Ce se intampla cu sufletul nostru ?
 

As vrea sa stiu unde pot citi sau daca poate cineva sa-mi spuna ,ce se intampla cu sufletul nostru in primele 40 de zile dupa moarte.
A murit tatal meu acum 2 sapt.si as vrea sa stiu ce pot face eu ca sa-l ajut ,ca sufletul lui sa fie mantuit.

Dumnezeu să îl ierte pe tatăl dv, iar dv şi celorlalţi rămaşi să vă dea tărie să treceţi peste însingurarea care cuprinde inimile în asemenea perioade !

Deşi există deosebiri mari între învăţăturile catolică şi ortodoxă în ceea ce priveşte drumul sufletelor după moarte, ambele au în comun credinţa că rugăciunile şi celelalte fapte de credinţă şi milostenie pot ajuta mult sufletelor celor pe care îi iubim. Iar cea mai mare sete o au sufletele faţă de rugăciuni, cu precădere faţă de rugăciunile din cadrul Sfintelor Liturghii.

Exista 2 volume:

1-Calea Sufletelor in Vesnicie- Vamile Vazduhului

2-Calea Sufletelor in Vesnicie - Sau cele 24 de vami ale vazduhului- sufletul Cuvioasei Teodora trecand prin Vama a 19-a

Or sa-ti raspunda la multe intrebari.

si mama mea a murit anul acesta in mai si in cele 40 de zile am visat-o de vreo 4 ori inn imbracaminte normala si apoi dupa cele 40 de zile am mai visat-o o singura data intr-un alb foarte stralucitor. din cate stiu eu, se spune ca in cele 40 de zile sufletul umbla pe pamant in locurile pe unde a umblat trupul, iar dupa 40 de zile se duce dupa caz ori in rai ori in iad..... poate or mai exista si alte versiuni ...

Dumnezeu sa ii ierte si sa ii odihneasca in pace pe tatal tau si pe mama mea....si pe toti mortii...

PS:
si stiu ca in cele 40 de zile trebuie depuse la cat mai multe biserici si manastiri cat mai multe pomelnice ca sa fie pomenit pentru iertarea pacatelor si odihna in pace, cat de mult, stiu ca trebuie date de pomana din hainele lui, trebuie facute la biserica 7 slujbe, sincer eu nu am stiut de astea si nu i-am facut, nici macar nu stiu ce fel de slujbe, dar trebuie intrebat la biserica, trebuie facut in fiecare zi acatistul adormitilor, este de cumparat la biserica si bineinteles la 40 de zile facut slujba in biserica si/sau la mormant ....si cam atata....cred....apoi slujba de 6 luni...un an...si in fiecare sambata cand se face pomenirea mortilor...

Din învăţăturile părintelui Cleopa

Înainte vreme, când încă nu se ştia puterea celor 40 de Liturghii, lumea făcea pentru cei răposaţi câte 20, alţii câte 30 de Liturghii. Dar s-a descoperit că sunt mai puternice 40 de Liturghii decât 30. Si cum a fost?

Un preot bătrân dintr-un sat avea peste 80 de ani. El, săracul, nu mai putea sluji. A măritat o fată a lui, iar ginerele rămăsese în locul lui la parohie. Poporul avea evlavie la preotul bătrân, dacă l-a cunoscut, pentru că pe atâţia i-a botezat şi i-a şi cununat şi pe alţii i-a şi înmormântat; îl ştiau drept părintele satului, că era de mult timp acolo. Oamenii aveau evlavie la bătrân. Se mai duceau la spovedit, la citit, să le mai spună un cuvânt, şi tânărul era bucuros că bătrânul mai poate face ceva, de-l ajută pe el.

Dar pe preotul bătrân îl dureau picioarele, căci era bolnav de reumatism. Acum la bătrâneţe reumatismul îşi arată puterea, pe măsură ce slăbeşte omul tot mai tare. Şi i se umflaseră picioarele. Acolo în satul acela era un feredeu, o baie, care avea apă sărată, ce făcea bine la reumatism, la diferite boli.

Baia aceasta era într-o grădină mare, cu o livadă frumoasă.

Şi preotul ducându-se acolo să facă baie, se ducea cu nădejdea în Dumnezeu, că aşa-i datoria preotului şi a călugărului şi a creştinului când călătoreşte, mai ales singur, să zică rugăciuni pe drum. Zicea rugăciuni de acasă până ajungea în grădină.

Când ajungea acolo în grădină, întâlnea un tânăr plângând şi văitându-se foarte tare, dar care nu vorbea. Si mergea tânărul acesta cu preotul la baie şi arăta multă dragoste să-l ajute pe preot. Preotul bătrân, cât stătea în baie zicea rugăciuni, că el ştia rugăciuni multe pe de rost.

Când ieşea din baie, tânărul acela iar venea plângând. Plângea într-una. Ştergea picioarele preotului, îl încălţa, îi dădea haina şi-l petrecea plângând. Acuma bietul preot, văzând pe tânărul acesta că plânge, îl întreabă: “Tinere, de ce plângi?” Iar el nu grăia nimic. Atunci preotul s-a gândit să-i dea bani. Dar acela plângea şi n-a vrut să primească banii. De câte ori venea preotul, găsea pe tânărul ăsta care ieşea de undeva din livadă, că era livadă deasă cu pomi, plângând tare, şi mergea cu el la baie şi îl ajuta până ieşea preotul din grădină, iar el rămânea în grădina aceea.

Atunci, ce s-a gândit preotul? A pus nişte prescuri şi o sticlă de vin curat într-un şervet frumos şi a zis: “Eu am să-i dau prescurile acestea şi o sticlă de vin, poate acestea le va primi, că tare mult bine îmi face omul acesta”.

Când a ajuns preotul, l-a întâlnit iar plângând. A mers la baie, acela iar l-a ajutat, şi când să iasă pe poartă, preotul zice:

- Ia legătura asta cu prescuri şi o sticlă de vin, să le mănânci, că le-am blagoslovit eu.

Atunci a vorbit tânărul acela:

- Oh, părinte, oh! Dacă ai şti cine sunt eu, nu mi-ai da prescuri să mănânc. Vai şi amar de mine!

Si atunci s-a speriat preotul:

- Dar cine eşti tu, fiule? De ce n-ai vorbit până acum, că de atâtea ori am venit eu în grădina asta şi tare mult m-ai ajutat?

- Oh, părinte sfinte, dacă ai sta sfinţia ta în grădina asta şi în baia asta toată viaţa, mare bine mi-ai face mie!

- Dar de ce?

- Că numai sfinţia ta când vii în grădina asta şi cât stai în baie zici rugăciuni, şi numai atât pot sta şi eu în grădina asta a mea.

Bătrânul când făcea baie se ruga şi zicea: “Doamne, pomeneşte şi iartă păcatele aceluia care a făcut baia aceasta”, fiindcă era gratuită şi avea toate cele de nevoie.

- Dar unde eşti tu?

- Eu sunt în iad!

- Dar cine eşti tu?

- Eu sunt proprietarul acestei grădini. Grădina aceasta cu pomi a fost a mea şi baia aceasta am zidit-o pe cheltuiala mea şi am lăsat-o în folosul comunei, dar am murit în floarea vârstei, cu păcate grele şi m-am dus în iad. M-am mărturisit eu, dar degeaba, că n-am avut vreme când face canon. Si iată, părinte sfinte, sunt 80 de ani de când mă muncesc în iad. Si când intri tu, părinte sfinte, în grădina asta şi te rogi, îngerul Domnului vine si mă scoate din foc. Si toţi care stau în baie, numai răutăţi fac, si nu se gândesc la Dumnezeu. Iar dumneata şi când stai în baie şi când intri în grădină, intri cu rugăciunea. Asta dreptate mi-a făcut Dumnezeu, că trimite pe îngerul Domnului şi mă ia din foc, “cât va sta preotul în baie şi în grădină, pentru rugăciunile lui, fiindcă se foloseşte şi preotul, tu să stai în grădina ta”. De aceea am spus, părinte sfinte, dacă ai sta mata în grădina asta până la sfârşitul vieţii, atâta stau eu afară din iad. Cum pleci mata, mă răpeşte îngerul Domnului si mă duce înapoi la munci.

Şi s-a speriat preotul. Şi a întrebat:

- Cum te cheamă, frate?

- Ioan mă cheamă.

- Da? Frate Ioane, şi cum pot eu să te ajut?

- O, părinte, mare putere au preoţii de la Dumnezeu! Multe suflete scot preoţii din iad.

- Dar cu ce?

- Dacă vrei, părinte sfinte, nu-mi da prescuri să mănânc, că eu sunt duh, eu mă arăt ţie aşa, dar eu nu-s cu tot cu trupul aici. Eu nu pot mânca şi bea acuma. Dacă vrei, ia prescurile şi vinul şi să faci pentru mine, părinte sfmte, 40 de Liturghii să mă scoţi din foc, că dacă mă ajuţi, mare plată ai să ai în ziua judecăţii, în ziua cea mare.

Şi cum a zis aşa, cum era cu preotul de vorbă în grădină, n-a mai văzut nimic preotul. I-au ţiuit preotului urechile, s-a speriat, a rămas în grădină şi a început a plânge: “Doamne, Doamne, cum mi-ai adus un suflet din iad ca să vorbească cu mine şi să-mi arate puterea celor 40 de Liturghii!” Până atunci se făceau 30 de Liturghii, cum am spus.

Atunci preotul a venit acasă plângând. Şi l-a văzut ginerele şi fiică-sa, şi l-a întrebat:

- Ce ai, tată, că eşti mâhnit?

Ştii, omul se cunoaşte.

- Dragul tatii, ce să am? Sunt supărat. Mă cam dor picioarele; de-acum văd că mi se apropie sfârşitul meu. Uite, măi băiete, ce vreau să fac. Eu, fiindcă am fost preot 60 de ani în comuna asta, vreau să mă duc pregătit din lumea asta. Să-mi dai voie să slujesc 40 de zile Sfânta Liturghie.

- Cine?

- Eu.

- N-ai să poţi, tată! Vezi, mata de-abia te duci.

- Cum va vrea Dumnezeu.

- El a vrut să slujească; să se ostenească el.

Şi atunci s-a minunat.

- Dacă ai să poţi, tată! Am să te mai ajut şi eu. Dar dacă poţi mata, noi te lăsăm să faci.

- Dar nu aşa cum slujiţi voi, numai duminica şi în sărbători, eu fac ca la mănăstiri.

Dar nu le-a spus taina ce a grăit acela şi ce-a văzut în grădină. Şi s-a apucat preotul, s-a. pregătit, s-a schimbat, s-a spălat, s-a mărturisit la cel tânăr, că nu poate sluji până nu se mărturiseşte. Si s-au minunat oamenii în satul acela: “Aţi auzit o veste? Preotul cel bătrân a zis că înainte de moarte vrea să facă 40 de zile slujbă”.

Si trăgeau clopotul la biserică în fiecare zi dascălul şi cântăreţul. Oamenii, când auzeau, ziceau: “Hai, măi, că slujeşte preotul bătrân! Asta-i o minune mare!” Dar se minunau toţi cât de uşor făcea slujba. Toată rânduiala, şi în fiecare zi Liturghie, că el dacă se împărtăşea cu Preacuratele Taine în fiecare zi, Sfintele îl întăreau. Sfintele Taine sunt şi pentru întărirea trupului, iar preotul slujitor se împărtăşeşte în fiecare zi, când slujeşte. Şi se minunau toţi: “Preotul cel bătrân a întinerit! Hai să-l vedeţi cum slujeşte, cum cădeşte şi la urmă ţine predică si face panahidă si toate”. Si oamenii, bucuria lor că a început preotul în fiecare zi să slujească. Aşa se slujea înainte în sat. Mergeau şi ei la biserică.

Si atunci a slujit preotul acesta bătrân vreo 20 de zile. La 20 de zile săracul a venit de la biserică foarte obosit. Si s-a dus în camera lui: “Eu mă odihnesc oleacă. Voi mânca când m-oi scula. Acum nu mi-e foame. M-am împărtăşit cu Sfintele Taine”.

Şi preotul bătrân cum era încălţat cu ciubotele, a pus capul să se odihnească. Şi nici n-a adormit bine şi vede un râu mare de foc, de n-avea margine lăţimea lui. O mare de flăcări. Şi auzea fel de fel de vaiete şi ţipete şi scrâşniri din dinţi şi răcnete de disperare şi vedea cum ard oamenii şi cum îi întorc dracii cu furci în flăcări, şi cât de mare e chinul. Si s-a speriat preotul. Când aproape de malul acelui râu de foc, iaca vede pe Ioan al lui. Jumătate era ieşit din flăcări. Şi a început a striga, bătând din palme: “Părinte, părinte, nu mă lăsa. Eu sunt Ioan din grădină! Iată cu Sfintele tale Liturghii, jumătate am ieşit din foc”. El făcuse jumătate din slujbe. “Nu mă lăsa, părinte sfinte, fă înainte şi mă scoate, că mare plată ai să ai în ziua judecăţii!”

Si preotul s-a trezit si n-a mai văzut râul de foc, şi s-a speriat. S-a sculat, şi mai tare s-a îmbărbătat. “Chiar de-oi muri, dar mai fac 20 de Liturghii”, a zis bătrânul. A întinerit. Nici nu simţea că-i bătrân. “Ia uite, domnule, ce putere la el!”

Vezi, omul când ia contact cu lumea de dincolo, cât curaj are? Si a făcut bătrânul încă 20 de slujbe; 20 de Sfinte Liturghii. Şi se minunau oamenii: “Măi, să-l întărească Dumnezeu pe părintele nostru, săracul! La 80 si atâţia de ani face zi de zi!” – cum a făcut stareţu1 meu Liturghii aici până la 82 de ani. Stareţul care m-a călugărit pe mine, Ioanichie. Aici se vede şi credinţa! Credinţa îl întăreşte pe om.

Şi a făcut încă 20 de liturghii. Si când a ajuns la 40 de zile, la ultima Liturghie, pe când era cu sfântul pocrovăţ în mână şi cu sfânta linguriţă ca să consume Sfintele, după ce s-au împărtăşit credincioşii, preotul vede deodată intrând în sfântul altar un vultur frumos, cu pene în mii şi mii de culori. Lumea plecase din biserică, pentru că se dăduse anafura. Paracliserul era prin biserică. Şi preotul a strigat:

- Măi, Vasile, ia vino repede încoace! Când a intrat paracliserul şi a văzut vulturul aşa de frumos, grozav s-a minunat. A căzut cu faţa la pământ şi a zis:

- Vai, părinte, de unde-i pasărea asta aşa de frumoasă? N-am mai văzut o aşa pasăre!

Si atunci vulturul a început a vorbi:

- Părinte sfinte, eu sunt Ioan. Iată cu Sfintele şi dumnezeieştile tale Liturghii, 40 de Liturghii, m-ai scos din munca iadului. Eu zbor si mă duc la raiul desfătării. Şi să-ţi dea ţie Dumnezeu plată în ziua cea mare a judecăţii, că ai scos un suflet din muncile iadului. Să ştii aceasta, că prin mâinile preoţilor şi prin Sfânta Liturghie multe mii şi mii de suflete în fiecare zi ies din iad, cum am ieşit şi eu. Deci mare este puterea Sfintei Liturghii, dar de acum înainte să nu mai faci 30 de Liturghii, ci 40 de Liturghii.

Şi zicând aceasta, nu l-a mai văzut. Si apoi preotul le-a spus:

- Iată azi am terminat 40 de Liturghii. De acum să vă spun taina de ce am slujit.

Şi le-a spus la ai lui si au scris, că avem în prolog scris. “Scrieţi istoria asta, că am văzut-o cu ochii şi am auzit-o cu urechile. Iată cum s-a întâmplat cu mine … “. Le-a spus de când mergea la baie. Si n-a mai făcut preotul baie la picioare pe urmă, l-a întărit Sfântul Duh. Si a mai trăit preotul trei ani de zile şi după trei ani s-a dus la Domnul.

Şi s-a făcut întâmplarea aceasta în Constantinopol, pe timpul împăratului grecesc Heraclie, împărat foarte credincios, acela ce a scos Sfânta Cruce de la Ierusalim, care a fost robită de perşi. Şi v-am spus aceasta ca să cunoaşteţi puterea celor 40 de Liturghii.

*

Dar să vă mai spun o istorioară. Până la anul 1054 Franţa era ortodoxă, şi Italia; toate ţările din lume eram o singură Biserică. Atunci catolicii s-au despărţit de noi. Marea schismă papală când s-au rupt de Biserica noastră pentru anumite reforme pe care le-au făcut.

Franţa fiind ortodoxă, un preot din Franţa avea un frate militar. Si au avut francezii război cu mauritanii. Mauritanii erau unde este Africa Franceză azi, dincolo de Gibraltar imediat, către Liberia. împărăţia maurilor de pe vremuri. Si s-a dus armata franceză să se bată cu maurii dincolo de Gibraltar, în Africa.

Fratele preotului acesta din Franţa a mers şi el, era militar într-un regiment. Atunci nu erau tunuri ca acuma şi mitraliere şi avioane şi bombe atomice, atunci se băteau cu săbiile, ca pe vremea lui Ştefan cel Mare, cu suliţa, cu arcul, cum era.

Si trecând armata franceză în Mauritania să se lupte, a fost mare război între armatele europene şi cele din Africa. Şi i-au bătut francezii pe mauri, dar au luat maurii mulţi prizonieri francezi, pe care i-au dus în ţara lor, printre care au luat şi pe fratele acestui preot. Preotul era din Marsilia, portul Franţei, care este port la Oceanul Atlantic. Preotul n-a ştiut că fratele său a căzut prizonier, dar a văzut că n-a mai venit şi a întrebat pe ceilalţi soldaţi, când s-a terminat războiul:

- Măi, dar pe fratele meu nu l-aţi văzut?

- Părinte, cred că a murit, că a fost mare măcel. Stăteau trupurile pe jos cum stau butucii, aşa luptă a fost, şi cred că a murit şi el, săracul.

Preotul, ca frate al lui, a început să-i facă 40 de Liturghii. Fratele preotului nu era mort, dar era prizonier şi-l ţineau în lanţuri într-o temniţă, şi erau mai mulţi legaţi acolo.

Preotul făcând Liturghia aici, când era pe la ora 10 din zi, toate lanţurile cădeau de pe fratele preotului, şi rămânea dezlegat. Şi ziceau ceilalţi:

- Ce este cu tine? De ce cad lanţurile de pe tine? Faci farmece?

Acela a zis:

- Eu nu ştiu farmece.

- Ei, nu ştii farmece!

Toate lanţurile se rupeau şi cădeau jos în fiecare zi la ora zece, aceia îl legau cu alte lanţuri. A doua zi şi acelea, praf jos. Puneau altele. Praf.

- Măi, mare fermecător!

- Eu sunt creştin. Cred în Hristos. Eu farmece nu ştiu, dar eu cred altceva. Fratele meu este preot în ţara mea, în Franţa, şi eu cred că el face Liturghii acuma şi scoate părticele pentru mine, crezând că am murit. Şi, că dacă aş fi în iad, şi acolo aş fi dezlegat, nu numai de la voi. Si eu asta cred că se întâmplă, că numai asta închipuie. Dar nici eu nu ştiu de ce.

- Şi cât timp are să se întâmple aşa cu tine?

- Ştiu că la noi se fac 40 de Liturghii. Şi o să vedeţi că până la 40 de zile cad lanţurile de pe mine.

- Dar atunci ce-o să se întâmple?

- Nici eu nu ştiu ce-o să se întâmple, dar ştiu că o să scap din mâinile voastre.

- Cum? Nu scapi tu din mâna noastră!

- Eu cred că Dumnezeu mă scotea şi din iad, dacă aş fi fost în iad, pentru cele 40 de Liturghii, cu atât mai mult o să mă scoată din mâna voastră de aici.

- Ai să vezi că te punem noi sub pază atunci!

Şi au numărat aceia şi n-au mai pus lanţuri pe el.

- Degeaba le punem, că la 40 de zile pică toate.

La 40 de zile erau atenţi cu toţii. Au pus santinele duble la porţi şi au pus lanţuri pe el şi pază. „Păziţi-l, măi, că auzi că acesta la 40 de zile pleacă de aici!”

Şi cum erau ei în pază deodată au văzut că s-a desfăcut acoperişul temniţei în două şi o mână l-a luat de perii capului şi nu l-au mai văzut. Şi unde l-a dus? L-a pus pe prispa casei, la Marsilia, într-o clipă de vreme.

Şi atunci aceia s-au întrebat:

- Ce s-a întâmplat, măi?

- A venit Hristos al lui, căci am văzut o mână. (Ei nu ştiau că era îngerul Domnului). L-a luat dintre noi. Toţi am căzut tremurând. Nu putea nimeni să se ţină pe picioare.

- Şi pe unde?

- Prin acoperişul temniţei, şi temniţa s-a închis apoi.

Acela a spus:

- Vedeţi voi cât de mare-i credinţa creştină? Vezi ce putere are Hristos al lor? Iaca, măi cât l-aţi păzit voi şi l-a luat când a vrut!

Şi preotul când l-a văzut i-a zis:

- Măi, frate, măi, ai venit? Mie mi s-a spus că ai murit. Chiar astăzi am terminat 40 de Liturghii pentru tine şi am scos ultima părticică pentru sufletul tău.

Şi atunci cel scăpat i-a zis:

- Bine ai făcut, frate, că dacă eram în iad, mă scoteai şi de acolo. Dacă am fost pe pământ m-ai scos din temniţă. Să-ţi dea Dumnezeu ţie plată, dar uite cum a fost cu mine.

Şi i-a spus istoria cu lanţurile şi s-a scris şi asta. Aceasta despre puterea celor 40 de Liturghii.

S-a mai întâmplat încă şi o altă minune în legătură cu cele 40 de Liturghii. Un stareţ bătrân, ieromonah, avea un ucenic. Dar ucenicul acela nu prea asculta de el. Şi de multe ori îi spunea bătrânul: “Ascultă, fiule, ai să te munceşti veşnic”. Şi s-a întâmplat că a murit ucenicul cel neascultător şi l-a văzut bătrânul în iad. Si i-a spus: “Părinte, te rog, fă pentru mine 40 de Liturghii, fiindcă am fost neascultător si rău si te-am amărât. Şi după ce a făcut bătrânul 40 de Liturghii, a venit ucenicul cu un veşmânt îmbrăcat ca soarele şi i-a zis: “Cu sfintele tale rugăciuni, prin mijlocirea pe care ai făcut-o pentru mine, m-am uşurat şi m-am mântuit”.

*

Pomenirea morţilor o făceau creştinii demult, la Liturghia Sfântului Iacov: întâia Liturghie care se întocmise încă din vremea celui dintâi episcop al Ierusalimului. În timpul ei se rânduise slujbă specială pentru morţi. Dar mai târziu, rânduindu-se alte slujbe pentru morţi, s-a văzut cât de mare folos aduc cele 40 de panahizi (parastase) pentru răposaţi. S-au descoperit multe taine. Acum să vă mai spun o istorioară despre puterea celor 40 de panahizi.

Pe timpul împăratului Nichifor Focas, pe la anul 963, când s-a făcut Marea Lavră a Sfântului Anastasie în Muntele Athos, acest împărat creştin a avut război cu perşii. Totdeauna imperiul Bizantin cu perşii au avut război, pentru că sunt în graniţă.

Şi a fost mare luptă. Două împărăţii puternice. Şi atunci perşii, deşi nu i-au biruit pe greci, au luat mulţime de prizonieri şi au făcut cele mai grele munci cu ei. Ca să-i piardă, i-au pus să facă un tunel. Pe atunci nu erau trenuri, dar în tuneluri făceau depozite. Au pus să sape într-un munte să facă tunel, ca să ţină ei acolo multe. La tunel au pus mai mulţi prizonieri, că dacă va cădea tunelul peste ei, acolo să le fie mormântul. Că atunci nu era meşteşug să lege bine tunelul, aşa cum se leagă acum.

Bieţii greci credincioşi lucrau săracii, că aveau santinele lângă dânşii. Si când au ajuns la o distanţă oarecare sub tunel, lucrând, într-o bună zi, vrrrum! A căzut tunelul peste ei. Au murit toţi. Dar prin iconomia lui Dumnezeu, tocmai în fundul tunelului, două pietre mari au căzut vârf la vârf şi dedesubt a rămas un loc liber. Şi acolo în coliba aceea puteau să trăiască mai mulţi, că era larg, dar numai un om a rămas. El când a văzut că pietrele se reazemă, a intrat dedesubt şi nu l-a omorât. Dar ce folos? A rămas în întuneric beznă, că era în pântecele muntelui, întuneric şi rece. Şi se gândea el: “Au să ne mai scoată pe noi păgânii ăştia?” Că dacă ar fi fost vorba de cineva de-ai lor, s-ar fi silit să-i scoată, dar aşa, nu s-a mai gândit nimeni la asta, ci i-a lăsat morţi acolo pe toţi.

Şi se gândea el: “Ei, am rămas cu mila lui Dumnezeu, dar tot voi muri aici de foame, de frig şi de urât”. Şi a început să se roage straşnic.

Când s-a terminat războiul, venind curând după înfrângere la satul lor unul din tovarăşii lui de arme, femeia l-a întrebat:

- Pe bărbatul meu nu l-ai văzut?

El zise:

- Bărbatul tău a fost prins de perşi împreună cu alţii şi am auzit că i-au pus să sape un tunel şi a căzut tunelul peste ei şi au murit toţi. Atunci a murit şi al dumitale.

Femeia credincioasă ştia rânduiala care se făcea cu parastasele (ştiţi în Postul Mare, că duce colive la biserică). Ce s-a gândit ea? “Să-i port eu parastasele, dacă a murit, şi pe urmă îi voi face eu şi praznic la 40 de zile!” Dar ce s-a întâmplat? Dumnezeu voia să descopere puterea celor 40 de parastase (panahizi).

Atunci în vechime, Sfânta Liturghie se slujea la sate aşa cum se slujeşte la noi în mănăstire, adică zilnic. Dar în vremea aceea, veneau toţi creştinii la biserică, cum se spune în Faptele Apostolilor, că „erau pururea zăbovind în biserică şi întru frângerea pâinii”.

Şi ce a făcut biata femeie? De când a auzit că a murit, a început să ducă la biserică o prescură, un sfert de vin şi câteva lumânărele, să-i poarte parastasele. Aşa era tradiţia. Preotul scotea la Liturghie şi o părticică pentru robul lui Dumnezeu care murise, după cum i-a spus femeia.

El săracul, până a ajuns vestea la femeie, până nu ştiu ce, el a postit acolo vreo săptămână, mai mult; era gata-gata să moară de foame. Era ultima suflare acolo în întunericul acela, dar se ruga: “Doamne, vreau să mă rog Ţie, dacă Tu ai rânduit ca eu să trăiesc sub aceste pietre, Tu poţi să mă scoţi si de aici, sau dacă nu, mor, şi să mor rugându-mă, că n-am altă nădejde”. Se ruga săracul cu toată inima, că era singur în acel întuneric şi beznă de munte şi ştia că va muri.

Rugându-se el, deodată numai vede că a intrat un tânăr, dar nu ştia pe unde, şi avea în mână o sticluţă de vin, nişte lumânări aprinse şi o prescură.

El era aproape leşinat. Stătea cu pântecele la pământ, că nu mai putea să se scoale. Era mort de foame.

- Scoală, frate, şi ia şi mănâncă prescura asta şi bea vinul ăsta, că numai bine ai şi lumină! Că i-a adus toate lumânările aprinse.

Şi el s-a speriat când a văzut pe tânărul acela.

- Doamne, Tu eşti Mântuitorul Hristos?

- Nu. Eu sunt îngerul, păzitorul vieţii tale, şi acestea ţi le-a trimis soţia ta astăzi la biserică şi Dumnezeu mi-a poruncit, fiindcă eşti în viată, să ţi le aduc, că dacă erai mort, pentru acestea aveai să primeşti lumina cea veşnică; dar fiindcă eşti în viaţă Dumnezeu m-a trimis, fiindcă ai trup aici, să te întăreşti cu hrana aceasta.

El însă nu îndrăznea să se atingă de ea. Şi acela a spus:

- Uite, te rog, ia şi te întăreşte, că dacă nu, mori.

El a prins curaj şi a început să mănânce prescura, după aceea a băut câte oleacă de vin, iar mânca oleacă de prescură, şi aşa, încet-încet, a mâncat prescura, a băut vinul si numai bine a avut si lumânări. Şi atunci a spus îngerul:

- Eu îţi voi aduce în fiecare zi, dacă soţia ta va duce la biserică această jertfă. Iar dacă nu, nu.

Şi se gândea el în mintea lui: “Femeia îmi face parastasele. Dar ce are să se întâmple mai târziu? Ştiu că până la 40 de zile are să-mi aducă acestea aici îngerul Domnului. Dar după 40 de zile ce are să se întâmple cu mine?”

Şi nu l-a mai văzut. Şi acuma el aştepta. A doua zi pe la vremea aceea, vine iarăşi îngerul, şi-i aduce iarăşi aşa. I-a adus 20 de zile.

La 20 de zile, soţia lui, grăbită săraca acasă, că avea şi copii, s-a dus să ducă vaca la cireadă. Şi ducând vaca dimineaţa, cireada plecase din sat, şi ea s-a dus tocmai pe câmp unde era. A pus deoparte tot ce să ducă, dar întârziind şi-a zis: “Las’ că oi duce mâine, că azi nu mai am timp”. Şi în ziua aceea, nu i-a adus lui îngerul prescura, vinul şi lumânările.

Şi el a început a plânge, zicând: “Vai de mine, mi se pare că soţia mea numai 20 de panahizi mi-a făcut. Azi n-a mai venit îngerul Domnului să-mi aducă prescura, vinul şi lumânările. De acum voi muri iar de foame!”

Dar ea, biata femeie, dacă n-a adus în ziua aceea coliva, a dus a doua zi două, ca să fie colivele 40. Şi a doua zi a venit îngerul Domnului şi i-a adus mai multe lumânări, două sticle cu vin şi două prescuri. Şi i-a zis:

- Soţia ta, a fost ieri cu vaca la cireadă, şi n-a avut timp să aducă panahida, dar azi a dus la biserică două şi eu ţi le-am adus pe amândouă. Şi s-a bucurat el tare, când a văzut că femeia are de gând să-i facă 40 de panahizi. Şi a făcut rugăciunea şi a mâncat. Şi nu l-a mai văzut pe înger, că s-a dus.

Şi se gândea el: “Doamne, Dumnezeule, dacă atâta milă şi îndurare ai făcut cu mine aicea sub pământ, încât sub muntele acesta îmi porţi de grijă, cu ce să-ţi răsplătesc eu? Ce pot eu, om păcătos, să fac pentru tine, spre a-Ţi mulţumi?” Şi acum se gândea el: “Hai că soţia săraca până la 40 de zile o să-mi aducă aşa, dar la 40 de zile ce are să fie cu mine? Am să mor!” Aşa se gândea el, că nu ştia ce are să se întâmple la 40 de zile.

Şi se plângea din adâncul inimii şi mulţumea lui Dumnezeu pentru mila Lui cea negrăită, că-i poartă de grijă, să nu moară aşa de repede, ci să mai trăiască. Şi zice: “Tu, Doamne, Care mi-ai purtat de grijă şi ai dat în gând soţiei mele să-mi poarte 40 de panahizi, ajută-mi cu mila Ta şi mă scoate de aici, că Tu le poţi pe toate. Iar dacă voi muri la 40 de zile, să-mi fie iertate păcatele mele”.

Deci femeia a continuat aşa, şi în fiecare zi îngerul i-a adus jertfa pe care o ducea soţia lui la biserică. Iar în ziua a 40-a, stând el la rugăciune, a venit îngerul Domnului ca fulgerul, a spintecat muntele în două, l-a luat de părul capului şi l-a pus acasă pe prispă, tocmai în Grecia, în satul de unde era el.

Şi când s-a trezit, a văzut şi a cunoscut satul, dar n-a ştiut cât de repede a fost dus. Când a venit el, soţia era dusă la biserică. Şi când a venit ea acasă, vede un militar pe prispă. “Vai de mine, cine este acela?” De la poartă i-au slăbit picioarele de emoţie, de frică. “Vai de mine, acesta-i bărbatul meu. Eu azi am isprăvit cu cele 40 de panahizi şi tocmai acum a venit şi el”.

Şi când a văzut-o şi el, a început a plânge. Ea zicea:

- Vai de mine, omule, de unde vii tu? Eu am auzit că eşti mort şi ţi-am făcut 40 de panahizi.

Iar el a zis:

- Cu adevărat, mare milă ţi-ai făcut cu mine! Vino în casă.

Şi s-au adunat toţi vecinii şi ziceau:

- A venit vecinul de care se zicea că e mort.

Şi-l întrebau:

- Cum ai venit? Cum ai scăpat de la pieire, că se auzea că ai fost robit şi că a căzut muntele pe voi?

- Toate sunt adevărate, a zis el. Când ne-a prins, îndată ne-a pus să săpăm un tunel şi tunelul a căzut peste noi şi ne-a acoperit acolo şi au murit toţi. Şi le-a spus ce s-a întâmplat cu el, cum au căzut două pietre, la adăpostul cărora a putut sta, cum în fiecare zi îngerul Domnului i-a adus o prescură, o sticluţă de vin şi câteva lumânări. Şi a întrebat-o pe soţie:

- Aşa-i că la 20 de zile ai uitat să duci prescura la biserică? Ea zise:

- N-am uitat, ci n-am avut timp.

- Dar a doua zi ai dus două.

- Da, două.

- Două am primit şi eu acolo şi toate lumânările.

Şi s-au minunat toţi foarte.

- Cum, cine le aducea sub munte?

- Un tânăr îmbrăcat în alb, foarte frumos. Venea, intra prin munte cum ai intra prin nor, nu-l împiedica nimic.

Aşa sunt îngerii. Dacă Dumnezeu îl trimite în iad, el nu este împiedicat de nimic. Tot aşa în rai.

Când s-a auzit de minunea celor 40 de panahizi, l-a chemat preotul pe acel ostaş la episcopul locului, să spună din nou tot ce s-a întâmplat. Şi i-a povestit acela toate de la capăt, şi i-a scris istoria aceasta ca să ştie toţi puterea parastaselor care se fac pentru morţi, fiind răsplătite de Dumnezeu pentru rugăciunea Bisericii în veacul viitor. Că dacă omul acela ar fi fost în iad, îngerul nu-i aducea pâine şi vin, că acolo nu poate omul să mănânce, ci îi aducea puterea rugăciunii care era făcută pentru sufletul lui. Dar fiindcă el era încă în trup, i-a arătat că tot ce-i aducea femeia la biserică, a folosit trupului şi sufletului lui.

Iată cum s-a descoperit puterea celor 40 de panahizi şi lumea a început şi mai cu dinadinsul să facă parastase pentru morţi.

*

La Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.

Pomeneşte, Doamne, pe toţi cei adormiţi din neamurile noastre.

Amin.

Ce-a gasit Stanica in rai:

"Invierea sotiei soldatului
Cand a sosit mobilizarea pentru razboiul din 1916, un barbat a avut intr-o noapte un vis in care a venit la el un tanar (inger) care i-a spus: ,,T u ai sa mergi pe front si nu ai sa te mai intorci acasa. Spune-i sotiei tale sa nu se mai casatoreasca si sa-ti faca cele trebuincioase pentru sufletul tau si al ei.’’ Apoi tanarul a plecat, iar el desteptandu-se din somn, i-a spus sotiei sale ce vazuse.
Si chiar asa s-a intamplat pentru ca a fost luat pe front iar nu dupa mult timp, s-a intors un soldat de acolo care i-a adus sotiei inelul si ceasul, spunandu-i ca chiar el l-a ingropat. Ea cand a auzit si a vazut si inelul lui, a lesinat deodata ca tinea foarte mult la el. A stat vreo doua zile tulburata caci de durere nu stia ce ar putea face.
Dupa aceea s-a recules si a inceput sa faca milostenie, gandind ca sufletul lui sa fie la bine pentru ca ei erau oameni tineri si abia traisera impreuna vreo patru ani, avand impreuna doi copilasi.
Si a inceput a vinde din lucrurile pe care le avea. A vandut masina de treierat, trasura cu cai si mai multe lucruri mari, de valoare pe care le avea pe langa casa, caci ei fusesera oameni instariti si gospodari. Iar cu banii cumpara cu carul zilnic paine si haine pe care le impartea la saraci. Ii ajuta pe bolnavi, cumpara icoane foarte multe si de valoare si le dadea de pomana mai ales acolo unde nu aveau, iar sarindarele si parastasele mergeau continuu. Viata ei s-a schimbat cu totul. Se imbraca numai in negru si petrecea numai in post si rugaciune, mergand des la biserica si umbland din sat in sat, ii invata pe oameni despre credinta in Dumnezeu.
A umblat asa un an de zile, venind din cand in cand acasa unde statea cateva zile cu copii si cu socrul ei care era batran, iar in aceste zile petrecea mai mult in camera ei pe care si-o umpluse cu icoane, intre care avea si o icoana cu chipul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil carora se ruga cu lacrimi adeseori ca sa-i arate unde se afla sotul ei si unde sunt milosteniile pe care le facea.
Intr-o zi, a venit acasa dupa mai mult timp in care fusese plecata departe. Cum a ajuns acasa, s-a dus in camera ei si punanadu-se in genuchi in fata icoanei Sfintilor Arhangheli, zicea in gand: ,,Doamne, aici in lume cand este frig, ne ducem la caldura, cand este cald, ne ducem la umbra, bem, mancam si facem ce vrem ca suntem liberi, dar ce vom face cand se va desparti sufletul de trup ca nu mai este vointa noastra?’’ Si a inceput a plange si a se ruga.
Si tanguindu-se ea, deodata ii apare Sfantul Arhanghel Mihail in mare lumina, cu sabie de foc in mana, zicandu-i: ,,Haide sa-ti arat ce doresti!’’ Si invartind sabia de foc din care sarea scantei pe la gura ei, s-a dezlipit sufletul de trup si a cazut moarta. Unul din copilasi care avea vreo patru ani cand a vazut-o pe moarta, s-a dus si a chemat pe bunicul lui: ,,Haide ca mama doarme si nu vrea sa se scoale.’’ Acesta vazand ca intradevar e moarta, a chemat vecinii. Femeile au scaldat-o, au imbracat-o cu haine de inmormantare si au pus-o in cosciug. S-a tras clopotele la trei biserici, unde a facut ea milostenie. Lumea a priveghiat trei zile si trei nopti si toti se mirau cum a murit asa de repede.
A treia zi, cand preotii slujeau si neamurile ridicau coliva sa-i cante ,,vesnica pomenire’’, ea s-a ridicat si a sarit din cosciug in mijlocul casei, s-a asezat pe marginea patului, uitandu-se in toate partile. Cand au vazut asta, preotii si lumea au fugit cum au putut, ingramadindu-se la usa, iar de frica au cautat prin curte ciomege sau topoare si stateau uitandu-se speriati la cine se repede moarta ca sa-l omoare, toti crezand ca s-a prefacut in strigoi, cum zice lumea, si trebuie sa faca la cineva rau. Dar vazand ca nu se intampla nimic, s-au apropiat cativa barbati de fereastra, sa vada ce face. Cand s-au uitat pe fereastra, au vazut-o ca se lupta sa scoata sicriul afara, dar nu putea deoarece era foarte slabita si obosita ca de la drum lung. Atunci oamenii au intrebat-o: ,,Ce faci, Stanico’’, ca acesta ii era numele. Ea le-a raspuns cu glas stins: ,,Nu stiu ce-au facut aici. Cred ca a murit sotul meu ca vad un cosiug. Eu acum am venit de departe si sunt tare obosita. Dar oamenii i-au zis:
-Acela e sicriul tau, Stanico, si ai fost tu in el.
-Eu nu stiu ca am fost in el, dar daca ziceti voi, asa sa fie. Eu de trei zile umblu prin locuri necunoscute si nemaivazute de ochii omului pamantean si multe am sa va spun din cele ce am vazut, dar nu pot, dupa cum vedeti, ca sunt tare slabita si nu mai pot vorbi. Veniti maine la ora 9 dimineata si va voi spune ce-am vazut si mi s-o poruncit sa va spun. A doua zi dimineata a inceput lumea sa vine la casa ei, in urma zvonului adunanadu-se o multime de popor. Au venit preotii, jandarmii, primarul satului si din toate treptele conducerii de acolo si asteptau cu nerabdare si curiozitate sa auda ce are de spus Stanica din ce a vazut pe lumea cealalta.
Pe la 9 dimineata, dupa cum spusese, a iesit din casa palida si slabita ca o moarta, imbracata in negru. S-a suit pe o masa ca sa o poata vedea toata lumea, s-a facut liniste, si-a facut semnul Sfintei Cruci si a inceput a vorbi cu glas tare neputincios zicand:
-Oameni buni, venind din drumurile mele, dupa cum stiti, am intrat in camera mea de rugaciune si m-am rugat in genuchi Sfantului Arhanghel Mihail sa-mi arate unde este sotul meu si milosteniile la ce-au folosit. Si rugandu-ma, mi-a aparut Sfantul Mihail intrupat viu si luminat, iar pe el era o panza subtire si in mana tinea o sabie de foc pe care invartind-o pe la gura mea, mi-a scos sufletul din trup si mi-a zis:
-Vino sa-ti arat ce mi-ai cerut!
Si m-a luat Sfantul Mihail si am zburat prin sat, trecand in drum pe la primarie pana am iesit in camp, si am zburat in sus spre rasarit. Si tot mergand in sus, am dat de o casa mica pe care scria sus cu litere de pacura: Vama I. Iar eu am inceput a tremura de frica atunci cand am vazut ca m-au inconjurat o multime de harapi negri care atat de urati erau inacat de ar fi fost cu putinta sa mai mor odata, muream de frica. Erau unii cu cate o limba de trei coti care le atarnau de pamant ca la cainii turbati si-mi promiteau fel de fel de chinuri ingrozitoare si au inceput a trage de mine zicandu-mi:
-Femeie, unde mergi si unde-ti sunt actele tale? Iar eu tremurand am zis Sfantului Mihail:
-Sfinte Mihaile, de ce nu mi-ai spus, ca am trecut pe la primarie si sa fi scos si eu actele? Iar Sfantul Mihail a scos sabia si le-a zis:
-Aceasta femeie nu are nevoie de acte pentru ca va trece inapoi. Si asa am plecat zburand inainte si intalnind alte 23 de casute de acelea unde aveau scris la fiecare deasupra pana la vama a 24-a. Si la fel ma inconjurau diavolii si ma intrebau de faptele mele si noi tot mergem inainte. Si atatia ieseau din casutele acelea de credeam ca izvorasc si eu l-am intrebat pe Sfantul Mihail de unde au iesit atat de multi deoarece casa era mica. Iar Sfantul Mihail mi-a zis:
-Nu te mira, ca dedesupt este iadul si prin aceste casute care sunt ca niste rasuflatori, ies ei. Mergand mai departe cu Sfantul Mihail pe aceasta cale trista pe care era numai pacura si smoala, mi-a zis Sfantul Mihail sa calc pe urmele lui ca nu cumva sa cad in locurile acelea de unde alunec in iad. Am mers cu mare grija pana am scapat de acolo si am ajuns intr-un camp mare cat vezi cu ochii. Pe el erau niste uriasi imbracati cu par negru ca pacura si stateau cu fata in sus si cu mainile intinse, iar in loc de degete aveau gheare ca de vultur. Iar stomacul lor era in forma de ceaun mare si intr-insul erau tot felul de spurcaciuni: caini si pisici putrezi, viermi mari si multe necuratii din care mancau multi oameni si femei, avand toti cate o lingura si tipand, mancau acolo. Unii mancau intruna, altii mai rar, altii gustau din cand in cand si toti tipau de ti-era mai mare mila sa-i auzi. Aici ne-am oprit si mi-a zis Sfantul Mihail sa mananc si eu dandu-mi si o lingura. Iar eu am inceput a ma ruga de el zicandu-i:

-Sfinte Mihaile, iti dau toata averea mea ce mi-a mai ramas, numai sa nu mananc de aici si sa ma inac cu viermii acestia si sa mor. Dar el mi-a zis:
-Nu te teme, ca nu mori. Pentru ca aici nu mai este moarte. Te ineci si te dezneci si nu mai mori in veci.
-Da, asa este, dar ma spurc Sfinte Mihaile, am zis eu.
-Dar cand mancai in posturi, miercurea si vinerea, nu te spurcai, mi-a zis el? Si cu mare greutate m-a lasat de nu am mancat si mi-a zis:
-Ia aminte, si vezi tot ce-i aici ca tu vei merge inapoi in lume si sa spui ca cei ce nu tin posturile si zilele de post din saptamana, aici se vor munci (chinui). Apoi am plecat mai departe si m-a dus Sfantul Mihail ca sa-mi arate muncile iadului si mi-a aratat unde era soacra-mea. O stiam femeie rea. Aici statea intr-o casa de fier pe un scaun, iar in fata ei era o masa plina cu tot felul de bucate. Ea plangea ca ii era foame iar niste muste mari cat vrabiile atat o intepau ca toata era insangerata. Cand m-a vazut m-a intrebat:

-Cum Stanica, si tu ai venit aici? Daca poti sa te intorci acasa, ajuta-ma ca nu mai pot de foame si mustele astea rau ma chinuie si sunt pline de necuratii si murdarie si de le spal mai rau se umple. Soacra-mea avea obiceiul urat ca de cate ori da milostenie, il certa pe sarac si-i zicea vorbe necuviincioase. A plans si m-a rugat s-o scap din locul acela. Mergand mai departe, am dat peste niste inchisori de fier. In ele o multime de oameni cu trupurile goale, iar de sus curgea un foc de smoala si rasina clocotita si-i ardea grozav. Ei fugeau din colt in colt ca sa scape dar in zadar.Si atat se vaitau de tare, ca zbirau ca dobitoacele. Am plans de mila lor si am intrebat pe Sfantul Mihail:
-Acestia, de ce se chinuie asa?
-Acestia sunt crestinii botezati care au luat in ras pe cei care le propovaduiau credinta si care au injurat de lucruri sfinte si au ras de cei care se pocaiesc adica de cei care sunt pe calea credintei si a Bisericii. Asa se chinuiesc in veci si nu are cine sa-i miluiasca la voi pe pamant cu sarindare. Mergand de acolo, am ajuns la un loc intunecat si trist, plin de fum si putoare. O multime de diavoli negri si urati stateau toti cu tigarile in gura, gata sa arunce sufletele care veneau in niste gropi ce erau pline de scuipat si viermi foarte mari unde erau o multime de suflete care se vaitau grozav. Si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestia sunt cei care au fumat tutun si asa se vor chinui in veci. Mergand mai departe, am ajuns intr-o vale plina de flacari si tipete. Din loc in loc apareau niste ziduri prin focul acela si pe ele erau spanzurate femei nenumarate carora le sfartecau sanii niste serpi infricosati de ma lua groaza numai de frica. Pe unele erau cate doi, iar pe altele erau mai multi. Si intreband pe Sfantul Mihail, mi-a zis:
-Acestea sunt cele ce au mancat carne de om, adica acelea care au facut avorturi. Cati copii au avortat, atatia serpi sunt pe ele si asa se vor munci in veci. SPOVEDIREA TE SALVEAZA DE ASTA. DACA NU ESTI CRESTINA ORTODOXA FA-TE CRESTINA ORTODOXA. SI DACA RADE CINEVA DE TINE SA NU TE DOARA CA TU O SA AI VIATA VESNICA SI INTRARE IN RAI SI IERTARE DE AVORTURI SI ALTELE. Mergand mai departe, s-a facut un zid de stanca, dar era asa de inalt ca nu vedeam unde este sfarsitul. Sfantul Mihail ca pe o minge m-a pus pe palma si m-a aruncat pe zid, iar el a zburat.
Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.
Erau acolo pomi de tot felul cu flori frumoase si pasarile cantau in alte voci, iarba era moale si ca de aur, mese intinse printre flori, canite cu apa, vin, lapte, farfurii frumoase care aveau numele scris pe ele ale celor ce le dadusera si cu lumanari aprinse. La unele mese, in dreptul vaselor erau oameni care mancau si se veseleau. Unele erau singure si fara oameni si mi-a zis Sfantul Mihail:
-Acestea sunt ale celor ce si-au dat in viata si au murit si s-au mantuit si se veselesc de ele, iar la cele singure nu au murit cei care le-au dat, ci sunt inca in viata si ele au venit aici inainte si-i asteapta. Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate. M-a dus apoi pe o pajiste de o frumusete rara. Acolo erau o multime de soldati imbracati in alb care asteptau pe iarba si se veseleau si canta o muzica dulce de nu te mai puteai satura. Pana sa ajung acolo, vad o livada de pomi de tot felul cu niste roade de o frumusete tare placuta; cirese frumoase mai mari ca la noi,iar pe o poarta scria numele socrului meu. Fiindu-mi sete, mult m-am bucurat ca voi manca si eu din pomii aceia. Dar cand sa ma duc, Sfantul ma opreste si-mi zice:
-Nu te apropia ca nu e al tau. Iar eu i-am zis:
-E a socrului meu.
-Da, dar stii cand il certai si-i ziceai sa inchida gradina, sa nu o mai lase asa deschisa. Socrul meu lasa pe oricine sa-si ia cate fructe vrea. Si nu m-a lasat Sfantul Mihail sa iau nici o fructa si mi-a zis sa dau si eu de pomana ca sa am cand ma voi intoarce aici pe veci. Apoi mi-a zis:
-Hai sa vezi pe sotul tau. Si m-a dus la soldatii aceia pe care ii vazusem de departe in multa veselie si apropiindu-ne noi, se scoala unul de pe iarba unde sedeau si cantau si vine spre noi, iar cand s-a apropiat, eu l-am cunoscut. Era sotul meu dorit. De bucurie, am alergat spre el sa-l imbratisez, dar el mi-a zis:
-Nu te apropia, si in acel moment s-a facut un zid mare intre noi ca un gard de sarma, asa ca nu am putut sa ma apropii. Bucuroasa eu i-am zis:
-Mult mi-a fost dor de tine si am facut asa cum m-ai rugat si nu m-am casatorit. Iar el mi-a zis:
-Stiu toate si le vad. Stiu milosteniile si viata ta pana acum si ma bucur ca m-ai ascultat. Iata, acesti soldati, camarazii mei care sunt in acest loc fericit dar sunt tristi ca sotiile lor s-au casatorit. Eu nu i-am zis ca copii s-au facut marisori, dar el a zis ca si cum mi-ar fi stiut gandul:
-Stiu si chiar ii vad in acest moment cum se joaca. M-am uitat si eu, dar n-am vazut nimic. Apoi mi-a spus ca vede tot ce fcem noi pe pamant.
-Mult as vrea sa raman aici, sa nu-ti mai duc dorul pe pamant, dar el mi-a zis:
-Nu poti sa ramai acum; te duci inapoi in lume si sa faci asa cum ai inceput pana la sfarsit ca mai ai inca de trait pe pamant. Atunci au sunat trambitele si ne-am despartit. El s-a dus unde era mai inainte, iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:
-Hai sa te duc la ai tai, sa mergi iarasi si sa faci asa cum ti-am spus. De acum incolo picioarele sa nu-ti mai stea, gura sa nu-ti mai taca. Sa te duci din sat in sat, din oras in oras, din casa in casa si sa ai grija de sufletul tau. Stai aici! Apoi Sfantul ma puse pe o polita care era tinuta in lanturi, zicandu-mi:
-Vezi ca eu te las in jos, iar tu cand vei vedea ca e la un metru de pamant, sa sari jos ca eu o trag la mine si ma duc sa ma inchin Dreptului Judecator.
Asa ca eu stiu ca din aceasta polita am sarit, nu din cosciug. Aceasta s-a intamplat toamna iar in iarna aceea am stat acasa si le spuneam la toti cei ce veneau la mine cate am vazut pe lumea cealalta. Iar noptile le petrec in rugaciune si plangand merg la biserica si ma rog pentru cei din iad. Ea mai spunea ca il vedea pe Sfantul Mihail mereu la dreapta ei. Amin si slava lui Dumnezeu pentru toate! "



Uite de ce trebuie sa dai haine la saraci, ca sa nu ramai gol/goala prin rai precum NICA la scaldat:

Acolo, ce sa-mi vada ochii, atata frumusete era ca nu se mai saturau ochii privind si urechile auzind. Dar eu eram goala si ma rusinam asa de mult ca nu mai stiam ce sa fac. Atunci Sfantul mi-a zis:
Ti-ai dat tu vreo haina de pomana? Dar eu nu mi-aduceam aminte sa-mi fi dat ceva pentru mine, nu-mi purtam de grija cat am fost in viata ci numai de sotul meu aveam grija. Si mi-a aratat o multime de haine fiecare cu numele ei zicandu-mi:
-Du-te si cauta si tu o imbracaminte acolo! Si mergand, am gasit o rochie pe care o aruncasem la o saraca ca pe un lucru de nimic. Am luat rochia si m-am imbracat cu ea si mult imi parea bine de dansa.

Ia uite ce mai zice PENTRU TIMPUL ACELA:

Si sa stii ca numai cei ce si-au dat de pomana sau pentru cine au dat de pomana, se indulcesc cu ele, altul nu poate.


iar pe mine m-a luat Sfantul Mihail si m-a dus la un munte de zahar si eu ma gandeam de unde sa fie atat de mult zahar. Dar Sfantul Mihail mi-a spus:
- Adevarat este cuvantul Domnului care zice:,, Orice va da omul, insutit va primi si viata vesnica va mosteni.’’ Tu ai dat una, si in cer s-a facut o suta. Si intradevar, eu aveam obiceiul de a da zahar la copii in loc de bomboane. Apoi Sfantul Mihail imi zice:

Sa vi se mantuiasca parintii.

Pentru ce trebuie facut intrebati un preot.

Insa din cele povestiri de mai sus, mai ales prima si apoi din aceea cu Stanica, se observa cat de importante sunt cele 40 de Liturghii pentru parintii si ceilalti oameni decedati. Aceste 40 de Liturghii se slujesc la orice Manastire. De exemplu la Manastirea Crasna de langa Ploiesti se slujeste asa ceva si de altfel in orce Manastire, chiar si la Schitul Lacul de pe Muntele Ahos. Deci puteti sa dati nu 40 de Liturghii ci mai multe insa minim 40.

Apoi omul cand se duce in rai se poate duce dezbracat si acolo se intalneste cu ce a dat saracilor pe lumea asta. Nu a dat haine poate ramane dezbracat. Nu a dat de mancare , nu a dat apa in viata, nu e bine. DE asemenea daca cineva da ceva SARACILOR IN NUMELE CELUI DECEDAT, acest dar se duce in numele celui caruiai s-a dat. Deci daca dati costumul la saraci sa-l dati in numele parintelui. Adica zi in gand , dau acest costum in numele parintelui sa-l aiva pe lumea cealalta.

De aia se da un costum de haine de pomana REPEDE dupa moarte, sa aiva cu ce sa se imbrace in rai. Asa si cu mancarea de la parastas , se duce in rai la cel pentru care s-a dat.


DEci pe romaneste, pe Pamant trebuie sa ne creem doua situatii. O situatie pentru Pamant si una pentru rai.

Dai imbracaminte saracilor, nu risti sa ramai dezbracat in rai, ai in rai. Uita-te prin dulap la hainele ramase si vezi daca se poate da ceva sa ai in rai si sa nu pierzi la molii. Daca e OK sa stai pe PAmant zeci de ani cu o imbracaminte, da o imbracaminte de poamana. Daca nu e OK si vrei sa ai mai multe costume, da mai multe costume de pomana.
Dai mancare saracilor, ai in rai. Daca e OK pe Pamant sa mananci zeci de ani aceeasi mancare, da un fel de mancare saracilor. daca nu e OK da mai multe feluri de mancare, cam ce ti-ar place, pe romaneste. Cu cat dai mult, ai mai mult in rai .
Dai o bomboana sau o prajitura sau un tort de inghetata unui sarac sau unui necunoscut ai 100 in rai.
Dai apa saracilor, ai in rai.
Dai locuinta saracilor, te duci la conac nu la cort in rai.
Dai mobila saracilor, ai in rai.
Dai o bicicleta saracilor, ai biciclete in rai.
Si tot asa.
Tot ce dai, primesti in rai insutit. DAi o garsoniera saracilor, primesti un conac cu 100 de camere in rai.

Pentru ce dai nu trebuie sa te lauzi sau sa ceri ceva plata ca sa-ti iei plata in rai. Nu auzi lumea laudandu-se cu ce situatie isi fac pentru rai, insa majoritatea o fac pe ascuns. Eu stiu ca unii oameni s-au dus cu pachete de mancare la cateva luni la un azil de batrani. CREDE UN LUCRU. Cat au trait au avut camara plina de la Dumnezeu. Cum ajuti, asa te ajuta si Dumnezeu. Cat bine faci iti vine mult mai mult inapoi si pe Pamant si in rai.

Daca nu ai bani, du-te cu munca si munceste voluntar la constructii case, bucatarie la cantina saracilor, la manastiri etc. Zii rugaciuni pentru altii sa le mearga bine si tot asa.

Multi oameni se duc pe scuns la caminele de batrani, orfani,la cei de pe strada, la Plopeni langa Ploiesti si intreaba de ce au nevoie si apoi vin cu pachete de mancare etc. La fel intreaba preotul daca stie saraci pe care sa-i ajuti.

Deci gandeste-te ce prajitura, suc, mancare etc ii placea parintelui sau sau ce ai vrea ca parintele sa aiva in rai si da saracilor in numele lui.

Nu lasa pe seama puterilor tale ce sa ai in rai. Zi urmatoarea rugaciune:
Doamne forteaza-ma sa ma mantuiesc si forteaza-ma sa fac in asa fel incat sa am si in viata asta, si dupa viata asta si pe Pamant si in rai tot ce imi trebuie.

Hristos a inviat
 

http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm
Citeste cu mare atentie ce se intampla cu sufletul nostru in primele 40 de zile dupa moarte. Sunt invataturi ale Parintelui Ilie Cleopa. Cauta la pangar, acolo in orasul unde locuiesti tu, este o carticica, se intituleaza chiar asa: Drumul sufletului dupa moarte.
Asa cu neputintele mele as dori sa-ti spun cateva cuvinte. Daca ai parinte duhovnic s-ar bucura sa-i ceri ajutorul in asemenea momente.
In cazul in care nu ai un parinte duhovnic, i-ai face cea mai mare bucurie tatalui tau sa cauti un parinte care te va indruma si pe viitor.
Si pana se implinesc cele 40 de zile, chiar si apoi este bine sa mergi la manastiri, lasa un pomelnic, si ajuta pe cei nevoiasi asa dupa posibilitatile tale.
Bunul Dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau si sa-l odihneazca in pace.
Doamne ajuta Anisoara

Anisoara...
 

Condoleante,probabil te0ai saturat de acest cuvant cum ma saturasem si eu sa il aud cand a murit bunicul meu care imi era ca un tata,si cea mai draga persoana din viata mea si de fiecare data cand ma gandesc la el ca si acum mi se umple ochii de lacrimi.
profesorul meu de fizica mi-a zis si am studiat si pe internet am si vazut unele emisiuni in care sugera sa nu plang,sa nu fiu trista,sa nu il jelesc pentru ca toate starile si sentimentele astea i le trimiti lui asa ca mai bine te gandesti la el cu fericire ca a facut parte din viata ta,ca e inca si va fi mereu in inima ta,plangi daca doresti de fericire ca l-ai avut ca tata in viata ta si nu ca a murit.in primele 6 saptamani....din cate am citit este posibil ca sufletul sa nu isi deie seama ca nu mai are plan fizic,si inca mai e printre voi....insa intotdeauna gandeste-te pozitiv gand iti vine in minte pentru ca atunci cand te gandesti la o persoana draga care a murit faci o conexiune intre tine si ea si sa nu ii trimiti sentimente de tristete,e mai bine sa ii trimiti sentimente de fericire ca sa fie impacat acolo unde e....si te poti ruga pt sufletul lui daca doresti,poti sa mergi la preoti sa se roage pentru el,sau poti s aiti inchizi ochii si sa vorebesti cu el.
ai grija de tine....

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Exista credinta in popor, in Scriptura nu am intalnit-o, ca la 40 de zile de la moarte, sufletul merge spre judecata particulara. Biserica Ortodoxa invata ca imediat dupa moarte urmeaza judecata particulara.

Ce poti face? Sa te rogi pentru el. E cel mai roditor mod de a comunica cu el. NU trebuie sa traiesti ca si cand el nu mai este, ci ca si cand este doar plecat. Fii linistita, nu mergem in nefiinta, asa ca ne vom intalni unii cu altii. Totul e sa implinm voia Domnului.

Dumnezeu sa-l odihneasca cu dreptii, in loc curat, in loc cu verdeata, unde dreptii se odihnesc!

Despre vami, gasesti tot ce doresti, si inca mult mai mult, aici in SUFLETUL DUPĂ MOARTE scrisa de
Ieromonahul Serafim Rose (1934-1982). In josul paginii, sunt subcapitolele pe care le poti accesa dupa trebuinta. Inarmeaza-te cu multa rabdare, fiindca ce vei gasi iti ia mult timp, dar merita, pentru vremurile pe care le traim!

Pace si binecuvantare de la Dumnezeu!

Daca dupa ce moare un om sufletul lui este preluat de un inger si dus acolo unde trebuie,de ce unele spirite raman pe langa cei vii facandu-si simtita prezenta si dandule multa bataie de cap?
Eu cred ca au gresit uni teologii sau parintii spunand ca sufletul dupa moarte se dupa ca judecata,ei uite ca unele is mai jmechere si nu se duc,de ce?

Un film cu un inger ce ia sufletul unui om dupa moarte:
http://www.youtube.com/watch?v=AyBDs8JpEa8

daca chiar vrei sa citesti ceea ce se intampl cu sufletul dupa ce isi paraseste casa in care a stat cauta in librarii sau in manastiri priveghiul crestinesc.Este o carte scrisa de arhimandrit nicolaie mandita unde scrie tot ceea ce e legat de la iesirea sufletului din corpul omenesc si pana la ajungerea lui in locul vesnic.acolo gasesti articole foarte interesante despre alcatuirea sufletului si ceea ce se intampla cu el dupa moarte.
Si acum sa iti spun ceea ce se intampla cu sufletul dupa moarte timp de 40 de zile.
Sufletul dupa parasirea sufletului ramane pe pamant timp de 40 de zile sau 6 saptamani amintindune ca si Iisus Hristos dupa inviere a ramas pe pamant timp de 40 de zile inainte de inaltarea Sa la cer.In aceste 40 de zile de la parasirea trupului sufletul umbla pe unde a umblat trupul sau si deaceea in camera unde a stat timp de 3 zile trupul decedat se pune timp de 40 de zile o candela aprinsa cozonac sau paine si apa.Ca sufletul cat timp sta pe pamant sa poata manca si bea apa.multi cred acest lucru ca e ceva ciudat dar nu e ciudat ba dimpotriva ne dam seama ca dincolo de luma nevazuta exista cineva.sufletul timp de 40 de zile sa pe pamant asemenea lui hristos ceea ce ne dam seama ca sufetul nu a murit ci a inviat intro noua viata.timp de 40 de zile sufetul e purtat de ingerul pazitor pe care ia fost dat la sfantul botez impreuna cu cutia unde sunt tinute faptele bune si cele rele prin cele 9 vami unde acolo ii va arata faptele bune si cele rele si prin aceste lucruri isi continua drumul catre imparatul si judecatorul nostru.dumnezeu sa_l ierte

Din câte ştiu eu, nu este bine să te iei după ceea ce visezi noaptea. Pentru mai multe detalii, citeşete "Pateric despre visuri şi vedenii" (apărut la Ed. Egumeniţa). Dumnezeu să te ajute şi să te întărească!

Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească!!!

Dupa moarte nu mai e nimeni smecher. Credem noi ca unele raman pe aici, insa ele sunt prezente in lumea vesniciei. Asa ca bataia de cap nu este data de unele suflete, ci de duhurile rele.

Mutumesc tuturor
 

Multumesc ptr. ajutor,imi sunt de mare folos in incercarea mea de a avea grija de sufletele parintilor mei ,voi lua legatura si cu parintele de la biserica unde merg eu.

Par. Cleopa:
http://www.scribd.com/doc/29638945/D...ui-Dupa-Moarte

Neaparat sa cititi de pe prima pagina in josul ei, povestea lui Stanica in rai si comentariul ce urmeaza.

S-ar parea ca milostenia va fi testata si la judecata finala.Uite ce se va putea intampla la judecata finala.

Uite ca sa iei note bune la matematica trebuie sa faci corect exercitii, la chimie sa stii formule chimice, la judecata finala si cea mai importanta e bine sa faci milostenie ca sa iei nota mare. pentru cei departati se pot da lucruri in numele lui IIsus de la cel departat si li se adauga aceste lucruri celor departati la judecata finala.

Cine are copii in familie sa le faca situatie si pe Pamant si in rai ca nu se stie pe ce drum o vor lua acesti copii, dar ce pune mama si tata si bunicul si bunica in rai pentru ei nu se strica:

Matei 25:

31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale.
32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre.
33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga.
34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii.
35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit;
36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine.
37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei?
38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat?
39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine?
40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut.
41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui.
42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau;
43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat.
44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?
45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut.
46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.

Pentru un examen la matematica pentru copii dai meditatii si bine faci.

Oare nu trebuie sa ajutam copii in cel ma important examen al vietii lor, care decide unde vor sta pentru o perioada? vezi mesajul precedent.

Asa ca da milostenie din partea lor in numele lui IIsus:
"Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc"
Fa pachetele de mancare si da-le oamenilor de pe strada, sau la o casa de batrani, sau la o casa de copii orfani in numele lui IIsus din partea copiilor tai. Asta va conta la examenul vietii lor si la acel examen poti pune umarul.

"însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau" scria undeva ca in Imparatia cerurilor un pahar de apa va fi foarte valoros ca nu exista bogatie pe pmant care sa se compare cu valoarea unui pahar de apa in rai. Ca sa transmiti un pahar de apa acolo trebuie sa-l dai unui sarac. Ia sticle de apa si du-te pe strada si da-le celor insetati de pe starda, sau la cei ce duminica stau in jurul Bisericii. Daca vrei sa fii bogat in rai, fa o fantana sau o cismea pe un drum public si scrie ca oicine e insetat poate bea.

"străin am fost şi M-aţi primit;" Vrei sa stai la o camera in rai, la garsoniera ? Inainte se putea sta si la cort. Daca nu, aduna-te cu alti credinciosi si cumpara o garsoniera ca s-o dati uni sarac si in rai aveti insutit, un conac de peste 100 camere pe care sa-l impartiti, ca tot ce dai se duce in rai insutit.
La fel du-te ca voluntar la constructii de case si munca ti se va pune in rai. Sau da gratis materiale de constructii.

"Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat" este posibil sa stai gol in rai daca nu ai dat haine la cei saraci. Asa ca da cel putin un costum de haine la cei saraci in numele tau si al copiilor tai si al celor dragi ai tai. CE se intampla e asta. Ai sta 50 de ani pe Pamant cu aceeasi pereche de haine? Probabil ca nu. Nici in rai nu ai sa te schimbi asa ca da mai multe perechi de haine sa ai de unde alege acolo, sa nu stai 50 e ani cu aceeasi pereche de haine si la fel pentru copii da mai multe perechi de haine. Ai manca in rai acelasi fel de mancare pentru 50 de ani? daca nu schimba mancarea ce o dai saracilor in pachetele. CE pui in pachetelele de mancare, cam asta o sa gasesti in rai.

Cateodata cei rai vor lucra astfel incat sa nu mai ai resurse sau timp sau ceva sa faci pomana de care ai nevoie in rai.

Deci roaga-te:

Doamne forteaza-ma spre mantuire si forteaza-ma si ajuta-ma sa dau fara durere pomana de care am nevoie, si sa am resursele pentru aceasta pomana.

Copilul tau va fi judecat si dupa pomana pe care a facut-o. Daca il dai la meditatii la matematica, bine faci dar mai intai da pomana in numele domnului IIsus Hristos din partea copilului tau sa aiva la judecata.


Cine nu are idei unde sa ajute, aici e o idee. Inainte de a trimite ceva aici da un telefon si vezi de ce au nevoie 0744 290 471 :
Pentru detalii suplimentare vizitati: www.valeaplopului.com
ASOCIATIA PRO VITA
pentru nascuti si nenascuti
Bd. Nicolae Iorga 72
Valenii de Munte; Jud. Prahova
Tel: 0244 421 316

Daca vreti sa trimiteti pachete folositi adresa urmatoare:
Preot Tanase Nicolae
Parohia Valea Plopului, Comuna Posesti
Jud. Prahova, Romania
Preot Nicolae Tanase
Tel/Fax : 0244 280 695
Mobil: 0723 597 433
Email: asociatiaprovita@hotmail.com
asocprovita@yahoo.com
Domnisoara Tatiana Samoila
Mobil: 0744 290 471 / 0740 257 259
Webmaster: Silvia Mihailescu (english speaking contact)
Email: s62e44m85@yahoo.com
Cont Bancar – BCR Valenii de Munte RON: RO42RNCB0211011843900001

Sunt multi din cei din jurul tau, dintre copii rude, parinti care ar face milostenie cu bucurie, au si de unde, ar face multe lucruri ca sa iasa premianti la judecata dar nu au invatatura a ceea ce insemna asta si cat de importanta este. Asa ca spune-le tu . Si invata-i si pe ei sa spuna la altii.

Sunt foarte frumoase marturisirile parintelui Cleoapa.
Multumesc pentru relatarea lor.
Doamne ajuta!

Nu sunt de acord cu acest videoclip.Putea fii usor editat si astfel batjocorit numele lui Dumnezeu si Sfintia Ingerilor.Preluarea unui suflet de catre un inger niciodata nu va putea fii vazuta de catre un om muritor.

Asa este. Eu numai ce am spus o mica rugaciune "Doamne, ajuta-l pe X sa isi gaseasca serviciu", asa cum ma rugase X, ca a doua zi m-am si pomenit eu insami cu o oferta de serviciu, desi nu ma asteptam la asa ceva catusi de putin.
Tot ce s-a scris aici este adevarat si sper sa fie si de folos celor care vor citi.

Folos
 

Tocmai am gasit ceva foarte util:

Foloase pentru cei vii
Dar din parastase avem şi alte foloase pe care le primesc şi cei care rămân în această viată.
* Se înmulţeşte dragostea dintre cei vii şi cei morţi.
* Folosul se leagă nemijlocit de virtutea creştinească.
* Se întăreşte credinţa în viata de dincolo de mormânt.
* Se întăreşte nădejdea în mila lui Dumnezeu.
* Se propovăduieşte prezenta necurmată a lui Hristos în lume.
* Învaţă că omul este cetăţean al cerului.
* Se mută din Biserica luptătoare de pe pământ în cea biruitoare din cer.
* Hristos ascultă rugăciunile tuturor şi este înduplecat de mijlocirile sfinţilor şi ale Prea Sfintei Născătoarei de Dumnezeu.
* Nădejdea de mântuire a creştinilor nu se pierde nici după moarte.
* Dăruiesc iertare păcatelor celor pentru care se săvârşesc parastasele, căci Iubitorul de oameni Dumnezeu ascultă întotdeauna rugăciunile Bisericii Lui.
* Hotărârea definitivă a lui Dumnezeu pentru răsplata sau pedeapsa viitoare nu s-a rostit încă. Aceasta este păstrată pentru a Doua şi înfricoşata Venire. Până atunci Biserica poate înălţa rugăciuni şi cereri pentru mădularele ei. Precum în Biserica luptătoare cei care se află sub pedeapsă canonică pentru păcatele săvârşite sunt lipsiţi de dumnezeieştile Taine, tot astfel şi în Biserica biruitoare cei care au murit în păcate sunt departe de sfinţi şi drepţi.
* Se înmulţeşte dragostea frăţească.
* Se mângâie cei vii şi întristaţi pentru moartea persoanei iubite, căci moartea este amară, pricinuieşte mâhnire nesuferită şi îi desparte brusc de cei iubiţi. Rugăciunea şi parastasul este singurul mod de comuniune cu ei, căci nu există un alt mod de comuniune cu persoanele dragi nouă.
* Pricinuieşte aducerea aminte de moarte, de deşertăciunea lumii şi a lucrurilor ei.
* Îndeamnă la dobândirea virtuţii şi la petrecerea plăcută lui Dumnezeu.
* Încurajează la faceri de bine şi la nevoinţa proprie.
Sfântul Ioan Damaschin accentuează faptul că: “Dumnezeu vrea ca toti să facem bine unii altora, atât în viata aceasta cât şi după moarte”, de vreme ce îl aducem pe Hristos “junghiat pentru păcatele noastre înduplecând astfel pentru ei şi pentru noi pe iubitorul de oameni Dumnezeu”, precum spune şi Sfântul Chirii al Ieusalimului. Dar în loc să aşteptăm după moarte rugăciunile şi parastasele altora pentru noi, nu ar fi mai bine să ne îngrijim încă de pe acum de sufletul nostru cel nemuritor, având la îndemâna noastră toate mijloacele mântuitoare ale Sfintei noastre Biserici?
Aşadar, pentru că ziua morţii noastre este atât de nesigură, să fim întotdeauna pregătiţi ca nu cumva astăzi “să fim în viată, iar mâine în mormânt”.

Din cauza pacatelor noastre noi nu putem vedea sufletele. Insa sfintii vad sufletele si mai mult se pot lupta cu diavolii cand acestea sunt preluate .
Aici e un videoclip in care parintele Ilarion Argatu povesteste cum a vazut un suflet dupa moarte:
http://www.sfaturiortodoxe.ro/filme-...u-sufletul.php

Eu nu stiu filmul de mai sus e o minune de la Dumnezeu sau e o editare insa sufletele se pot vedea in mod normal de cei inaintati in rugaciune. Daca Dumnezeu lasat acest film spre invatatura ca o minune sau e editare, nu stiu.

La parastas sufletul vine fie din iad fie din rai. LA un parastas am simtit cum venea miros de mir si m-am gandit ca cel ce a murit a ajun in rai si am spus-o cu voce tare. preotul a intreba pe cei ce au facut parastasul daca sufletul a fost credincios si au raspuns ca da.

Eu nu garantez ca filmul e adevarat insa poate fi o minune a lui Dumnezeu ca mersul acestui suflet dupa moarte sa poata sa fie filmat.

Daca am fi inaintati la rugaciune am putea vedea sufletul dupa moarte.

Unii s-ar putea sa intrebe cum e cu interdictia de a vorbi cu mortii din Vechiul Testament?

Intelegerea mea e asta:
Noi in noua Lege devenim copii ai lui Dumnezeu prin botez si aceasta interdictie nu se mai aplica daca se foloseste rugaciunea. Ca si copii ai lui Dumnezeu , dupa botez , unii sfinti au fost chiar in rai si au vorbit cu sufletele de acolo. Interdictia ramane in folosirea spiritismului, magiei si a altor metode inafara de rugaciune.

Si eu m-am intrebat, ce au diferit cei care au servici stabil din jurul meu si le merge bine ca sa fac si eu la fel. Pana la urma am vazut ca cei din jurul meu carora le merge bine sunt cei ce mi-au gasit mie servici si la altii, adica sunt cei ce se lupta si pentru ceilalti.

Fa acest test si tu. Cum le merge la cei ce te-au ajutat sa-ti gasesti servici si cum le merge la ceilalti? Nu este diferenta mare? Tu cu cine vrei sa semeni? Daca nu poti ajuta cu servici, informatii, zbatere etc, cel putin roaga-te pentru cei ce nu au servici sa-si gaseasca sau pentru cei ce nu au servici bun si au mai rau platit sau cu probleme sa-si gaseasca unul bun.

LA fel cu mantuirea. Cei mai aproape de mantuire, care vorbesc cu Maica Domnului si vad miracole si sunt ajutati sunt cei ce se lupta pentru mantuirea celorlalti. Eu m-am intrebat oare ce au diferit cei ce vad miracole si m-am dus la un calugar e care stiam ca vorbeste de multe ori cu Maica Domnului si am vazut ca are apa sfintita tot timpul anului si apoi am dat un pomelnic si mi-a parut rau ca nu am scris pentru 40 de Liturghii si m-am intors sa scriu asta si un calugar de acolo mi-a raspuns, toate pomelnicele sunt citite , chiar si cele pentru o zi nu de 40 de Liturghii ci mult mai mult chiar daca omul nu cere asta. Deci prin ajutorul pe care il dadea cu rugaciunea oamenilor iata ca s-a invrednicit sa aiva aceste miracole, ma gandesc eu. La fel o femeie care ii ajuta pe altii sa dea milostenie si a facut o organiztie caritabila ortodoxa s-a invrednicit sa o vada pe Maica Domnului.

Deci ajuta caci vei fi ajutat. Daca nu poti altfel cel putin cu o rugaciune insa nu uita ca mancare si apa si haine e bine sa dai ca sa le ai in rai.

Eu odata ma luptam cu un om sa-l scap de yoga si sa-l aduc la ortodoxie la viata vesnica sa aiva viata in el Ioan 6:54. Ce nu stiam era ca eram si eu aproape de moarte trupeasca si intelegerea mea e ca pentru ma luptam sa-l scap de moarte sufleteasca pe omul asta, Dumnezeu m-a scapat pe mine de moarte. Mai mult, de multe ori Dumnezeu m-a atentionat ca vrea sa-i ia pe unii apropiati si prin rugaciune am reusit sa aman aceasta. deci daca vrei viata pentru tine si apropiati, incerca sa dai viata mai departe, fie viata suflteasca prin aducerea oamenilor la ortodoxie si prin invatarea lor sa faca bine fie viata trupeasca prin ajutor celor foarte saraci. Daca faci asta Dumnezeu te protejeaza nu numai pe tine ci si pe familia ta.

Ce faci pe Pamant nu ramane fara ecou in cer. Si in tine este un om care poata sa faca mult bine si care poate sa fie rasplatit in cer. ce invataturi ai da-le mai departe dar inainte sa inveti pe cineva zi asa: Doamne vorbeste tu prin mine cand ii invat pe altii pentru mantuire. Si neaparat sa zici si asa: Doamne forteaza spre mantuire pe toti oamenii cu care vorbesc, pe care ii intalnesc si toti oamenii in general. Amin.

Deci pana la urma nu tine doar pentru tine ce aflii. Invata-i si pe ceilalti sa invete pe altii care la randul lor sa invete pe altii caci fiecare are nevoie de viata vesnica ce se da in ortodoxie si de intrarea in rai prin botez.

Nu mi-o lua in nume de rau, ca o cearta ci ca o invatare, mai ales ca exista si exceptii de la ce zic:

Daca ai camara goala probabil ca nu ai dat mancare de pomana, ca nu te-ai rugat pentru altii sa aiva de mancare si probabil ca nu te-ai rugat pentru tine sa ai mancare.
Daca ai dulapul gol probabil ca nu ai dat haine de pomana, nu te-ai rugat petru altii sa aiava imbracaminte si probabil nu te-ai rugat pentru tine sa ai imbracaminte.
Daca ai servici instabil probabil ca nu ai ajutat pe altii sa aiva servici stabil, nu te-ai rugat pentu altii sa aiva servici stabil si probabil ca nu te-ai rugat pentru tine sa ai servici stabil. Doamne fereste sa dai pe cineva afara din servici sau sa faci greutati altora cu serviciul. Ca din experienta proprie am facut asta si am stat pe tusa o perioada consistenta. Daca cineva face o gresala, nu incerca sa iesi in evidenta dind in el ci acoper-o si Dumnezeu te va acoperi cand vei gresi. Daca cineva nu stie ceva nu incerca sa iesi in evidenta si invata-l si Dumnezeu te va invata pe tine cand nu stii. La un moment dat era cineva caruia trebuia sa-i dau note si nu stia si l-am luat de mana si l-am invatat. I-am zis uite asa se face si asa si asa. Nu a trecut mult si la servici nu stiam ceva si seful meu a venit si in loc sa ma certe m-a luat de mana si mi-a zis, uite asa se face si asa si asa. Asa am invatat eu ca orice faci vine inapoi. faci bine vine binele. Daca esti profesor invata-i mai mult decat iti cere programa si invata-i si lucruri sufletesti pe copii si Dumnezeu iti va rasplati. Nu prietenul sau compania iti da servici ci Dumnezeu.
Daca nu ai casa, probabil ca nu ai ajutat pe altii sa-si faca casa, ca nu te-ai rugat pentru altii sa aiva casa si probabil ca nu te-ai rugat pentru tine sa ai casa. Doman fereste sa pui piedici la altii sa aiva casa. Doamne fereste.
Daca cu mantuirea merge mai greu probabil ca nu ai ajutat pe altii sa se mantuiasca, probabil ca nu te-ai rugat pentru altii sa se mantuiasca si probabil ca nu te-ai ruga pentru tine sa te mantuiesti.
Daca boala te viziteaza, probabil ca nu ai ajutat pe altii sa fie sanatosi, probabil ca nu te-ai rugat pentru altii sa fie sanatosi si probabil ca nu te-ai rugat pentru sanatatea ta.

Si tot asa. Exista exceptii ca de exemplu cand parintii au dat mult de pomana si asta se rasfrange asupra copiilor asa ca lucruri bune fa nu doar in numele tau ci si in numele copiilor tai si a celor apropiati.

Daca nu ai resurse nu te inspaimanta. zi asa:
Doamne ajuta-ma sa am resurse si servici stabil sa pot ajuta pe altii.
Forteaza-ma Doamne sa ajut pe altii.
Doamne da-mi ceea ce stii tu ca am nevoie.

Si apoi inca de pe acum cred ca e posibil sa poti ajuta cu rugaciunea.

Daca vezi pe cineva cazut care nu stie ce sa faca din cauza lipsei invataturii da-i invatatura si apoi i-ai crucea si poarta razboiul in numele lui. Roaga-te sa aiva ce-i lipseste, sa se mnatuascam, sa nu mai fumeze, sa nu se ma imbete, sa aiv servii bun, sa fie ferit de necazuri, da milostenie in numele lui, roaga-te sa fie ajutata la mantuire, casatorie, stare materiala si altele ca nu stii cand dai de greu si cum cel pe care l-ai ajutat impreuna cu Dumnezeu o sa iti crucea si o sa te ajute sa ti-o duci. O ocazie de a ajutape cineva e o ocazie de a te ajuta pe tine. Nu pierde trenul, nu pierde nici o ocazie pe cat posibil.

salut,anisoara
 

sunt multe pareri despre ce se intampla cu sufletul in primele 40zile dupa moarte.
parerea mea:daca ma voi intoarece dupa 40 zile de la moartea mea, voi spune exact ce se intampla.

Deci Bunul Dumnezeu ne iubeste si se uita la fiecare secunda a vietii noastre.
Si deoarece ne iubeste ne-a lasat liberul arbitru.
Dupa ce ducem o viata normala adica cu boli,moarte,spargeri de capete,injurati,amarati,jigniti,faliti etc ,daca ii facem voia vom sta de-a pururea la picioarele Lui,inchinandu-i lauda pentru cat de geniu,cat de zeitate,cat de atotputernic etc etc este.
Si pentru ca ne iubeste si mai mult,daca suntem nedrepti si nu ii respectam lista cu ,,nu face cele 10000 de pacate'' vom ajunge in iad unde vom arde murdari,mancati de viermi,cu ochii scosi ,dezpielitati,intepati cu furci,in lacuri de smoala,insangerati simtind moartea vesnica,poate si cu un mar in gura,infometati si mancandu-ne propriul sange coagulat,plangand si oftand pe vecie si parandu-ne rau ca El si-a pierdut timpul iubindu-ne pe noi dobitocii.
Dumnezeu sa aiba mila de noi nevrednicii!

Cred ca ai intrat un pic cam mult in detalii :)

@ spre_rasarit
Frumoase pagini ai selectat
Noi suntem atat de abstracti,ca niste profi universitari.Iar parintele vorbeste atat de simplu...

Curiozitate: si cum arata acest suflet?
(din filmulet nu am inteles nici un cuvant, sincer)

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca in pace.Pace si lumina sa aibe acolo in lumea lui Dumnezeu.Fa-i toate cele necesare pomeni si rugaciuni pt sufletul lui si o sa vezi ca-i va fi bine.Sa nu te necajesti mult ca-i va fi greu si lui ...sa fii tare si numai rugaciune pt sufletul lui.Dumnezeu sa-l ierte.

Bell, imaginea descrisa de tine contine prea mult vinetiu, probabil de la niste lovituri puternice. Nu-i nimic , va trece. Sa incercam altfel:

Dumnezeu a creat toate lucrurile si cand a terminat a asezat in mijlocul gradinii Edenului pe om, ca sa le stapaneasca si sa se bucure de ele. Apoi i-a prezentat regulile acestui univers: orice fapte, gand, dorinta, produce un efect pe care omul il va culege in timp. Raul naste rau si binele naste bine. E logic. Nu este nevoie ca Dumnezeu sa te arunce in iad dupa o viata de pacat. Pacatul si raul prin natura lor aduc iadul peste tine. Viata aceasta este o zona in care binele si raul pot coexista pentru a ne da timp sa facem alegerea. Dupa moarte raul e la locul lui si binele la al lui.

Datorita liberului arbitru putem alege sa facem si binele. A face bine nu inseamna numai actiune, ci schimbarea lucrurilor in plan spiritual, pe care o putem face prin rugaciune si viata traita cu Dumnezeu. Asta inseamna pur si simplu sa iti fabrici fericirea, semanand in jurul tau fericire. Si asta inseamna ca poti fi mult, mult, mult mai fericit decat poate fi un ateu care , cel mult, poate profita la maxim de ce ii ofera viata. Insa a trai cu Dumnezeu inseamna sa ai la dispozitie prietenia lui Dumnezeu, si infinita Lui putere de a-ti crea o viata fericita, chiar in eventualitatea in care viata nu iti ofera nimic. Cu alte cuvinte, poti schimba in bine lumea din jurul tau.

Desigur, cum orice realizare serioasa presupune reguli stricte, si in viata de crestin trebuie respectate niste regului: fara pacat. De ce? Pentru ca asa i-a venit lui Dumnezeu sa nu ne lase sa ne distram? Nu, ci pentru ca pacatul iti strica tot ce ai construit si te duce in sens invers, spre nefericire. Insa daca renunti la el vei vedea ca exista bogatii si recompense mult mai mari si nci macar nu-i vei duce dorul. Te vei mira ca ti-a placut vreodata asa ceva.

In rai vom fi liberi sa facem multe lucruri, insa vom sta langa Dumnezeu si Il vom lauda pentru ca este cel mai frumos lucru de facut acolo. Nu cred ca pot sa iti explic cum este pana nu vei simti tu insuti.

Ai fost in rai ?