Scrisoarea unui copil :

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

N-auzi ca omul este silit? Silit sa constate, zice....
Sa fim ingaduitori cu aproapele silit. Asta chiar este! - invatatura crestina.

Ioane, cand ne lovim de pragul de sus, suntem "siliti" sa-l vedem pe cel de jos... Cand ne trage Dumnezeu cate un bobarnac, suntem "siliti" sa vedem cine-i "seful", chiar daca pana atunci ne credeam zmei! Cand descoperim la batranete cat de naivi am fost la tinerete, suntem siliti sa acceptam ca parintii, bunicii si toti cei ce ne spuneau ca luam decizii proaste, aveau dreptate!... Si-apoi, "Imparatia lui Dumnezeu se ia cu sila!" Sau nici pe asta n-o stiati?

[ioan67]

Sila aceasta prin care se ia Imparatia nu e sila de care pomeneai mai nainte, Moshule.
Cea dintai e datorata zidului in care dai cu capul cand mergi ca bebelusul, dupa cum iti vine.
Cealalta sila, insa, e nevointa. Lucida, asumata, bine condusa, eroica.
Sa nu confundam plata prostiei cu sacrificiul jertfei!

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de ioan67

Sa nu confundam plata prostiei cu sacrificiul jertfei!

Plata prostiei? Pai asta oricum o platim, de voie de nevoie. Eu chiar credeam ca ne intelegem... romaneste. Dincolo de faptul ca adevarul este relativ, eu pot sa sustin un adevar subiectiv in care cred. Dar nu numai atat: imi permit sa-i etichetez pe oricare nu impartaseste acelasi adevar, ca fiind eretic, idiot, prost, tampit, ignorant, fanatic, etc, etc. Apoi Dumnezeu ma pune in contact cu un om sau un catel sau un copac, si prin mila Lui, am revelatiea perceptiei subiectivismului meu, chiar daca nu-mi convine deloc, fiindca asta ma umileste in mandria mea. Asadar ma vad silit sa accept ca am fost prost gandind altfel... In speta, ca Dumnezeu e doar al unora, nu si al altora; sau ca Harul vine numai si numai la cine cred eu de cuviinta...