Se poate vorbi la omul religios de o nostalgie a paradisului, in sensul de o nostalgie dupa timpul originar si de o tendinta de a recupera acest timp primordial. Omul traieste cu nostalgia acelui illo tempore. Pentru el fiecare clipa este o sansa de a recupera acest timp
Din punct de vedere teologic, Hristos-Mantuitorul este nu numai intemeietorul si capul nevazut al Bisericii, ci si axa timpului, centrul isĀtoriei religioase a omenirii. Deoarece El este vesnic prezent in Biserica si istorie