In aceasta zi, in Joia saptamanii a sasea dupa Pasti, praznuim Inaltarea Domnului Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos.

Inca de pe cand Mantuitorul se afla impreuna cu Ucenicii, mai inainte de Patima, le fagaduise venirea Preasfantului Duh, zicand: «E de folos sa Ma duc; ca de nu Ma voi duce Eu, Mangaietorul nu va veni». Si iarasi: «Cand va veni Acela, va va invata pe voi tot adevarul». De aceea, dupa invierea cea din morti, aratandu-Se lor timp de patruzeci de zile, nu necontenit, ci din cand in cand, mancand si band laolalta cu ei si infatisandu-le si mai lamurit invierea, in cea din urma zi, fagaduindu-le multe despre cele privitoare la imparatia lui Dumnezeu, le-a poruncit lor sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa ramana acolo, asteptand venirea Preasfantului Duh, trebuind sa fie botezati si in Duhul, caci mai inainte nu fusesera botezati decat numai in apa, de Ioan. Deci le-a poruncit lor sa ramana in Ierusalim, ca acolo sa se intareasca mai intai propovaduirea Evangheliei, ca nu cumva departandu-se in locuri straine sa poata fi cu usurinta defaimati; si pentru ca trebuia sa se pregateasca acolo ca niste ostasi, cu armele Duhului, si asa sa porneasca la lupta, pentru propovaduirea Evangheliei.

Iar cand a sosit vremea inaltarii, Mantuitorul i-a dus cu Sine pe Muntele Maslinilor (numit asa fiindca erau multi maslini saditi pe el) si le-a grait lor despre propovaduirea Lui pana la marginea lumii, cum si despre viitoarea Lui imparatie, cea necuprinsa cu mintea, deoarece vedea ca si ei vor sa-L intrebe despre cele ce trebuiau sa faca. Si de fata fiind acolo si Maica Sa, a trimis inaintea lor ingeri, ca sa le arate suirea la cer. Si, pe cand ei priveau, un nor L-a ridicat din mijlocul lor, purtandu-L in sus. Si astfel, inconjurat de ingerii trimisi inaintea Lui, care se intreceau unii pe altii sa ridice portile cerurilor si care erau uimiti de roseata de sange a trupului Lui, S-a inaltat si a sezut de-a dreapta Tatalui, indumnezeind trupul, prin care, stricandu-se vrajba cea de demult, am fost impacati cu Dumnezeu, si facandu-l, indraznesc a zice, asemenea Tatalui. Iar niste ingeri, in chip de barbati, au stat inaintea Apostolilor, zicand: Barbati galileeni, ce stati de va mirati, uitan-du-va spre cer? Acest Iisus Dumnezeu, pe Care il vedeti cu trup, asa va veni iarasi, cu trup adica, dar nu ca mai-nainte, in saracie si tacere, ci inconjurat de ingeri, cu slava mare, precum il vedeti acum.

Atunci Apostolii, incetand de a mai privi, s-au intors din Muntele Maslinilor. Acest munte este foarte aproape de Ierusalim, cam la doua mii patru sute de pasi; adica la un drum de sambata. Caci Moise oranduise in Lege ca numai atatia pasi sa se faca sambata; de altfel, chiar Cortul Marturiei era departe de tabara iudeilor, in pustie, numai cu atatia pasi. De aceea li se ingaduia sa mearga sambata acolo, spre a se inchina; dar o calatorie mai lunga nu le era ingaduita. Din aceasta pricina drumul acesta era numit calea sambetei. Pornind de aici, unii cred chiar ca inaltarea lui Hristos s-ar fi intamplat sambata, ceea ce insa nu este sigur.

Apostolii, intorcandu-se in Ierusalim, s-au urcat in foisorul cel de sus, in care se adunau ei impreuna cu femeile mironosite si cu Maica Cuvantului, petrecand in post, rugaciune si cerere, asteptand venirea Preasfantului Duh, potrivit fagaduintei.

(Sinaxar in Joia Inaltarii extras din Penticostar, Editura IBMO, Bucuresti, 1999)

• Omilie la Inaltarea Domnului
  Publicat in : Inaltarea Domnului
• Inaltarea Domnului - Parintele Sofian Boghiu
  Publicat in : Inaltarea Domnului