In iudaism conceptia despre individ si comunitate are la baza doua principii fundamentale. Un prim principiu este faptul ca Dumnezeu ii da omului porunca de a stapani lumea materiala pe care El a creat-o (Geneza 1, 28). Dumnezeu i se adreseaza omului ca unui suÂbiect relational
Omul din toate timpurile si din toate locurile a avut o deosebita curiozitate. In fata spectacolului naturii, a vrut sa cunoasca ce se ascunde in spatele sau, sa inteleaga structura si functiunile componentelor lumii sa priceapa fenomenele observate si sa stabileasca un sistem coerent
Fiind o punte intre lumea sensibila si cea inteligibila, omul mentine legaturi ontologice, atat cu lumea materiala, cat si cu lumea spirituala. Desi exista o interdependenta stiuta intre trup si suflet, partea spirituala este superioara celei materiale, deoarece reprezinta chipul lui Dumnezeu in om...
Omul este creat ca viata lui sa devina viata lui Dumnezeu Cuvantul. Viata lui, care uneste spiritul cu materia, devenind viata omeneasca a lui Dumnezeu Cuvantul, devine a Lui si lumea materiala, mediu de manifestare al Persoanei dumnezeiesti.