Fetita si fieraru

   Bunicul obisnuia sa ne citeasca noua, nepotilor,din Biblie.Astfel ca inca din copilarie ma straduiam sa aplic in viata ceea ce auzeam.

    In satul nostru traia un fierar.Nu pot sa explic de ce ,insa noi, copiii,nu-l iubeam,iar uneori chiar il necajeam.Dar intr-o zi l-am auzit pe tata citind din Intaia epistola a Sfantului Apostol Ioan: "Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni..."(I In.3,15).

   Mi-am amintit de fierar si m-am ingrozit.Daca eu nu-l iubesc inseamna ca sunt ucigasa de oameni.Pe toti ii iubesc, numai pe el nu.Ce sa fac? Versetul citit de tata m-a pus pe ganduri.

   Intr-un final,mi-a venit o idee: 'Nu-l voi mai necaji,ci,cand ma voi intanli cu el,ma voi inchina inaintea lui si il voi saluta".Treptat am inceput sa-l privesc altfel.Cand il intanleam,il salutam si il priveam cu duiosie.

  Fierarul a observat transformarea mea si intr-o zi a spus parintilor mei: "Aveti o fiica minunata".La auzul acestor cuvinte am simtit o mare bucurie in sufletul.Ura disparusa ,iar eu il salutam acum cu toata sinceritatea.

  Aceasta schimbare nu a ramas neopservata nici de ceilalti copii.Ei au inceput sa-mi urmeze exemplul.Astfel toti copiii din sat au devenit cei mai buni prieteni ai fierarului,iar el,la rindul lui se facuse bland si binevoitor.  

                                                                                                                              (marturia unei calugarite)

                      Ajutorul Maicii Domnului

         Intr-un sat locuia o familie care avea o fiica, muta.Singura lor avere era o vaca.

         Iarna era geroasa si vaca urma sa fete. In grajd era frig si se temeau ca vitelul sa nu inghete daca vaca ar fata in toiul noptii.Seara, sotul se hotar sa petreaca noaptea in grajd, insa femeia il oprii, spunandu-i: "Mai stai.E prea devreme!"

         Pe la mizeul noptii, ei au auzit-o pe fiica lor spunandu-le: "Mergeti repede in grajd!".Parintii fetei au sarit din pat, nebagand de seama ca fiica lor a inceput sa vorbeasca.

          Ei au gasit vitelul, care tocmai se nascuse. Numai dupa ce l-au adus in casa s-au intrebat: "Cum s-a intamplat ca fiica noastra sa vorbeasca si cine i-a spus despre vitel?"

          Fata le-a povestit cum i s-a aratat Maica Domnului si i-a poruncit sa-si trezeasca parintii, si din aceea clipa a vorbit

                                                                                                                                                                              (marturia lui N.T.P.)

                                Biserica nu se roaga pentru sinucigasi

        Fiul unei femei s-a sinucis.Stiind ca Biserica nu se roaga pentru sinucigasi, ea a hotarat sa treaca cu vederea aceasta regula. Ea a trimis bani Manastirii Sfantului Mare Mucenic Pantelimon din muntele Athos, rugandu-i pe calugari sa-l pomeneasca in rugaciunile lor pe raposatul fiul ei (aceasta s-a intamplat in 1914), fara sa mentionez ca tanarul si-a pus capat zilelor.

        Insa Duhul Sfant a descoperit calugarilor fapta tanraului.Ei au intors femeii banii si i-au comunicat intr-o scrisoare ca Biserica nu se roaga pentru sinucigasi.

                              Muradria mintii nu se rasfrange asupra Sfintelor Taine

            Un tanar ieromonah a fost numit al doilea preot la o biserica dintr-un sat. Insa sufletul calugarului nu murise inca pentru atractiile acestei lumi,precum si pentru bucuriile ei.Cel mai mult il ispitea dorinta de a avea o familie, sotie si copii.

           Astfel, s-a intamplat ca intr-o zi sa fie invitat in satul vecin sa boteze un copil.In clipa cand a intrat in casa,a fost martor la fericirea tinerei familii: sotii se iubeau mult si erau fericiti de nasterea primului lor fiu. Inima tanrului ieromonah s-a mahnit si s-a umplut de invidie la vederea acestei familii fericite.

           Tulburarea lui a fost atat de mare, incat nici nu a indraznit sa savarseasca Taina Botezului. Pretextand ca ar fi uitat mirul acasa,el a refuzat sa boteze pruncul.In schimb, a promis sa se intoarca peste un timp sau sa trimita un alt preot in locul lui.

          Ca sa ajunga acasa,calugarul trebuisa sa mearga pe jos trei kilometri.In sufletul lui se iscase o furtuna nemiloasa: supararea si tristetea ca nu-si indeplineste pana la capat datoria.

          Atunci calugarul s-a rugat lui Dumnezeu, cerandu-I ajutorul, si a inceput sa planga cu lacrimi amare. Tot mergand, a vazut dintr-odata cum in intampinarea lui venea un calugar batran. Acestea parea obosit si avea o privire severa. Ajungand in fata tanarului calugar, el s-a oprit si i-a spus: "Cum ai indraznit sa refuzi savarsirea tainei? crezi ca murdaria din suflet si din inima pot spurca Sfanta Taina a Botezului? INtoarce-te imediat si indeplindeste pana la capat ceea ce esti obligat sa faci!" spuse batranul si se facu nevazut.

         Dupa cum povestea mai tarziu,tanarul calugar a simtit ca batranul nu putea fi altcineva decat Sfantul Ioan Botezatorul.

         Mirat de cele auzite si de aceasta vedenie,ieromonahul si-a revenit si s-a intors din drum pentru a ajunge cat mai repede la casa acelei familii.Mai tarziu,el a marturisit ca in sufletul lui nu ramasese nici o urma a gandurilor care il chinuisera si astfel el a putut savarsi Taina Botezului linistit si cu mare evlavie.

         Aceasta aratare a Sf. Ioan Botezatorul, precum si cuvintele rostite de el intaresc si mai mult parerea Bisericii ca nici un preot,oricat de nevrednic ar fi, nu are puterea sa impiedice savarsirea tainelor bisericesti.

                                                                                                                              (marturia unui calugar din Manastirea N.)           

          Vreau sa vad un diavol

   Eu si cateva prietene de ale mele eram pasionate de spiritism.Odata, in timpul unei sedinte mi-am exprimat dorinta sa vad un diavol.

    Raspunsul nu s-a lasat mult asteptat:"daca doresti sa-l vezi, sa fii maine la ora doua pe bulevardul Tverskoi, langa statuia lui Puskin. Acolo te va astepta un tanar, intr-o haina maro."

      Nu mi-a fost deloc frica, asa ca a doua zi la ora stabilita eram langa statuie. Un tanar imbracat intr-o haina maro s-a apropiat de mine. M-a luat de brat si ne-am indreptat spre raul Moscova.

      In clipa in care m-a atins, mi-am simtit trupul paralizat. Nu aveam putere sa ma opun. Ceva greu si intunecat imi apasa sufletul.

      Eram constienta de situatia critica in care ma aflam. Am incercat sa ma rog, dar nici o rugaciune nu-mi venea in minte. Cautam cu disperare sa gasesc o scapare. Pana la urma, am reusit cu greu sa rostesc: "Doamne,miluieste-ma!"

     Cand mi-am revenit, langa mine nu mai era nimeni, iar eu ma aflam pe un mal abrupt al raului Moscova. Daca mai faceam un pas,ma trezeam in rau.

 (marturisirea G.A.)

                                         Agheasma

    Intr-un manual de medicina, care a aparut la inceputul secolului al XX-lea, autorul face o deosebire intre bolnavii psihic numiti "demonizati" si cei care suffera de dereglari ale sistemului nervos.

    Pe cei din prima categorie ii depista foarte usor:le dadea sa bea agheasma. Dar nimeni nu este in stare sa-i impuna unui demonizat sa o bea. Iata un caz elocvent care demonstreaza cele spuse mai sus.

    O cunostinta de-a noastra a vizitat-o pe maica E., o calugarita batrana, cu viata imbunatatia. La ea venea multa lume pentru a-i cere ajutorul. Maica primea vizitatori doar dimineata. Le asculta nevoile si necazurile, se ruga pentru ei si numai dupa aceea le dadea raspunsul. Daca era nevoie, le dadea si apa sfintita. Maica avea la ea o sticluta din care turna cateva picaturi in vasele cu apa obisnuita. Oamenii marturiseau ca multi s-au vindecat de boli incurabile cu ajutorul maicii E.

    Cunostinta noastra, insotita de cateva femei, a ajuns la chilia maicutei in clipa in care aceasta isi terminase programul pentru vizitatori.

    -O calugarita care facea ascultare la ea, ne povestea femeia, ne-a spus sa ne gasim pe cineva care sa ne primeasca peste noapte.

    -Eu cunosc pe cineva care ar putea sa ne gazduiasca a spus una din femei.

     -Nu veniti cu noi? am intrebat-o cand am ajuns la casa acelei femei.

    -Pe mine nu ma va primi, a raspuns.

    Noi nu am vrut s-o credem si am induplecat-o sa vina si ea. Batrana ne-a primit cu multa bucurie, insa cand a observat-o pe femeia care ne condusese la ea i-a spus:

   -Pleaca, pe tine nu te primesc.

   Noi nu intelegeam comportamentul batranei.

    -Voi nu stiti cine este ea de fapt,ne-a spus. Ea nu bea apa de la maica, ci o varsa in padure.

    Ca sa ne convinga de cele spuse , a turnat intr-un pahar agheasma si i l-a intins acelei femei:

    -Hai, bea ! Numai asa te voi primi.

    Femeia a luat paharul in mana si l-a tinut cateva clipe.Dupa fata ei vedeam cum in sufletul sau se datea o lupta.In cele din urma a intins inapoi paharul,fara sa fi incercat a-l duce la gura:

    - Nu pot sa-l beau.

    Noi continuam sa insistam pe langa batrana s-o lase sa ramana peste noapte si pe femeia care,de fapt ,era demonizata.

    Asa cum ne-a marturisit mai tarziu aceasta cunostinta,maica ii sfatuia pe cei care veneau la ea sa bea apa sfintita in fiecare dimineata si seara.