[catalin2]

În prealabil postat de Eugen7

Cunosc pozitia Pr. Iustin Popovici, insa asa cum am precizat consider pertintenta pozitia Pr. Prof. Dumitru Staniloae.
Pr. Prof. Nicolae Mosoiu expune elocvent teologia Pr. Prof. Dumitru Staniloae:
http://theologika.files.wordpress.co...a-deschisa.doc

Cu toata onestitatea va indemn sa verificati corectitudinea invataturii ortodoxe pe care o traiti si o propovadutiti atat la nievel academic ortodox (daca este posibil) cat si prin preotul duhovnic. Importanta este manutuirea atat a nostra cat si a tuturor oamenilor intru Hristos Iisus prin harul lui Dumnezeu. vai de cei ce invata eronat "nu stiti ca noi invatatorii mai mare osanda ne vom lua"?
Va multumesc pentru intelegere si doresc sa mentionez ca acest indemn nu ma exclude.

Cum precizam in mesajul de pe toipcul Filioque, banuiam ca e de fapt o interpretare ecumenista a scrierilor Parintelui Dumitru Staniloae, de fapt e teologia acelui profesor, nu a Parintelui Dumitru Staniloae. Autorul este (sau era, pentru ca lucrarea inteleg ca e scrisa inaintea vizitei Papei sau in prejma acesteia) un partizan declarat nu doar a relatiilor ecumeniste, ci si a invataturilor aduse de aceasta. Practic marturiseste o Biserica Universala formata din toate cultele, care spera ca se vor uni in curand. Acesta eu il consider un ecumenism radical, pe care nu cred ca l-am vazut nici la ortodocsii de pe forum la care am mai observat aceste conceptii ecumeniste (poate Adriana sa se apropie). Vsovivi are un topic cu tema asta, el fiind in grupul de la Noul Ierusalim (daca intre timp nu a venit la BO).
Acum inteleg ca nu e numai de la tine neintelegerea, ci de la preluarea de la unii care propovaduiesc astfel de conceptii ecumeniste. Si e evident ca si unii preoti mai au aceste conceptii, ca sa nu amintesc si de un ierarh cunoscut (IPS Corneanu). Spun ca nu stiu daca acel profesor mai are aceleasi conceptii si azi, pentru ca intre timp a avut loc un eveniment importanta care a taiat elanul ecumensimului pe la noi: cazul IPS Corneanu si hotararea Sfantului Sinod.
Dar chiar si Parintele Staniloae si-a schimbat parerea despre ecumensim pe la sfarsitul vietii, la inceput spunand ca e un lucru bun, iar dupa revolutie afirmand ca ii da dreptate Sfantului Iustin Popovici in privinta ecumenismului: "Eu nu sunt pentru ecumenism! A avut dreptate un sarb, Iustin Popovici, care l-a numit panerezia timpurilor noastre" "Eu il socotesc produsul masoneriei, iara relativizeaza adevarul, credinta adevarata." Ce e ciudat si hazliu in acelasi timp e ca Parintele Staniloae e facut promotor al ecumenismului, cand chiar el a spus aceste cuvinte atunci cand a inteles mai bine ce este.
Am citit ca Parintele Staniloae a spus de "sobornicitatea deschisa" in 1969. Dar nu se referea la ce spune autorul si ce spun probabil si alti ecumenisti, adica Biserica Universala in care BO e doar o oarecare Biserica locala. Autorul da cateva citate din Parintele Staniloae, dar aceseta nu au legatura cu ecumensimul, si chiar il contrazic, se refera doar la BO. Astfel: "Scriind despre Sobornicitatea generală a Bisericii, Părintele Stăniloae se referă la : a) Sobornicitatea ca unitate a persoanelor în varietate complementară şi, b) Sobornicitatea ca comuniune şi plenitudine în Duhul Sfânt." Apoi "Numind Biserica “sobornicească” - precizează Părintele Stăniloae - sensul este mai apropiat de cel al apelativului “catolică”, deoarece se exprimă “modul sinodal de păstrare a învăţăturii Bisericii la nivel episcopal, dar şi modul general comunitar al practicării învăţăturii. Toată Biserica este un Sinod permanent, o comuniune [koinonia]."
Evident ca se refera la BO, care e Una, Sfanta, Soborniceasca (sau Catolica, Universala). Autorul face apoi niste analize partiane, doar ca sa evidentieze conceptia sa, nu pe cea a Parintelui Staniloae.

Mai da la inceput un citat din Parinte: "Mişcarea ecumenică s-a născut dintr-o nelinişte şi nemulţumire a conştiinţei creştine contemporane, care se vede confruntată cu două fenomene îngrijorătoare ale creştinătăţii de azi: a) cu modul nesatisfăcător în care răspunde năzuinţelor şi frământărilor umanităţii moderne şi b) cu dureroasa fărâmiţare din sânul său propriu. Ea a luat fiinţă dintr-un sentiment de vinovăţie al formaţiunilor creştine pentru cele două neajunsuri amintite şi din voinţa de a le vindeca. De aceea nu se poate să nu se vadă în apariţia şi acţiunea ei lucrarea lui Dumnezeu."
Si aici e evident ca se refera in special la cultele occidentale, nu la ortodoxie, ca nu e faramitata. De altfel in interviuri a si detaliat despre drumul gresit din Apusul credincios. Iar despre aparitia si actiunea miscarii ecumeniste am vazut ca si-a schimbat opinia. Chiar autorul aminteste si acel citat cu pan-erezia, incercand sa il minimalizeze. Apoi citatele date in continuare din Parinte sunt majoritatea critice la adresa altor culte.
Din cate imi dau seama autorul are o conceptie asemanatoare unui alt teolog preocupat de ecumenism, Afanasiev, dar care a fost criticata chiar de Parintele Staniloae. Am gasit pe site un articol care dezbate aceste probleme: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...isa-68974.html
Parintele Staniloae pune pret pe comuniunea in dreapta credinta, nu comuniunea de dragul comuniunii, si intercomuniunea spirituala e valabila doar in acest sens, dublata de comuniunea euharistica.