Părintele Elefterie Mihail, marele ctitor care a însuflețit mănăstirea Dervent de două ori în decursul istoriei ei zbuciumate - mai întâi la începuturile ei, iar a doua oară la redeschiderea mănăstirii în anul 1990 -, a fost cu adevărat un "om al lui Dumnezeu", dăruit vremii în care a trăit pentru a ridica duhovniceşte viața credincioşilor. A avut o viață lungă, adeseori zbuciumată, plină de necazuri aduse de vremuri, dar mai ales provocate de oamenii care l-au prigonit în repetate rânduri, pretextând diferite motive; viețuirea părintelui Elefterie a fost o perpetuă ucenicie pentru viața veşnică, şi acest lucru i-a dat puterea de a trece peste toate greutățile pe care le-a avut de înfruntat. Întreaga viață a părintelui Elefterie Mihail, bogată în roade duhovniceşti, s-a întemeiat pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel care spunea că "toți cei care vor voi să trăiască evlavios în Hristos vor fi prigoniți".
Pentru a ajunge la măsura de "om al lui Dumnezeu", a învățat la marile şcoli ale vremii lui: a studiat la şcoala medicală de la Adrianopol, dar şi din experiența bătrânilor de a vindeca bolile trupului şi de a corecta defectele sistemului osos - mare dar pe care l-a înmulțit cu prisosință -, însă multe a învățat la "şcoala vieții" şi, mai cu seamă, la "şcoala duhovnicească a mănăstirii".
Aici a deprins iubirea nemăsurată de oameni, răbdarea, nevoința, jertfelnicia… toate, spre slava lui Dumnezeu!
Părintele Elefterie a fost "vas ales" de Bunul Dumnezeu pentru a-l umple de harisme şi daruri: darul înainte-vederii, al tămăduirii, al iubirii de oameni, al postirii şi al multor alți talanți.
Conştient de "bogăția" cu care l-a înzestrat Dumnezeu, părintele Elefterie cu vrednicie a înmulțit harismele şi darurile primite, punându-le în slujba semenilor săi, spre folos duhovnicesc şi trupesc. Era atât de iubit de credincioşi pentru că se dăruia celorlalți cu inima deschisă, trăia pentru ei şi împreună cu ei necazurile, dar şi bucuriile, însoțea pe fiecare spre limanul credinței, al nădejdii în Dumnezeu şi al dragostei. Nu a fost un mare predicator, nu vorbele lui aduceau schimbare în lumea în care trăia, cât faptele, roade ale credinței care adeveresc dragostea ascunsă din inimă.
În faptele părintelui Elefterie credincioşii găseau întotdeauna exemple duhovniceşti de urmat, modele pentru o viață trăită în lumina lui Dumnezeu.
Nici unul dintre viețuitorii de azi ai mănăstirii Dervent nu l-a cunoscut personal. Obştea mănăstirii, însă, l-a aflat prin sfințenia şi sudoarea nevoințelor pe care părintele le-a lăsat impregnate în orice colț al acestui aşezământ, precum şi din povestirile altor părinți şi ucenici care au trăit lângă Sfinția Sa. De aceea, adunarea de date şi mărturii ale sfințeniei părintelui pentru editarea acestei cărți reprezintă o împrospătare a cunoaşterii vieții minunate a părintelui, exemplu de nevoință, milostenie, smerenie şi sfințenie, spre care noi toți ar trebui să năzuim.
Să dea Bunul Dumnezeu ca amintirea părintelui arhimandrit Elefterie Mihail să fie înaintea noastră o lumină mereu aprinsă, care să ne lumineze calea monahală pe care o avem de parcurs, să ne fie model de viață şi trăire duhovnicească, căci este întru totul vrednic de a fi urmat atât de monahi, cât şi de toți credincioşii!
Mănăstirea Dervent
Fragment din cartea "Parintele Elefterie Mihail de la Manastirea Dervent - Doctor al trupurilor si al sufletelor", Editura Sophia
-
Parintele Elefterie Mihail de la Manastirea Dervent
Publicat in : Parinti
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.