Când mă gândesc la moarte, mai ales la cea a unui copilaş, îmi este foarte greu să-mi imaginez că mă aflu în situaţia cuiva care cunoaşte şi le poate da lămuriri celorlalţi. Intr-un asemenea caz este foarte dificil să gândeşti sau să vorbeşti.
Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! De întristat, nu aveţi cum să nu vă întristaţi. Aşadar, întristaţi-vă, dar cu măsură, precum Iov.
Cineva, însă, poate întreba: de ce unii sunt pedepsiţi ca şi cum ar fi făcut păcate mari, chiar înainte să ajungă la acea vârstă în care pot să deosebească cele bune de cele rele? Motivul pentru care se întâmplă aşa nu este doar unul, ci sunt multe şi diferite.
Aici n-am venit ca să rămânem de-a pururi. Am venit să fim cercaţi şi [apoi] să plecăm spre viaţa veşnică. Să nu ne întristăm, aşadar, pentru ceva dinainte hotărât. Cu toţii ştim acest lucru şi-l aşteptăm, chiar dacă unii nu vor să-l conştientizeze şi spun: aici este iadul...