Dumnezeu este iubire
 

‘ Sunt un om ticalos si totusi Domnul ma iubeste. Pentru ca El este Insasi Iubirea si El iubeste pe toti oamenii si-i cheama la El. Sufletul meu cunoaste mila Domnului fata de cel pacatos.’ (Sf.Siluan Athonitul)

M-au impresionat cuvintele Sfantului Siluan si marturisesc ca si eu, pacatoasa, am simtit iubirea si mangaierea Lui. Mi-a zis:’nu mai plange’. M-a ridicat de la pamant si mi-a zis:’va fi bine’.Mi-a descoperit, m-a facut sa inteleg si sa accept ca toate cate a ingaduit pentru mine, sunt pentru a ma aduce mai aproape de El. Si-I multumesc pentru milostivirea Sa.
Mi-a descoperit cat de mult ma iubeste…si…nu mai vreau sa tac. Simt ca vreau sa strig...in gura mare, cat de bun, iubitor si mare este Domnul nostru.

Sa-L laudam pe Domnul !

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.

Teofil Paraian - Din zicerile parintelui Arsenie Boca
 

Parintele Arsenie a zis o vorba cât lumea asta de mare – ba mai mare decât lumea asta! –, si anume o zis asa: "Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos îi mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt fata de Dumnezeu”. Nu poate iubi un sfânt pe Dumnezeu, cât ar fi sfântul de mare, cât iubeste Dumnezeu pe cel mai mare pacatos; si-l asteapta; si vrea sa-l primeasca; si alearga înaintea lui, dupa cum citim în pilda cu fiul risipitor, unde se spune ca tatal nu l-a asteptat pe fiul care se întorcea; l-a asteptat într-un fel, dar când l-a vazut ca vine nu l-a mai tinut locul: a alergat înaintea lui, ca sa-l primeasca, sa-l îmbratiseze, sa-l sarute, sa-l ajute, sa-l aseze iarasi în starea din care a plecat. Pentru ca din inima lui fiul n-a plecat niciodata! El a ramas în inima tatalui asa cum ramânem noi în inima lui Dumnezeu, în inima Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în inima Maicii Domnului, oricât de departati am fi, oricâte rele am face. Pâna traim în aceasta viata Dumnezeu nu ne paraseste. Noi putem sa parsim pe Dumnezeu, dar Dumnezeu nu poate sa ne parseasca pe noi.

Cu o astfel de afirmatie, parintele ne da încredere în bunatatea lui Dumnezeu, în iubirea lui Dumnezeu fata de noi, pacatosii, caci se afirma si în rugaciunile de dezlegare ale sfintei noastre Biserici, ca mila lui Dumnezeu este tot atît de mare, tot atît de infinita, cum este de infinita si marirea Lui, de vreme ce se spune: "Ca precum este marirea Ta, asa este si mila Ta". Cuvîntul spus de parintele Arsenie, în formularea de mai sus, ne aduce aminte si de ceea ce spune Psalmistul, prin cuvintele acestea: "Cît e de sus cerul deasupra pamîntului atît de mare e bunatatea Lui (a lui Dumnezeu) spre cei ce se tem de Dînsul. Cît de departe e Rasaritul de Apus, atîta a departat El de noi faradelegile noastre. Cum miluieste un tatal pe copiii sai, asa miluieste Domnul pe cei ce se tem de Dînsul" (Ps. 102, 10-13).

'Lauda se naste intr-o inima plina de dragoste fata de Dumnezeu. “Sa iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu toata puterea ta”.

Esti crestin? Daca da, atunci stii ca Il iubesti pe Dumnezeu pentru ca El te-a iubit mai intai!

Fara dragostea lui Dumnezeu, orice lauda pe care o poti oferi este lipsita de continut. Dragostea nascuta in relatia cu Dumnezeu, prin Iisus Hristos, este partea esentiala a laudei tale.

Cum poti aduce lauda lui Dumnezeu? Cum poti face din lauda o parte integranta a vietii tale? Lauda poate fi exprimata in cantari, versuri sau rugaciune, si trebuie sa fie facuta constant! Psalmul 34:1 ne invata: “Voi binecuvanta pe Domnul in orice vreme; lauda Lui va fi totdeauna in gura mea”. Psalmul 71:6 spune: “Pe Tine ma sprijinesc, din pantecele mamei mele. Tu esti Binefacatorul meu inca din pantecele mamei; pe Tine Te laud fara-ncetare”.
Lauda lui Dumnezeu este exprimata in afara prin faptele noastre zilnice, precum si in interior, in gandurile noastre. Lauda este un act al inchinarii crestine.

“Unde sa incep?”, poate te intrebi. “Cum pot incepe sa-L laud pe Dumnezeu?”.
Daca a-L lauda pe Dumnezeu este un lucru nou pentru tine, incearca sa-L lauzi pe Dumnezeu pentru ceea ce este El pentru tine personal. Proclama bunatatea lui Dumnezeu care este fara masura; este bogata si abundenta! Iata cateva modalitati in care poti incepe:
• Lauda-L pe Dumnezeu pentru sfintenia, mila si dreptatea Lui (2 Cronici 20:21, Psalmul 99:3-4).
• Lauda-L pe Dumnezeu pentru harul Lui (Efeseni 1:6).
• Lauda-L pe Dumnezeu pentru bunatatea Lui (Psalmul 135:3).
• Lauda-L pe Dumnezeu pentru indurarea Lui (Psalmul 117).
• Lauda-L pe Dumnezeu pentru mantuirea Lui (Efeseni 2:8-9)
Lauda lui Dumnezeu poate fi oferita oriunde! In timp, ea va deveni un lucru firesc, ca si respiratia. Uneori Il laudam pe Dumnezeu inlauntrul nostru dupa cum este scris in Psalmul 9: 2 “Voi face din Tine bucuria si veselia mea, voi canta numele tau, Dumnezeule Prea Inalte”. Alteori vom avea oportunitatea de a-I aduce public glorie si lauda Dumnezeului nostru. Psalmul 22:22 spune: “Voi vesti numele Tau fratilor mei, si Te voi lauda in mijlocul adunarii”.
Cauta ocazii pentru a-I aduce lauda lui Dumnezeu!'

Bun, a fost bun si darnic cu tine, dar oare cu aproapele tau de ce n-a mai fost asa de darnic, daca-i numai miere si iubire ?
Oare aproapele tau este mai ticalos ca tine si ca urmare pe el Dumnezeu il bate?

Deci daca iubirea asta nu este generalizata si repetata clar, nu prea pare iubire, mai ales cind observam de cita golanie si nemernicie suntem in PREMANENTA INCONJURATI?

Da, ca ne invata cum sa iubim apropele , asa este, dar de implicat, nu se prea implica, este chiar foarte distant, si ne indeamna sa NE PUNEM NOI PE TREABA, NU SA ASTEPTAM POMENI CARE NU VOR VENI NICIODATA!

Ba se implica. Ai impresia ca noi suntem grozavi? Nimic nu putem fara El...fara Harul Lui. Prin asta vine implicarea Lui. Ne cere...dar creeaza si conditiile sa putem indeplinii cererile Lui...totul tine de vointa noastra, insa.

Andrei, Dumnezeu este bun cu toti. Eu tot timpul vad iubirea lui Dumnezeu precum lumina soarelui - este aceeasi pentru toti. Numai ca nu toti stiu sa se bucure de ea, multi nu ies cu zilele din "casele" lor ca sa simta cat de minunata este, iar altii isi trag obloanele ca ea sa nu patrunda in "casa".

Am ascultat, odata, la o predica la biserica, o istorioara frumoasa, care suna cam asa:

Un om naufragiase pe o insula pustie. Si a trait asa in singuratate, vreme de multi ani. Intre timp, el s-a adaptat la viata pe care era nevoit s-o traiasca. A inceput sa-si construiasca diverse unelte, casa din betigasele si frunzele ce gasea pe acolo. Intr-o noapte, un fulger i-a ars casuta, muncita cu truda si din neajunsuri. Tot ce agonisise a pierdut atunci. Si a inceput omul nostru sa se planga lui Dumnezeu: Doamne, de ce m-ai parasit de tot? Dupa ce ca traiesc asa cum traiesc, de ce mi-ai luat si casuta ce-mi facusem? Iar Dumnezeu ii spune: Daca casa ta nu lua foc, cei din vaporul din departare, nu te-ar fi vazut sa vina sa te salveze.

El ne iubeste…chiar si atunci cand ne simtim parasiti. Spre deosebire de noi, Dumnezeu stie ce se va intampla in viata ta peste cinci minute, maine, saptamana viitoare, anul urmator si pana la sfarsitul vietii tale pe acest pamant. Si mai important chiar decat acest lucru este ca tu sa stii ca va fi alaturi de tine in clipa cand se va intampla... daca ai hotarat sa-L chemi in viata ta. El ne spune ca poate fi „adapostul si sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseste niciodata in nevoi.” Dar trebuie sa ne straduim din inima sa Il cautam, fiindca El spune: „Ma ve-ti cauta şi Ma ve-ti gasi, daca Ma ve-ti cauta cu toata inima.”

Cateva marturisiri frumoase
 

O absolventa de facultate si-a descris situatia astfel: „Este ceva uimitor sa am o relatie reala cu Dumnezeu, in viata de zi cu zi. Am un „Insotitor cosmic” pe care nu L-as schimba pentru nimic in lume. Ma simt iubita si simt, in sfarsit, ca cineva ma cunoaste cu adevarat, intr-un mod pe care nici nu cred ca-l pot descrie in cuvinte.”

Dan, un student cu hemofilie, a descoperit recent ca s-a infectat cu virusul HIV, in urma unei transfuzii de sange. La inceput a fost in culmea disperarii si a dat vina pe Dumnezeu. Apoi, s-a apropiat de El. Urmarea: in ultimii sai ani de viata, a vizitat nenumarate campusuri universitare (desi avea dureri groaznice), numai pentru a le spune colegilor sai studenti cum Il pot cunoaste pe Dumnezeu si cum pot avea parte de aceeasi pace de care se bucura el... „ In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.”

O alta studenta, Carina, isi descrie astfel drumul catre Dumnezeu: „Credeam ca sunt crestina fiindca mergeam duminica la biserica... dar habar n-aveam cine este Dumnezeu. Ultimul meu an de liceu n-a fost cu nimic deosebit de ceilalti trei ani dinainte. Imi petreceam cea mai mare parte din timp band, drogandu-ma sau cautand sa ma fac iubita. Simteam ca mor pe dinauntru si nu eram deloc stapana pe viata mea. Doar in clipa in care mi-am dat seama ca nu mai imi doresc sa traiesc... mi-a trecut prin minte ca trebuie sa fac ceva... ceva care sa-mi readuca speranta in suflet. Atunci L-am rugat pe Dumnezeu sa vina in viata mea. El mi-a aratat dragoste, iertare si la El am gasit siguranta, mangaiere, acceptare si un rost in viata. El imi da tarie si, daca n-ar fi fost El, n-as mai fi astazi aici.

Cu tine nu e bun, Andrei?

Eu am numai cuvinte de lauda pentru binefacerile lui Dumnezeu catre mine, insa vreau sa fie bun si cu ceilalti care sunt oropsiti de soarta. Asa ar fi normal.
Dumnezeu nu ar trebui sa discrimineze intre mine si altii!

Nu cred ca e vorba de discriminare. Exista taine de nepatruns cu mintea omeneasca.
Se spune ca Avva Antonie cautand la adancul judecatilor lui Dumnezeu, a cerut, zicand :
Doamne, cum unii traind putin, mor, iar altii prea imbatranesc ? Si pentru ce unii sunt saraci, iar altii bogati ? Si cum cei nedrepti se imbogatesc, iar cei drepti sunt saraci ?
Si a venit lui glas zicand : Antonie, ia aminte de tine, ca acestea sunt judecati ale lui Dumnezeu si nu-ti este tie de folos a le sti.

" "Dumnezeu este iubire" este scris pe fiecare boboc de floare ce stă să se deschidă, pe fiecare fir de iarbă ce se ridică. Păsărelele încântătoare care fac să răsune aerul cu trilurile lor înveselitoare, florile atât de delicat colorate care în desăvârşirea lor îşi răspândesc parfumul, copacii falnici ai pădurii cu bogatul lor frunziş de un verde viu : toate mărturisesc despre grija părintească şi iubitoare a Dumnezeului nostru şi despre dorinţa Sa de a face fericiţi pe copiii Săi.
Cuvântul lui Dumnezeu descoperă caracterul Său. El însuşi a făcut şi face cunoscut iubirea şi mila Sa infinită. Când Moise s-a rugat: "Arată-mi slava Ta", Domnul a răspuns: "Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumuseţea Mea" (Exod 33,18.19). Aceasta este slava Sa. Domnul a trecut pe dinaintea lui Moise "şi a strigat: 'Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până la mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul'". (Exod 34,6.7). "El este milos şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate", pentru că "Îi place îndurarea". (Iona 4,2; Mica 7,18).
Dumnezeu a legat inimile noastre de El prin nenumărate dovezi ale iubirii Sale din ceruri şi de pe pământ. "

Dumnezeu este IUBIREA insasi, iar noi trebuie sa-i oferim iubirea noastra!
Doamne ajuta!:6:

'' Luati aminte parabola aceea a ' Fiului Risipitor ' si ingaduti-mi sa vin sa va intreb: Cine risipeste, de fapt, in Evanghelia aceasta? Fiul? Averea cine si-o risipeste? Tatal! Durerea cine si-o risipeste? Tatal! Asteptarea cine si-o risipeste? Tatal! Lacrima cine si-o risipeste? Tatal! Cine isi risipeste alergarea in intampinarea fiului risipitor? Tatal! Cine isi risipeste vitelul cel gras? Tatal! Cine risipeste tot si toate de dragul copiilor sai? Tatal!
De aceea, uneori macar, in mintea noastra, sa-i spunem acestei Evanghelii, Evanghelia cu ' Tatal cel Risipitor '.Si vom intelege de ce Sfintii Parinti intotdeauna l-au asemanat pe tatal acesta din Evanghelie cu Dumnezeu, Cel care intotdeauna se risipeste pentru noi, de dragul nostru. '' ( Pr. Constantin Necula )

1. Este foarte dificil sa mai continui o discutie unde argumentele celui care rspunde se rezuma la : "...exista taine de nepatruns pentru mintea omeneasca"


2. Nu cred ca vorbele acelea veneau de la Dumnezeu ci mai degraba de la preotul sau episcopul locului.
Dumnezeu cind vorbeste da raspunsuri, nu baga oamenii SI MAI MULT in ceata.

Eu nu inteleg ce fel de vedere aveti unii dintre voi, cum de vedeti ceva SCRIS iar altii chiar si cu lupa sau microscopul nu vad nimic.
Unde scrie pe boboc?..sau pe firul de iarba? Si tu vezi cu raze gama?
Citeodata stau si ma intreb daca cumva nu traiesc intr-o tara de Supermani!, vedeti numai voi tot felul de minuni, intelegeti totul prin inima.
Poate explicati si altora cum reusiti performantele astea?
Doar din rugaciune si liturghii?

Te uiti la cer si stii ca acolo e cineva Care te iubeste:).
A realizat totul pentru tine, a dat totul si continua sa daruiasca.De acolo vine viata,si tot El a impodobit-o cu lucruri frumoase...
Restul e literatura pornita din aceasta...hmm...revelatie;).

Cum s-ar putea explica cuvintele :'exista taine de nepatruns cu mintea omeneasca'? Cred ca la mesajul nr.8 s-ar gasi raspunsul.

Dar de ce sa nu le numim ceea ce sunt cu adevarat: anume COINCIDENTE!

Citeodata stau si ramin uimit ca tinerii din ziua de astazi nu mai inteleg anumite notiuni de baza ale studiului vietii inconjuratoare.
Pentru ca o teorie sa fie VALABILA, ea trebuie sa se repete si sa fie verificabila si confirmata!
...faza cu "a luat foc casa de la Dumnezeu, pentru ca vaporul care trecea prin zona sa ma vada si sa ma salveze" este de-a dreptul puerila, poate chiar patologica si cred ca necesita un anumit tratament.

Este o istorisire cu talc. Nu trebuie sa o iei ad litteram. Trebuie inteles mesajul pe care il transmite. Citeste si frazele de dupa ea.

Sunt oameni, ca tine de exemplu, carora le place ceata si sa se invaluie in ceata, la adapostul carora au impresia ca pot face absolut ce vor fara a da nimanui socoteala.

Cat de amarnic se inseala..vor vedea mai devreme sau mai tarziu.

Iti e mai usor, Andrei, sa pui in carca lui Dumnezeu DISCRIMINAREA, decat sa accepti ca nu poti intelege de ce nu le merge bine tuturor?

Puterea noastra de intelegere e limitata. Iar cuvintele auzite de Avva Antonie l-au ajutat sa constientizeze ca judecata omului e deosebita de cea dumnezeiasca; si au legatura cu exclamatia lui Pavel:

O, adâncul bogăţiei şi al înţelepciunii şi al ştiinţei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecăţile Lui şi cât sunt de nepătrunse căile Lui! Căci cine a cunoscut gândul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?

Ca o completare, dragă Alin, redau din spusele Sfântului Ioan Hrisostom :"Viaţa necurată împiedică înţelegerea adevărurilor înalte".

Stii cum este Ana-Maria...hmmmm....?
Incearca sa aduci argumentele astea, ortodocsilor rusi, pravo-slavnicii care au fost omoriti cu bestialitate de fascistii, adunati in biserici si arsi de vii cu biserica cu tot, copii blonzi nevinovati, femei gravide, batrini neputinciosi, oameni handicapati, fete virgine.
Lor sa le spui ca ii iubeste chiar si cind cica se simt parasiti....cind stau cu mic cu mare in centrul satului si sunt mitraliati cu sadism.
Aceasta soarta au avut-o peste 670 de sate in Bielorusia in timpul WWII.
Este intradevar foarte interesanta iubirea asta, "unica" as putea adauga!

Pe ei de ce i-a omorit cu atita dragoste?...acesti copilasi si acele virgine, batrini, femei, cu ce au gresit de merita o asemenea "dragoste"
Crezi ca-i incalzea pe ei cu ceva faptul ca Dumnezeu este linga ei cind le sfarimau jigodiile acelea capetele cu gloante?
Crezi ca ei voiau sa moara prematur?
Tu ai dori sa ai parte de un asemenea sfirsit, cu Dumnezeu "linga tine"?
Ti-ai dori o asemenea "imbratisare" de iubire?

Dumnezeu este depaaaaarte, ne mai invata una alta, dar tot depaaaarte ramine!

Eu nu am pus in circa nimic, ci doar am semnalat cum s-ar interpreta acest gest.

Eu inteleg foarte bine de ce nu le merge bine tuturor, tu esti cel care o considera convenabil o "taina"
V-am mai spus de n ori:
Dumnezeu NU are nevoie de avocati!
Vedeti-va de treaba!

Gândirea ta egoistă te situează departe , mult prea departe de Dumnezeu, căci precum bine spune Sfântul Macarie cel Mare :"Păcatul pătruns în om este un fel de putere raţională a satanei , care a pus stăpânire pe tot", aşa-i "raţionamentul tău ( adică al satanei ) . Băiete, băiete, dai rău de tot cu bâta-n baltă !

Andrei, nu exista o contradictie intre suferinta omului si iubirea lui Dumnezeu fata de el. Acest lucru ni-l arata Hristos pe Cruce. Cum sa fie departe Dumnezeu, cand Hristos a primit moartea precum cei din urma oameni?

Dumnezeu a aratat iubirea suprema fata de oameni prin faptul ca Hristos a murit si a inviat nu doar pentru Apostoli si ucenici, nu doar pentru iudei, ci pentru intreaga omenire.

Fiecare om este chemat la mantuire, fie ca traieste in suferinta sau se bucura de sanatate deplina, fie ca traieste in saracie sau in lux, fie ca moare prematur sau la o varsta inaintata.

Dumnezeu a deschis tuturor "portile Imparatiei". Ne aratata fiecaruia calea care duce catre aceasta, plecand tocmai de la asumarea contextului in care ne aflam sau traim. Dar, ce poate face atunci cand noi insine ne abatem in mod voit de la ea, sau cand alegem sa ratacim pe drumuri straine?

pt andreicozia...
 

citat din andreicozia
"Eu nu inteleg ce fel de vedere aveti unii dintre voi, cum de vedeti ceva SCRIS iar altii chiar si cu lupa sau microscopul nu vad nimic.
Unde scrie pe boboc?..sau pe firul de iarba? Si tu vezi cu raze gama?
Citeodata stau si ma intreb daca cumva nu traiesc intr-o tara de Supermani!, vedeti numai voi tot felul de minuni, intelegeti totul prin inima.
Poate explicati si altora cum reusiti performantele astea?
Doar din rugaciune si liturghii?"

Absolut tot ceea ce suntem si ne inconjoara , vazut ori nevazut , apartin Creatorului nostru , Tatal Ceresc....In fiecare pala diafana de vant , in fiecare coltisor din cerul chiar innorat uneori, in falfaitul aripilor porumbeilor rugand parca venirea primaverii, in incremenirea statuilor etalandu-si elegant impietrirea, in toiagul sprijinind mana batranului tremurandu-si firavul trup, in lacrima copilului alergand multumit spre prietenii lui, in jelania greierilor vestind alt anotim care-i va cerne , in iarba ce se da cosirii fara regrete c-a si trecut, in prelingerea stropilor de ploaie dansandu-si efemerul pe sticla geamurilor inerte...MEREU se oglindeste EL, bunul nostru Dumnezeu...Atunci cand prin toti porii fiintei mele nu voi mai simti asta , inseamna ca nu mai exist...aici acum , in pentru totdeauna...
Trairile vederii simtind sunt daruri sensibilitatii pe care o avem cu toti...Vedeti? Aceasta este inca o dovada a iubirii Lui, fata de noi....cioplituri imperfecte incercand sa ne smulgem lemnului crucii, urcandu-ne dincolo de stiut...:6:

Dumnezeu ne vrea la El, mai mult chair decat ne dorim noi asta. Aici totul este trecator. Acolo...vesnic.
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ati-82972.html :

' - Dar, aceasta ce mai este, preacuvioase? Ca am vazut multime de prunci zacand si chinuiti de boli grele? Oare ce mandrie si ce pacate au nevinovatii prunci, ca s-a abatut pedeapsa asupra lor? Cum se intelege acest lucru la prunci?

- Pentru ca s-au inmultit faradelegile parintilor, se pedepsesc copiii lor, pentru ca astfel ei sa-si vada pacatele si sa se pocaiasca.

- Da, a zis iarasi Grigore, dar de ce este scris: Unul pentru pacatele altuia, dar pe drept nu vei lua?

- Asculta, fiule, aici nu se poate sa fie chinuiti copiii din cauza parintilor lor, dar in viata viitoare vor avea cununi si slava vesnica; deoarece judecata lui Dumnezeu va fi potrivita cu faptele fiecaruia. Vezi de altfel, ca pacatuiesc oamenii si Dumnezeu pierde viile si ogoarele lor si, daca nu se pocaiesc, pierde si animalele lor. Daca nici asa nu se intorc, loveste pe slugile lor, daca le au. Si daca nu isi inteleg greseala lor, omoara pe copiii lor, care nu au gresit cu nimic. Copiii, pentru nevinovatia lor merg la bucuria vesnica, iar parintii sufera pentru pierderea copiiilor lor. Este un fel de imboldire pentru oamenii care zac coplesiti de grijile vietii si in tot felul de pacate. '

Priveste la cum gindesti!
Pai tu daca ai fi tatal acelui fiu, ca sa nu mai spun Dumnezeu, si ai avea puteri pentru a evita moartea copilului tau, ai sta pasiv deoparte cu miinile in sin si te-ai face ca ploua?

Ai suporta ca un fiu al Universului cu puteri Dumnezeiesti sa fie linsat de catre niste derbedei romani, imputiti, care il batjocoresc in timp ce ei se scarpina in nas?

Inteleg ca Dumnezeu sa-l sacrifice pe un cimp de batalii in cer, in aer, luptindu-se cu satanele, dar sa moara de mina unor OAMENI mizerabili si netrebnici?

Este clar ca Dumnezeu se afla foarte departe.

Hristos a si strigat la El si in gradina Ghetsimani, sa ia cupa asta pe care nu o merita de la El si inainte de a muri cind era pe cruce dar tot nu l-a auzit.
Deci clar este foarte departe, sau este neiubitor, daca nici macar nu s-a sinchisit sa-i raspunda.

Pentru ce acesata suferinta inutila a Fiului? Spune-mi si mie!

Cind clar nici un pacat nu s-a ridicat ci dimpotriva s-a INMULTIT MAI RAU DECIT INAINTE!
ZECI de milioane de oameni s-au sacrificat in lupta cu bestia care nu a fost redusa ci care s-a generalizat pe intreaga planeta, culminind cu al doilea razboi mondial cind satana si-a facut cel mai mult de cap.

Deci practic vorbind , nu s-a schimbat nimic, raul crescind exponential.

domnisoara "sensibilitatea intruchipata"
 

In scurt timp se va termina liceul si vei incepe sa-ti cistigi singura existenta, dincolo de compunerile astea dragalase scrise pentru ora de religie, atunci mai discutam despre poezia porilor tai. Se vede ca inca nu ai simtit iubirea coltilor dumnezeiesti ai vre-unui ciine vagabond, sau vre-un animal salbatic, sau durerea vreunei boli, sau moartea prematura a vre-unei rude apropiate, foame, deznadejde, ...deocamdata stai linistita in umbra parintilor tai cu papica si hainute asigurate.
Pentru tine totul este acolo departe, altora li se intimpla NU MIE, de aceea te si simti ca un ALES!..the ONE!

Am mai spus adminului ca tinerii sa stea in cercurile lor de idealisti, intr-o sectiune de forum,ceva de genul "tinerii viulturi ortodocsi", si sa-i lase pe ai mai batrini in "inselarea" lor.

Deja e pe propriile picioare...iar liceul este incheiat de ceva timp;).

Recunosc acest risc pe care il presupune faptul de a privi numai catre realitatile istorice. Daca privim in jur, vazand atata suferinta, am putem vorbi despre "ineficienta" jertfei lui Hristos.

Dar asa priveste omul necredincios, omul care si-a pierdut credinta, sau care n-a avut-o niciodata, nu cel care de Sfintele Pasti canta "praznuim omorarea mortii". Pe omul cu credinta in Dumnezeu "il doare" istoria, dar o poate depasi numai privind catre eshaton, avand nadejdea invierii din morti si a vietii vesnice.

Dumnezeu Tatal nu a dat dovada de sadism, ci de iubire. Spune o vorba inteleapta , "atat iubesti, cat daruiesti". Dumnezeu ni l-a daruit pe Unicul Sau Fiu. Noi nu numai ca nu suntem in stare sa-i oferim Lui copiii nostri, precum Avraam, dar nu avem nici macar iubirea de a ne oferi noi insine.

Atat mai spun. Daca nu-L putem iubi pe Dumnezeu, macar sa nu luam Numele Sau in desert si sa nu hulim pe Duhul Sfant.

Chiar doriti sa ne izolati asa?:|
Apai mult v-au suparat tinerii...ori cei cu suflet tanar.

În bună tradiţie personală am să mă pun rău cu toată lumea de îndată ce exprim următoarele:

- observ un exces de idealism poetic la unele doamne/domnişoare (şi nu numai) care discută despre creştinism în termeni lirici, cu uşoare nuanţe new-age. Nimic rău în asta, dar se simte totuşi lucrarea la nivelul contemplaţiei estetice, iar existenţa de multe ori rămâne pe dinafară. Dacă contemplaţia estetică şi-ar găsi confirmarea şi în "banalul cotidian", mai că-mi vine să mă gândesc la "precum în cer, aşa şi pe pământ".

- pe de altă parte, partida relativistă, în care e uşor de ghicit realismul istoric a lui Lenin, Stalin (şi cei împreună cu ei) mă fac să mă gândesc la : "ochiul rău le vede pe toate rele".

Curand va incepe razboiul pe tema asta,asa ca hotarati-va din care tabara faceti parte:)).
E trist ca ne contrazicem asa...pentru niste lucruri care..."toate-s numai fum".

Asta , poate şi vă place , dând apă la moară din belşug celor nefolositoare ! De ce nu-i răspunzi lui Marius , sau lui Mihai , evitând disputele fără rost . Tot "noi"ne dăm cu pumnul în gură , şi tot "noi"ne văicărim . . . Plăcere sadică , sau lipsă de procupare ?

:))) cum incepi sa auzi de "realism istoric" si de cistigarea existentei prin munca cinstita cum o dam pe Leninism :)), ochi rai, ...suna foarte familiar!
Deja nu mai sunt bani pentru plata pensiilor,...vin vremuri grele pentru idealistii care stau cu mina intinsa la donatii...cind nu or mai fi bani deloc atunci sa te vedem.
Bine zicea Par Cleopa, ca se apropie scuturarea putregaiului!

Ar fi instructiv de aflat ce raspuns ai primit. Deci, ce ti-a raspuns?

Daca vrei ca si altii sa simta ca Dumnezeu este bun, roaga-te pentru acestia.
Nu Dumnezeu discrimineaza, ci noi Ii intoarcem spatele si ne miram apoi ca nu simtim prezenta lui Dumnezeu in viata noastra.