Fenomenul Noul Ierusalim de la Pucioasa

[mariamargareta]

227. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Victor Roncea (II)


Fenomenul Zidaru aparţine trecutului socio-cultural recent al României (Observaţia 4: Involuntar sau nu, aici se identifică “fenomenul Pucioasa” cu “fenomenul Zidaru”, căci cei doi soţi artişti, M.Z. şi V.Z., sunt încă văzuţi ca “promotori” ai acestei facţiuni religioase ortodoxiste radicale). Anii ‘90 au fost marcaţi, printre alte schisme şi confruntări, de erupţia în spaţiul public a unui tip de artă spiritualistă şi totodată militantă, impregnată de un activism social fără precedent. Marian Zidaru, împreună cu Victoria Zidaru, erau promotorii acestui curent născut la confluenţa ideologiei unei facţiuni religioase ortodoxiste radicale, aceea a grupului monastic milenarist de la Pucioasa (Noul Ierusalim), suprapusă cu practica iconografică a unui misticism pătruns adînc în fibra artei autohtone. Din acest amalgam a rezultat un tip de artă religioasă produsă în tiraj de masă de un atelier coordonat de Marian Zidaru. (Observaţia 5: O mărturisire şocantă: în spatele lui M.Z., liderii pucioşi au organizat şantierul unui consumism cultural fără precedent. Folosindu-se de cota de popularitate a lui M.Z., dar şi de semnătura lui falsificată, pe care au diseminat-o într-un mod fraudulos, cu conotaţii penale, ei au aruncat pe piaţă mii de falsuri prezentate ca aretfacte “pseudo-zidăreşti”. Aceste falsuri erau de fapt ieşite din mâna unor sclavi anonimi ai liderilor pucioşi, care alcătuiesc “Atelierul de creaţie şi artă ortodoxă de la Pucioasa”, fiind menite să le satisfacă foamea tot mai nesăţioasă de bani a liderilor) O artă explicit ancorată în social, în naţional şi într-un bizar pragmatism (postmodernist) manifest în utilizarea celor mai noi tehnici artistice (video, computer).
Integrarea ulterioară a acestei viziuni în sistemul cultural actual, în care Marian Zidaru, retras treptat din proiectul iniţial, (Observaţia 6: Involuntar sau nu, cei care au făcut această reclamă dezvăluie ceea ce puţini ştiu, şi anume că că Zidaru “s-a retras treptat din proiectul iniţial” adică s-a desprins de secta care îl ţinuse captiv vreme de circa 20 de ani, folosindu-se de faima şi de banii lui) execută lucrări pentru mari firme autohtone, dar şi pentru piaţa externă, culminînd cu cooptarea sa în echipa ce reprezintă România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia din 2008, pune mai multe probleme, pe care Artele Marţiale nu le vor eluda: raportul dintre ortodoxism, românism, reînnoirea naţională spiritual-religioasă şi consumism cultural, tensiunile dintre proiectul social-politic şi aspiraţiile artistice, travestiurile tradiţiei în epoca exotismelor individuale, cu corolarul acestora, aspiraţia către şi confuzia în faţa unui “brand” de ţară incomod.
La final de octombrie, Artele Marţiale ating puncte nevralgice ascunse ale mentalului colectiv.
Accesul publicului este liber”.

Adică un fel de societate culturală-multilateral-dezvoltată de spălat la creier (Observaţia 7: O revelaţie absolut pertinentă a lui V.R.: “spălarea creierelor” este o operaţie esenţială în care excelează liderii pucioşi, şi pe care îşi fundamentează însăşi perpetuarea speciei lor de şarlatani) care vrea totodată să atingă şi punctul G al lui Patapievici…

Lăsând gluma deoparte, relatez pe scurt despre reuniunea sectară de ieri (urmează să revin aici cu un Raport detaliat asupra “fenomenului” “Noul Ierusalim”) (Observaţia 8: O promisiune încă neonorată, deci cu atât mai necesară): Marian Zugravu se consideră membru al generaţiei “optzeciste”; recunoaşte că prima dată a intrat într-o biserică (a precizat de mai multe ori “de stil vechi”) în 1987, când s-a şi spovedit pentru prima oară, la un “popă stilist”. (Observaţia 9: Mult mai interesant era să ne fi spus când a intrat M.Z. ultima dată într-o biserică autentică, fie ea şi de stil vechi. Să tot fie vreo 15-18 ani de atunci, dar era bine dacă ne dădea el cifra exactă) Pe parcursul prelegerii sale a criticat în termeni extrem de duri Biserica Ortodoxă Română, “oficială”, inclusiv folosirea calendarului nou, considerat “străin poporului român”. A mai lăudat “Mişcarea Noul Ierusalim” şi a declarat că asistăm la “clasicizarea fenomenului Pucioasa”, (Observaţia 10: Deşi s-a desprins treptat de pucioşi, Zidaru rămâne infectat cu virusul pucioşesc de negare vehementă a bisericii în care a fost botezat pe când era prunc, ignorând cu seninătate continuitatea ei apostolică. Acum, desprins de tutela sufocantă a liderilor pucioşi, M.Z. a ajuns ca el însuşi să anunţe “clasicizarea fenomenului Pucioasa” – ceea ce de fapt este cronica voalată a unei morţi anunţate a sectei) în timp ce pe un ecran se derulau imagini cu “operele” sale, precum si diverse filmuleţe “artistice”, între care unele în care erau jucate tot felul de scenete cu el şi soţia lui, Victoria. Printre aceste imagini, harta României pe care erau suprapuse cuvinte ca “Cer”, “Cuvântul lui Dumnezeu”, “Pucioasa”. (Observaţia 11: Deşi a ieşit de sub tutela liderilor pucioşi, M.Z. încă mai păstrează un respect paralizant faţă de predicile ingenioase ale Mihaelei, intitulate generic “Cuvântul lui Dumnezeu”. Este ca un copil îngheţat de frică atunci când vede varga cu care mama lui îl mai altoieşte din când în când. “Cuvântul” este varga cu care şi el a fost “altoit” de Mihaela de atâtea ori, şi tocmai de aceea el a rămas cu respectul pavlovian cuvenit faţă de această făcătură meşteşugită, chiar dacă respectul lui faţă de purtătoarea de vergi s-a transformat de mult în cea mai substanţială scârbă)

[mariamargareta]

227. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Victor Roncea (III)

Într-unul dintre filme apărea harta României, din scoarţă de copac, pusă pe un foc în interiorul unei alte hărţi a României. Imaginile aduceau perfect aminte observatorului avizat de “arta ICR” a “teroristului-vizual” Benedek Levente, care, folosindu-se şi el de conturul hărţii ţării a suprapus imagini obscene peste România. De altfel, “moderatorul”, “criticul” Erwin Kessler – care a apărat expoziţia anti-românească a lui Benedek Levente (Observaţia 12: V.R. demască fără menajamente rromânismul original al lui Erwin Kessler, care se foloseşte cu abilitate de efuziunile patriotice ale lui M.Z., artistul angoasat la propriu de focul apocaliptic care stă să vină, pentru a scoate castanele încinse în foc pe care le-au semănat alţi “rromâni” precum Benedek Levente, pe alte “vetre româneşti”, expoziţii-scandal de aiurea) într-o emisiune realizată de Realitatea TV şi care ar fi, conform Wikipedia, “un filosof român” bursier al Colegiului Noua Europă -, nu a pierdut prilejul să compare pozitiv lucrările lui Zugravu cu cele ale expoziţiei-scandal de la New York (poneiul cu zvastică, menora profanată, Fecioara Maria ironizată, etc). Pentru avizaţi este clar că după aceste mizerii ordinare, la care se adaugă expoziţia porno-satanistă din Germania, ICR a început o adevarată campanie de imagine prin introducerea unor noi manifestări, mai “clasice” – expoziţii ale lui Mircia Dumitrescu sau Vasile Celmare, etc -, pentru a arunca în faţa Comisiei de anchetă a Senatului o perdea de fum asupra direcţiilor reale, anti-româneşti.
Revenind la “reînnoirea naţională spiritual-religioasă” pe care vrea sa ne-o servească “avangardist” secta ICR, în timpul discuţiilor de ieri din impozantul si nemeritatul sediu din Aleea Alexandru s-a declarat chiar că “trecerea la Biserica Rusă ar fi cea mai mare dovadă de patriotism român”. (Observaţia 13: Este limpede că infestarea cu virusul schismei nu-şi găseşte cu uşurinţă soluţia curativă. Ba mai mult, tendinţele schismatice ale pucioşilor s-ar putea să se dovedească nevindecabile pentru totdeauna)
O reacţie normală a venit din partea criticului de artă Pavel Şuşara, care a declarat că nu poate fi de acord cu Zugravu, pe care l-a considerat drept un “Rasputin optzecist”, un produs de consum, (Observaţia 14: Iniţial , M.Z. n-a fost un produs de consum, dar a fost împins lent spre acest statut de către liderii pucioşi) care şi-a propus doar să şocheze (afirmaţie valabilă si pentru alţi “artişti” ICR – nota mea).
În timp ce s-a găsit, totuşi, o voce care să afirme că nu a găsit nimic ortodox în “operele” lui Zugravu, “teologul” Erwin Kessler şi-a permis să-l definească pe Zugravu drept “ultra-ortodox” în opoziţie cu credincioşii majoritari ai acestei ţări, catalogaţi drept “neo-ortodocşi”… (Observaţia 15: Gândirea kessleristă se dovedeşte a fi simplistă şi procustiană. E.K. se rezumă la a extrage din logosul lui M.Z. exclusiv propensiunea lui spre stilul religios cel vechi [pentru care artistul calendarist ar fi gata să sărute şi tureatca muscalului] plasându-l imediat în categoria “vechilor ortodocşi” – iar în traducere modernă, “ultra-ortodocşi”. Pentru creştinii majoritari nu le rămâne decât cealaltă alternativă, pe care E.K. le-o dăruieşte cu generozitate: “neo-”, sugerând probabil un fel de contaminare incurabilă cu boala secolului)
Aşa că, fraţilor, deşi îşi închipuie că-şi poate spăla imaginea, gaşca neo-kominternistă creată de Brucan, Tismăneanu-Patapievici-Pleşu-Liiceanu-Dinescu & Coop – GDS-noul PCR, Secta ICR – nu reuşeste decât să se adâncească din ce în ce mai mult în mlaştina rece a celui mai întunecat iad pamântean.
Într-adevăr, Părintele Nicolae de la Rohia a definit perfect scopurile acestor adepţi ai cultului lui Mamona, cu toate măştile lor: „Demonismul face şi el progrese, doar n-o să stea el singur în afara evoluţiei: înainte victima era torturată şi omorâtă. Acum i se ia şi duhul, să rămână – spiritualiceşte – jupuită de vie“.(Observaţia 16: Lucrând după principiul “o mână spală pe alta, şi amândouă, obrazul”, sectele politice şi cele religioase găsesc un punct de confluenţă comun: diabolizarea programatică a acestui popor necăjit, căruia i se servesc acadele otrăvite cu denumiri aburitoare: rromânism, ultra-orthodoxism, pucioşism şi neo-kesslerism, pentru a-l ameţi bine, ca să nu ţipe atunci când va fi jupuit de viu)

[mariamargareta]

228. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Dobre (I)

Pe situl “adevărul.ro” (Adevărul de Târgovişte) a apărut pe 18 iunie a.c. un articol intitulat Timp liber: „Noul Ierusalim”, cetatea sfântă din Glodeni Vale avându-l ca autor pe Liviu Dobre.

Reproducem în continuare acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestei analize:


Comunitatea creştină de la biserica din localitatea dâmboviţeană funcţionează după reguli proprii. Dincolo de porţile impunătoare din lemn masiv, călugării şi maicile sculptează, pictează şi fac rugăciuni pentru binele omenirii.

În Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată (Observaţia 1.: Credincioşii pucioşi sunt ei creştini, dar numai ortodocşi nu mai sunt – deşi au fost cândva, prin anii ’60 ai secolului trecut. Nici călugări şi nici maici nu sunt şi n-au fost vreodată, deci beneficiază în mod fraudulos de aceste apelative. Niciun “călugăr” pucios nu a fost tuns vreodată în monahism, niciunul nu face ascultare de episcopul locului, niciunul nu se îmbracă în haină călugărească, niciunul nu s-a învrednicit a fi numit stareţ ca să-i păstorească pe semenii săi. În schimb, “mănăstirea” de la Pucioasa nu este numai de călugări, ci este mixtă, ceea ce este cel puţin o ciudăţenie în lumea ortodoxă. Şi cum de n-a observat L.D. atâta lucru, ca să intre pe loc la bănuieli? El nu vede că e mănăstire mixtă, dar o vede că e “izolată”. Ortodoxia poate admite, eventual, izolarea celor care duc cu binecuvântare viaţă pustnicească, dar în nici un caz nu admite schisma, care este cu totul altceva. Or, la Pucioasa este vorba de o mişcare creştină eretică şi schismatică, autointitulată “Noul Ierusalim”, nerecunoscută ca atare de niciuna dintre Bisericile Ortodoxe Autocefale, deci este desprinsă de Ortodoxie), care trăiesc la biserica “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea.
“Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. La "Noul Ierusalim" există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte. (Observaţia 2.: Faptul că episcopul locului denotă o răbdare apostolică şi o disponibilitate spre dialog cu pucioşii nu trebuie interpretat în mod automat ca o slăbiciune, sau ca o legitimare tacită a sectei, ci mai degrabă ca un demers înţelept. Pucioşii au rămas mereu nişte răzvrătiţi îngâmfaţi, care au preferat neascultarea canonică de chiriarhul locului, în loc să experimenteze umilinţa pe care o propovăduiesc cu atâta patos în scrierile lor apocrife. Scopul acestei atitudini irenice a chiriarhului este cu totul altul: acela de a da posibilitate pucioşilor rătăciţi şi celor înşelaţi de ei să se întoarcă în sânul bisericii în care au fost botezaţi: Biserica Ortodoxă Română. Dar care e poziţia liderilor pucioşi faţă de această mână întinsă din partea Bisericii Mame? Ei promovează un dialog al surzilor, fiind intransigenţi şi refractari la orice propunere care li s-a făcut de-a lungul vremii, şi li se mai face încă, de a renunţa la trufia neoprotestantă de a se considera ei singurii mântuiţi, aleşi şi predestinaţi să-i mântuiască şi pe alţii [mai precis, toată omenirea de pe glob!!], de a respecta învăţătura ortodoxă tradiţională şi ascultarea canonică, renunţând definitiv la evangheliile lor apocrife)

Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii”


Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm. (Observaţia 3.: Dacă ar fi observat Liviu Dobre câte telefoane mobile au pucioşii şi câte maşini Peugeot, atunci nu s-ar fi lăsat atât de uşor minţit şi ar fi înţeles că altul trebuie să fie adevăratul motiv al pucioşilor, pentru care ei evită să fie traşi în poză. Liderii pucioşi sunt obsedaţi de ideea de a rămâne cât mai mult în anonimat, pe de o parte, pentru a putea să-i dirijeze mai bine din umbră pe supuşii lor, fără riscul de a fi atacaţi direct de ziarişti incomozi care analizează fiecare amănunt şi despică firul în patru. Pe de altă parte, ei au concepţia bolnăvicioasă că pozele lor ar putea fi folosite de presupuşii lor rivali, ca să li se facă blesteme şi farmece, şi în felul acesta să-şi piardă puterea ocultă de care – cred ei – dispun)

În schimb, au fost de accord să stea de vorbă cu noi. (Observaţia 4.: Ceea ce i se pare lui Liviu Dobre a fi o concesie, este de fapt un interes bine calculat. Pucioşii pot astfel să-şi facă singuri reclamă, aşa cum vor, spunându-i ziaristului tot soiul de lucruri neverificabile, dar aparent credibile)

“Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. (Observaţia 5.: Nu devoţiunea faţă de Dumnezeu li se contestă pucioşilor, ci modul eretic şi schismatic în care ei o practică. În ce priveşte normalitatea, ce folos că o comunitate întreagă e alcătuită din oameni normali, dacă ei sunt conduşi haotic şi discreţionar de 1-2 lideri dezaxaţi, “despoţi luminaţi”, dar cu probleme psihice notorii în antecedente)

S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia. (Observaţia 6.: Şi lupul îşi schimbă părul, odată cu anotimpurile)

[mariamargareta]

228. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Dobre (II)

Trăiesc sănătos


Sunt imuni la tot ceea ce este nou în societate. (Observaţia 7.: Exceptând telefoanele mobile, calculatoarele personale, maşinile Peugeot scumpe, cositoarele mecanice, “drujbele”, gaterele, încălzirea în pardoseală, purificatoarele de aer, curele prelungite cu Dioptron, electricitatea şi gazul metan, ei folosesc într-adevăr puţurile din curte în loc de apă curentă şi puţul absorbant în loc de canalizare)

Sunt vegetarieni, iar toate preparatele sunt făcute de către aceştia şi nu cumpărate. (Observaţia 8.: Exceptând untdelemnul, făina, cartofii, fasolea, broccoli, avocado şi portocalele, care se cumpără de pe piaţa liberă)

Nu folosesc televizorul (Observaţia 9.: Decât foarte rar; ultima dată l-au folosit ca să facă o vizionare colectivă a filmului “Ostrov”) şi renunţă la adoptarea unui stil de viaţă cât mai comod. (Observaţia 10.: Exceptând maşinile de lux Peugeot, telefoanele mobile, etc...)
Nu au nevoie de bani (Observaţia 11.: Nu au nevoie, dar se folosesc de ei din plin) şi nici de alte bunuri (Observaţia 12.: Exceptând cele pe care le-am enumerat deja, şi care nu sunt decât o parte), au acolo tot ce le trebuie.

“Noi n-avem nevoie de alimente (Observaţia 13.: Ca şi când ar trăi cu aer) sau de bani, dacă cineva doreşte să ne ajute poate cumpăra icoanele noastre. (Observaţia 14.: Icoane care se cumpără pe bani grei, deşi ei zic că n-au nevoie de bani. N-au nevoie nu pentru că n-ar avea nevoie, ci pentru că sunt sponsorizaţi din greu de unii simpatizanţi mai săraci cu duhul – cum ar fi V.P., care le varsă lunar câteva mii bune de lei, adică o bună parte din ceea ce fură el de la cazinourile unde este angajat ca superintendent, în speranţa că făcându-I parte lui Dumnezeu din ce a furat el, Acesta o să-i mai ierte şi lui din păcate, inclusiv încălcarea poruncii a opta) Degeaba mergeţi la mănăstiri să daţi bani (Observaţia 15.: Altfel spus, nu mai daţi bani la mănăstiri ca să vă puneţi bine cu Dumnezeu, veniţi la noi, la Pucioasa, şi cumpăraţi icoanele noastre făcătoare de minuni) şi credeţi că e ca într-o bancă şi aveţi ceva asigurat, pentru că nu este aşa. Dacă nu-ţi îmbunătăţeşti viaţa, dacă nu devii mai bun, nu reuşeşti să te apropii de Dumnezeu şi rugăciunile plătite nu ajung la El”, spune o maică (Observaţia 16.: Nici “maicile” de la Pucioasa nu sunt călugăriţe adevărate, ci sunt nişte false maici. Niciuna nu are tundere în monahism, exceptând 3-4 maici autentice, dar care stau la Târgovişte, nu la Pucioasa. Pucioşii s-au obişnuit atât de mult cu propriile lor fraude, încât nici nu le mai sesizează, aşa că atunci când mint, mint fără să clipească) în vârstă de 27 de ani.

Creştinii de la “Noul Ierusalim” sunt oameni primitori, sociabili şi îi tratează cu ospitalitate pe cei ce îi vizitează. Turiştii au ce vedea acolo, biserica având un stil unic, aparte, diferit de restul bisericilor din ţară. (Observaţia 17.: Turiştii nu pot vedea biserica decât de dincolo de porţile care o străjuiesc. Concepţia pucioşilor este că cei veniţi din exterior sunt atât de păcătoşi, încât nu au voie să intre în această biserică. De altfel, chiar dintre pucioşi, doar un procentaj extrem de mic au acest drept: numai liderii lor şi câţiva sfetnici de nădejde de-ai acestora) “Sunt artişti, sculptează foarte frumos în lemn. Chiar dacă convingerile lor religioase sunt uneori exagerate, (Observaţia 18.: Folosirea cuvântului “uneori” este improprie. Pucioşii nu renunţă niciodată la “exagerările” lor – în fapt, este vorba de nişte erezii – căci sunt deosebit de consecvenţi în încăpăţânarea lor. De asemenea, liderii pucioşi au grijă să-i alimenteze zilnic cu îndoctrinări specifice, ca nu cumva să le slăbească zelul, care ajunge la unii să se apropie de fanatism) aceştia sunt creştini adevăraţi”, spune Maria Stan, o enoriaşă care a avut ocazia să-i cunoască.

Citat: “Am fost acolo şi am văzut biserica. (Observaţia 19.: Când vezi o biserică doar pe dinafară, printre crăpăturile porţilor ferecate, este incorect să spui la modul general “am văzut biserica”) M-au fascinat porţile imense de la intrare, care ascund tot ce se află în curte, dar şi cupola bisericii, construită în scări. Este o construcţie ce merită văzută măcar o dată”, spune Oana Despa, o tânără de 18 ani.

Concluzii: Ca şi alţi ziarişti ( Cristian Tabără, de exemplu) Liviu Dobre pleacă de la premisa că cei cercetaţi de el la Pucioasa spun numai şi numai adevărul. El ia de bun tot ce i se “serveşte” la Pucioasa, fără a bănui măcar că lucrurile stau cu totul diferit decât apar ele la prima vedere. O minimă precauţie ar fi trebuit să-l determine la o cercetare mai atentă, nu doar să se rezume la păreri ale unor vizitatori ocazionali sau de la distanţă, în completare la descrierea interesată pe care pucioşii şi-au făcut-o lor înşile.
Şi, nu lipsit de importanţă ar fi şi următorul aspect: ce argumente a adus în text autorul, care să justifice folosirea uşuratică în titlu a sintagmei “cetate sfântă”?

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

228. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Dobre

Pe situl “adevărul.ro” (Adevărul de Târgovişte) a apărut pe 18 iunie a.c. un articol intitulat Timp liber: „Noul Ierusalim”, cetatea sfântă din Glodeni Vale avându-l ca autor pe Liviu Dobre.

Reproducem în continuare acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţinînd autoarei le-am șters ca să nu fiu contaminat cu minciuni și răutăți când voi citi:

Comunitatea creştină de la biserica din localitatea dâmboviţeană funcţionează după reguli proprii. Dincolo de porţile impunătoare din lemn masiv, călugării şi maicile sculptează, pictează şi fac rugăciuni pentru binele omenirii.

În Glodeni Vale există o comunitate de creştini ortodoxi izolată, care trăiesc la biserica “Noul Ierusalim”, aşa cum au denumit-o, şi care au modul lor propriu de a-şi manifesta religiozitatea.
“Biserica noastră se află în dialog cu cei de acolo, pentru ca modaliteatea lor de exprimare a credinţei să fie integrată cât mai fidel canonicităţii tradiţiei spiritual răsăritene. La "Noul Ierusalim" există şi un atelier realizat de soţii Zidaru, cunoscuţi artişti plastici”, a declarat pentru Adevărul de Seară Marian Puiescu, purtător de cuvânt al Arhiepiscopiei Târgovişte.

Puteţi vizita “casa întâlnirii” sau “grădina întâlnirii”

Grădina acestei biserici este un spaţiu impunător, prin porţile de lemn ce acoperă aproape în totalitate ceea ce se află dincolo de ele. Adepţii acestui stil de viaţă se ocupă cu diverse îndeletniciri precum pictura şi sculptura, dar şi redactarea unei reviste lunare şi chiar a unei cărţi. Complexul creştin este format din “căsuţa din deal”, locul unde îşi petrec cea mai mare parte din timp, “casa întâlnirii”, “grădina întâlnirii”, cu amfiteatru de festivităţi cultural-creştine, “cortul întâlnirii” şi zece fântâni. Tocmai pentru că nu vor să aibă de-a face cu lucrurile moderne, nu ne-au permis să îi pozăm. În schimb, au fost de accord să stea de vorbă cu noi.
“Ştim că oamenii de aici au o părere greşită despre noi, însă cu timpul unii dintre ei au înţeles că suntem şi noi oameni normali, devotaţi lui Dumnezeu. S-au mai schimbat şi ei”, mărturisesc aceştia.

Trăiesc sănătos

Sunt imuni la tot ceea ce este nou în societate.
Sunt vegetarieni, iar toate preparatele sunt făcute de către aceştia şi nu cumpărate. Nu folosesc televizorul şi renunţă la adoptarea unui stil de viaţă cât mai comod. Nu au nevoie de bani şi nici de alte bunuri, au acolo tot ce le trebuie.

“Noi n-avem nevoie de alimente sau de bani, dacă cineva doreşte să ne ajute poate cumpăra icoanele noastre. Degeaba mergeţi la mănăstiri să daţi bani şi credeţi că e ca într-o bancă şi aveţi ceva asigurat, pentru că nu este aşa. Dacă nu-ţi îmbunătăţeşti viaţa, dacă nu devii mai bun, nu reuşeşti să te apropii de Dumnezeu şi rugăciunile plătite nu ajung la El”, spune o maică în vârstă de 27 de ani.

Creştinii de la “Noul Ierusalim” sunt oameni primitori, sociabili şi îi tratează cu ospitalitate pe cei ce îi vizitează. Turiştii au ce vedea acolo, biserica având un stil unic, aparte, diferit de restul bisericilor din ţară. “Sunt artişti, sculptează foarte frumos în lemn. Chiar dacă convingerile lor religioase sunt uneori exagerate, aceştia sunt creştini adevăraţi”, spune Maria Stan, o enoriaşă care a avut ocazia să-i cunoască.

Citat: “Am fost acolo şi am văzut biserica. M-au fascinat porţile imense de la intrare, care ascund tot ce se află în curte, dar şi cupola bisericii, construită în scări. Este o construcţie ce merită văzută măcar o dată”, spune Oana Despa, o tânără de 18 ani.

Deci am șters porcii de slănină din text ca să nu alunece mintea mea în noroi de tină și m-am cam și săturat să-mi tot deschidă ele mie ochii mei și să mă învețe ele pe mine prostul satului cum anume trebuie musai eu ca să pricep... veziDoamne așa după cum le cântă lor nenia ca de frică să cred și eu în ceea ce-mi ghicește tanti grijania în zaț de cafia neagră... că altfel mă dau ei pe mâna lui ispisisikaa eliberată din lesă și pe mâna ciocului eretelui ce șade pe umărul drept a lui nenia... ca să mă scoată înaintea clasei sau să-mi puie poza pe site la panoul de onoare pootoareoare cum au făcut cu guvernul și cu cei care l-au votat ca să nu cadă.

Nici n-am cutezat să-ți citesc observațiile și concluziile căci sunt sigur că iar s-a săvârșit din minteres autosuicid moral și autobârfă publică pentru aplauze și medalii și premii în bani sperați ce or să vie de la nenia și pretenii lui de cârcârciumă. Dar nu te condamn ci n-ai decât să te autocrezi, tot ceea ce debitezi... criticând sau analizând.

Poftă bună și să-ți fie de bine. Dar eu nu servesc ca să nu mi se aplece de la bilă sau de la ficat sau de la fiară sau să nu mă apuce ceva. Știi dumneata ce și cine și care fiară... aia roșie.

[vsovivi]

Și tuturor credincioșilor în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, le dedic această frumoasă învățătură... iar dacă a căzut careva atunci să cânte cu mine... așa așa.

[mariamargareta]

229. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Liviu Ioan Stoiciu (I)

Pe situl personal, Liviu Ioan Stoiciu a postat în data de 28 aprilie a.c. un articol intitulat „Am căzut în cealaltă extremă, România e buricul pământului. Probă de misticism”
Reproducem în continuare acest articol, în care se fac referiri şi la fenomenul „Noul Ierusalim” de la Pucioasa, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţin autoarei analizei de faţă.


Miercuri, 28 aprilie 2010. Îmi pierd răbdarea. Am început să cădem în cealaltă extremă – a binelui cu orice preţ, a faptului că România e ocolită de Apocalipsa din 2012! Şi că România nu va avea de suferit cine ştie ce de pe urma marelui cutremur anunţat din acest an, să stăm liniştiţi… (Observaţia 1. Pucioşii, ca şi dogarii de altfel, „proorociseră” că marele cutremur va avea loc încă din data de 1 mai 2009, sau pe-aproape. Comentarii pe această temă au apărut în postările 107. Vine sfârşitul lumii! [ http://noul-ierusalim.info/?p=640 ] şi 110. Încă n-am scăpat de Marele Cutremur [ http://noul-ierusalim.info/?p=659 ]) Românii şi-au amintit de un vizionar indian care a trăit la începutul secolului trecut şi care ne-a asigurat că România va fi raiul pe pământ. (Observaţia 2. Pucioşii, nu numai că l-au pastişat pe Sundar Singh, propovăduind şi ei raiul pe pământ în România, dar pretind că l-au şi împlinit la ei, la Pucioasa, şi vor să-l exporte acum în toată lumea largă ) Las la o parte faptul că România, după această viziune, n-a avut parte decât de dezastrul cutremurului din 1940, de dictatura neagră a lui Carol II, de războiul mondial (în care am avut statut de înfrânţi) şi de ocupaţie, de totalitarism roşu şi de alt dictator, Ceauşescu, iar în 1977 de alt cutremur devastator – şi că numai aşa nu poate să arate raiul pe pământ, ca în România. Dar toţi speră că vizionarul indian s-a referit, la începutul secolului XX, la o Românie a acestui secol, XXI, aflat în faţa Apocalipsei. Totuşi, cine n-are proprietatea cuvintelor? Să mai pun la socoteală că după 20 de ani de postcomunism românii primesc salarii exclusiv din împrumuturi, statul român fiind dator vândut? Ce poate fi mai nesigur şi mai trist, decât la români? Şi că raiul pe pământul român nu poate să însemneze sărăcie, corupţie, mizerie, cât încape? (Observaţia 3. Şi totuşi, pucioşii propovăduiesc sărăcia lucie şi renunţarea de bunăvoie la orice brumă de agoniseală pentru traiul bun pe pământ – vezi articolul 225. Liderii pucioşi propovăduiesc sărăcia poporului român [ http://noul-ierusalim.info/?p=1682 ] ) Fiindcă în principal de ele a avut parte românul de rând de când a aflat că România e raiul pe pământ de la vizionarul indian. Dar poate de aici înainte, poate chiar începând cu acest an, totul se va aranja. Conform vizionarului indian: “Romania va trece prin mai multe faze de transformari fundamentale, devenind, in cele din urma, gratie spiritualizarii ei exemplare, un veritabil focar spiritual, ce va putea fi comparat cu miticul Nou Cannan, iar Bucurestiul se va transforma intr-un centru esential al acestui foc. Capitala, polul spiritual al planetei, va fi aproape in intregime reconstruita, ramanand in cele din urma o aranjare de constructii, in forma inelara, avand 7 kilometri in diametru si va fi considerata de toate popoarele drept un veritabil Nou Ierusalim pamantesc”, se arata in profetiile lui Sundar Singh. (Observaţia 4. În fine, o deosebire esenţială: pucioşii pretind că Noul Ierusalim pământesc a fost deja zidit la Pucioasa, la un diametru mult mai mic:15-20 de metri cel mult ) Dacă aveţi răbdare, vă invit să citiţi toată profeţia evanghelistului creştin indian Sundar Singh despre sfârşitul lumii, daţi click pe Profetiile Lui Sundar Singh. Mintea mea refuză să se concentreze la aceste profeţii, mai exact se blochează: de ce ar fi românii acum „poporul ales” (conform profeţiilor acestui indian), după ce până acum evreii se considerau „popor ales”? (Observaţia 5. Ajunşi la această sintagmă – „poporul ales” – nu putem să nu reamintim aici că pucioşii se declară a fi doar ei „poporul ales”, adică „noul Israel”, care a zidit „Noul Ierusalim”, în „noul Canaan”, şi în noul Eden” care este Rromânia, ţărişoara noastră, ca să realizăm că alienarea pseudo-mesianică a fost adusă la paroxism ) Mărturisesc, citind numai citatul reprodus aici, mă sperie ideea că Bucureştiul ar putea fi reconstruit în totalitate – asta ar putea să însemneze că va fi pus la pământ de marele cutremur anunţat pentru acest an (alt vizionar crede că va avea loc mai spre toamnă). E normal să credem în steaua noastră ca naţiune, dar chiar într-atât?

Pe de altă parte, în România marele cutremur anunţat va avea părţile lui bune, ne asigură vizionara Carmen Harra (fostă cântăreaţă de muzică uşoară, care şi-a descoperit noua vocaţie în SUA): Va spun clar ca in 2010 va fi un cutremur si in Romania! Va fi un cutremur care va fi mult mai mare decat cel din 1977, desi nu vor fi mai multi morti si raniti ca atunci, de asta va asigur. Asta este partea buna a lucrurilor: ca, desi va avea o mare magnitudine, nu vor fi la fel de multi morti si raniti. Cutremurul nu va fi chiar acum, ci candva la sfarsitul verii acesteia, spre toamna. Să dea Dumnezeu să aibă dreptate, să fie un fleac tot acest mare cutremur, dar nu vi se pare că e prea de tot? Am căzut în misticism, România e ocrotită de Dumnezeu, e Grădina Maicii Domnului (a spus-o chiar Papa Ioan Paul al II-lea la Bucureşti, nu?), aici va fi Noul Ierusalim. (Observaţia 6. Dar chiar şi este! Poate cineva să ignore existenţa Noului Ierusalim de la Pucioasa? Problema este că nu e singurul Nou Ierusalim de pe pământ, căci sunt mai multe, deci se impune imperios o selecţie, pentru a vedea dacă vreunul dintre ele se apropie măcar la dimensiuni – dacă nu şi la aspiraţii – cu cel proorocit în cartea Apocalipsei ) De altfel, iau seama acum, datorită acestui profet s-a ridicat lângă Pucioasa Noul Ierusalim (pus la cale de doi artişti plastici plini de har, Zidaru). (Observaţia 7. Ca şi alţi comentatori, L.I.S. este şi el tributar unei dezinformări bine orchestrate de către liderii pucioşi. Nu Zidarii au pus la cale zidirea Noului Ierusalim de la Pucioasa, ci „proorocii” pucioşi care au statut de lideri actuali. Zidarii au venit doar cu ceva idei referitoare la arhitectura locaşului şi –mai important – au venit cu contribuţii financiare substanţiale, care au permis zidirea propriu-zisă ) E un loc fascinant acest loc de rugăciune de lângă Pucioasa, de la Glodeni, „al unor sectanţi isteţi” (la care ortodocşii se tem să meargă să se închine). (Observaţia 8. Chiar dacă ar merge, ortodocşii tot n-ar fi primiţi, căci pucioşii se cred proprietarii exclusivi ai „sfintei sfintelor”. Este forma subtilă prin care L.I.S. sugerează că pucioşii au derapat de la ortodoxie, adică sunt de-a dretul sectari) Citiţi, dacă aveţi timp şi http://j-lorber.com/Romania/profetii/profetii.html (aveţi de ales între Profeţiile lui Sundar Singh, Profeţiile de la Fatima sau Apocalipsa lui Ioan sau Profeţiile de la Mănăstirea Noul Ierusalim de la Pucioasa, le deschideţi pe rând, dând click pe titluri). Fotografiile din această pagină de jurnal online sunt făcute la Noul Iersualim din Glodeni-Pucioasa. Tematica se complică, e magică. Vă invit să vedeţi şi un film video de la faţa locului (realizat de un teolog), (Observaţia 9. Este vorba de filmuleţul lui Cristi Tabără, despre pucioşi. L.I.S. nu a descoperit , se pare, versiunea subtitrată a filmului, prezentată în articolul 89.Radiografia unei secte - Noul Ierusalim de la Pucioasa [http://www.noul-ierusalim.info/public/nip.mpg], în care se dezvăluie şi unele aspecte ceva mai incomode) daţi click pe http://video.google.com/videoplay?do...9667060485078#

În prealabil postat de vsovivi

Și tuturor credincioșilor în Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu, le dedic această frumoasă învățătură... iar dacă a căzut careva atunci să cânte cu mine... așa așa.

ba ovi eu te slut,nu te-am mai vazut demult.ba tot mare tare si frumos esti,tot te lovesc astia si tu esti tot in picioare bravo tie ba tu ai coiful lui menumorut daia esti tare,astia tot iti dau in freza si tu nu ii auzi deloc.

[vsovivi]

În prealabil postat de trifiacob

ba ovi eu te slut,nu te-am mai vazut demult.ba tot mare tare si frumos esti,tot te lovesc astia si tu esti tot in picioare bravo tie ba tu ai coiful lui menumorut daia esti tare,astia tot iti dau in freza si tu nu ii auzi deloc.

Păi ''Nu vreau să hulesc, încerc numai să rămân cu capul pe umeri.'' spunea acest Liviu Ioan Stoiciu, iar MM bagă la înaintare mereu argumentul ăla uns cu slănină plină de pootoariaoariaoaria încăpâţâţânată ca să mă zăpăpăcească să cred că Liviu ar fi contra la Noul Ierusalim şi apoi iar să-i credem noi musai pe aristocraţii ei stiinţifici, hulitori, afacerişti şi lacomi... care se închină mereu păcatelor lui nenia ca să ne asemănăm cu ei pentru cafiaua neagră a lui tanti grijania... că cică ne ghiceşte de bine în zaţ... şi noi să punem botul musai la tot ce a ascuns ispisisikaa în nisip de frica eretelui de pe umărul drept al lui nenia... că vria, vria, vria ceva... de la mine ca să mă facă mare.

Deci dragul meu, te salut şi eu cu drag şi smerenie deşi habar n-am cine eşti, că doar şti că-s păcătos şi uituc dar aceştia care nu cred în Cuvântul lui Dumnezeu nu în mine dau ei mereu ci în propriile lor credinţe, se surpă pe ei înşişi, sufletul lor şi-l pierd, mintea lor li se risipeşte şi se împrăştie inima lor, viaţa le devine pustie, iar eu am tot încercat iată în zadar să-i opresc, că nu li s-a dat de sus să creadă şi ei, ca să nu mai hulească... deci nu-i condamn ci îi plâng, fiindcă i-a înghiţit luţifer... i-a înghiţit necredinţa şi vor orbi treptat căci despărţirea de Domnul te duce la lipsa iubirii curate... şi vrând nevrând se vor umple de hulă... adică nemulţumire, îngâmfare şi răzbunare din pismă pentru lăcomie căzând în deznădejde, disperare, dezbinare şi dezmăţ.

Spune tu ce să le mai spun? Că în inima lor nu s-a schimbat nimic, ci iată cum colega mea duşmancă MM repetă aceleaşi argumente unse cu slănină până în pânzele albe sperând ea că repetarea minciunii va fi socotită de cineva Adevăr... Păi doar fricoşii vor fi pavlovizaţi prin minciună iar unii practică autopavlovizarea... iar curajoşii nu se lasă păcăliţi cu bomboane şi flatări ci ei vor cunoaşte Dreptatea căci nu se vor teme ca să-şi recunoască vina şi păcatele şi nu vor fugi de frica mustrării spre îndreptare şi nu-şi vor ascunde capul în nisisip ci vor căuta şi vor găsi răspunsul mult dorit căci vor călători cu întrebarea până la sfârşit...

Deci nu trebuie să mă lauzi pe mine că eu sigur n-am nici un merit ci... de sus se dau cele bune celor care se străduie să le ia... iar eu nici măcar nu m-am străduit să rabd ceva şi iată Domnul mi le-a dat cu carul nu numai cu paharul... pentru că are milă mai multă de cei proşti aşa ca mine... de nevrednici... de neînţelepţi...

Dar eu nu pricep de ce sunt unii atât de înverşunaţi împotriva Cuvântului lui Dumnezeu? Să aibă ei ceva păcate atât de grele încât cred că nu mai au întoarcere? Sau pur şi simplu nu vor să mai creadă căci s-au săturat... Păi sigur că da, căci dacă ei s-ar încumeta să creadă, atunci credinţa lor cere o viaţă conform cu ea, şi ei vor probabil să se distreze în gLume la nesfârşit deci n-au nevoie de Credinţă... Păi cine nu le dă lor libertatea asta? N-au decât să facă ce poftesc, dar pentru ce nu încap ei unii de alţii? Nu ştiu, probabil e duhul minciunii măririi de sine care-i bântuie şi nu-i lasă spre umilinţă ci le insuflă se voiască mereu un soi de răzbunare hulitoare... le place mai mult cruma duhovnicească şi funcţia de călău simpatic şi fascinant ca vătaf pe domeniul lui nenia decât cea de măgăruş tăcut sub povară... deci precis nu vor să mai asculte... dar e treaba lor că eu nu vreau să asculte ei ci aş vrea să pot să ascult eu însumi... că mântuirea mea o caut şi nu supunerea lor sau a altora...

Deci dragul meu, te salut şi sper să te văd mai sus decât mine căci habar n-am cine eşti dar cu siguranţă eşti mai înţelept ca şi mine, eu marele păcătos mirean din poBor, tânărul moşul putregaiul mânca v-ar raiul.

[mariamargareta]

230. “Fenomenul PUCIOASA” văzut de ziaristul Ion Zubaşcu (I)

La adresa de net http://www.observatorcultural.ro/Fum...s_details.html a apărut un articol în care poetul şi ziaristul Ion Zubaşcu ia apărarea pucioşilor, convins fiind că aceştia fac parte dintr-o listă mai largă de ţinte false ale “serviciilor” oculte, succesoare ale defunctei Securităţi, care vizează prin diversiuni meşteşugite consolidarea puterii stăpânilor lor, pe care îi slujesc cu orice preţ, chiar cu riscul destabilizării României. În viziunea lui I.Z., aceste ţinte false se numesc pe rând “teroriştii revoluţiei” , Gregorian Bivolaru, “minerii care au venit să planteze flori în Piaţa Universităţii”, „ungurii care vor sa ocupe Ardealul“, “apocalipsa Noului Ierusalim”, „puciul de la Patriarhie“, “invazia Martorilor lui Iehova“ şi “doctorul Niculescu, care ucide bolnavii de cancer cu otravă pentru gândacii de bucătărie” , iar manevrele ţesute în jurul acestor personaje sunt, nici mai mult, nici mai puţin, paşi oculţi către o nouă dictatură.

Alături de Bivolaru şi de doctorul Niculescu îşi găsesc aşadar şi liderii sectanţi de la Pucioasa un locşor răsărit în panoplia “ţintelor” luate pe nedrept în vizor de “noii securişti” ai României, motiv pentru care I.Z. le plânge pucioşilor pe umăr, impresionat la culme de “uriaşele nedreptăţi” cărora le-au căzut şi ei victime.

Nu este niciun secret că I.Z. a fost unul dintre invitaţii de onoare ai pucioşilor la câteva “Festivale ale Ortodoxiei Româneşti”, organizate în “Grădina Întâlnirii” de la Glodeni, unde Zubaşcu a putut să se desfăşoare “artistic” pe scenă, fie recitând poezii proprii, fie cântând din producţiile folk maramureşene. Ulterior, Ion Zubaşcu şi-a exprimat gratitudinea faţă de pucioşi prin ample articole laudative publicate în suplimentul literar Aldine al ziarului România Liberă.

Reproducem în continuare secvenţe din acest articol, cu precizarea că observaţiile din paranteze aparţin autoarei acestei analize:

„Fumigena“ Gregorian Bivolaru, doar o secventa dintr-o lunga serie de diversiuni puse la cale de „servicii“ in momentele dificile ale puterii politice

Autor: Ion ZUBAŞCU

Modelul tuturor diversiunilor cu rezonanta nationala, in Romania celor 14 ani de domnie a cuplului Iliescu-Teoctist, este – fara indoiala – atacul „teroristilor“ din decembrie 1989, descrisi ca fiind tipi atletici, inarmati pina in dinti, drogati si care „trag din orice pozitie“. Psihoza aceasta a „teroristilor“ niciodata prinsi sau dovediti, completata cu aratarea obsesiva la tv a unor aparate rudimentare, despre care se spunea cu spaima ba ca sint bombe care vor arunca Televiziunea in aer, ba ca sint masini de fabricat dolari (in casa lui Ion Ratiu, devastata de „mineri“), a fost intretinuta cu consecventa pe parcursul celor 14 ani de fragila democratie, conform scenariului verificat de-a lungul timpului, din preistorie pina azi, ca un dusman pare cu atit mai amenintator cu cit este descris in termeni cit mai nebulosi, putindu-i-se astfel atribui cele mai infricosatoare actiuni, care vizeaza – desigur – destabilizarea nucleului identitar de credinte si mentalitati, unanim acceptate de bunul-simt traditional.

[...]


Primejdia „ungurilor care vor sa ocupe Ardealul“

O diversiune indelung intretinuta, in special de partide si miscari ultranationaliste, extremiste, a fost aceea a „ungurilor care vor sa ocupe Ardealul“.
[...]

Apocalipsa „Noului Ierusalim“

Pe masura ce societatea romaneasca postdecembrista se mai inchega in structuri cu minima stabilitate, agramatii diversiunii au parasit treptat zona politica si nationalista (razboaiele de purificare etnica din fosta Iugoslavie si interventia americana i-au indepartat definitiv de acest debuseu al deriziunii) si s-au indreptat spre culoarul vast si profitabil al credintelor si mentalitatilor adinc inradacinate. O data cu descoperirea acestui teritoriu, prin anii ’93-’94, urmatoarele diversiuni de anvergura nationala se vor face zgindarind aceste „straturi geologice“ ale nebuloasei psihismului colectiv. Intre acestea, Manastirea „Noul Ierusalim“ a dobindit o spectaculoasa, dar la fel de trecatoare notorietate publica.(Observaţia 1.: Aşa-zisa “mănăstire Noul Ierusalim” este o organizaţie religioasă frauduloasă. În realitate, titulatura de “mănăstire” este un fals răsunător, căci vieţuitorii “mănăstirii Noul Ierusalim” nu sunt călugări, nu au tundere în monahism, nu respectă canoanele, nu fac ascultare de chiriarhul locului, nu se îmbracă niciodată în straie monahale, nu au o conducere locală a cărei autoritate o reprezintă stareţul, şi, mai ales, au o organizare mixtă, nemaiîntâlnită nicăieri în monahismul creştin. Cât priveşte “notorietatea publică”, ea nu a fost lansată de oarecari ziarişti curioşi, dornici de a face senzaţie cu subiecte insolite şi incitante, ci este rezultatul unei opţiuni deliberate a liderilor pucioşi de a ieşi la rampă şi a-şi face publicitate, cu scopul de a racola prozeliţi şi, mai ales, susţinători financiari devotaţi. După ce toată lumea s-a lămurit că spectaculoasele “proorocii” ale pucioşilor sunt nişte banale fumigene sectare, bazate pe exagerări şi insinuări mincinoase, evident că interesul tuturor faţă de pucioşi a scăzut dramatic)