Seamana mai mult a barfa.

Atunci cea care barfeste e Mitropolia Moldovei si Bucovinei, ca de acolo e preluat comunicatul de presa.

Dar dumneavoastra cand aveti mere stricate in ograda, cum procedati? Ca m-ati facut curios.

Ma refeream la atitudinea noastra, a celor de pe forum, care ne credem cel putin sfinti.

Exista indreptare pentru cel care vrea sa se indrepte- oare il ajuta cu ceva defaimarea noastra?

Eu nu cred acuzele aduse parintelui Calistrat.
http://apologeticum.wordpress.com/20...ub-caterisire/
http://www.ziaruldeiasi.ro/local/de-...repturi~ni5d11

Nici eu nu le cred. E posibil ca parintele sa fi devenit incomod prin rostirea unor adevaruri deranjante. Mai exista persoane care au avut de suferit din aceasta pricina in acesti ani...

Deruta...
 

Acum sunt complet derutata...dupa tot ce am citit ...Nu-mi vine sa cred ca un monah a putut ucide un cal in bataie....Cat despre restul stim bine cat de usor este sa defaimezi fara probe concrete ....pt din nefericire si in BOR sunt zavistii si alte cele...Sa ne rugam sa fim luminati , atat noi in ce gandim cat si cei care nu-l agreaza....

parerile asupra acestui parinte sunt impartite si cel mai bine e sa ne vedem de treaba noastra...dc greseste cu ceva cu siguranta preotii si ceilalti monahi se vor sesiza...si chiar de a gresit...iar dc ne da sfaturi bune sa le primim{am stat doar..cateva secunde in preajama parintelui-cat sa imi adreseze o propozitie...mi-a zis sa fac ceva si am avut de castigat din urmarea sfatului sau}.

Eu nu vreau sa-l denigrez,postarile mele au avut urmatorul sens: Personal nu cred ca este un mare duhovnic.Atat.Nu stiu cat de rau este ,si nici nu ma intereseaza.Imi e de ajuns faptul ca nu il vad ca un indrumator de suflete.Unii considera asta ca o defaimare.Dar eu nu o vad decat ca o atentionare!Pentru ca eu nu urmaresc sa vad ce face parintele Calistrat bun sau rau,pur si simplu il evit,pentru ca nu cred ca are suficinet discernamant ,etc.
Greselile semnalate au ca scop nu defaimarea ,ci atentionarea !
Cine are urechi de auzit si ochi de vazut poate sa vada,cine nu ...e problema lui!

Da...dar exista oare vreun calugar care sa nu afirme despre el atunci cand se iau masuri impotriva lui...ca nu spune adevaruri deranjante???

Eu una nu am ce cauta la preoti-calugari care sunt certati cu ascultarea, si care afirma cu totii ca spun adevaruri care deranjeaza. Ce-o fi vrand sa insemne asta cu ei, nu ma intereseaza...sa spuna celor carora le place sa asculte astfel de povesti.

Fratilor, un sfat bun trebuie sa-l ascultam indiferent de la cine vine - duhovnicul nostru, parintii nostri, vecina de palier, profesorul de la scoala, etc.!
Trebuie musai sa lipim intai eticheta de "mare duhovnic" pe fruntea cuiva si abia apoi sa luam drept "valide" afirmatiile / sfaturile sale?
Citeam ce scria OmBun la alt topic despre parintele Ciprian care este efectiv asaltat de catre ortodocsii care nu se duc la parintele din parohia lor pentru spovedanie sau un sfat, ci prefera manastirea. Acest "trend" se manifesta plenar in zilele noastre, o confirma multe dintre postarile de pe forum. Insa acest comportament al oamenilor nu denota decat doua lucruri, ambele din pacate cu valente negative: neincrederea in harul preotilor de mir si respectiv suprasolicitarea parintilor din manastiri, ceea ce inseamna intr-un fel o lipsa de consideratie fata de statutul lor monahal si respectiv specificitatea nevointei lor. Si asta tot din mandrie deriva: problemele noastre sunt mai cu mot, asadar necesitam tratament "special".

Daca parintele despre care se discuta la acest topic a gresit in trecut iar mai apoi s-a pocait, atunci ce exemplu mai bun de indreptare / pocainta vreti? Aceasta este insasi esenta crestinismului.

Sa luam aminte!

Sfanta Evanghelie dupa Luca, cap. 7

36. Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă.
37. Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă, în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir.
38. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui, şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le ungea cu mir.
39. Şi văzând, fariseul, care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de-ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă.
40. Şi răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să-ţi spun ceva. Învăţătorule, spune, zise el.
41. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci.
42. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43. Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat.
44. Şi întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu Mi-ai dat; ea însă, cu lacrimi, Mi-a udat picioarele şi le-a şters cu părul ei.
45. Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
46. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele.
47. De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte.
48. Şi a zis ei: Iertate îţi sunt păcatele.
49. Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta care iartă şi păcatele?
50. Iar către femeie a zis: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace.

Doamne ajuta!