https://www.crestinortodox.ro/ Revelatia este actiu­nea prin care Dumnezeu impartaseste omului tot ceea ce este necesar pentru mantuirea lui. Revelatia este de doua feluri: naturala si supranaturala. ro-RO Copyright CrestinOrtodox.ro All rights reserved. 60 https://www.crestinortodox.ro/img/logo-mic.gif https://www.crestinortodox.ro/ www.crestinortodox.ro/ https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/revelatia-dumnezeiasca-intre-posibilitate-realitate-existenta-lucrare-istoricitate-158371.html https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/revelatia-dumnezeiasca-intre-posibilitate-realitate-existenta-lucrare-istoricitate-158371.html 2019-05-10 11:15:00+03 <img src="https://str.crestin-ortodox.ro/foto/1584/158371_biblia_w100_h79.jpg" width="100" height="79" hspace="3" alt="" border="0" align=left style="background:#333333;padding:0px;margin:0px 4px 0px 0px;border-style:solid;border-color:#aaaaaa;border-width:1px" /> <p>Despre RevelaÅ£ia Dumnezeiascƒ ÃIntre posibilitate, realitate, existenÅ£ƒ, lucrare ÅŸi istoricitate¦ Câteva aprecieri generale ÅŸi introducere Termenul de revelaÅ£ie provine din limba latinƒ de la verbul reveleo, revelare care ÃIn traducere ÃInseamnƒ: a descoperi, descoperire. Pentru desemnarea actului revelaÅ£iei, Noul Testament foloseÅŸte mai ales doi termeni. AceÅŸtia sunt žphanerosis (apariÅ£ie, revelaÅ£ie)[1] ÅŸi žapokalipsis (a descoperi; a dezvƒlui; a apƒrea)[2]. TerminaÅ£ia ž“sis ÃIn limba greacƒ desemneazƒ ÃIn general un act. AÅŸadar revelaÅ£ia supranaturalƒ indiferent de termenul prin care ea este redatƒ este o acÅ£iune a lui Dumnezeu, prin intermediul cƒreia El se descoperƒ, se reveleazƒ[3]. Prin revelaÅ£ie se ÃInÅ£elege o descoperire sau o comunicare a unui adevƒr care mai ÃInainte nu a fost cunoscut. ÃIn uzul comun, termenul s-a restrâns ÅŸi a intrat de regulƒ ÃIn terminologia teologicƒ, folosindu-se numai la cuprinsul adevƒrurilor religioase la care a ajuns omenirea prin activitatea revelatoare a lui Dumnezeu, pentru ÃImplinirea planului de mântuire a omului. Prin aceastƒ revelaÅ£ie Dumnezeu se comunicƒ ÅŸi comunicƒ omenirii, unele adevƒruri religioase, pentru ca omul sƒ aibƒ posibilitatea sƒ ajungƒ sƒ le cunoascƒ[4]. AÅŸadar revelaÅ£ia divinƒ este: žacÅ£iunea prin care Dumnezeu Se descoperƒ, adicƒ Se face cunoscut pe Sine oamenilor, arƒtându-le acestora voinÅ£a ÅŸi planurile Sale ÃIn legƒturƒ cu lumea ÅŸi cu oamenii[5]. žRevelaÅ£ia supranaturalƒ, pornind de la actul creaÅ£iei, putem spune cƒ a ÃInsoÅ£it chiar de la ÃInceput viaÅ£a speciei umane, a primului grup de oameni, mai târziu a triburilor, a popoarelor, a omenirii ÃIntregi, ca apoi, ÃInVechiul Testament, sƒ urmƒreascƒ din aproape viaÅ£a poporului Israel. Tot revelaÅ£ia supranaturalƒ a ÃInsoÅ£it de la ÃInceput ÅŸi revelaÅ£ia naturalƒ care nu poate fi explicatƒ ÅŸi ÃInÅ£eleasƒ fƒrƒ ajutorul celei supranaturale. Numai ambele revelaÅ£ii ÃIl pot ÃIndemna pe om sƒ creadƒ cƒ ÅŸi el este o creaturƒ a lui Dumnezeu, ca ÅŸi tot Universul[6]. RevelaÅ£ia supranaturalƒ nu suprimƒ natura persoanei umane, ci cautƒ sƒ o ridice din planul existenÅ£ei sale inferioare, prin desƒvârÅŸire spiritualƒ, ÃIn planul aspiraÅ£iilor sale, ÃIn planul eternizƒrii. Pentru aceasta i se cere omului o vieÅ£uire nepƒtatƒ spre ridicarea naturii noastre din stadiul de decƒdere ÃIn care se aflƒ omul, orientându-l spre Dumnezeu, pentru a-ÅŸi putea ÃIndeplini dorinÅ£a pe calea desƒvârÅŸirii veÅŸnice[7]. ÃIn acest sens, Pƒrintele Profesor. Dumitru Stƒniloae, pentru care RevelaÅ£ia divinƒ supranaturalƒ este žÃIntâlnirea ÃIntre Dumnezeu ÅŸi om[8], spune: ž¦actele RevelaÅ£iei supranaturale nu urmƒresc decât ridicarea naturii noastre din starea de cƒdere ÅŸi ÃImplinirea aspiraÅ£iei de desƒvârÅŸire ÃIn veÅŸnicie[9]. RevelaÅ£ia dumnezeiascƒ supranaturalƒ s-a desfƒÅŸurat ÃIn timp ÅŸi cuprinde trei mari etape[10] sau perioade care marcheazƒ o creÅŸtere ÅŸi o dezvoltare a ei: 1) Cea dintâi etapƒ este perioada dinainte de cƒderea omului ÃIn pƒcat, când Dumnezeu se descoperƒ omului žfaÅ£ƒ cƒtre faÅ£ƒ comunicând cu el ÃIn mod direct, ÅŸi este numitƒ revelaÅ£ie primordialƒ sau paradisiacƒ. 2) A doua etapƒ este cuprinsƒ ÃIntre cƒderea omului ÃIn pƒcatul strƒmoÅŸesc ÅŸi venirea Mântuitorului. Dumnezeu se descoperƒ prin Lege ÅŸi prooroci. Lege comunicƒ voia lui Dumnezeu, ÃIl Å£ine ÃIn apropierea Sa ÅŸi ÃIl pregƒteÅŸte pentru venirea unui Izbƒvitor. Proorocii comunicƒ voia lui Dumnezeu atunci când cei ce au primit Legea se depƒrteazƒ de El sau de planul lui de a-i izbƒvi din robia pƒcatului. 3) A treia etapƒ este reprezentatƒ de descoperirea Fiului lui Dumnezeu ÃIntrupat. Este o descoperire deplinƒ ÅŸi directƒ, fiindcƒ Fiul este Dumnezeu adevƒrat ÅŸi Om adevƒrat. Dumnezeu fiind, Iisus Hristos, ne descoperƒ adevƒrul deplin despre Sfânta Treime iar ca Om, ne comunicƒ acest adevƒr sub o formƒ ÃIn care oamenii ÃIl pot ÃInÅ£elege. Aceste perioade sau etape marcheazƒ o creÅŸtere ÅŸi o dezvoltare, ÃIn timp ÅŸi conÅ£inut, a RevelaÅ£iei divine supranaturale. ceea ce ne face sƒ vorbim despre diferenÅ£a dintre dezvoltarea istoricƒ ÅŸi dezvoltarea dogmaticƒ a acesteia. Existƒ o dezvoltare doctrinarƒ a RevelaÅ£iei divine ÅŸi o dezvoltare istoricƒ a RevelaÅ£iei divine, care se ÃImpletesc reciproc, de aceea se confundƒ adeseori ÅŸi uÅŸor, dar sunt deosebite esenÅ£ial una de alta. Dezvoltarea doctrinarƒ se referƒ la mƒrirea treptatƒ, calitativƒ ÅŸi cantitativƒ a ÃInvƒÅ£ƒturii, a doctrinei. Indiscutabil cƒ aceastƒ dezvoltare a ÃInceput odatƒ cu primul sâmbure doctrinar religios ÅŸi s-a mƒrit ÅŸi amplificat mereu. Este o dezvoltare de conÅ£inut, o creÅŸtere a ÃInvƒÅ£ƒturii religioase, care a fost, de exemplu, elementarƒ ÃIn momentul când li s-a adresat lui Adam ÅŸi Evei fƒgƒduinÅ£a mesianicƒ, apoi a crescut primind noi afluenÅ£i ÃIn timpul patriarhilor, apoi al profeÅ£ilor, spre a se realiza ÃIntocmai ÃIn timpul Domnului nostru Iisus Hristos[11]. RevelaÅ£ia nu a ÃIncetat niciodatƒ. Ca acÅ£iune contiunuƒ, revelarea lui Dumnezeu, a avut perioade de aparentƒ retragere, ca cea de dupƒ alungarea primilor oameni din Rai, dar ÅŸi perioade de izbucnire a luminii precum acea din timpul profeÅ£ilor ÅŸi apoi de maximƒ intensitate prin intarea ÃIn istoria lumii a Fiului lui Dumnezeu ÃIntrupat[12]. ÃIn legƒturƒ cu dezvoltarea istoricƒ a RevelaÅ£ie divine acesta se referƒ strict la modul ÃIn care ÃIn timpul istoriei mântuirii neamului omenesc Dumnezeu S-a descoperit pe Sine ÃIn anumite contexte, care pot fi adunate ÃIn perioade de timp mai ÃIndelungate ce sunt reprezentate tocmai de etapele menÅ£ionate mai sus. Despre RevelaÅ£ia Divinƒ. Scriptura ÅŸi TradiÅ£ia. Raportul dintre ele ÃIncepând cu Dogmatica Sf. Ioan Damaschin (care pe nedrept este uitatƒ ÃIn ultima vreme), majoritatea tratatelor de Dogmaticƒ ÅŸi Catehisme (culmea, chiar ÅŸi al Sf. Petru Movilƒ) nu conÅ£in o astfel de temƒ despre RevelaÅ£ie. Iar dacƒ o conÅ£in, nici pominƒ de ÃImpƒrÅ£irea romano-catolicƒ destul de târzie ÃIn revelaÅ£ie naturalƒ ÅŸi revelaÅ£ie supranaturalƒ “ ÃInseÅŸi noÅ£iunile fiind strƒine Teologiei Ortodoxe. Am mai observat cƒ doar câteva manuale româneÅŸti din tot spaÅ£iul ortodox, conÅ£in ÅŸi consfinÅ£esc aceste noÅ£iuni. Din pƒcate, ÅŸi admirabilul Pƒrinte Profesor Dumitru Stƒniloae menÅ£ine aceeaÅŸi ÃImpƒrÅ£ire, chiar dacƒ ( “ ÅŸi asta este partea bunƒ a lucrurilor) ÃImbogƒÅ£eÅŸte schemele scolastice cu mai mult duh ortodox. ÃIn acest sens, Pƒrintele Profesor Dumitru Stƒniloae face un salt mare, dar nu depƒÅŸeÅŸte problema. Nici nu avea cum, dacƒ ne uitƒm atent ce surse foloseÅŸte cel mai mult¦ Ne-am bucurat ÃInsƒ foarte mult cƒ ÃIn primul volum al Dogmaticii lui Nikos Matsoukas, intitulat Introducere ÃIn gnoseologia teologicƒ[13], existƒ un adevƒrat tratat pe marginea acestei probleme ÃIn care se demonstreazƒ clar netemeinicia unei astfel de ÃImpƒrÅ£iri ÅŸi originea ei ÃIn polemica catolico-protestantƒ neterminatƒ nici astƒzi. ÃIn cele din urmƒ, vƒzând cƒ chiar ÅŸi ruÅŸii, care ÃIn ultima vreme au cochetat destul de mult cu teologia romano-catolicƒ, tot nu au o astfel de ÃImpƒrÅ£ire, am hotƒrât ca ÅŸi noi sƒ renunÅ£ƒm la ea. BineÃInÅ£eles, lipsa acestor ÃImpƒrÅ£iri nu suprimƒ ÅŸi conÅ£inutul de idei care de obicei se predƒ la aceastƒ temƒ, numai cƒ el va fi altfel strucurat ÅŸi va privit prin prisma TradiÅ£iei Ortodoxe. Buni cƒlƒuzitori ne vor fi Sf. Ioan Damaschin, dar mai ales Sf. Maxim Mƒrturisitorul. ÃInsuÅŸi cuvântul revelaÅ£ie ÃIl vom ÃInlocui adesea cu românescul descoperire “ descoperire dumnezeiascƒ, iar unde a fost cazul, vom folosi ÅŸi grecescul apokálipsis (dar bineÃInÅ£eles, ÃIn sensul lui originar, ÅŸi nu ÃIn cel atribuit ÃIn prezent ). Tot la aceste observaÅ£ii generale trebuie sƒ menÅ£ionƒm ÅŸi faptul cƒ descoperirea dumnezeieascƒ ÅŸi cunoaÅŸterea omeneascƒ fac parte din acelaÅŸi proces de ÃIntâlnire ÅŸi stabilire a comuniunii noastre cu Dumnezeu, numai cƒ prima porneÅŸte de la Dumnezeu ÅŸi vine spre om, iar a doua reprezintƒ efortul ÅŸi ÃIndreptarea omului spre Dumnezeu. Deci este vorba de deschiderea persoanelor una spre alta, a iubirii lor. De aceea este absolut normal ca, ceea ce vom numi noi cƒi ale descoperirii dumnezeieÅŸti sƒ fie ÃIn acelaÅŸi timp ÅŸi cƒi ale cunoaÅŸterii lui Dumnezeu de cƒtre om. Åži una ÅŸi alta presupun ÅŸi implicƒ un efort ÅŸi o curƒÅ£ie duhovniceascƒ a omului, precum ÅŸi rƒspunsul afirmativ la chemarea sau, putem spune chiar, provocarea lui Dumnezeu. TotuÅŸi, din cauza cƒ RevelaÅ£ia ÅŸi Teognosia (cunoaÅŸterea lui Dumnezeu) sunt capitole destul de vaste, le vom dezvolta pe rând, ÃIn capitole separate. Trebuie ÃInsƒ ca tot timpul sƒ Å£inem cont de lƒgƒtura dintre ele.Temeiurile RevelaÅ£iei Dumnezeu a creat ÅŸi susÅ£ine lumea din dragoste pentru om. De aceea, Dumnezeu pe care (ÃIn fiinÅ£a Sa) nimeni nu L-a vƒzut vreodatƒ (Ioan 1:18), nu rƒmâne totuÅŸi pe deplin tƒinuit ÅŸi ascuns, ci se aratƒ ÅŸi se descoperƒ omului ÃIntr-un mod deosebit, tainic. Aceastƒ descoperire a lui Dumnezeu se mai numeÅŸte revelaÅ£ie (αÏοκαλυψις; revelatio; откÑовение). RevelaÅ£ia dumnezeiascƒ este deci descoperirea lui Dumnezeu“Iubire ÅŸi a lucrƒrii Lui. Aceastƒ descoperire se face fiinÅ£elor raÅ£ionale, adicƒ oamenilor, capabili ÅŸi ÃInsetaÅ£i de ea. Primul act de revelaÅ£ie sau prima arƒtare a lui Dumnezeu s-a realizat prin crearea lumii ÅŸi a omului care ÃIncƒ de la ÃInceput vorbea cu Dumnezeu, iar Dumnezeu i se arƒta ca iubire, luminƒ ÅŸi viaÅ£ƒ. De aceea, omul fƒrƒ revelaÅ£ie nici nu poate trƒi pentru cƒ viaÅ£a, atât cea biologicƒ, dar mai ales cea teologicƒ nu este posibilƒ fƒrƒ Dumnezeu care este žDomnul ce S-a arƒtat nouƒ ÅŸi spre care omul este fƒcut sƒ se ÃIndrepte (orienteze). Astfel, ÃIn Doxologia Utreniei noi slƒvim pe Dumnezeu spunând (la persoana II-a): žCƒ la Tine este izvorul VieÅ£ii, ÃIntru Lumina Ta vom vedea Lumina; apoi adƒugƒm: žTinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine. Interesantƒ este legƒtura ÃIntre viaÅ£ƒ-luminƒ-cunoaÅŸtere deasupra cƒrora este mila, harul ÅŸi iubirea lui Dumnezeu ce se revarsƒ continuu, ca dintr-un izvor asupra omului. Omul trebuie doar sƒ se ÃIntoarcƒ spre Dumnezeu pentru a primi iubirea Lui. Omul este o oglindƒ a lui Dumnezeu. Dumnezeu se oglindeÅŸte, se aratƒ ÅŸi se vede ÃIn om, iar omul rƒmâne om, atâta timp cât rƒmâne orientat spre Dumnezeu. Chipul din oglindƒ dispare dacƒ obiectul sau subiectul oglindit nu mai stƒ ÃIn faÅ£a oglinzii sau dacƒ oglinda se murdƒreÅŸte ÅŸi se ÃIntunecƒ; aÅŸa se ÃIntâmplƒ ÅŸi cu omul. ÃInsuÅŸi termenul de om (αν-θÏωÏος) ÃInseamnƒ žcel orientat spre cer, cel ce se uitƒ ÃIn sus. Deci omul este creat pentru a primi revelaÅ£ia, pentru a vedea ÅŸi a vorbi cu Dumnezeu, pentru a primi darul Lui, iar žtoatƒ darea cea bunƒ ÅŸi tot darul desƒvârÅŸit de sus este, pogorând de la Pƒrintele luminilor (Iacov 1:17). TradiÅ£ia patristicƒ vobeÅŸte despre douƒ cƒi prin care Dumnezeu ni se descoperƒ: I. Ο descoperire a lui Dumnezeu ÃIn ÅŸi prin creaÅ£ie ÃIn urma cƒreia omul, vƒzând frumuseÅ£ea ÅŸi armonia creaturilor, ÃIl cunoaÅŸte pe Dumnezeu ÅŸi-L laudƒ. Foarte sugestive ÃIn acest sens sunt textele de la Ps. 18:1-4; II Macab. 7:28 ÅŸi mai ales Rom. 1:20; ÅŸi II. O descoperire a lui Dumnezeu ÃIn istorie, ÃInÅ£elegând prin aceasta toate descoperirile lui Dumnezeu (teofaniile) din istorie, care au avut loc ÃIn multe rânduri ÅŸi ÃIn multe chipuri¦ iar mai pe urmƒ, prin Fiul Sƒu “ Iisus Hristos (Cf. Evrei 1:1-2). Aici avem ÃIn vedere orice fel de descoperire dumnezeiascƒ: “ prin arƒtarea directƒ ÅŸi inefabilƒ a Slavei Sale, aÅŸa cum i s-a ÃIntâmplat lui Moise ÅŸi altor proroci ÃIn Legea Veche, iar ÃIn Legea Nouƒ Sfântului ÃIntâiului Mucenic Åžtefan, Sf. Ap. Pavel ÅŸi altor SfinÅ£i, inclusiv ÃIn zilele noastre; “ prin ÃImprejurƒrile concrete ale vieÅ£ii, care pot fi tot atât de diferite, câţi oameni sunt pe pƒmânt. De cele mai multe ori Dumnezeu ni Se aratƒ ÅŸi ne cheamƒ la pocƒinÅ£ƒ prin glasul conÅŸtiinÅ£ei sau când ne binecuvinteazƒ cu boli, necazuri sau lipsuri de tot felul, cƒci El foloseÅŸte diverse mijloace ÅŸi cƒi pentru a ne arƒta cât de mult ne iubeÅŸte ÅŸi ne cheamƒ sƒ trƒim dupƒ poruncile Lui spre dobândirea vieÅ£ii veÅŸnice. Anume pe aceastƒ cale mulÅ£i ÃIl cunosc ÅŸi rƒspund chemƒrii lui Dumnezeu. Sunt ÅŸi oameni care-L urmeazƒ pe Dumnezeu, dar nu sunt suficient de smeriÅ£i. Åži ÃIn acest caz Domnul ni se poate descoperi, rânduind pentru noi o anume ÃIncercare spre folosul nostru, dar niciodatƒ peste puterile noastre (Cf. Iov 33:14-30); “ prin Sfânta Scripturƒ, Sfânta TradiÅ£ie ÅŸi Sfintele Taine. Biserica Ortodoxƒ distinge aceste cƒi de revelare a lui Dumnezeu, dar nu le separƒ, pentru cƒ descoperirea lui Dumnezeu ÃIn creaÅ£ie nu poate fi ÃInÅ£eleasƒ decât ÃIn lumina descoperirilor lui Dumnezeu ÃIn istorie ÅŸi mai ales ÃIn Sfânta Scripturƒ. De aceea, putem spune cƒ cele douƒ cƒi doar ÃImpreunƒ ne aduc un mesaj integru despre Dumnezeu, ÃIntregindu-se cumva una pe cealaltƒ[14] Când spunem cƒ Dumnezeu se descoperƒ prin creaÅ£ie, ne referim bineÃInÅ£eles la ÃIntregul cosmos, dar ÅŸi la omul dotat cu raÅ£iune, conÅŸtiinÅ£ƒ ÅŸi libertate. Interesant este cƒ omul, din acest punct de vedere, este ÅŸi subiect ÅŸi obiect al cunoaÅŸterii, adicƒ omul trebuie sƒ cunoascƒ cele din jur, dar ÅŸi pe sine ÃInsuÅŸi, ca loc ÃIn care se aratƒ ÅŸi lucreazƒ Dumnezeu. Deci cosmosul ÅŸi omul pot fi consideraÅ£i ÃImpreunƒ o descoperire dumnezeiascƒ, dar nu de aceeaÅŸi valoare. Pƒrintele Profesor Dumitru Stƒniloae, aprofundând ÃInvƒÅ£ƒtura Sf. Maxim Mƒrturisitorul, insistƒ asupra faptului cƒ omul, numit de unii microcosmos (adicƒ Univers ÃIn miniaturƒ), este mai degrabƒ un macrocosmos, ca unul ce cuprinde ÃIn sine toatƒ lumea, ca unul ce este scop al lumii. žFiind fƒcut din pƒmânt, omul conÅ£ine ÃIn sine žtotul creat, dar fiind fƒcut dupƒ toate creaÅ£iile, el se aflƒ mai presus de toÅ£i.[15] Prin aceasta trebuie sƒ ÃInÅ£elegem cƒ nu noi suntem pentru lume, ci lumea pentru noi, pentru cƒ se lumineazƒ ÅŸi se spiritualizeazƒ (se transfigureazƒ) prin noi.[16] Toate aceste realitƒÅ£i ÃInsƒ, nu pot fi cunoscute corect ÅŸi deplin prin simpla observaÅ£ie a naturii ÅŸi a omului. Ele au nevoie de o confirmare ÅŸi o completare, adicƒ de o descoperire continuƒ a lui Dumnezeu cel Viu. Acest lucru se realizeazƒ prin descoperirile ÅŸi manifestƒrile lui Dumnezeu ÃIn istorie. Pentru a ÃInÅ£elege sensul aceastei RevelaÅ£ii ÃIn istorie, trebuie sƒ ÅŸtim cƒ ea cunoaÅŸte trei faze sau etape diferite: a) RevelaÅ£ia primordialƒ “ când Dumnezeu s-a descoperit primilor oameni ÃInainte de cƒderea acestora ÃIn pƒcat. Este faza când Dumnezeu ÅŸi omul žvorbeau faÅ£ƒ cƒtre faÅ£ƒ, iar omului ÃIi erau ÃImpƒrtƒÅŸite toate adevƒrurile necesare mântuirii. Acestea ÃIi erau fƒcute accesibile omului treptat, pe mƒsura creÅŸterii lui duhovniceÅŸti, iar una din tâlcuirile date mâncƒrii din pom ÅŸi motivului cƒderii omului se referƒ anume la ÃIncercarea omului de a accede prea repede ÅŸi fƒrƒ Dumnezeu la taine pe care ÃIncƒ nu le putea cuprinde.[17] Mai accentuƒm cƒ ÃIn aceastƒ fazƒ omul nu avea devoie de Sf. Scripturƒ, cƒci aceastƒ necesitate a apƒrut din cauza pƒcatului. Dacƒ nu ar fi fost pƒcatul, spune Sf. Ioan Gurƒ de Aur, nu ar fi fost nevoie de Scripturi, ci omul ar fi ÃInvƒÅ£at toatƒ teologia numai din descoperirea dumnezeiascƒ din creaÅ£ie, din ÃImprejurƒrile concrete ale vieÅ£ii ÅŸi mai ales prin lucrarea directƒ a harului, aÅŸa cum se ÃIntâmpla cu Adam ÃIn Rai. Odatƒ ÃInsƒ cu intrarea pƒcatului ÃIn lume, omul nu mai este capabil, fƒrƒ Scripturi, sƒ-L cunoascƒ pe Dumnezeu.[18] b) RevelaÅ£ia ÃIn Vechiul Testament “ care s-a manifestat cu precƒdere poporului evreu, atât prin Scriptura Legii Vechi, cât ÅŸi prin manifestƒrile directe ale lui Dumnezeu, cât ÅŸi toate ÃImprejurƒrile istorice prin care El a cƒlƒuzit poporul evreu: fie ele plƒcute sau neplƒcute. Un anumit grad de RevelaÅ£ie poate fi ÃIntâlnit ÅŸi la popoarele pƒgâne, dar acesta nu a depƒÅŸit limita unei simple intuiÅ£ii a Adevƒrului. c) RevelaÅ£ia Noului Testament “ a Tatƒlui, prin Fiul ÃIn Duhul Sfânt. ÃIn aceastƒ fazƒ, mai ales prin Sf. Scripturƒ, Sf. TradiÅ£ie ÅŸi Sf. Liturghie, Dumnezeu ni Se descoperƒ plenar, cƒci descoperirea dumnezeiascƒ adusƒ prin Iisus Hristos este una desƒvârÅŸitƒ ÅŸi singura mântuitoare. Ei nu-i lipseÅŸte nimic ÅŸi chiar dacƒ va fi trƒitƒ mai intens ÃIn meta-istorie, adicƒ ÃIn ÃImpƒrƒÅ£ia lui Dumnezeu, acolo Dumnezeu nu ne va descoperi ceva esenÅ£ial nou, cƒci aÅŸa cum spunea ÅŸi Pƒrintele Profesor Dumitru Stƒniloae, descoperirea dumnezeiascƒ s-a ÃIncheiat ÃIn persoana Mântuitorului Iisus Hristos. ÃIn Iisus Hristos, Dumnezeu S-a arƒtat ÅŸi S-a descoperit pânƒ la capƒt (Evr. 1:1-2). Dumnezeu nu vine mai aproape de om decât a fƒcut-o ÃIn Iisus Hristos (Filip. 2:5-11) ÅŸi nici noi nu putem ÃInainta la o mai mare ÃImplinire decât ÃIn Iisus Hristos, ÃIn care umanitatea a ajuns la vârsta spiritualƒ a deplinƒtƒÅ£ii ÅŸi a desƒvârÅŸirii (Efes. 5:12). Aceastƒ revelaÅ£ie ÃIncheiatƒ, continuƒ totuÅŸi sƒ lucreze prin Duhul Sfânt ÃIn Bisericƒ, iar dialogul viu al Bisericii cu Iisus Hristos se poartƒ ÃIn principal prin Sfânta Scripturƒ, Sfânta TradiÅ£ie ÅŸi Sfintele Taine. Prin acestea trei cƒi, Iisus Hristos continuƒ sƒ ne vorbeascƒ ÅŸi sƒ ni Se descopere. Mai corect spus, Duhul Sfânt este Cel care continuƒ activitatea ÃInvƒÅ£ƒtoreascƒ a lui Iisus Hristos, prin cuvântul Scripturii ÅŸi prin Sfintele Taine. Ne vom opri ÃIn primul rând la Sfânta Scripturƒ, fƒrƒ a o desprinde pentru nici o clipƒ de Sfânta TradiÅ£ie ÅŸi Tainele Bisericii, dar mai ales de Sfânta Liturghie. Am putea spune cƒ Scriptura este râul prin care curge harul cunoÅŸtinÅ£ei de Dumnezeu ÃIn inimile noastre ÅŸi care ne descoperƒ viaÅ£a veÅŸnicƒ ce vine câştigatƒ prin Jertfa lui Iisus Hristos. Deci cuvântul Sfintei Scripturi are o valoare veÅŸnicƒ, dar nu numai pentru faptul cƒ vorbeÅŸte despre viaÅ£a veÅŸnicƒ, ci ne dƒ ÅŸi putere sƒ trƒim viaÅ£a veÅŸnicƒ ÃIncƒ de acum, prin acest dialog real cu Dumnezeu care este cuvântul Scripturii. žAdevƒrat, adevƒrat vƒ zic vouƒ: Cel ce ascultƒ cuvântul Meu ÅŸi crede ÃIn Cel ce M-a trimis are (timpul prezent) viaÅ£ƒ veÅŸnicƒ ÅŸi la judecatƒ nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaÅ£ƒ (Ioan 5,24), iar ÃIn alt loc Evanghelia spune cƒ žcuvântul Lui este duh ÅŸi viaÅ£ƒ(Ioan 6:63; a se vedea ÅŸi Ioan 5:39). Un alt aspect legat de Sfânta Scripturƒ este acela cƒ ea, deÅŸi are menirea de a stabili o relaÅ£ie directƒ ÅŸi personalƒ a omului cu Dumnezeu (ÅŸi invers), nu este un bun individual, ci unul comunitar. Mai mult decât atât, Scriptura nu conÅ£ine un mesaj ce poate fi transmis ÅŸi interpretat ÃIn mod izolat, ci numai ÃIn Bisericƒ, prin alÅ£ii (Sf. Irineu de Lyon ÅŸi Tertulian). CredinÅ£a, ca lucrare a Duhului, vine ÃIn cineva prin altul (oarecare),[19] dar numai când acel altul, comunicƒ cuvântul Scripturii, mƒrturisindu-l prin credinÅ£ƒ ÅŸi prin fapte corespunzƒtoare. Omul nu se naÅŸte credincios, dar devine credincios prin auzirea cuvântului Evangheliei de la alÅ£ii[20], iar acest cuvânt se transmite mai des ÅŸi mai eficient prin episcopii ÅŸi preoÅ£ii Bisericii (care sunt umbriÅ£i ÃIn mod special de Duhul Sfânt, Duhul Adevƒrului) ÅŸi care sunt rânduiÅ£i ÅŸi trimiÅŸi special pentru aceasta ÃIn lume ca sƒ mƒrturiseascƒ ÅŸi sƒ transmitƒ fiecƒrui om ÅŸi fiecƒrei generaÅ£ii mesajul Evangheliei. Este important ÃInsƒ ca cel ce primeÅŸte esenÅ£a credinÅ£ei prin auzire de la alÅ£ii, sƒ ÃImprospƒteze ÅŸi sƒ aprofundeze ÃInvƒÅ£ƒtura printr-un contact direct ÅŸi frecvent cu Sf. Scripturƒ, atât ÃIn comunitatea Bisericii, cât ÅŸi ÃIn mod individual, dar nu rupt de Bisericƒ[21]. Fƒrƒ Sfânta Scripturƒ, credinÅ£a ar slƒbi ÅŸi conÅ£inutul ei ar sƒrƒci ÃIn timp ÅŸi ar deveni nesigur ÃIn sânul Bisericii; dar fƒrƒ Bisericƒ sau mai concret spus “ fƒrƒ Sfintele Taine ÅŸi ÃIn primul rând fƒrƒ Sf. Liturghie, Scriptura nu ar fi actualizatƒ ÃIn eficienÅ£a ei, cƒci ar lipsi transmiterea Duhului, de la cei ce cred, la cei ce primesc credinÅ£a.[22] Se formeazƒ astfel o legƒturƒ ÃIntre Scripturƒ, TradiÅ£ie ÅŸi Bisericƒ care se prezintƒ ca trei realitƒÅ£i distincte dar nedespƒrÅ£ite, ÃIntre ele stabilindu-se un raport de perihorezƒ[23]. Raportul dintre Sf. Scripturƒ ÅŸi Sf. TradiÅ£ie este cel dintre ghindƒ ÅŸi stejar[24], dar un žstejar crescut ÃIn Bisericƒ ÅŸi o žghindƒ culeasƒ ÃIn Bisericƒ. Fƒrƒ Bisericƒ, Scriptura ÅŸi TradiÅ£ia ar fi moarte. ÃIn ce priveÅŸte relaÅ£ia dintre Scripturƒ ÅŸi Bisericƒ, gƒsim la romano-catolici concepÅ£ia greÅŸitƒ prin care ei au ridicat clerul, ÃIn persoana papei ÅŸi Biserica deasupra Scripturii, fƒcând ca adevƒrul veÅŸnic ÅŸi inspirat sƒ depindƒ de persoana papei care este TradiÅ£ia Bisericii[25] ÅŸi persoanƒ absolut infailibilƒ ÅŸi cu autoritate deplinƒ ÃIn interpretarea Scripturii. ProtestanÅ£ii au alunecat ÃIn cealaltƒ extremƒ afirmând cƒ Biserica (comunitatea creÅŸtinƒ) este total dependentƒ de Biblie, iar interpretarea Scripturii este la dispoziÅ£ia liberƒ a fiecƒruia. Astfel se desfiinÅ£eazƒ realitatea Sfintei TradiÅ£ii care este ÃInlocuitƒ cu pƒrerea personalƒ a fiecƒruia. ÃIn Biserica Ortodoxƒ ÃInsƒ, ÃIntre Sfânta Scripturƒ ÅŸi Bisericƒ, existƒ o legƒturƒ de žinterioritate reciprocƒ. Pe de o parte, existƒ o dependenÅ£ƒ a Scripturii faÅ£ƒ de Bisericƒ, pentru cƒ Biserica are prioritate asupra Scripturii. Mai ÃIntâi a existat Biserica ÅŸi apoi ÃIn sânul ei s-au scris textele biblice ÅŸi a luat naÅŸtere Canonul Sfintei Scripturi. Biserica prin care vorbea Duhului Sfânt, ÃIncƒ de la ÃInceput s-a vƒzut nevoitƒ sƒ redea ÃIn scris esenÅ£a mesajului ei plenar, ÅŸi aceasta ÃIn primul rând cu scopul misionar de a trimite ceva ÃIn scris comunitƒÅ£ilor creÅŸtine ÃIndepƒrtate, dar ÅŸi datoritƒ rƒtƒcirilor care deja apƒruserƒ ÅŸi care mai puteau apƒrea ÃIn timp. Prin urmare, din necesitƒÅ£i misionare dar ÅŸi ca o mƒsurƒ de precauÅ£ie ÅŸi siguranÅ£ƒ, SfinÅ£ii Apostoli, žiconomii tainelor[26] lui Dumnezeu (I Cor. 4:1) au scris ceea ce este mai important sau mai necesar la acea vreme din ÃInvƒÅ£ƒtura creÅŸtinƒ, ca ÃIn felul acesta sƒ ne rƒmânƒ o mƒrturie de autenticitate a ceea ce a ÃInvƒÅ£at Iisus Hristos pe Apostoli: direct sau ulterior, prin lucrarea Duhului Sfânt. ÃIn acelaÅŸi timp, ÅŸi Biserica este dependentƒ de Sfânta Scripturƒ cƒci se adapƒ din ea ca dintr-un izvor curat ÅŸi totdeauna limpede. Pƒrintele Profesor Dumitru Stƒniloae spune cƒ žScriptura a luat naÅŸtere ÃIn Bisericƒ ÅŸi spre folosul ei¦ ÅŸi este o fixare ÃIn scris a unei pƒrÅ£i a TradiÅ£iei Apostolice, care este RevelaÅ£ia deplinƒ datƒ Bisericii. Biserica apare odatƒ cu TradiÅ£ia, iar Scriptura apare ÃIn Bisericƒ ÅŸi ca un rezumat al TradiÅ£iei, garantat de Bisericƒ, ea fiind žstâlpul ÅŸi temelia adevƒrului (I Tim. 3:15). ÃIn toate acestea, lucrarea Duhului Sfânt este una esenÅ£ialƒ, pentru cƒ El žne cƒlƒuzeÅŸte la tot adevƒrul (Ioan 16:13) ÅŸi tot Duhul Sfânt a avut o lucrare specialƒ ÃIn redactarea ÅŸi fixarea textului Sfintei Scripturi prin insuflare ÅŸi asistare (umbrire) de cƒtre Duhul Sfânt a scriitorilor biblici. Aceastƒ insuflare a celor care au scris textul biblic este redatƒ prin noÅ£iunea de inspiraÅ£ie a Sfintei Scripturi. InspiraÅ£ia este sigurƒ ÅŸi valabilƒ pentru toate cƒrÅ£ile biblice care intrƒ ÃIn Canon (inclusiv cele ale Vechiul Testament ca unul ce era o pregƒtire a Testamentului Nou: Gal. 3:24; Evr. 10:1). Sf. Apostol Pavel spune: žToatƒ Scriptura esteinsuflatƒ de Dumnezeu ÅŸi de folos spre ÃInvƒÅ£ƒturƒ, spre mustrare, spre ÃIndreptare, spre ÃInÅ£elepÅ£irea cea ÃIntru dreptate, astfel ca omul lui Dumnezeu sƒ fie desƒvârÅŸit, bine pregƒtit pentru orice lucru bun (II Tim. 3:16; Rom.15:4). Sfânta Bisericƒ ÃInvaÅ£ƒ cƒ prin inspiraÅ£ie trebuie sƒ ÃInÅ£elegem acÅ£iunea dumnezeiascƒ asupra unui autor sfânt, prin care Dumnezeu ÃIi lumineazƒ mintea acestuia spre a cunoaÅŸte ÅŸi a ÃInÅ£elege cele descoperite, ÃIl ÃIndeamnƒ sƒ scrie ÅŸi ÃIl fereÅŸte de greÅŸeli ÃIn decursul scrierii. Cu toate acestea, nu este vorba de o inspiraÅ£ie verbalƒ, ÃIn sensul cƒ Duhul Sfânt ar dicta cuvânt cu cuvânt (cum greÅŸit au ÃInÅ£eles unii), ci numai cƒ aceÅŸtia au primit de la Dumnezeu conÅ£inutul de idei al RevelaÅ£iei, dar nu le-a fost anulatƒ cugetarea, voinÅ£a sau felul ÅŸi maniera de redare. Ca dovadƒ, ca stil literar ÅŸi nu numai, scrierile biblice diferƒ destul de mult ÃIntre ele, chiar dacƒ toate vorbesc despre acelaÅŸi Adevƒr. InspiraÅ£ia divinƒ nu este deci efectul magic al unei lucrƒri divine, ci rezultatul conlucrƒrii omului cu Dumnezeu.[27] ÃIn ce priveÅŸte cuvântul Sfintei Scripturi, aÅŸa cum am mai spus, el are menirea de a pƒstra nealteratƒ esenÅ£a ÃInvƒÅ£ƒturii creÅŸtine. Fƒrƒ Scripturƒ Biserica nu poate trƒi, iar fƒrƒ Bisericƒ, Scriptura nu poate fi interpretatƒ ÅŸi ÃInÅ£eleasƒ ÃIn Adevƒr pentru cƒ ea conÅ£ine žunele lucruri cu anevoie de ÃInÅ£eles (II Petru 3:16) ÅŸi pe care doar Biserica din toate locurile ÅŸi timpurile le poate interpreta ÃIn Adevƒr. Prin urmare, orice interpretare care nu este conformƒ cu ceea ce zic ceilalÅ£i membri ai Bisericii din alte locuri ÅŸi alte timpuri, este parÅ£ialƒ, insuficientƒ ÅŸi nevalabilƒ ca una ce nu aparÅ£ine TradiÅ£iei, cƒci žTradiÅ£ia adevƒratƒ constƒ ÃIn ceea ce s-a crezut totdeauna, pretutindeni ÅŸi de cƒtre toÅ£i (VicenÅ£iu de Lerin, sec. IV). Deci, Scriptura are nevoie de TradiÅ£ie pentru cƒ aceasta este žmemoria vie a Bisericii[28], dar ÅŸi TradiÅ£ia are nevoie de Scripturƒ nu ca o žliterƒ moartƒ, ci ca un izvor sigur, nesupus schimbƒrii ÃIn timp. SfinÅ£ii PƒrinÅ£i din totdeauna au recunoscut atât Sf. Scripturƒ cât ÅŸi Sf. TradiÅ£ie ÅŸi au afirmat cƒ ele au aceeaÅŸi valoare pentru Bisericƒ ÅŸi nu pot fi despƒrÅ£ite una de alta. Sfânta TradiÅ£ie (Predanie[29]), ca mediu de revelare a lui Dumnezeu ÃIn Bisericƒ exprimƒ ÃIn primul rând ÃInvƒÅ£ƒtura Mântuitorului ÅŸi a SfinÅ£ilor Apostoli care nu a fost scrisƒ de ei ÃInÅŸiÅŸi, ci a fost transmisƒ prin viu grai (Ioan 20:30-31; Filip. 4:9; II Tes. 2:15 ÅŸi 3:6; II Tim. 1:13 ÅŸi 2:2; II Ioan 12 ÅŸi III Ioan 13-14). Ea mai exprimƒ lucrarea de dezvoltare ÅŸi transmitere corectƒ a ÃInvƒÅ£ƒturii SfinÅ£ilor Apostoli ÅŸi a urmaÅŸilor lor, dar ÅŸi viaÅ£a continuƒ a Bisericii ÃIn Duhul Sfânt. De aceea, ÃIn Sfânta TradiÅ£ie putem deosebi douƒ aspecte: unul statornic (static) care se referƒ la fondul TradiÅ£iei apostolice nesupuse schimbƒrii; ÅŸi altul dinamic prin care ÃInÅ£elegem dezvoltarea ÅŸi concretizarea continuƒ a ÃInvƒÅ£ƒturii Bisericii, dupƒ nevoile interne ÅŸi externe ale ei ÃIn diverse epoci istorice, dar profund ancoratƒ ÅŸi fidelƒ TradiÅ£iei apostolice scrise ÅŸi nescrise. Aspectul static al TradiÅ£iei este delimitat ÃIn timp, ÃIncepând ÃIn momentul Cinzecimii ÅŸi terminându-se cu momentul morÅ£ii ultimului Apostol. Aspectul dinamic al TradiÅ£iei nu va avea sfârÅŸit niciodatƒ ÃIntrucât Biserica trebuie permanent sƒ rƒspundƒ nevoilor ei misionare ÅŸi apologetice care se schimbƒ ÃIn timp ÅŸi ÃIn spaÅ£iu, dar aceste elaborƒri ulterioare ale Bisericii sunt valabile doar dacƒ sunt acceptate unanim ÅŸi nu sunt respinse ÃIn decursul timpului de Bisericƒ.[30] Orice element nou trebuie sƒ fie ÃIn deplin acord cu Sfânta Scripturƒ ÅŸi cu TradiÅ£ia Bisericii care a fost vƒzutƒ de unii ca un filtru prin care trece doar ceea ce este de folos Ei, sub cƒlƒuza directƒ a Duhului Sfânt. Trebuie sƒ mai menÅ£ionƒm faptul cƒ TradiÅ£ia Bisericii nu este o noÅ£iune abstractƒ, fƒrƒ obiect ÅŸi surse, aÅŸa cum ÃInÅ£eleg unii noÅ£iunea de TradiÅ£ie, reducând-o la nu ÅŸtiu ce žtradiÅ£ie oralƒ, ci este reflectatƒ ÃIn: Vechile simboluri de credinÅ£ƒ ÅŸi mƒrturisiri, inclusiv cele ale martirilor; Hotƒrârile dogmatice ÅŸi canonice ale Sinoadelor Ecumenice ÅŸi Locale; Scrierile SfinÅ£ilor PƒrinÅ£i recunoscute unanim de Bisericƒ; Vestigiile liturgice ale Bisericii: Sfintele Icoane[31], Imnografia ortodoxƒ ÅŸi altele; Teologia contemporanƒ care este ÃIn consens cu ÃInvƒÅ£ƒtura Bisericii din totdeauna ÅŸi de pretutindeni.[32] ÃIn cele ce urmeazƒ includem ÅŸi teologia contemporanƒ pentru cƒ, aÅŸa cum am mai spus, se TradiÅ£ia Bisericii este dinamicƒ ÅŸi ea nu vrea sƒ propunƒ adevƒruri noi de credinÅ£ƒ, ci sƒ contribuie la explicarea ÅŸi trƒirea adevƒrului, dat odatƒ ÅŸi pentru totdeauna (Iuda 3). Prin aspectul dinamic al TradiÅ£iei ÃInÅ£elegem deci creaÅ£iile de ordin administrativ ÅŸi organizatoric ale Bisericii, cât ÅŸi aprofundarea, accentuarea ÅŸi precizarea cu timpul a unor ÃInvƒÅ£ƒturi ÅŸi practici care au temei ÃIn RevelaÅ£ie ÅŸi sunt primite ÃIn ÃIntreaga Bisericƒ ÅŸi având valoare de dogme, principii morale, rânduieli liturgice sau canoane. Pe lângƒ descoperirea dumnezeiascƒ prin Scripturƒ ÅŸi TradiÅ£ie, trebuie sƒ vorbim ÅŸi despre o descoperire dumnezeiascƒ realƒ ÅŸi vie prin Sfintele Taine, fƒrƒ de care, nu este posibilƒ ÃInÅ£elegerea ÅŸi trƒirea primelor douƒ. Un rol deosebit ÃIl au cele trei Taine esenÅ£iale: Botezul, Mirungerea ÅŸi Euharistia,[33] fƒrƒ de care nu existƒ mântuire, pentru cƒ fƒrƒ ele nu existƒ cunoaÅŸtere vie a lui Dumnezeu. Ar fi o mare greÅŸealƒ sƒ neglijƒm descoperirea lui Dumnezeu faÅ£ƒ de fiecare persoanƒ care se boteazƒ, se pecetluieÅŸte cu harul Sfântul Duh sau se ÃImpƒrtƒÅŸeÅŸte cu Trupul ÅŸi Sângele Domnului, unindu-se cu El. Åži ce-i important: chiar ÅŸi ÃIn acest context, Sfintele Taine nu sunt niÅŸte ÃIntâlniri strict personale cu Dumnezeu, ci ÃIntâlniri comunitare (ÃIn comuniune cu ceilalÅ£i), adicƒ cu ÃIntreaga Bisericƒ “ acolo unde se citeÅŸte, se tâlcuieÅŸte ÅŸi sƒ trƒieÅŸte Scriptura ÅŸi TradiÅ£ia Bisericii. RevelaÅ£ia este lucrarea descoperirii dumnezeieÅŸti naturale ÅŸi supranaturale, iar teologia este primirea, ÃInÅ£elegerea ÅŸi mƒrturisirea acestei descoperiri. RevelaÅ£ia este cerul Sfintei Scripturi pe care se poartƒ norii de pe Muntele Sinai, Muntele Tabor ÅŸi Muntele Mƒslinilor, iar teologia este adunarea stropilor de har ÅŸi luminƒ ai acestor nori. RevelaÅ£ia este cerul biblic brƒzdat ÅŸi luminat de fulgerele descoperirilor dumnezeieÅŸti de pe Sinai, de la ÃInviere ÅŸi de la poarta Damascului, iar teologia este rugul aprins de aceste fulgere ÃIn patriarhi, profeÅ£i, apostoli, evangheliÅŸti ÅŸi SfinÅ£i PƒrinÅ£i. RevelaÅ£ia este cerul ÃInstelat al dezvƒluirilor dumnezeieÅŸti de la Facere la Apocalipsƒ, iar teologia este vedenia Carului Mic al Vechiului Testament ÅŸi contemplarea Carului Mare al Noului Testament, care au ca punct fix Steaua Polarƒ a lui Iisus Hristos - Dumnezeu adevƒrat ÅŸi Om adevƒrat. Cuprinsul cel necuprins al RevelaÅ£iei se aflƒ ÃIn Sfânta Scripturƒ ÅŸi ÃIn Sfânta TradiÅ£ie, pƒstrate cu sfinÅ£enie ÃIn Bisericƒ, iar teologia ÅŸi teologhisirea zugrƒvesc pe pereÅ£ii vremurilor icoanele RevelaÅ£iei. RevelaÅ£ia - primirea tablelor Legii, Teologia - pƒstrarea lor cu sfinÅ£enie ÃIn chivotul sfânt al Bisericii RevelaÅ£ia se ÃIntinde de la rƒsƒritul Facerii pânƒ la asfinÅ£itul Apocalipsei ÅŸi de la cea dintâi fƒgƒduinÅ£ƒ a trimiterii Mântuitorului din Eden pânƒ la a doua Lui Venire pe norii cerului, sau de la cuvântul La ÃInceput a fƒcut Dumnezeu cerul ÅŸi pƒmântul (Facere 1, 1) pânƒ la Amin! Vino Doamne Iisuse! (Apocalipsƒ 2, 20). RevelaÅ£ia este curcubeul legƒmântului arƒtat de cƒtre Dumnezeu lui Noe, iar teologia este contemplarea neÃIncetatƒ cu bucurie, liniÅŸte ÅŸi seninƒtate a acestui curcubeu. RevelaÅ£ia este Teofania de la stejarul Mamvri, iar teologia este alergarea ÅŸi ÃInchinarea ÃIn duh ÅŸi adevƒr ÃInaintea Persoanelor Preasfintei Treimi, precum patriarhul biblic (Facere 18, 1-2). RevelaÅ£ia este nesfârÅŸita ÅŸi luminoasa Scarƒ a cerului de la Betel, iar teologia este aÅŸezarea pietrei de cƒpƒtâi ca altar veÅŸnic de ÃInchinare Domnului ÅŸi ca stâlp de aducere aminte prin turnarea untdelemnului (Facere 28, 18). RevelaÅ£ia este rugul aprins din Muntele Sinai, iar teologia este scoaterea necontenitƒ a ÃIncƒlÅ£ƒmintelor din picioare ÅŸi convorbirea neÃIncetatƒ cu Cel ce este veÅŸnic ÅŸi Care se descoperƒ ÃIn fiecare clipƒ ÃIn rugul creaÅ£iei, RevelaÅ£iei, Scripturii ÅŸi Liturghiei. RevelaÅ£ia este stânca de la Rafidim, iar teologia este izvorârea apei celei vii, ÃInviorƒtoare ÅŸi de sete astâmpƒrƒtoare pentru popor, precum apa izvorâtƒ prin lovirea cu toiagul de cƒtre Moise (Exod 17, 5-6). RevelaÅ£ia este primirea tablelor Legii pe munte, iar teologia este pƒstrarea lor cu sfinÅ£enie ÃIn chivotul sfânt al Bisericii, ÃImpreunƒ cu mana Sfintei Euharistii ÅŸi cu toiagul ÃInflorit ÅŸi ÃInmiresmat de har ÅŸi de adevƒr al preoÅ£iei veÅŸnice a lui Iisus Hristos (Evrei 9, 4). RevelaÅ£ia este aducerea strugurelui din EÅŸcol ÃIn deÅŸert, iar teologia este contemplarea ÅŸi gustarea din dulceaÅ£a ÅŸi vinul ViÅ£ei celei adevƒrate (Numeri 13, 24-25; Ioan 15, 1). RevelaÅ£ia este chemarea lui Samuel ÃIn Miezonoptica de la cortul sfânt, iar teologia este rƒspunsul la aceastƒ chemare: VorbeÅŸte, Doamne, cƒci robul Tƒu ascultƒ! (I Regi 3, 10). RevelaÅ£ia este pogorârea focului din cer la sfinÅ£irea templului din Ierusalim ÅŸi peste jertfa de pe Carmel a Sfântului Prooroc Ilie, ca prefigurƒri ale Pogorârii Duhului Sfânt la Cincizecime, iar teologia este rugƒciunea lui Solomon, rugƒciunea proorocului de foc ÅŸi predica Sfântului Apostol Petru de la Rusalii. RevelaÅ£ia este vedenia serafimilor din templu, descoperitƒ proorocului Isaia, iar teologia este cutremurarea lui ÃIn faÅ£a acestei descoperiri (Isaia 6, 1-9). RevelaÅ£ia este descoperirea lui Dumnezeu ÃInaintea Sfântului Ilie ÃIn gura peÅŸterii de la Horeb, iar teologia este rƒpirea teologului ÃIn carul cel de foc al teologhisirii, precum Proorocul Ilie, Sfântul Apostol Pavel la al treilea cer, Sfântul Ioan Teologul ÃIn Insula Patmos, Sfântul Grigorie Teologul (prin cele Cinci Cuvântƒri teologice rostite ÃIn Biserica ÃInvierii din Constantinopol) ÅŸi Sfântul Simeon Noul Teolog (prin Imnele dragostei divine din aceeaÅŸi cetate a Sfântului Constantin). RevelaÅ£ia este vedenia Celui Vechi de Zile de care s-a ÃInvrednicit Sfântul Prooroc Daniel, iar teologia este precum tâlcuirea de cƒtre bƒrbatul doririlor a ÃInscrisului dumnezeiesc de pe pereÅ£ii palatului lui BelÅŸaÅ£ar (Daniel 5, 24-29; 7, 9-15). RevelaÅ£ia este asemenea ÃInvierii câmpului plin cu oase omeneÅŸti din vedenia Proorocului Iezechiel, iar teologia poate fi asemƒnatƒ cu suirea Proorocului Avacum ÃIn turnul cel de veghe al contemplaÅ£iei ÅŸi al teologhisirii (Iezechiel 37, 1-10; Avacum 2, 1). Câteva concluzii ÅŸi ÃIncheierea “ RevelaÅ£ia - o continuƒ Apocalipsƒ Trecând ÃIn hotarele Noului Testament, am putea asemƒna ÃIntreaga RevelaÅ£ie dumnezeiascƒ cu Epifania de la Iordan ÅŸi cu icoana minunii de pe Tabor, iar teologia cu cuvintele stƒruitoare ale Sfântului Apostol Petru: Doamne, bine ne este nouƒ sƒ fim aici... (Matei 17, 4). RevelaÅ£ia este minunea ÃInvierii Domnului, iar teologia este o nesfârÅŸitƒ alergare a sfintelor femei mironosiÅ£e ÅŸi a SfinÅ£ilor Apostoli Petru ÅŸi Ioan la mormântul gol (Ioan 20, 1-10). RevelaÅ£ia este Cina ÅŸi Arƒtarea din Emaus, iar teologia ÅŸi teologhisirea reprezintƒ drumul spre Emaus strƒbƒtut ÃImpreunƒ cu Iisus Hristos ÅŸi cu ucenicii Sƒi. RevelaÅ£ia este Arƒtarea de pe Å£ƒrmul Tiberiadei, iar teologia este aruncarea ÃIn apƒ a Sfântului Apostol Petru ÅŸi rƒspunsul lui tremurƒtor ÅŸi ÃInecat de plâns la ÃIntreita ÃIntrebare a Mântuitorului: Simone, fiul lui Iona, Mƒ iubeÅŸti tu pe Mine? (Ioan 21, 1-17). RevelaÅ£ia este o continuƒ Arƒtare a luminii dumnezeieÅŸti pe drumul Damascului, iar teologia ÃInseamnƒ cƒderea solzilor de pe ochi, sƒvârÅŸirea cƒlƒtoriilor apostolice ÅŸi scrierea Epistolelor pauline ÅŸi soborniceÅŸti care leagƒ Faptele Apostolilor de Apocalipsƒ. RevelaÅ£ia este o continuƒ Apocalipsƒ, descoperitƒ ÃIn Patmosul Sfintei Scripturi ÅŸi al Sfintei TradiÅ£ii, iar teologia ÃInseamnƒ contemplarea lui Iisus Hristos cel ÃInviat ÅŸi veÅŸnic ÃIn mijlocul celor ÅŸapte sfeÅŸnice de aur ÅŸi cƒderea cu faÅ£a la pƒmânt ÃInaintea Lui, precum Apostolii pe Tabor ÅŸi ostaÅŸii ÃIn Ghetsimani ÅŸi la ÃInviere (Apocalipsƒ 1, 9-20). RevelaÅ£ia este o nesfârÅŸitƒ Cinƒ de Tainƒ la care Iisus Hristos ne cheamƒ, ne aÅŸteaptƒ, ne spalƒ picioarele ÅŸi ne cuminecƒ neÃIncetat cu Trupul ÅŸi Sângele Sƒu, ÃImpƒrtƒÅŸindu-ne prin Marea Cuvântare de la aceastƒ Cinƒ din tainele RevelaÅ£iei, iar teologhisirea este plecarea capului nostru pe pieptul Mântuitorului, precum ucenicul iubirii (Ioan 13, 23). RevelaÅ£ia este cerul ÃInstelat, iar predica este ecoul tunetului din cer. Dogmatica este cerul senin, iar mistica este fulgerul de pe cer. Eshatologia este sfârÅŸit al ÃInceputului ÅŸi ÃInceput al sfârÅŸitului. Protologia este izvorul râului, iar eshatologia este gura de vƒrsare a râului ÃIn marea eternitƒÅ£ii. Protologia ÅŸi eshatologia sunt cele douƒ margini ale curcubeului RevelaÅ£iei, care ating ÅŸi unesc cerul cu pƒmântul prin hristologie. Astfel putem contempla istoria ce se desfƒÅŸoarƒ pe covorul timpului, care se ÃIntinde de la poarta Raiului pânƒ ÃInaintea tronului JudecƒÅ£ii lui Iisus Hristos, adicƒ ÃIntre Duminica Izgonirii lui Adam din Rai ÅŸi Duminica ÃInfricoÅŸƒtoarei JudecƒÅ£i, covor Å£esut din hainele ÃIntinse pe cale ale faptelor ÅŸi evenimentelor. Cerul senin de deasupra noastrƒ, care s-a deschis de mai multe ori ÃIn istoria RevelaÅ£iei prin teofanii, epifanii ÅŸi anghelofanii, pare acum ÃInchis ÅŸi tƒcut, dar se va deschide ÃIncƒ o datƒ, pentru totdeauna, la Parusie. Parusia se reveleazƒ ÃInlƒuntrul AtotprezenÅ£ei. AtotprezenÅ£a ascunde acum Parusia, iar Parusia va dezvƒlui atunci AtotprezenÅ£a. Parusia este lumina din sfeÅŸnicul AtotprezenÅ£ei. Parusia este esenÅ£a AtotprezenÅ£ei. Dacƒ AtotprezenÅ£a este trinitarƒ, Parusia este hristicƒ. AtotprezenÅ£a este norul de luminƒ ce ascunde ÅŸi totodatƒ descoperƒ Parusia. Parusia dƒ sens AtotprezenÅ£ei. AtotprezenÅ£a ne-a adus ÃIntâia datƒ ÃIntruparea ÅŸi ne va aduce a doua oarƒ Parusia. Parusia va fi Schimbarea la FaÅ£ƒ a AtotprezenÅ£ei, dupƒ cum Schimbarea la FaÅ£ƒ de pe Tabor a fost transfigurarea prezenÅ£ei Mântuitorului Iisus Hristos ÃIn Persoanƒ, ÃIn vremea aceea pe pƒmânt. Parusia va descoperi AtotprezenÅ£a ÅŸi celor de-a dreapta ÅŸi celor de-a stânga. ÃInsƒÅŸi ÃInvierea cea de apoi va avea loc ÃIntru AtotprezenÅ£ƒ, la glasul arhanghelului ÅŸi la trâmbiÅ£a lui Dumnezeu. Judecata va fi osânda celor care nu cred ÅŸi nu descoperƒ AtotprezenÅ£a divinƒ. Pretutindeni Dumnezeu ConÅŸtientizarea AtotprezenÅ£ei de cƒtre creÅŸtin ÅŸi teolog apropie Parusia de noi, fixând-o mistic prin pironire pe crucea prezentului. AtotprezenÅ£a poartƒ crucea Parusiei, iar Parusia ÃIncununeazƒ AtotprezenÅ£a. AtotprezenÅ£a ÃInsumeazƒ toate etapele RevelaÅ£iei ÅŸi mântuirii ÃIn Iisus Hristos - prin Duhul Sfânt ÃIn Bisericƒ - de la Facere, ÃIntrupare ÅŸi Schimbarea la FaÅ£ƒ pânƒ la Rƒstignirea, Moartea, ÃIngroparea ÅŸi ÃInvierea cea de a treia zi, ca trepte spre ÃInƒlÅ£area la cer ÅŸi Åžederea cea de-a dreapta Tatƒlui. Pogorârea Duhului Sfânt ne descoperƒ AtotprezenÅ£a ÅŸi ne va revela Parusia. Atunci AtotprezenÅ£a se va ÃImplini ÃIn Parusie. AtotprezenÅ£a este nimbul Parusiei, iar Parusia este aureola AtotprezenÅ£ei. AtotprezenÅ£a stƒ pe tronul JudecƒÅ£ii prin Parusie. ÃInvierea ÃInsƒÅŸi va avea loc prin AtotprezenÅ£ƒ ÅŸi deodatƒ cu Parusia. Prin ÃInviere, cei morÅ£i se ÃInvrednicesc de AtotprezenÅ£ƒ ÅŸi se pregƒtesc pentru Judecatƒ, precum florile ce se trezesc primƒvara simÅ£ind câmpul verde din jurul lor ÅŸi conÅŸtientizând cerul senin de deasupra lor. AtotprezenÅ£a este cƒlƒuzitƒ de semnul crucii ca de un stâlp de foc, pânƒ când semnul Fiului Omului va pecetlui AtotprezenÅ£a ÅŸi va deschide UÅŸa Parusiei. AtotprezenÅ£a urcƒ pe scara teologiei de la pƒmânt la cer, iar Parusia coboarƒ pe aceeaÅŸi scarƒ din cer pe pƒmânt. Atunci va fi un cer nou ÅŸi un pƒmânt nou ÃIn sufletul creÅŸtinului ÅŸi al teologului, iar sfinÅ£ii se vor bucura de AtotprezenÅ£ƒ ÅŸi se vor cutremura de Parusie. Atunci AtotprezenÅ£a ÅŸi Parusia se vor ÃIntâlni ÃIn semnul Fiului Omului, iar Duhul care ne va fi cƒlƒuzit la tot adevƒrul AtotprezenÅ£ei va mƒrturisi despre Parusie (Ioan 16, 13; 15, 26). Deschiderea mormintelor drepÅ£ilor prin cutremurul de la Rƒstignirea Domnului ÃInseamnƒ descoperirea AtotprezenÅ£ei, iar mergerea la Judecatƒ prin ÃInviere este ÃIntâmpinarea Parusiei cu candelele aprinse. Credem ÃIn AtotprezenÅ£ƒ ÅŸi mƒrturisim Parusia. Amin! Vino, Doamne Iisuse! (Apocalipsƒ 22, 20). (Cf. Episcopul Daniil Stoenescu - http://ziarullumina.ro/revelatie-si-teologie-1185.html - 10.12.2011/08.12.2015). Note, surse ÅŸi referinÅ£e bibliografice: [1] Cf. Theological Dictionary of the New Teastament, vol. IX, Edited by Gerhard Kittel, translator and editor Geoffrey W. Bromiley, WM. B. Eerdmans Pulishing Company, Grand Rapids, Michigan, 1993, pag. 6. [2] Cf. A Greek - English Lexicon of the Septuiagint, part I, compiled by J. Lust, E. Eynikel, K. Hauspie, Deutsche Bibelgesellschaft, 1992, pag. 51. [3] George Galitis, RevelaÅ£ie, inspiraÅ£ie ÅŸi exegezƒ biblicƒ ÃIn ÃInÅ£elegerea ortodoxƒ, ÃIn revista žMitropolia Ardealului., nr. 1“3, 1981, pag. 27. [4] Protodiacon Prof. Cornel Olariu, RevelaÅ£ia divinƒ, ÃIn revista žAltarul Banatului., nr. 4-6, 1995, pag. 13. [5] Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zƒgrean, Dogmatica Ortodoxƒ, Ed. RenaÅŸterea, Cluj “ Napoca , 2000, pag. 62. [6] Protodiacon Prof. Cornel Olariu, op. cit., pag. 14. [7] Ibidem, pag. 16. [8] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stƒniloae, RevelaÅ£ia prin acte, cuvinte ÅŸi imagini, ÃIn revista žOrtodoxia., nr. 3, 1968, pag. 377. [9] Idem, Teologia Dogmaticƒ Ortodoxƒ,vol. I, Ed. I.B.M.B.O.R, BucureÅŸti, 2003, pag. 30. [10] Etapele RevelaÅ£iei divine nu sunt ÃImpƒrÅ£iri ireductibile ÅŸi imuabile. Ele fac parte din acelaÅŸi tot unitar ÅŸi sunt numite astfel pentru a se realiza o metodologie ÃIn elucidarea termenilor. Etapele nu ridicƒ žbariere ÃIn cadrul RevelaÅ£iei divine, nu desparte, nu o ÃImparte ÅŸi nici nu o diversificƒ. O astfel de ÃImpƒrÅ£ire este necesarƒ doar pentru o mai bunƒ abordare a subiectului ÃIn discuÅ£ie, pentru o sistematizare absolut necesarƒ dacƒ avem ÃIn vedere vastitatea ÅŸi complexitatea acestei teme. (detalii despre unitatea revelaÅ£iei divine a se vedea la Carl F.H. Henry, op. cit, pag. 89- 94). [11] Pr. Prof. Univ. Dr. Petru RezuÅŸ, ÃInvƒÅ£ƒtura ortodoxƒ despre dezvoltare ÅŸi ÃImplinirea RevelaÅ£iei divine, ÃIn revista žOrtodoxia., nr. 1, 1966, pag. 37. [12] Anca Manolache, Biblia ÅŸi RevelaÅ£ia ÃIn Biserica TradiÅ£iei, ÃIn revista œMitropolia Banatului., nr.1-3, 1981, pag. 40- 41. [13] Ed. Bizantinƒ, BucureÅŸti, 1997. Vom prelua mai multe idei din aceastƒ carte, fƒcând o sitezƒ foarte condensatƒ a ideilor de acolo. [14] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stƒniloae, Dogmatica, I, Ed. IBMBOR, BucureÅŸti, 1993, p.11. [15] Serghei Bulgakov, Lumina neÃInseratƒ. ContemplaÅ£ii ÅŸi reflecÅ£ii metafizice, Ed. žAnastasia BucureÅŸti, (1999), p. 393. [16] Aceastƒ afirmaÅ£ie trebuie ÃInÅ£eleasƒ ÃIn sens euharistic (œAle Tale, dintru ale Tale¦), adicƒ: noi aducem darurile creaÅ£iei lui Dumnezeu ca mulÅ£umire, iar Dumnezeu le binecuvinteazƒ ÅŸi le sfinÅ£eÅŸte. Rolul omului ÃIn aceastƒ aducere este foarte important, pentru cƒ aducând jertfƒ spre binecuvântare daruri materiale (neÃInsufleÅ£ite), el ÃInsuÅŸi primeÅŸte binecuvântare. Dacƒ omul doar se foloseÅŸte de daruri ÅŸi uitƒ de Dƒruitor spre a-I mulÅ£umi, aceasta ÃInseamnƒ cƒ atitudinea lui nu este corectƒ faÅ£ƒ de ceea ce i-a dat Dumnezeu ÅŸi are, pri urmare, un comportament idolatru ÅŸi dƒ dovadƒ de neÃInÅ£elegere a raÅ£iunii pentru care a fost creat lucrul respectiv. [17] Aceste tâlcuiri ale Sf. Grigore de Nyssa ÅŸi Sf. Maxim Mƒrturisitorul le vom detalia ÃIn capitolul žAntropologie. [18] Omili la Matei, I, trad. rom. ÃIn PSB 23, p.15. [19] Sf. Apostol Pavel spune cƒ credinÅ£a vine prin auz (Rom. 10:17), deci este nevoie de ÃIncƒ cineva (o altƒ persoanƒ) ca sƒ vorbeascƒ cele ale credinÅ£ei. Astfel, adevƒrul credinÅ£ei este unul comunitar, nu o idee personalƒ ÅŸi izolatƒ a cuiva. [20] PƒrinÅ£i, naÅŸi de Botez, care se angajeazƒ sƒ-l ÃInveÅ£e pe copil ÃInvƒÅ£ƒtura de credinÅ£ƒ, sau orice om dreptcredincios. [21] ÃIn toate aceste expresii ÅŸi ÃIn cele ce urmeazƒ, prin Bisericƒ trebuie sƒ ÃInÅ£elegem Trupul tainic al Domnului care are drept Cap pe ÃInsuÅ£i Iisus Hristos, iar ca mƒdulare (membre) pe clerici ÅŸi credincioÅŸi. Biserica ÃIn sensul de locaÅŸ de cult, clƒdire are aici un rol secundar. [22] Dogmatica, I, p.42 [23] Acest termen grecesc ÃInseamnƒ žinterpƒtrundere, žinterioritate reciprocƒ, adicƒ sunt una ÃIn alta ÅŸi nu pot exista una fƒrƒ alta. [24] Stejarul are ca fruct ghinda care, deÅŸi micƒ, are putere sƒ dea rod la un nou stejar. Fƒrƒ stejar nu se face ghinda, iar fƒrƒ ghindƒ nu se poate ÃInnoi stejarul. AÅŸa se ÃIntâmplƒ ÅŸi cu TradiÅ£ia (stejarul) ÅŸi Scriptura (ghinda). [25] AfirmaÅ£ie care aparÅ£ine papei Pius al IX: žEu sunt TradiÅ£ia! [26] Aici cuv. žtainƒ nu trebuie ÃInÅ£eles numai ÃIn sens sacramental (žcele 7 Taine), ci ÅŸi ca mister al cunoaÅŸterii lui Dumnezeu, ÃInvƒÅ£ƒturƒ despre taina vieÅ£ii veÅŸnice. [27] Pr. Prof. Univ. Dr. Isidor Todoran ÅŸi Arhid. Prof. Univ. Dr. Ioan Zƒgrean, Teologia dogmaticƒ, BucureÅŸti 1991, p.74. [28] Serghei Bulgakov, Ortodoxia, Ed. Paideia, BucureÅŸti, 1997. [29] Termenul slavonesc folosit mult timp ÅŸi la noi “ žPredanie, accentuiazƒ ÃIn mod deosebit un ždat ÅŸi un žmoÅŸtenit. [30] Aici se au ÃIn vedere ÃIn primul rând adƒugirile liturgice ulterioare precum ÅŸi atitudinea Bisericii faÅ£ƒ de eretici ÅŸi schismatici ÃIn diverse situaÅ£ii. Trebuie de mai reÅ£inut faptul cƒ aspectul dinamic al TradiÅ£iei nu are ÃIn vedere žo dezvoltare a ei ÃIn afarƒ, ci o amplificare a ei ÃIn interior (VicenÅ£iu de Lerin). [31] Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stƒniloae, RevelaÅ£ia prin acte, cuvinte ÅŸi imagini, ÃIn revista žOrtodoxia 3/1968. Aici ÅŸi ÃIn alte scrieri dogmatice se reia ÅŸi se aprofundeazƒ ideea Sf. Ioan Damaschin care spune cƒ Icoana este Scriptura pentru cei neÃInvƒÅ£aÅ£i ÅŸi cu nimic mai prejos de ea. De aceea, Icoana este o cale de revelaÅ£ie a lui Dumnezeu. Anume prin aceasta, icoana se deosebeÅŸte de idol, pentru cƒ nu prin ceea ce este natural (lemn, pânzƒ, culori, etc.) descoperƒ ÅŸi aratƒ pe Dumnezeu, ci prin ceea ce este žsupranatural “ Chipul transfigurat al Persoanei care trimite cu gândul ÅŸi apropie prin lucrarea harului de Dumnezeu. [32] Scolastica a enumerƒ žopt izvoare ale Sfintei TradiÅ£ii. ÃIn primul rând, Izvorul unic al TradiÅ£iei, ca ÅŸi al Scripturii este Dumnezeu, iar ÃIn al doilea rând, cele opt žizvoare, deÅŸi mai multe decât am enumerat noi, acoperƒ un arie mai restrânsƒ a Sf. TradiÅ£iei ÅŸi nu face nici o legƒturƒ teologia Bisericii de acum ÅŸi de mâine, deci vorbeÅŸte ÃIntr-un fel de o tradiÅ£ie oarecum moartƒ, ce Å£ine doar de trecut, or TradiÅ£ia ÃIn ÃInÅ£elesul ortodox al cuvântului, nu Å£ine doar de trecut, ci ÅŸi de viitor. Pânƒ la urmƒ, poate fi acceptatƒ ÅŸi noÅ£iunea de žizvor al Sfintei TradiÅ£ii, dar Å£inând cont cƒ Izvorul prim al acestora este Iisus Hristos. [33] Anume la aceste trei Taine, ca fiind esenÅ£iale, se opresc ÃIn comentariile sale Sf. Chiril al Ierusalimului (sec. IV) ÅŸi Sf. Nicolae Cabasila (sec. XIV). Acestea au mai fost numite ÃIn teologie ÅŸi žtainele de iniÅ£iere. Dr. Stelian GomboÅŸ https://steliangombos.wordpress.com/ </p> Revelatia https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/necesitatea-prezentei-sfintei-traditii-alaturi-sfanta-scriptura-69115.html https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/necesitatea-prezentei-sfintei-traditii-alaturi-sfanta-scriptura-69115.html 2006-09-14 00:00:00+03 <img src="https://str.crestin-ortodox.ro/foto/692/69115_liturg_w100_h79.jpg" width="100" height="79" hspace="3" alt="" border="0" align=left style="background:#333333;padding:0px;margin:0px 4px 0px 0px;border-style:solid;border-color:#aaaaaa;border-width:1px" /> <p>Sfanta Scriptura cuprinde diverse texte in care se descopera existenta Sfintei Traditii alaturi de Sfanta Scriptura: Matei 28, 20: Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le, invatandu-le sa pazeasca toate cate Eu v-am poruncit voua </p> Revelatia https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/traditie-scriptura-biserica-69114.html https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/traditie-scriptura-biserica-69114.html 2006-09-14 00:00:00+03 <img src="https://str.crestin-ortodox.ro/foto/692/69114_evanghelie_w100_h79.jpg" width="100" height="79" hspace="3" alt="" border="0" align=left style="background:#333333;padding:0px;margin:0px 4px 0px 0px;border-style:solid;border-color:#aaaaaa;border-width:1px" /> <p>Adevarurile revelate si predate spre pastrare si marturisire Bisericii, care nu au fost fixate in Sfintele Scripturi, constituie Sfanta Traditie in intelesul cel mai strict al cuvantului. Sfanta Traditie, in intelesul ei </p> Revelatia https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/revelatia-dumnezeiasca-69113.html https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/revelatia-dumnezeiasca-69113.html 2006-09-14 00:00:00+03 <img src="https://str.crestin-ortodox.ro/foto/692/69113_revelatia_divina_w100_h79.jpg" width="100" height="79" hspace="3" alt="" border="0" align=left style="background:#333333;padding:0px;margin:0px 4px 0px 0px;border-style:solid;border-color:#aaaaaa;border-width:1px" /> <p>Prin Revelatie se intelege actiu­nea prin care Dumnezeu impartaseste omului tot ceea ce este necesar pentru mantuirea lui. Din punct de vedere al continutului, Revelatia dum­nezeiasca cuprinde totalitatea evenimentelor </p> Revelatia https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/invatatura-ortodoxa-despre-dezvoltarea-implinirea-revelatiei-divine-69112.html https://www.crestinortodox.ro/dogmatica/revelatia/invatatura-ortodoxa-despre-dezvoltarea-implinirea-revelatiei-divine-69112.html 2006-05-29 00:00:00+03 <img src="https://str.crestin-ortodox.ro/foto/692/69112_bis_edit12_w100_h79.jpg" width="100" height="79" hspace="3" alt="" border="0" align=left style="background:#333333;padding:0px;margin:0px 4px 0px 0px;border-style:solid;border-color:#aaaaaa;border-width:1px" /> <p>Exista o dezvoltare doctrinara a Revelatiei divine si o dezvoltare istorica a Re­velatiei divine, ele se impletesc reciproc, de aceea se confunda adeseori si usor, dar sunt deosebite esential una de alta. </p> Revelatia