Principalul argument il constituie sursa- textul in greaca veche- parerile sunt impartite intre filologi. Pentru teologia ortodoxa sursa reprezinta argumentul principal.
Iisus- Iesous- pentru anumiti filologi- insa majoritatea au acceptat IIsus- ou- diftong, iar pentru Hristos- Christos- Ch- se citeste h, ch este un h aspirat in greaca veche.

Ce importanta are cum se scrie importat si foarte important este sa crezi in Domnul Isus .

Are dreptate Costel, noi am preluat numele din greaca, scris Iesous, dar citit Iisus (eta se citeste i si ou se citeste u).

Iisus a fost menţionat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc e Iehoşua, având ca diminutiv forma "ישוע", Ieşua, însemnând "YHWH mântuieşte". Această formă a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând acelaşi prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a evreiescului "משיח" maşiach.

Prenumele în limba româna provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la iniţială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).

Grafia Iisus este corectă deoarece reproduce şi η din Ιησούς, care în latină a fost redat e. Tendinţa de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu şi de aceea grafia Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe şi în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este corectă, ea imitând citirea greacă modernă. De altfel, însăşi lectura numelui în limba română, nu accentuează prima silabă (i.e., ca în latină sau engleză: Je'-sus), ci ultima (ca în greacă, sau spaniolă, franceză etc.) Acesta este un motiv în plus de a favoriza lectura numelui lui Iisus cu un scurt aproximant iniţial [j], cum sugerează dublarea lui "i", precum şi grafia cu doi de "i": Iisus, care nu este deloc redundantă, având temeiurile ei atât fonologice cât şi etimologice. La temeiurile etimologice se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele "Iisus", atât în ebraică (Iehoşua, Ieşua), cât şi în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care "j" nu este cel din franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunţat cu două sunete înainte de primul "s", anume [i-e/i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul iniţial poate fi [ž] (fr. Jésus) sau [ğ] (eng. Jesus). Aceste paralele etimologice motivează pe deplin utilizarea a două litere înainte de "s" şi în limba română. (Cf. Alexandru Ciorănescu, Dicţionarul etimologic român, Universidad de la Laguna, Tenerife 1958-1966; Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998; A. Bailly, Le Grand Bailly, Dictionnaire Grec-Français, Hachette, Paris, 2000; Irina Panovf, Romanian-English - English-Romanian Dictionnary, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982, Ed. Lucman, 2002, 2004; Biblia sau Sfânta Scriptură, cu aprobarea Sfântului Sinod, Societatea Biblică Interconfesională din România, 1988)

Bine este sa respectam scrierea corecta a numelui lui Iisus. De-a lungul timpului s-au facut tot felul de devieri de la dreapta credinta si tot felul de ,,imbunatatiri" ale caror roade le observam deja. Ar fi timpul sa ne intrebam cum e corect pentru a ne indrepta, daca e cazul.

Si Biblia de la Blaj, din 1795 si Biblia de la Bucuresti, din 1688, folosesc doi "i".
Nu zic ca asa ar fi corect, dar asa se scria si atunci

Se scrie cu doi "i" pentru ca Biblia romaneasca este tradusa direct dupa originalul grecesc, in care cuvantul "Iisus" este scris astfel: Iησούς

Complet de acord. În limba greacă, grupul Iη (Ih) e pronunțat ca un i prelungit (ii).
De aceea cuvântul întreg Iησούς (Ihsous) se pronunță Iisus. La fel și cu Χριστός (Hristos).

Noi nu facem greșeli prostești ca și alții care cred că Χ (H-ul grecesc) se traduce Ch sau K. S-or fi traducând așa, dar noi traducem doar Scriptura, nu și numele Mântuitorului.

Dacă numele Lui este Iisus Hristos, atunci de ce să-l numim Isus Christos sau Jesus Christ sau alte invenții?

Iisus Etimologia numelui.
 

http://ro.orthodoxwiki.org/Iisus_Hristos

Iisus Etimologia numelui.

Iisus a fost menționat în textul grec al evangheliilor ca Ιησούς Χριστός, în transcriere latină Iesus Christus.

Prenumele vechi evreiesc este Ieșua, "ישוע", care înseamnă "YHWH mântuiește". Această formă a fost elenizată inițial sub forma Iason (Ἰάσων),[24] apoi a fost transcrisă sub forma Iησους Iēsoûs, în greacă, de către traducătorii Septuagintei, cu referire la alte persoane purtând același prenume. Pe de altă parte, forma grecească Χριστoς, Khristós este o traducere a ebraicului "משיח" mașiakh (de unde în românește - Mesia), care înseamnă uns.

Prenumele în limba română provine din limba slavonă Їисоуса, care a fost preluat din limba greacă, unde la inițială este un hiat. Cea mai veche grafie în limba română cu caractere latine a fost Jssus (Catehismul lui George Buitul, tipărit în anul 1701 la Cluj).

În limba română forma Iisus Hristos, utilizată în prezent de Biserica Ortodoxă Română, este preferată de majoritatea credincioșilor ortodocși.[necesită citare]

Grafia Iisus este etimologică, ea reproducând sunetul η din Ιησούς, care în latină a fost redat ca e. Tendința de a se citi ca i în greacă a început din Evul Mediu. Transliterarea Iisus în limba română, folosită în Bibliile ortodoxe și în majoritatea literaturii ortodoxe moderne, este o recurență slavonă, fidelă scrierii grecești (alfabetul slavon este derivat din scrierea greacă, iar Biserica Ortodoxă Română a folosit scrierea slavonă până la începutul secolului al XX-lea). Argumentului etimologic pentru scrierea Iisus i se adaugă faptul că, pe lângă limba greacă, sursa tuturor limbilor europene pentru numele Iisus, atât în ebraică (Iehoșua, Ieșua), cât și în limbile europene începând cu latina (Jesus, în care j nu reflectă sunetul scris așa în franceză, ci aproximantul latin [j]) numele este pronunțat cu două sunete înainte de primul s, anume [i-e], [i-i] sau [j-e], iar în limbile moderne sunetul inițial poate fi [ʒ] (fr. Jésus) sau [dʒ] (engl. Jesus). Aceste paralele etimologice pot motiva utilizarea a două litere înainte de s și în limba română.[25][26][27][28][29]

În literatura română a fost folosită cu precădere forma Isus,[30] care reflectă pronunția unei părți semnificative a vorbitorilor. Dicționarele limbii române oscilează între cele două forme.

Există și părerea conform căreia forma Isus ar translitera cuvântul ebraic pentru măgar și ar trebui evitată din acest motiv. Această idee este, însă, greșită.[32]

Din punct de vedere fonetic al limbii române, folosirea numelui cu doar un singur "i" automat implică accentuarea[necesită citare] acestui "i", respectiv "ĺsus" și scurtarea timpului de pronunție. (Un exemplu similar în limba română este pluralul substantivului "copil" respectiv "copií".[necesită citare]) Alipirea celui de-al doilea "i" permite mutarea accentului pe litera "u",[necesită citare] făcând astfel să corespundă din punct de vedere fonetic[pleonasm?] cu limba vorbită, dar și cu "Ιησούς" (Iesús),[33] așa cum este pronunțat in limba greacă, în forma originală a Noului Testament.[33]

Maica Domnului şi Biblia sectară
 

Maica Domnului şi Biblia sectară
________________________________________
Citat:
În prealabil postat de Scotianul
"Alexandru Atanasiu:,,Nu cumva cartea ta are ca editor tot societatea anti ortodoxă numită Societatea Biblica Britanica? Dacă da şi o iubeşti pe Maica Domnului să şti că de multe ori s-a arătat Ea şi a spus că nu intră în casele cu traducerile acestei Societăţi fiindcă sunt vrăjmaşii Ei şi ai Fiului Său pentru că alterează profund sensul prin trădarea gravă a traducerii în duh hulitor."
Până aici Scoţianul

As dori si eu un exemplu concret in acest sens.Referitor la cele subliniate.S-a publicat ceva in literatura ortodoxa pe acesta situatie?Unde s-a intimplat?Daca cumva aveti mai multe detalii,v-as fi recunoscator sa-mi spuneti unde sa caut ca sa ma informez."
Unei femei din Bucureşti fetiţa i s-a îmbolnăvit foarte grav (leucemie). Femeia fiind disperată deoarece doctorii i-au spus că nu se poate face nimic a început a face paraclisul Maicii Domnului. După 40 de zile i s-a arătat Maica Domnului şi i-a spus că nu o va însănătoşi pe fata ei deoarece are în casă pe hulitorii Ei şi ai Fiului său, pe vrăjmaşii Ei şi ai Fiului Său. Mai rea boală ar căpăta la suflet fetiţa ei dacă ar mai trăi şi s-ar împrietenii cu ei. Aşa, dacă moare acum, ajunge la Rai nevinovată.
Mama s-a îngrozit şi a alergat la duhovnic şi i-a spus ce s-a întâmplat.
Fiind un duhovnic isusit şi-a adus aminte de o întâmplare din Proloage: un pustnic a luat o carte cu scrieri din Sfinţii Părinţi şi a început să o citească. Noaptea următoare a văzut în vedenie pe Maica Domnului cercetând chiliile pustnicilor. Când a trecut în faţa chiliei lui a zis: Nu intru aici că în chilie se găseşte vrăjmaşul meu. Părintele a început să plângă că este vrăjmaşul Maicii Domnului. A doua zi însă citind în cărticică a găsit un text din Nestorie care zicea că Maica Domnului este născătoare de om. Şi-a dat seama atunci cine este vrăjmaşul şi s-a înapoiat la cel de la care luase cartea spunându-i că mai mult s-a păgubit decât folosit. La întrebarea aceluia de ce? i-a povestit întâmplarea. Atunci au hotărât amândoi să ardă cartea şi s-au bucurat.
Aşa că duhovnicul a întrebat-o dacă nu cumva are vreo care sectară? Femeia i-a răspuns că în nici un caz deoarece este ortodoxă. Ajunsă acasă s-a uitat prin bibliotecă şi a văzut o Biblie de la Societatea Biblică dată pe stradă de un sectar de care uitase. Dar s-a întrebat cum poate o biblie să fie hulitoare. S-a dus cu ea la duhovnic şi explicându-i acesta diferenţele s-a îngrozit. A pus-o pe foc. Noaptea a visat-o din nou pe Maica Domnului care i-a zâmbit şi i-a mulţumit. A doua zi fata a fost găsită sănătoasă şi s-au mirat toţi doctorii cum se poate aşa ceva. Mama ei însă a zâmbit cu înţeles şi a dat slavă lui Dumnezeu şi Maicii Sale că i-a scăpat fata de la boală dar mai ales de la moartea cea veşnică în care ar fi ajuns dacă citea Biblia sectară.
Mai sunt şi alte cazuri dar nu am timp să vi le descriu.
Cu drag, Alexandru
__________________
SF. MARCU ASCETUL: "Atâta adevăr se află în spusele cuiva câtă siguranţă îi dau smerenia, blândeţea şi dragostea"