Simbolurile mele: izvorul alb (viata), curba ce inchide vorba, cilindrul caruselului(forma cosmosului meu mental).

Simbolurile mele: aluatul, cerul, melcul.

în dreapta stătea gând mut în absolut
întins cu praştia,
aşa că am luat-o în stânga la deal,
unde venind peste mine sfera mea,
auzeam şi simţeam înainte vieţuitoare
şi mă bucuram...

da , framantari de geniu ,n-am ce sa spun ,impresionante cuvinte ...

Simbolurile mele: lumina alba, cometa.

Stiam ce vrei sa zici dar acum stiu toti ,este important lucrul acesta .

Să beau acuma lumea din bol negru in răcnetul cerbului!
Nu m-am ferit de perversitatea momentului. Ce bine e să fim pregătiţi cu mâinile pentru inchinare!
Conştiinţa privea la ceea ce nu imi mai eram, fără sa poată să mă ajute, desi nu eram pervers. Era o minciuna, un fals si uz de fals. M-a ajutat faptul că ceea ce făcusem era lipsit de sens. Sensul il da “a vrea” sau iubirea m-am întrebat.
Unde nu îmi mai eram sfera voinţei se oprise. Prin cotloane, in intuneric, a venit să mă adulmece un leu de mare. Nu mai ştiu dacă a venit în(prin) stânga sau în dreapta. Era adevărat doar faptul că am gândit pervers.
Remus stătea pe scaun. Stelica mânca. M-am bucurat pentru ei. Trebuia sa scap din starea aceea in care eram. Mi-am zis intenţia trebuie cântată, deci să cânt. Da, da, mi-au zis în stânga doi pui de leu de mare.
Mai tarziu eram in stânga, jos, ţineam uşa cu piciorul, să nu o deschidă acuzatorii. Ţineam piciorul în uşă, ca dacă vor da să intre, să le stea piciorul ca osul in gura de câine.
Cu perversitatea ieşisem din graniţa mea. Acum mă fărâmam cu degetul. Mâhnirea face să mă picur în mine, nu e aşa? Problema face ca eu să mă vindec de o astfel de suferinţă, să pun iubire pe val, ca o terminaţie a conjugării verbelor. “Sexul” este oricum şi pe alt plan. Partea aceea de perversitate, care nu imi place face ca eu să mă cobor. Jocul domino are astfel un sens.
Am gustat apoi compot de caise si o felie de ananas.
Pe “a vrea” l-am văzut împărţit pentru “dacă” şi pentru “atunci”. Eu eram doar amintirea mea in sfera alba. Tot ceea ce am înţeles a fost că iubirea este inainte de “a vrea”.

Iubirea fata de celalalt il scoate chip “O” inaintea mea(in vointa mea).

Chipul este Imparatul locului. Se ridica ca un perete(in dreapta?).



M-am inaltat cu chipul celuilalt in dreapta, la rasarit de soare.



Mi s-a ridicat linistea in picioare sa alunec spre tine.



Odata ce are loc comparatia ca o simtire a doua suprapuneri apare gandirea.

Gandul se intinde mare si alb ca eu sa ma cobor in povestea ireala a lui.

In muzica horei intra si gandul in cercul vertical tinand ceva(un obiect real/ireal) de mana.

Cand nu e muzica horei gandul se intoarce in sine(se roteste) inainte sa intre prin cerc si arata cu degetul spre obiect.



Gandul iese din stanga jos, aparent din inima, datorita vorbei ce o am. In drumul sau gandul albeste constiinta care nu se vede si va trece in celalat plan in continuare, ca un nor vertical.



Din negru abis dumnezeesc ma duc pe val de argint spre propria planeta.



Mai naste-Te Doamne cu mine in stanga(emisfera stanga).



“tu zici” apare din suprapunerea lucrurilor.



Am spus: Doamne si m-am smuls din locul unde eram, ducandu-ma in Domnul. A fost zgomotul smulgerii eului inaintea neantului.



Vorba ce vine este in varf de linie si o inchide o curba.



Gustul vine din dreapta langa imagine ca degetele la inchinaciune. (2012)

Merg cu inorogul pe nisip, in preajma copacului, a spiritului. de as putea inghiti soarele as scapa de singuratate. (2012)

Intr-un alt context mi-am dat seama ca iesisem dintr-o statuie in absolut. Paseam pe o scoarta noua. Un cer aproape inchegat, o alta realitate. Cum reusesc sa trec in astfel de spatii?(1996)

*
O data, am simtit cum imi tineam in frau desertaciunea; iar intr-un alt moment, cum o apa din mine s-a despartit in doua. Puteam atunci sa merg pe o carare! La putin timp dupa aceea ma chinuiam sa inaintez. Eram intr-o mlastina. Stiam ca de o parte si de alta a ei existau tarmuri. O fotografie alb-negru ma definea. (1997?)

*
Intr-un moment de mare sensibilitate m-am vazut innotand in apa din apropierea castelului cu tarmuri. Cand te gandesti ca inainte de aceasta eram cu tabloul porumbelului si al omului din al doilea plan in mine! Pur si simplu innotam: o mana inainte, o alta inapoi si privind de deasupra in jurul meu alb ca o spuma, in apa verzuie. Era relaxant! Prima oara cand mi-a venit in ochi imaginea cu tarmurile, castelul era impresurat de o apa de un albastru fermecator, in cadrul caruia stateau linii drepte, finite si fosforescente. Asa era apa atunci. Era atata puritate!(1997)
Cu ceva timp in urma m-am visat fiind pe platoul din fata castelului, impresurat de apa, stateam jos, ghemuit ca in pozitia omului din al doilea plan. Nu mai eram in apa!(2003, dec.)

*
Nu demult parca iesisem din granitele mele si eram pe un taram al haosului. Neimplinirea aceea din mine m-a dus, fara sa imi dau seama, in spatiul haosului. Bolovanii aceea care se impungeau continuu, ciocnirile acelea care debusolau si vapaia care a trecut prin mine ca un vartej, dupa care ca din propria cochilie am scos capul pentru ca totul reintrase in normal. (1997?)

*

Pe omul acela singur din mine, care statuse practic pana atunci parca lipit de peretele deasupra caruia privesc, l-am simtit desprinzandu-se si pasind intr-un spatiu, in intunericul care era in preajma lui.
- Ce e sufletule?
- Faptul ca voi avea un suflet al meu!(1997)

*
Poate, datorita tacerii, relativitatea in sine ma ineaca, tragandu-ma spre fund, smintindu-ma. Ideea ca ceva exista, completata de o cunoastere anterioara ma ajuta sa urc treptele coborate, mentinandu-ma in un punct in care inca mai resist in fata tacerii. (1997)
*
Exista un fel de a fi fata de lucruri, un fel frumos de a fi. Tendinta de a zambi mi-a fost edificatoare pentru ca tendintele sunt ajutatoare. “sezi frumos bubico” (2007?)

*
Daca zic: “Doamne ajuta” imi sare in fata un bulgare alb de viata si coboara in jos si iese prin maini. (2009?)
*
Privindu-mă din dreapta am înţeles că se roteau continuu, în sensul acelor de ceasornic, astfel încât doar Yang rămânea în sus, ca ceva care se pune, dând senzaţia de luminat, de mare sau de mult, adică de ceea ce este pozitiv şi are greutate.
Yin-ul era numai atunci când priveam în jos. Se vedea ca un fel de bulgăre negru. Când yin s-a rotit invers, s-a rotit până în ochii mei. Atunci Yang nu se putea vedea pe nici o parte. (13.10.2009)
*
În conul de umbră al zeiţei din aur, cutia craniană sta pe măsuţa de lângă perete, fără parientalul din dreapta. Privind la activitatea creierului am văzut cum din creier s-a desprins molecula roz.(04.11.2009)
*
Venind din stânga în faţa mea a fost o palmă deschisă în care eram, palmă a unui sfânt sau a Lui Dumnezeu.(06.11.2009)