrebari, atunci inseamna ca exista ceva, in un anume gen de oameni, care striga dupa un raspuns non-subiectiv religios sau ideologic la aceste strigate ale mintii si inimii. Cine stie, afara de numai Cel Fara Inceput si Sfirsit?

[CristianR]

În prealabil postat de GMihai

Damnare perpetuă ca preţ pentru o mâncare ? Un măr, un cârnat, o măslină....

Nici eu nu pot crede că așa va judeca Dumnezeu. Poruncile privitoare la post nu le înțeleg ca scop în sine. Nu va contabiliza cineva cârnații pe care i-am mâncat vinerea (apropo, ce se face dl Dragomir dacă Dumnezeu va cântări după normele postului ortodox?), ci vom fi întrebați ce roade am adus prin abținerea de la cârnați.

Cred că, dacă Vechiul Testament îl înțelegem privind la Hristos, și Sfânta Tradiție a Bisericii trebuie să o raportăm mereu la El și la apostoli:

„Şi cel ce mănâncă pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu.” (Romani, 14;6)

[stefan florin]

În prealabil postat de sophia

Eu nu reusesc cum de a luat asa amploare si ce placere au oamenii in asemenea orori. Cat sadism sa umbli cu schelete, vopsea rosie/sange si alte cele!

asta arata ca omul are o latura intunecata il el si de multe ori, pune stapanire pe om