Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[ionut12]

Dac ar ai fi inca 10 in iasi
inca cel putin 20 ca el in romania sar mai aduna mai multi cresti
pacat ca nu mai sunt ca el
pe multi preoti iar cerata maiales ca si ei au ajuns sa fie cu lumea
vai de noi
bine ca esxista maica domului si toti sfintii ca altfel ce ar fi

nu e vorba draga prietene de nici o inchipuire,iar de sminteala ce sa mai zic(din partea cui?),sunt lucruri reale care s-au petrecut,se petrec si se vor mai petrece,cat despre canonizare nu-ti fa probleme,va veni si ea sunt sigur si nu e chiar asa importanta ca aceea din suflet care e nemuritor,se pare ca Sfintii sunt cateodata incomozi chiar si pt.BOR,dar sa-L lasam pe Bunul Dumnezeu sa oranduiasca lucrurile cand crede si asa cum crede El de cuviinta,iar noi sa ne vedem de neputintele noastre.

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Miercuri, 29 septembrie 2010 se implinesc 100 de ani de la nasterea lui Zian Valean Boca, cel care avea sa fie marele duhovnic roman, Arsenie Boca.

Maine dimineata, ora 7.00 plecam la Vata de Sus si apoi ne cazam langa Prislop (Silivasul de Sus) pentru ca pe 29 septembrie sa luam parte la Sfanta Liturghie la Prislop.

Am 12 locuri in 2 masini. Daca vor fi mai multi pot inchiria avantajos inca o astfel de masina de 8+1 locuri. Toti cei care vor sa mearga, va rog sa ma contactati: 0726.12.72.06 sau 0757.12.72.06 - Laurentiu.

sau:

www.sufletpelerin.ro

Doamne-ajuta!

Inca inainte de a ajunge la Prislop si de a patrunde pe portile deschise solemn, ca o Psaltire, am simtit deodata o apasare asternuta bland pe umarul meu; am simtit ceea ce multi pelerini dau marturie ca simt: prezenta si ocrotirea nevazuta, abia perceptibila, a parintelui - ajutorul si rugaciunea sa. Nu stiu cum am razbit prin multimea adunata in jurul soborului de preoti, pentru a asculta slujba de pomenire si cuvantul Prea Sfintitului Daniil - vechi si incercat ucenic testamentar al parintelui. Nu stiu cum am strabatut drumul pana la cimitirul din deal si cine mi-a condus pasii.



Stiu doar ca la mormantul parintelui m-am cutremurat, ochii mi s-au umezit de lacrimi si o sfiiciune lina si curata m-a stapanit un timp, sub privirile deloc mirate ale pelerinilor care vegheasera crucea ieromonahului Arsenie toata noaptea, de-a dreptul sub cerul liber.
La sfarsit de noiembrie, de ziua parintelui, la Prislop se petrec lucruri ciudate si minunate in acelasi timp. Cateodata, pe scoarta unor copaci apare semnul crucii; cateodata, o lumina alb aurie te insoteste pana la pestera Sfantului Ioan de la Prislop, iar bradul din fata bisericii se umple, uneori, de parelnice globuri stralucitor transparente, spre uimirea si cutremurul credinciosilor adunati la slujba. De ziua parintelui, cu precizia unui ceasornic stelar, se mai petrec doua lucruri, pe care cei mai vechi pelerini le traiesc aievea, de fiecare data: pe 29 noiembrie, vremea se indulceste negresit (fie ca e deja zapada sau ploaie indesita dusmanos cu moina), iar drumul pana la manastire se arata atat de usor si fara poticnire, incat toti credinciosii dau marturie ca, de fapt, nu au calatorit pe osteneala picioarelor lor, ci intr-un zbor neobisnuit, in chiar causul palmelor sfintite si ocrotitoare ale parintelui.

În zilele Părintelui Arsenie, în România...”

,,Și le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie, în Israel, cînd s-a închis cerul trei ani și șase luni, încît a fost foamete mare peste tot pămîntul. Și la nici una din ele n-a fost trimis Ilie, decît la Serapta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele proorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curățat, decît Neeman Sirianul”(Luca 4, 24-27). După cum Mîntuitorul Iisus Hristos a definit vremea și timpul în care au trăit sfinții prooroci Ilie și Elisei în Israel, ca fiind ,,în zilele lui Ilie” și ,,în zilele proorocului Elisei”, cînd cerul, din pricina leproșilor idolatrii s-a încuiat vreme de trei ani și șase luni, iar prin rugăciunea proorocului de foc s-a deschis deasupra apelor Iordanului, ca sa-l vindece de lepră pe generalul sirian și după cum în aceeași Evanghelie Mîntuitorul se referă la vremea potopului cu apă și a pedepsirii Sodomei și Gomorei, folosind expresiile ,,în zilele lui Noe” și ,,în zilele lui Lot”(Luca 17, 26 și 28), tot așa credem și noi că s-ar putea și am putea defini veacul al XX-lea românesc, ca fiind și purtînd numele ,,în zilele Părintelui Arsenie în România”. Afirmăm și susținem aceasta pentru că sfinții sunt cei care marchează și punctează veacul în care trăiesc, se nevoiesc, propovăduiesc și, nu de puține ori pătimesc. Prin sfinți, Dumnezeu pecetluiește vremurile și veacurile, pentru că ei nu se ridică doar deasupra mulțimilor ci înalță vremea vieții lor spre zarea veșniciei, coborînd eternitatea nesfîrșită a lui Dumnezeu în potirul timpului, spre împărtășirea contemporanilor din roadele sfințeniei și spre mărturie generațiilor viitoare.
Neîndoielnic și Părintele Arsenie și-a pecetluit timpul și veacul, de aceea nu întîmplător poetul și filosoful Lucian Blaga i s-a adresat la sfîrșitul anilor 40 cu prilejul unei întîlniri la Cluj:”Fericit ești Părinte Arsenie că ai ajuns un mit!” La care Părintele, după cum însuși mi-a mărturisit-o personal, a replicat: ”Maestre, căciula aceasta eu nu o port.”La care filosoful, la întîlnirea cu omul lui Dumnezeu, a conchis:” Ba, ai s-o porți, căci poporul are nevoie de așa ceva!”
,,În zilele Părintelui Arsenie, în România” domnea duhul lui Ahab și al Izabelei și în vîltoarea vremurilor vedem cum ia proporții cultul idolului vițelului de aur de astăzi. ,,În zilele acelea cuvîntul Domnului era rar și nici vedeniile nu erau dese”(I Regi 3,1), după cum ne descrie Sfînta și dumnezeiasca Scriptură vremea de dinaintea chemării minunate de către Dumnezeu a profetului Samuel la apostolat în taina Miezonopticii din cortul sfânt. ,,În zilele Părintelui Arsenie, în România” ,,omul cel înțelept va tăcea că este vreme rea”(Amos 5, 13)-Părintelui nu i s-a mai îngăduit să liturghisească și să predice-deși era foamete pe pămîntul țării, dar ,,Nu foamete de pâine și nu sete de apă, ci de auzit cuvintele Domnului”(Amos 8, 11). Dar Părintele Arsenie propovăduia tăcând și pictând, pentru că ,,ceea ce ești, vorbește mai tare decît ceea ce spui”(însemnare a Părintelui la sfîrșitul Bibliei sfinției Sale).
Pentru aceea, cei ce l-am întâlnit, cunoscut și am simțit puterea cuvântului, tăria harului și minunea darului sfinției Sale nu putem să nu ne aducem mereu aminte de cuvintele Domnului spuse către ucenicii Săi:,,Veni-vor zile când veți dori să vedeți una din zilele Fiului Omului, și nu veți vedea.”(Luca 17, 22)

http://felicitari.tfm.ro/felicitari/...ioase/card679/

[vlad90]

http://hermanvlad.wordpress.com/2010...-arsenie-boca/

La Prislop


<DIV class=item-pic-inner><DIV><A title="ARSENIE BOCA * Raspuns la intrebarile cititorilor" href="http://www.formula-as.ro/magazine/attachments/830/2701_1217946817-large.jpg" rel=lightbox[articol]>

Parintele Arsenie Boca, spunea ca Domnul Iisus Hristos vine in viata noastra din vreme in vreme, ca persoana, ca sa nu se uite adevarul absolut al existentei Sale.
Si el L-a intalnit de cateva ori, iar asta l-a si schimbat ca om. A fost trimis in Basarabia la Chisinau, ca sa invete metaloplastia, sa faca icoane acoperite cu metal.
Atunci a avut loc si cedarea Basarabiei catre Rusia (1940).Rusii au lasat o singura zi in care cine voia putea sa plece.
Parintele Arsenie Boca a ajuns la ultimul tren.Oamenii se impingeau disperati sa ajunga in tren, renuntau si la bagaje numai sa nu ramana la rusi.
Si el avea un mic bagaj si o franzela care sa-i tina de foame pana ajunge la manastire.Se uita cu mila la oameni, cand a vazut aproape de el pe cineva imbracat saracacios si care se uita si el cu atata mila la acei oameni cum nu mai vazuse in viata lui asa ceva.
Atata durere exprimau ochii lui incat primul gest al parintelui Arsenie a fost sa se aplece sa ia franzela si sa i-o dea lui. Dar, in acele fractiuni de secunda cat s-a aplecat sa ia franzela, acel om a disparut pur si simplu.
Cand a intins mana acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un inteles adanc: ERA HRISTOS! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia pacatele noastre.....
A spus parintele Arsenie ca atunci a inteles multe lucruri, ceea ce intr-o viata intreaga, chiar duhovniceasca, n-ar fi putut intelege. Cand il vezi pe Hristos viu si adevarat, atunci si credinta devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorba a unora, nu te smintesti la orice fapta, ci ramai cu Hristos si in Hristos"

Iisus in zeghe
Icoana pictata de parintele Arsenie Boca. Se gaseste la Biserica Sf. Elefterie Nou din Bucuresti. "Cand am intrat eu la Elefterie, era slujba", isi continua Valentin Craciun povestea. "Fresca Maicii Domnului cu Pruncul trona deasupra altarului, uriasa si impunatoare. Maica Domnului plutea maiestuoasa si suverana pe niste nori gigantici, inrositi si intunecati, ca de bombardament ori de Apocalipsa. Am privit-o si m-am cutremurat! Pe absida imensa, fresca era iluminata extraordinar. Ce m-a frapat si m-a ravasit pentru prima oara a fost Pruncul! Pruncul care priveste cu bratele deschise ca o cruce, chemand: "Veniti la Mine!". Ca niciodata pana atunci, vesmantul Lui ma contraria in chip deosebit. Simteam ca e ceva acolo, nu intelegeam prea clar, ceva ce-mi scapa si mi se parea atipic. Oricum, multe lucruri sunt atipice in pictura parintelui Arsenie, dar acolo era ceva mai mult. Am plecat descumpanit. Voiam chiar sa abandonez, sa nu ma mai gandesc la pictura aceea, oricum, ma chinuiam destul de cateva luni sa-i dibui urmele parintelui Arsenie prin Bucuresti, devenise, pur si simplu, o obsesie pentru mine. Pe urma, intr-o noapte, s-a mai intamplat un miracol. Era foarte tarziu si eu eram intr-o stare de surescitare, dar nu ma gandeam nici la parintele Boca, nici la pictura din altar. Si atunci, brusc, am gasit intelesul: vesmantul Pruncului pictat de parintele Arsenie era o zeghe! O haina de puscarie!" Asta pictase parintele deasupra altarului. Un mesaj tulburator. Iisus era in zeghe si asteptase rabdator, sub ochii nostri orbiti ani de zile, sa il vedem. Sa ne cutremuram.