Despre sufletul nostru

OK, am inteles, in Pateric scrie asta. Dar personal mi se pare greu de crezut, daca eram crestin as fi preferat sa cred ca sufletul e in intregul trup si ca nu poate fi izolat, precum organele.

Asa cum nucleul unei bacterii e raspandit in intreaga citoplasma - spre deosebire de celelalte celule vii, unde nucleul are o forma clara si este dispus in centrul celulei.

[silverstar]

În prealabil postat de scrabble

OK, am inteles, in Pateric scrie asta. Dar personal mi se pare greu de crezut, daca eram crestin as fi preferat sa cred ca sufletul e in intregul trup si ca nu poate fi izolat, precum organele.

[COLOR=black]Asa cum nucleul unei bacterii e raspandit in intreaga citoplasma - spre deosebire de celelalte celule vii, unde nucleul are o forma clara si este dispus in centrul celulei.

[/COLOR]

[COLOR=green]Mai am puţin timp, aşa că o să-ncerc un răspuns apropo de tema propusă. Nu sunt de specialitate, asa ca voi aborda subiectul simplist, pornind de la mine...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]După un mare necaz, ani de zile m-a durut în piept, locul acela numit popular, "coşul pieptului". Sigur că am fost pe la medici fiind convinsa ca eram bolnava de inimă dar medicii îmi ascund. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Intr-o zi, am mers în vizită la o prietenă. Avea un musafir venit de nu ştiu pe unde... Am salutat şi, cunoştinta aceea a prietenei mele, în loc să-mi răspundă la salut, m-a întrebat dacă sunt bolnavă. "Da!" i-am răspuns, "mă doare sufletul..." A fost prima data, în situaţia în care eram, cand EU am spus aşa ceva. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Un lucru bun a fost că eu am conştientizat ceea ce am spus. Mă durea sufletul...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Pentru că-mi doream să trăiesc sănătos, decent, util am considerat că era momentul să iau nişte măsuri. Am renuntat la medicamente şi la ideea că aş fi bolnavă de inimă, mi-am schimbat o parte din obiceiuri şi din prieteni. Am căutat şi am descoperit noi ocupaţii care să mă solicite plăcut, să nu mă agaseze, să nu mă plictisească. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Am reuşit! Nu dintr-o dată. Eforturile au fost uriaşe. Voinţa, dublată de dorinţă - foarte mare. După mai bine de un an durerea din piept a dispărut. Mai apare, dar rar, numai că ştiu ce trebuie să fac...[/COLOR]

[COLOR=#000000][/COLOR]

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de silverstar

[/COLOR]

[COLOR=green]Mai am puţin timp, aşa că o să-ncerc un răspuns apropo de tema propusă. Nu sunt de specialitate, asa ca voi aborda subiectul simplist, pornind de la mine...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]După un mare necaz, ani de zile m-a durut în piept, locul acela numit popular, "coşul pieptului". Sigur că am fost pe la medici fiind convinsa ca eram bolnava de inimă dar medicii îmi ascund. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Intr-o zi, am mers în vizită la o prietenă. Avea un musafir venit de nu ştiu pe unde... Am salutat şi, cunoştinta aceea a prietenei mele, în loc să-mi răspundă la salut, m-a întrebat dacă sunt bolnavă. "Da!" i-am răspuns, "mă doare sufletul..." A fost prima data, în situaţia în care eram, cand EU am spus aşa ceva. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Un lucru bun a fost că eu am conştientizat ceea ce am spus. Mă durea sufletul...[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Pentru că-mi doream să trăiesc sănătos, decent, util am considerat că era momentul să iau nişte măsuri. Am renuntat la medicamente şi la ideea că aş fi bolnavă de inimă, mi-am schimbat o parte din obiceiuri şi din prieteni. Am căutat şi am descoperit noi ocupaţii care să mă solicite plăcut, să nu mă agaseze, să nu mă plictisească. [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Am reuşit! Nu dintr-o dată. Eforturile au fost uriaşe. Voinţa, dublată de dorinţă - foarte mare. După mai bine de un an durerea din piept a dispărut. Mai apare, dar rar, numai că ştiu ce trebuie să fac...[/COLOR]

[COLOR=#000000][/COLOR]

Interesant ce spui, silversar. Si cred ca ai dreptate. De ceva timp simt si eu o astfel de durere, insa nu am constientizat pana acum. Probabil nu credeam ca este posibil sa te doara sufletul, fizic vorbind. Adica, la modul metaforic, este firesc ca sufletul sa sufere, dar realizez acum ca aceasta durere se transmite si fizic.
Mai am de meditat. Multumesc.

Doamne-ajuta!

[silverstar]

În prealabil postat de ioan_si.atat

Interesant ce spui, silversar. Si cred ca ai dreptate. De ceva timp simt si eu o astfel de durere, insa nu am constientizat pana acum. Probabil nu credeam ca este posibil sa te doara sufletul, fizic vorbind. Adica, la modul metaforic, este firesc ca sufletul sa sufere, dar realizez acum ca aceasta durere se transmite si fizic.
Mai am de meditat. Multumesc.

Doamne-ajuta!

[COLOR=green]Bună seara! [/COLOR]
[COLOR=green]Nu ştiu câtă dreptate am şi nici nu vreau să oblig pe cineva să mă creadă. Dar asta e ceea ce am trăit... [/COLOR]
[COLOR=green]Sufletul doare, aşa cum doare un genunchi lovit sau cum doare stomacul. Diferenţa e că pentru durerea sufletului nu există medicamente, decât voinţă proprie, implicare, luptă cu tine însuţi. [/COLOR]
[COLOR=green]Primul lucru pe care l-am făcut a fost să accept ceea ce mi s-a întâmplat şi apoi să mă resemnez... Este foarte greu să te resemnezi, să-ţi accepţi, să-ţi recunoşti neputinţa... De asta mi-a trebuit atâta timp.[/COLOR]

[patinina34]

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

[silverstar]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

[COLOR=green]Subconştientul tău deja a primit semnale cu ceea ce urmează să se întâmple, bun sau mai puţin bun... Chiar subiectele deschise pe forum spun ceva... Gândeşte pozitiv şi roagă-te![/COLOR]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

Mie mi s-a intamplat; dar intotdeuna este un motiv, de obicei e ceva care ne doare si de care nu ne place sa ne amintim, ceva care ne deranjeaza in adancul nostru; ceva ce credem ca nu putem controla si refuzam sa traim...

[carmina]

În prealabil postat de patinina34

Oare s-a mai intimplat cuiva sa ofteze fara motiv, sa respire greu fara motiv, sa se simta impovarat ca si cum ar fii dus in spate o povara grea ( imaginara)?

am folosit expresia "ma doare sufletul" in momente in care simteam o greutate imensa apasand asupra pieptului;cu fiecare dezamagire,nedreptate,simteam cum inima se pietrifica,mai corect spus,se ascunde in spatele unor ziduri grele,de piatra...de fiecare data..
pana am ajuns sa nu o mai simt;tot timpul am cautat sa respect legile moralitatii crestine,m-am lasat condusa de ratiune....
pana cand am aflat ce inseamna cu adevarat iubirea crestina...atunci lacrimile au inceput sa curga siroaie,fara a plange propriu-zis,zidurile grele care se ridicasera imprejurul inimii se prabuseau rand pe rand,simteam cum lumina,caldura si iubirea imi invadau sufletul....
si,Doamne,cata nevoie aveam...cu cat primeam mai multa iubire,caldura si lumina,cu atat nevoia de a reveni devenea tot mai mare...prezenta Domnului o simt si acum in fiece colt al manastirii......iar cu cat ma aproprii astfel mai mult de Dumnezeu,cu atat simt cum dimensiunile mele scad,uneori ma contopesc cu tot ceea ce ma inconjura,devin una cu natura,ma regasesc in fiece fir de iarba si arbore si adiere de vant si nor si strop de ploaie......
si totul se bucura si multumeste Creatorului.
nu cred ca ne putem apropia altfel de Ziditor decat prin rugaciune;insusi Duhul se va ruga pentru noi cu suspine negraite...
lacrimi de bucurie,lacrimi de neputinta,lacrimi de pocainta,toate se impletesc,iar Domnul le primeste pe toate,mangaie si alina,ia de pe umeri toate poverile,haina noua daruieste...
Doamne,ce-am facut ca sa merit dragostea Ta?

[ioan_si.atat]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Bună seara! [/COLOR]
[COLOR=green]Nu ştiu câtă dreptate am şi nici nu vreau să oblig pe cineva să mă creadă. Dar asta e ceea ce am trăit... [/COLOR]
[COLOR=green]Sufletul doare, aşa cum doare un genunchi lovit sau cum doare stomacul. Diferenţa e că pentru durerea sufletului nu există medicamente, decât voinţă proprie, implicare, luptă cu tine însuţi. [/COLOR]
[COLOR=green]Primul lucru pe care l-am făcut a fost să accept ceea ce mi s-a întâmplat şi apoi să mă resemnez... Este foarte greu să te resemnezi, să-ţi accepţi, să-ţi recunoşti neputinţa... De asta mi-a trebuit atâta timp.[/COLOR]

Da. Chiar inteleg. Cel mai greu este sa-ti recunosti neputinta. Mai ales daca esti obisnuit sa te ghidezi dupa propriile principii si sa nu depinzi, decat poate partial de altcineva. Resemnarea? Intr-adevar dureaza mult. Durerea sufletului ramane. Oare pana cand?

Doamne-ajuta!

[silverstar]

În prealabil postat de ioan_si.atat

Da. Chiar inteleg. Cel mai greu este sa-ti recunosti neputinta. Mai ales daca esti obisnuit sa te ghidezi dupa propriile principii si sa nu depinzi, decat poate partial de altcineva. Resemnarea? Intr-adevar dureaza mult. Durerea sufletului ramane. Oare pana cand?

Doamne-ajuta!

[COLOR=green]Durerea sufletului poate fi atenuată, anulată, vindecată, cu eforturi mari şi voinţă proprie... Cu multă tenacitate şi consecvenţă. [/COLOR]
[COLOR=green]Rămân regretele, regretele de a nu putea mai mult... Întoarcerea în timp...[/COLOR]