NENOROCIRILE SI PRUNCII NEVINOVATI

• « Inapoi
• Inainte »

In acea vreme s-a abatut o groaznica moarte pe pamant. Mureau oamenii subit si paraseau jalnic aceasta viata. Atunci, un prieten al Cuviosului, cu numele Grigorie, l-a intrebat:

- Spune-mi, parinte, de ce ne-a venit acest rau? Lamureste-l te rog!

- Precum stii, a raspuns Cuviosul, facem multe pacate si amaram pe iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, calcand poruncile Lui. De aceea ne-a trimis aceasta coasa, ca sa ne coseasca. Deoarece este scris ca neascultarea moarte lucreaza. Ieri am vazut un barbat infricosat, amenintand pamantul si zicand:

"Voi nimici pe toti nelegiuitii pamantului, pe lacomi, pe toti betivii, pe iubitorii de arginti, pe camatari si mai ales pe cei ce zac in pacatele sodomicesti". Si cate alte lucruri mai grele a spus, nici nu pot sa ti le spun. Ne-a amenintat, ca are sa ne coseasca cu coasa si sa ne taie cu sabia, pentru ca nu avem pocainta si nici urma de indreptare. Il ruga cu caldura si preaslavita Sa Maica si un episcop batran, dar El nu voia sa-i asculte, zicandu-le:

"Nu cumva, voi sunteti mai milostivi ca Mine? Sau poate suferiti mai mult? Dar vedeti ca aproape toti s-au abatut de la legea dumnezeiasca si nimeni nu o mai tine!"

- Astfel, fiule Grigore, a adaugat Cuviosul, pe multi i-a lovit teribila boala, pentru ca este scris: I-ai doborat din pricina stricaciunii lor; iar pentru cei sanatosi in virtute, zice: A vindecat pe cei cu inima zdrobita. Deci, daca pe Pavel, marele luminator, nu l-a crutat Dumnezeu, ci a ingaduit ca ingerul satanei sa-l imboldeasca ca sa nu se inalte, pentru multimea descoperirilor de care se invrednicise, cum sa nu ingaduie diavolului sa ne chinuie cu boala, pe noi pacatosii, pentru ca sa ne invete sa fim smeriti? Nu-i destul ca suntem pacatosi, dar ne mai si mandrim! Pentru acestia zice, in alt loc, Scriptura: Ca tot cel ce se inalta intre oameni este uraciune inaintea lui Dumnezeu!

Atunci, Grigore a intrebat iarasi:

- Dar, aceasta ce mai este, preacuvioase? Ca am vazut multime de prunci zacand si chinuiti de boli grele? Oare ce mandrie si ce pacate au nevinovatii prunci, ca s-a abatut pedeapsa asupra lor? Cum se intelege acest lucru la prunci?

- Pentru ca s-au inmultit faradelegile parintilor, se pedepsesc copiii lor, pentru ca astfel ei sa-si vada pacatele si sa se pocaiasca.

- Da, a zis iarasi Grigore, dar de ce este scris: Unul pentru pacatele altuia, dar pe drept nu vei lua?

- Asculta, fiule, aici nu se poate sa fie chinuiti copiii din cauza parintilor lor, dar in viata viitoare vor avea cununi si slava vesnica; deoarece judecata lui Dumnezeu va fi potrivita cu faptele fiecaruia. Vezi de altfel, ca pacatuiesc oamenii si Dumnezeu pierde viile si ogoarele lor si, daca nu se pocaiesc, pierde si animalele lor. Daca nici asa nu se intorc, loveste pe slugile lor, daca le au. Si daca nu isi inteleg greseala lor, omoara pe copiii lor, care nu au gresit cu nimic. Copiii, pentru nevinovatia lor merg la bucuria vesnica, iar parintii sufera pentru pierderea copiiilor lor. Este un fel de imboldire pentru oamenii care zac coplesiti de grijile vietii si in tot felul de pacate.

Pentru ca astfel isi vor da seama ca sunt pacatosi si vor alerga la pocainta, prin spovedanie; pentru ca se afla multi inglodati in pacate si, totusi, nici nu se gandesc la pacatele lor. Se grijesc numai de cele pamantesti, iar sufletul lor nici nu-si amintesc. De aceea loveste Dumnezeu pe multi nevinovati, dar ii incununeaza pentru aceste lovituri, ca sa trezeasca pe ceilalti.

Daca nici asa nu se pocaiesc, vor ramane fara raspuns in ziua judecatii, in fata a milioane de ingeri si de sfinti si in fata nemitarnicului Judecator, a Domnului nostru Iisus Hristos.

Grigore s-a minunat de raspunsul intelept pe care Sfantul i l-a dat ;a nedumerirea lui. Apoi a zis:

- Pe multi am auzit filosofand pe aceasta tema, insa nimeni nu a putut limpezi si sa dea o lamurire dreapta. Intr-adevar, cinstite parinte, a zis catre Cuviosul, Duhul lui Dumnezeu a vorbit prin gura voastra. Iar sfantul i-a raspuns cu smerenie.

- Dumnezeu, fiule, voind sa nu te mahneasca pentru buna ta intrebare, m-a luminat ca sa-ti spun aceasta. Nu din pricina desavarsitii mele, ci pentru viata ta cea virtuoasa.

- Cu dreptate esti numit Nifone, iubit rob al lui Dumnezeu, a zis iarasi mirat Grigore, caci avand minte pasnica si inalta, primesti luminarile Sfantului Duh si, celor ce se ticalosesc in intunericul necunostintei, le daruiesti. Ci, te rog spune-mi si aceasta: Cu se face ca in vremea noastra s-au inmultit asa de mult sfintii in toata lumea? Multi stralucesc ca soarele in vremea din urma. In primul rand Antonie, Macarie, Simeon, Pavel cel simplu si multi altii, pe care ii stie Domnul; si privirea Lui se odihneste peste ei. Cum se face ca acestia au devenit asa de mari?

- Pana la sfarsitul lumii, fiule, nu vor lipsi dreptii Domnului Dumnezeu, dupa cum nici lucratorii satanei nu vor lipsi. In zilele cele mai de pe urma insa, adevaratii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Si chiar daca nu vor face semne si minuni ca astazi, vor calatori necontenit pe calea cea stramta, cu toata smerenia. Acestia vor fi in Imparatia lui Dumnezeu mai mari decat parintii facatori de minuni. In vremea lor nu va mai fi cineva care sa faca semne minunate, deoarece, chiar, vazandu-l, nu vor vrea sa se intelepteasca in luptele duhovnicesti. In primul rand, cei ce vor sedea pe scaunele bisericesti din toata lumea, vor fi cu totul straini si nici idee nu vor avea despre virtute. Dar si intaistatatorii monahilor vor fi la fel. Vor fi robii pantecelui si ai slavei desarte, incat vor fi mai degraba sminteala pentru oameni decat pilda de virtute, deoarece virtutea va lancezi. Va domni peste tot iubirea de argint, dar vai de monahii care se vor desfata cu banii. Caci acestia vor fi uraciune inaintea lui Dumnezeu si nu vor vedea fata Domnului. Monahii si mirenii vor da bani cu camata si nu vor vrea sa-i inmulteasca in Dumnezeu, prin milostenie la saraci. De aceea, daca nu se lasa de aceasta lacomie, vor fi aruncati in tartar si in muncile iadului. Deci atunci, cum am zis mai inainte, cei mai multi se vor rataci din nestiinta pe calea cea larga a pierzarii.

- Vezi, fiule, ca un flecar ce sunt, ti-am spus o multime de lucruri. Ci iarta-ma pe mine, ticalosul si nevrednicul si nu inceta a te ruga pentru mine intinatul, care mi-am irosit tineretea si batranetea intr-un noian de rele.

Grigorie, insa, minunandu-se de smerenia Cuviosului, a cazut la picioarele lui, cerand ca el sa se roage pentru dansul. Pentru ca si el era un om credincios, milostiv, cu multa dragoste, intelept si, ideosebi, era iubitor de monahi. Iubea foarte mult pe Cuviosul, fata de care avea un respect nemarginit. Ii semana in liniste si in blandete, in simplitate si in iubirea de straini, in smerenie si in general, in toate. Astfel, nevoindu-se cu pricepere, a sporit cu adevarat si in harul lui Hristos, crescand din slava in slava.

• « Inapoi
• Inainte »