Dumnezeule, Dumnezeul meu, în faţa Căruia Heruvimii şi toate genunile tremură, noianul bunătăţii celei de necuprins, Cel Ce pururea asculţi pe cei care, cu inimă zdrobită, Te cheamă, Cel Ce ai făcut noaptea spre odihna şi mântuirea făpturii Tale, Care, învrednicindu-mă şi pe mine...