Sfantul Ioan Maximovici - Cuvânt în ziua Botezului Domnului,înainte de sfințirea apei
„S-a deschis cerul, și S-a coborât Duhul Sfânt… în chip trupesc, ca un porumbel” peste Fiul lui Dumnezeu, Care stătea în Iordan. Și glasul lui Dumnezeu-Tatăl s-a auzit din cer: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit” (Luca 3, 21-22; Mc. l, 11; Matei 3, 17). Deschis este și astăzi cerul, și din nou Duhul Sfânt Se pogoară deasupra apelor și Dumnezeu îl mărturisește pe Fiul Său.
O, de s-ar deschide și ochii noștri sufletești! O, de-ar putea urechile noastre să audă glăsuirile cerești! Am vedea că cerurile sunt deschise deasupra noastră. L-am vedea pe Fiul lui Dumnezeu stând printre noi și pe Duhul Sfânt plutind deasupra noastră și am auzi glasul lui Dumnezeu vestind dumnezeirea Mântuitorului lumii. Am simți cum Duhul Sfânt Se coboară deasupra apelor, cum le redă bunătatea pe care au avut-o la facerea lumii și le dăruiește puteri tămăduitoare, cu care să renască natura căzută. Noi înșine ne-am acoperi de lumină, gurile noastre s-ar umple de duh și L-ar cânta cu bucurie pe Cel ce ne-a întărit pe noi pe piatra credinței. Dar numai cei curați cu inima văd cele dumnezeiești. Cei întunecați de păcat văzând nu văd și auzind nu aud.
Oamenii au văzut cerul în timpul Botezului Domnului, dar numai Ioan Botezătorul a văzut că cerul era deschis. Mulți L-au văzut pe Domnul Iisus Hristos când a venit la Iordan, dar Ioan a fost singurul care a simțit că El era Fiul lui Dumnezeu întrupat, iar ceilalți îl vedeau ca pe un om obișnuit, un dulgher și un fiu de dulgher. Se poate ca nu doar Ioan să-L fi văzut pe Duhul Sfânt pogorât deasupra Lui în chip de porumbel, dar numai el a priceput că Acela este Duhul Sfânt, în timp ce ceilalți l-au luat drept un simplu porumbel în zbor. Poate că mulți au auzit la Iordan glasul lui Dumnezeu-Tatăl, dar numai Ioan a deslușit pe deplin mărturia lui Dumnezeu despre Fiul Său, în timp ce celorlalți li s-a părut că aud un tunet deasupra apelor, la fel ca și mai târziu, când oamenii au luat drept tunet răspunsul din cer al lui Dumnezeu-Tatăl la rugăciunea Fiului Său (In. 12, 28-29). La fel și astăzi, vedem norii acoperind cerul, dar nu vedem că cerul este deschis, inspirăm aerul, dar nu simțim Duhul Sfânt pogorât asupra noastră și a apelor, auzim cuvintele cântărilor bisericești, dar nu le pricepem puterea dumnezeiască.
Dar cu adevărat Se află între noi Cel ce a spus: „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20). Cu adevărat cerurile sunt acum deschise și Ziditorul lor îl mărturisește acum pe Cuvântul Cel împreună-veșnic cu El, și acum Se va pogorî Duhul Sfânt peste ape și le va sfinți. Prin harul lui Dumnezeu, apa va deveni izvor de sănătate sufletească și trupească, izvor de sfințire, a noastră, a caselor noastre și a întregii naturi și se va păstra nestricată vreme de mulți ani, făcându-se un fel de glas al lui Dumnezeu, care vestește că Mântuitorul nostru Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu pogorât pe pământ ca să ne renască spre nestricăciune și să ne aducă în Biserica cerească. Să ne deschidem inimile prin credință și, deschizându-ne gurile spre slavoslovire, să strigăm din adâncul inimii: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale și nici un cuvânt nu este de ajuns pentru a lăuda minunile Tale!”.
|