VIATA MEA IN HRISTOS
» Sunt o nulitate morala
| « Ultima Pagina | vizualizare rezultate 41-50 din 79 | Urmatoarea Pagina » |
Inapoi la Pagina de Discutii
|
Există un "a face rău", dar ca ceva ce se închide ca o bilă neagră şi mică. Plasma albă a eului, în pornirea sa, chiar dacă o atinge nu face corp cu ea. În stânga, de jos până sus, ca un dreptunghi pe post de uşă, lumină pe marou, un luminiş pentru "un înainte". (25.05.2010)
* Fata mea in peretele sferei, ca o masca. Spun din ce vad acolo in lumina galbena. In centru patrate galbene de intensitati diferite cu pete(puncte) negre reliefand lucrurile, formele in miscare. (2010) * Pe cat de lunga si lata si viu colorata era imaginea pacatului, s-a facut o prapastie intre encefal si restul creierului. Priveam omul din mine care venea sa treaca mereu de la encefal peste prapastie inainte si imaginea prapastiei imi ramanea in minte si incepusem sa tremur. Dand o foaie inainte nu m-am vazut pe mine, ci L-am vazut pe Iisus. (2010) * Pana pe varful nasului a stat un val de tensiune. Imaginea mea era in centru, iar eu ma duceam dupa ea. Intram in o gaura neagra. Normal cand inaintezi iti cad ca niste caramizi, dar mergi inainte. (2010?) * Datorita suferintei nu am ramas sa ma turtesc sub curba ce inchide vorba, m-am curs in un punct(schimbarea centrului). (2011) * Ma duc in stanga si ispita vine prin dreapta, intrand in urechea dreapta. Venirea ispitei in o traiectorie, avand glas si intotdeauna pentru a ma incrimina. Ispita vine sa dea cu toporul in celalalt care este parte din mine, ca eu sa dau incolo, insa de departe se vede reactia mea fata de celalalt care este parte din mine. Un glonte “eu si el minusculi” se duce in platoul pe care eram, eu nefiind pe platou. Curba mica a ispitei, glasul cu deschiderea ochiului, toporul ispitei care vine si taie din mine, eu in imagine marita, datul meu inapoi, eu in o lumina alba, moment in care glontul pleaca din mine in acelasi punct unde eram pe platou si apoi ricoseaza in neant. Concluzie speculativa: potrivirea a facut sa vin in ispita. (2011) * Cand nu vreau vine ca o cometa in fata a ceea ce sunt cu celalalt parte in mine, se face loc intre mine si celalalt, se schimba in om negru repede si fara sa imi dau seama il ia la subrat in un mod aparent prietenos pe celalalt, care este in mine, ca sa porneasca pe cale, cu mine si cu celalalt care este in mine. Am vederea de din afara, din spatele lor: a mea, a omului negru, a celuilalt din mine, insa eu fiind in afara in lumina alba(perceputa). Deci, a nu vrea pe celalalt duce la aparitia omului negru si la iesirea mea din mine. (2011) * Muta “cometa” s-a ciocnit cu mine cand am dat sa mint, cand vorbind in sinea mea cu cineva despre mine, am dat sa ascund despre mine. Din ciocnirea cu mine, “cometa” mi-a luat imaginea si mi-a tinut-o ca ingropata. Unde ma roteam, am inteles ca daca nu am imagine sunt ca un sarpe fara cap. Tacerea acum era la mine. Desenand forma lasata de ciocnirea “cometei” cu mine am dat sa o compar cu partea de sus din simbolul clasic al inimii. Este prima forma in care am dat sa ma incred, poate unde ma iubeam. Ca intr-o ordine au venit in gandire: o noua intelegere despre mine, incarcarea cu mine, implinirea visului, pofta de chiftea. (2011) |
|
|
Ma chinui unde peste cercul meu roz vine furtuna din eruptia solara.
Stavila a cazut, separandu-ma. Cat am trecut am fost chinuit. Adevarata stavila este spovedania. (2011) * Ochii mi i-am şters cu cârpa care m-a omorât. Dupa rugaciunea isihastă, In stânga, mâinile-mi albe în albul vieţii îmi cântă. (2011) * Eram inapoi, imi eram centru. Stateam ca un tepus, ca o umbra, ca un om in costum. Venisem din un gand chinuitor, pe o curba alba, din dreapta in stanga _(orizontul pe care stau) –(orizontul gandului chinuitor). Dupa un timp am vazut cum o mana a eliberat o minge alba(probabil sufletul), insa am vazut o planeta de lut, care fusese si ea eliberata si care s-a dus tot in stanga, in neantul gri, la un unghi de 45 sau 90 de grade fata de directia mingii albe. Am urmat planeta. Acesta sunt eu, urmandu-mi planeta. Am in ochi doua monede de lut. Am doua picioare de cal. Aplec urechile, sunt desfundat, traiesc viata, pot iubi. (2011) * Vorbeai cu mine si am vazut doua bete batand in emisfere si am vazut batand doua bete in o toba, Si cu cantecul tobei am vazut cum renasc. Alunec pe sprancene, ridicandu-ma. (2011) * Ochiul femininului la bărbat se uită de sus in clepsidră prin gât < (imaginar) ce vede trece in imaginar (rămâne in imaginar). Ea strâmbă din mâini şi îi spune sincer “nu ştiu”, parcă e in oul de ieri(nu se apără). Cealaltă îi dansează pe “twist again”. E mută natura cu noi, e mută. Vorbeşte doar în fiinţele ei. Rămâne cu sine în imaginar(în situaţie). Timpul ce trece ne tine faramitati. (2012) |
|
|
Inapoi la hamac
Unghiul care mi-a intersectat cercul acum are latura mea mai mica, iar pe inorogul meu de ieri si astazi l-am vazut cand a zburat din nou cu ea. - Va fi un voiaj lung, imi spuse comandantul. Pe comandant de abia acum l-am inteles de ce poarta barba si pipa. E un chip intre chipuri. E chipul omului singuratic. De la mal ni s-a dat o parama. O va trage cadetul cantand: este da, este da, este da ... - Se va lansa motorul intre cercul "da" si "sa nu", imi vorbise pe limba lui din nou comandantul. Vom pleca intr-un inainte frumos din cercul acesta negru-albastru. (2012) |
|
|
Viata m-a cusut cu ata. Si atat.
Si caini lupi, mari, m-au mirosit. Varul a plecat la oras, sa se intalneasca. Si am plecat si eu din casa buniceasca. Si am ajuns in lumea fara suflet, la oraş. Si am stat sa astept un tip, la cum mi-a spus varutu, Un tip ce poate ar avea sa imi spuna despre o ea. Iar cum trecea-napoi varutu, eu i-am spus: - Ia-mi sticla aproape goala si arunco, de te intorci-napoi la casa buniceasca. - Nu o iau, arunco la cosul de gunoi. (2012) * solutia: potir cu paine si vin pentru impartasanie in loc de "dumicati in ciorba". detaliile: cand sunt pe curba "nu vreau"(nu stiu sa spun altfel acum.) si platoul gandirii e cer deasupra sentimentului de sine si exista greutatea de a traversa prin sentimentul de sine doar datorita unui slogan: "am pacatuit" in lipsa unor pacate concrete de spus, slogan care sare ca din o trambulina atunci cand curba strabate sentimentul de sine, iar prima reprezentare comestibila a platoului de gandire e dumicati in ciorba. (2012) * strunfita si piticul danseaza mult in noapte. am dedus ca asa traiesc ei viata. cand au dansat prima data din noapte pana in zori sa vedeti ce dialog am surprins intre cei doi cand oprindu-se din dans s-au pus sa admire rasaritul soarelui: - cred ca te-ai indragostit de mine, i-a spus strunfita. - Da, caci unde dragoste nu e, nimic nu e; nici dans nu e nici soare nu-i. (2012) * Merg cu inorogul pe nisip, in preajma copacului, a spiritului. de as putea inghiti soarele as scapa de singuratate. (2012) * Pe când ai început ca să lucrezi la chip te-a luat bătrânul alb de umeri să te bage în pieptul meu ca să te port bob mare de muştar.(lui Nico) (2012) * sufletul alb mi-a saltat in piept te-a pupat. sunt feciorul cu glasul izvorului alb. (2012) * Cine se mai bucura de nimic pe lumea aceasta mergand la pas in haine albe a vremurilor vechi spre cosmosul pleiada! (2012) * Ziua îşi scoate lumina din burta. (10.05.2013) |
|
|
Parca apar de la sine alte capete. E ceva ce tine de un echivalent.(tine de o masca nasterea celorlalte capete) (2010?)
|
|
|
Simbolurile mele: plaja, copacul (spiritul), trupul de sarpe, masa tacerii, coloana infinitului.
|
|
|
Rad catre celalalt din masca rasului. Celalalt fiind o imagine. eu, masca rasului, imaginea celuilalt. (2011)
|
|
|
Masca de bronz sa o port.
Masca raului duce la perversitate, etc. Imi trebuia ceva ca sa fiu in lume, pentru ca la rugaciune eu sunt doua euri: eu si Dumnezeu. Am gasit ca trebuie sa port o masca in lume. |
|