mesaj de la noul ierusalim

[vsovivi]

În prealabil postat de Grabriella

Nu am 'acuzat' pe nimeni, doar am constatat un fapt si nu am putut sa nu vad asemanarea incredibila de "stil".
Domnul meu, nu stiu ce ai dumneata cu persoana mea, nu ma cunosti, nu-mi cunosti nici viata, nici sufletul, nici faptele ,nici pocainta ! Doar niste pareri mai mult sau mai putin corecte, in functie de priceperea mea imediata. Chiar daca as spune prosti "voi care sunteti intelepti ..corectati-i pe altii cu duhul blandetii".
Sincer !.. Nu va inteleg nici 'stilul' nici atacurile, nici inversunarea si nici 'pornirile'. La inceput v-am suspectat a fi bolnav mintal, apoi mi-am dat seama ca sunteti mult prea destept si ca , de fapt, aveti o 'misiune' printre noi, cei obisnuiti, o tactica.
Domnul meu, mi-a trecut socul initial si refuz sa accept orice provocare din partea dvs. Sub nici o forma n-am sa intretin un dialog pe teme religioase. Nu pot 'digera' cuvintele dvs.
Eu sunt un biet suflet total nestiutor , abia imi deschid ochii in lumea ortodoxa care ma fascineaza, ma uimeste prin profunzimea si frumusetea ei. Eu am o cu totul alta hrana de mancat.Eu stiu doar atat, sunt in mana si in grija Domnului Dumnezeului meu, care imi poarta de grija.
Pe dumneta nu te cunosc si nici nu-mi doresc s-o fac si nu pot sa tin seama de concluzile pe care le tragi cu privire la persoana mea.
Sau esti vreun soi de proroc si eu nu stiu? Ti-a incredintat Dumnezeu vreun mesaj pentru persoana mea si eu nu inteleg?
Sincer , imi pare rau pentru dumneta ! Si iarta-ma !

Draga mea, nu te speria, şi nici nu te victimiza, eu nu te condamnam ci pur şi simplu ţi-am explicat că ai scăpat de 'ciumă' şi ai dat de 'lepră', adică ai reuşit să scapi de lupul sectelor şi ai căzut în puţul ortodocsiei pe dos bine promovat de stimabilaabila ''mariamargareta roata bicicleta''. Adică ortodoxia pe dos, defapt miliţia!!!

E nu sunt nici deştept nici prooroc, dar uite îţi proorocesc ce-mi proorocesc mie însumi, de la Domnul:

''Dacă nu mă păzesc, atunci în momentul următor precis am să păcătuiesc... căci prea îmi place ca să mă răzbun crezându-mă astfel vrednic şi compătimindu-mi starea de făţarnică smerenie victimă vrednică...''

Deci foarte bine dacă ai găsit ortodoxia, foarte frumos, ea e singura cale adevărată şi strâmtă, dar ca să calci pe ea, ai nevoie sigur de Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, aşa că nu te pripi privându-te de cel mai mare dar spre mântuirea celor ce cred şi Îl primesc, căci numele cel nou al Său este Cuvântul lui Dumnezeu... cum este scris în scripturi.

Eu te-am sfătuit să nu te laşi păcălită de ''profesoara'' de balet mariamargareta căci ea vine din mur, şi dă roadele murului fără roade: spini şi mărăcini, murmur programat până la sfârşit de către ''băieţii buni'', căci spune-mi şi mie cine ar trebui să-i spună ei că acolo Domnul grăieşte? Uite dacă n-are cine, îi mai spun eu o dată! La Pucioasa în sfânta Cetate Domnul grăieşte peste pământ! Domnul Dumnezeu. Amin.

Deci draga mea fostă sectantă, mă iartă şi nu te supăra... dar n-am avut alt mesaj mai frumos pentru cei ce aleg pierzarea... căci cine se luptă cu Domnul se va prăbuşi ca lucsifer... căci voi n-aţi priceput lupta lui Iacov... cu Cel Minuant întru sfinţii Săi.

Iar mie mi-a fost milă de tine să te văt în colţii lupului, sau a căpriţeţelor... de aia te-am băgat în aceiaşi b-oală... că dacă ai crezut-o pe căpriţă, atunci nici tu nu eşti prea departe... ai grijă să nu te vrăjească cu vrajba ei foarte cuolorată. Eu i-am cântat aşa în speranţă că nu va fi în yadar...

''Ţaţaţa căpriţă ţa, că te vede Precista!''
(Era mai mult pentru mariamargareta, iar tu ai căzut doar ca musca-n lapte, fiind dragă Grabriela, prea pripită în graba ta, deci nu fii cu mine papa-lapte lamentându-te aşa de frumos că doar eu nu te pap şi nu am cioc, cioc de erete, căci eu le respect pe fete! şi mi-e milă de cele ce cad în colţii lupului îmbrăcat în haină de sfinţişor căci lupul cel rău şi necredincios nu vine decât să prade şi să fure, oile Domnului.)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (X)

“Dacă Eu nu puneam în tine darul credinţei ca să crezi venirea Mea în cuvânt, mai puteam Eu veni precum este scris? Dar te-am făcut pe tine, te-am născut din cuvântul cel de sus, am pus în tine dar, ca să crezi în Cel ce vine, şi am venit. Călare pe cal alb vin, şi nu înţelege omul veacului acesta, înţeleptul veacului acesta.[...]...Doamne, că iată, Tu la credinţa lui Israel Te faci cuvânt peste pământ, vii cuvânt pe pământ, precum este scris în Scripturi de Cuvântul lui Dumnezeu, Care vine pe cal alb. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

Apoi ni se spune că, de fapt, “calul alb” este întreg “poporul pucios”:

“Pace ţie, fiule, fiule Israele, poporul Meu iubit, calul Meu cel alb, fiule credincios! O, cu cine mai pot Eu grăi pe pământ aşa cuvânt, măi Israele măi, calul Meu cel alb, cal alb pe care şade Domnul ca să vină, precum este scris în Scripturi? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-12-96)

În fine, tot despre “calul alb” se spune că el este un simbol care-i desemnează pe cei doi lideri pucioşi, numiţi şi "fiii grădinii cuvântului" pucios, cei care ticluiesc “cartea Cuvântului” şi o dau apoi oamenilor ca venind direct de la Dumnezeu:

“Calul cel alb, cine este? Cei ce poartă lucrarea cuvântului Meu de la cer pe pământ, fiii grădinii cuvântului Meu, care Mă fac pe Mine trup şi cuvânt în grădină, fiii care aud glasul Meu şi Mă fac carte pe pământ şi Mă dau oamenilor; ei sunt calul Meu cel alb, iar Eu sunt Călăreţul Care străbate pe cal alb calea între cer şi pământ, şi spre mulţimi apoi, ca să Se vestească întru venirea Sa cu sfinţii. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

Deşi se propovăduieşte de 55 de ani încoace, “Cuvântul de la Pucioasa” a atins un grad de ineficienţă de neînchipuit: nimeni nu-l înţelege!!! Şi întrucât pucioşii pretind că între “Cuvântul Domnului” şi “venirea Domnului” este o relaţie de idempotenţă (“Cuvântul Meu e venirea Mea”, citează ei), înseamnă că “venirea Domnului Pucios” este dezastruoasă în consecinţe: ea exprimă expresia unei neputinţe absolute acolo unde era de aşteptat să se reverse în valuri Atotputernicia. Cu toate acestea, pucioşii nu obosesc să se acopere singuri cu binecuvântări şi cu aprecieri laudative legate de veghea lor la “venirea Domnului” la ei, puse în antiteză cu neîmplinirile “celor din lume”:

“O, fericit eşti tu, poporul Meu, slugă cuminte şi credincioasă, căci venind Domnul tău, vei fi găsit mereu veghind, şi vei fi pus peste cele ale Mele, iar cei care zic că Eu zăbovesc şi stau mâncând şi bând şi nuntind, pe neaşteptate voi veni la ei şi îi voi despica în două, precum este scris în cuvântul Meu, în venirea Mea. Cuvântul Meu e venirea Mea, şi nimeni nu înţelege cuvântul Meu, venirea Mea. Binecuvântată este venirea Mea la tine şi statul tău înaintea Mea în venirea Mea, Israele, cale a venirii Mele la oameni. Şi iată, fiule scump, oamenii beau şi mănâncă şi nuntesc ca în vremea lui Noe, şi cuvântul Meu vine la ei pe neştire. Vine cuvântul lui Dumnezeu pe norii cerului,... [...] – Vin, Ierusalime; Ierusalime din cer şi de pe pământ. Vin, că iată cum vin. Cerul şi pământul se unesc în venirea Mea, că Eu vin. Binecuvântată este venirea Mea, împărăţia Mea întru sfinţii Mei în cer şi pe pământ, nunta Mea cu mireasa Mea. Cuvântul Meu este venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-12-96)

Cu toate rezultatele dezastruoase, experienţa nefericită a propovăduirii sterile este repetată la nefârşit: Mereu “vine Domnul” la aleşii Lui şi mereu îi scoală la o întâmpinare nevăzută, şi mereu îi aşează ca să “stea întru venirea Lui”, ca să-Şi pregătească venirea văzută, Cea de-a Treia Sa Venire:

“Scoală-te mereu întru întâmpinarea Mea, o, grădiniţă de fii unşi! Scoală-te, şi aşa să fii mereu, că sfinţii sunt cu slava Mea deasupra ta, şi cuvântul Meu face cale sfinţilor, că Eu cu zecile de mii de sfinţi vin. Vin şi Îmi pregătesc văzută venirea, şi mereu Îmi pregătesc pe poporul cuvântului Meu. Vă pregătesc mereu pe voi, copii unşi în grădină, şi vă trimit mereu cu vestea Mea peste pământ, ca să nu vin fără de veste când vin, că Eu Mă vestesc şi vin. [...] Veghează, fiule Israele, şi stai întru venirea Mea, că Eu vin. [...] Iar voi, fii ai cuvântului Meu, să fiţi mereu de Mine binecuvântaţi pentru ca să staţi înaintea Mea şi să luaţi şi să daţi cuvântul Meu oamenilor spre învierea celor credincioşi de pe pământ. Vine cuvântul Meu să facă pe pământ credinţă ca să găsesc la venirea Mea, precum în tine am găsit, Israele, poporul Meu cel credincios” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 17-12-96)

Şi inconsecvenţele continuă. Pe de o parte, se spune că “a doua venire a Domnului”dela Pucioasa coincide cu “Naşterea Domnului în cuvânt”, din gura “trâmbiţei Verginica”, în anul 1955:

“O, cu câtă taină am lucrat şi azi, după cum era scris, la venirea Mea cea de a doua când M-am născut cuvânt din Verginica!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-97)

Pe de altă parte, prin gura “trâmbiţei Verginica” este doar anunţată “a doua venire a Domnului”de la Pucioasa, spunându-se că ea va veni ulterior, la o dată neprecizată:

“Şi din nou vin în cartea ta, Verginico, trâmbiţă cu sunet dulce din care Eu am trâmbiţat pentru venirea Mea cea de a doua.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-1-97)

[vsovivi]

În prealabil postat de vsovivi
''Hai să-ţi spun şi eu ceva despre venire:

Până la venirea Domnului care vine mereu pentru cei cuminţi ar trebui să-ţi vie şi ţie mintea la cap ca să nu-ţi mai faci de cap cu atâta uşurătate venindu-ţi tot felul de idei căpiate... şi mascate de la surorile surogate... surorile sulimenizate ale dragostei curate... fireşte, că aşa nu se mai poate.

Şi apoi placa: ''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!'' şi cu cât li se spunea, ele mai tare nu credea şi se întrecea ca să se muncească, era ca un fel de programare ce se autoprograma ca să rămână ele aşa cum au fost programate până la sfârşit... -ul lor, al programelor programate... spre slava şi puterea dragostei... curate. Şi aşa e de greu ca să ajungi la ea când ea nu mai crede fiindcă nu mai vrea... să cânte... aşa... iar noi până atunci ce să facem?.. om tot aştepta dansând şi cântând cam aşa... ceva... că cineştie ce anume o ar pute-o schimba, din bună în rea, pardon viceversa.''


Acu' pricepui contrioversa, eşti mânată de superstiţeul viceversării ca să ai râvna denigrării şi râvna încăpăţâţânării pentru neajunsurile şi neputinţele aproapelui... ca să nu mai ajungă sărmanul rătăcit şi pierdut decât acolo unde vrei dumneata, undeva cândva în nicăieri. Şi speri... şi speri... dejabba, la cafia că nu va mai fi!

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XI)

Cel ce se anunţă că vine a doua oară Cuvânt nevăzut la Pucioasa cu norii este totodată şi întemeietorul “Noului Ierusalim” de la Pucioasa şi de aceea tot la Pucioasa va veni şi a treia oară, şi tot cu norii, iar neamurile de pe tot pământul vor sosi în caravane nesfârşite ca să-i vadă strălucirea lui şi a “cetăţii de fii” (chibuţul pucios situat în buricul târgului din Glllodeni-Vallle, Rrromânia, Europppa, Pppământ) şi să se prosterneze la picioarele liderilor pucioşi, cei “glorioşi venind din rai, ei şi Regele Mihai”:

“Mâinile Mele au pus temelia ta, Ierusalime al slavei Mele, şi tot mâinile Mele îl vor termina până la slăvirea în el a Celui ce vine văzut, că vin cu norii, Ierusalime, şi Mă voi lăsa văzut în venirea Mea la tine şi toate noroadele vor umbla întru strălucirea Mea şi a ta, cetatea Mea de fii, cetate a iubirii Mele, templul Meu cel viu din România. Eu vin cu sfinţii în tine şi serbez serbare de sfinţi, şi te mângâi, Ierusalime, mângâierea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-1-97)

Pucioşii proclamă unilateral România drept “ţară-mireasă”, iar comândurile pucioşeşti de la Glodeni-Vale drept “cămara de nuntă”. Venirea “Domnului” Pucios ca Mire este declarată a fi... tot România, într-o pantomimă de pomină:

“Am în tine cămară de nuntă, ţară Românie, nuntaşă a nunţii Mele cu mireasa Mea luată din tine, ţară crăiasă, ţară mireasă! O, vie cu vin bun, cântă! Darul Duhului Sfânt este pe masă de nuntă de veac nou în mijlocul tău, ţara Mea mireasă. Eu sunt Cuvântul Care te naşte, Care Şi-a născut în tine mireasă, şi, din nunta Mea cu mireasa Mea tu te vei naşte şi vei fi a Mea, ţara Mea, venirea Mea, iubita Mea! Amin, amin, amin. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-01-1997)

Paradoxală este aşadar atât scenografia, cât şi personajele şi jocul lor din iatacul Mirelui:

Scenografia:
1. cămara de nuntă: cel mai probabil, Cetatea Sfântă “Noul Ierusalim” din comuna Glodeni Vale;
2. via cu vin bun: cel mai probabil, poporul pucios care cântă în Grădina Întâlnirii, în Casa Întîlnirii, în Cortul Întâlnirii şi în Foişorul Întâlnirii de la Glodeni Vale;
3. 1(una) masă de nuntă de veac nou, situată în mijlocul ţării mirese, România.

Personajele:
1. El ( Mirele Pucios) : Cuvântul;
2. D-ra România: nuntaşă – ţară crăiasă, ţară-mireasă;
3. Biserica “Noul Ierusalim”: Mireasa Lui, luată din mijlocul ţării-mirese, România;

Actul I (singurul de altfel):

Scena I: “Mirele” are cămară de nuntă în nuntaşa România;
Scena a II-a: Mireasa Lui este luată tot din mireasa România – ţara-crăiasă, ţara-mireasă;
Scena a III-a: via cu vin bun începe să cânte;
Scena a IV-a: Duhul Sfânt vine cu darul Lui şi-l pune pe masă;
Scena a V-a: Se încinge o nuntă de veac nou în mijlocul ţării-Lui-mireasă-crăiasă (pe masă, adică, deoarece masa se află în mijloc);
Scena a VI-a: El este Mirele-Cuvântul care o naşte pe Mireasă. El o naşte pe Mireasă în ea (în ţara-Lui-mireasă)
Scena a VII-a: Din nunta Mirelui cu Mireasa Lui (după ce o naşte) se va naşte ţara-mireasă (în care El a născut Mireasa), şi care va fi tot a Lui.
Scena a VIII-a: Ţara Lui va fi venirea Lui, iubita Lui. Amin, amin, amin.
(Aplauze prelungite; asistenţa se ridică în picioare şi aşa rămâne, mută de uimire şi de respect)
Tot în mijlocul ei (al ţării-mireasă) se află şi “grădiniţa de fii” (în afară de “nunta de veac nou”, care am văzut deja că era plasată tot în mijlocul ei). În grădiniţa de fii se desfăşoară A Doua Venire, duh şi cuvânt. Pucioşii mint însă, spunând că El se coboară trup şi cuvânt, după ce mărturiile Verginicăi arătau că toate “coborârile din cer” ale lui Hristos-Cuvântul Pucios se făceau numai în duh:

“Am în mijlocul tău grădiniţă de fii, şi în ea sunt trup şi cuvânt, aşa cum sunt Eu întru a doua Mea venire. Îmi cobor trupul şi cuvântul în grădiniţa Mea cu fii,...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-1-97)

“ Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ ca să-Mi culeg un popor şi să-i vorbesc tainele cele pentru vremea aceasta. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi am venit să vorbesc pe pământ, să-Mi gătesc calea celei de a doua arătări, aşa precum este scris în cartea Mea. Nu acest trup sunt Eu. Aceasta este o trâmbiţă din care Eu trâmbiţez în vremea aceasta ca să vestesc peste voi toate câte vor fi în zilele ce vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955)

Prin anul 1996, duhul care se da drept “Verginica” pretindea că “pe vremea când se afla în trupul Verginicăi au venit veacul cel nou, cerul cel nou şi pământul cel nou, care s-au unit între ele, ca să fie şi care sunt de atunci:

"Eu am fost cortul Tău între oameni, cortul cuvântului Tău, şi dacă m-ai luat în cer, Te-ai întors cu mine la poporul Tău, la poporul meu, şi grăieşti cu el şi îmi porunceşti să mă fac şi eu cuvânt din Tine, ca să ştie pământul că Tu mă ai trâmbiţă, Doamne, să ştie că pe vremea trupului meu s-a unit cerul cu pământul ca să vii cu veacul cel nou, cu cerul cel nou şi pământul cel nou care sunt, Doamne.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-96)

Trei luni mai târziu, liderii pucioşi au uitat complet că cerul cel nou şi pământul cel nou “au fost aduse de Verginica” şi că ea le mărturisea că “sunt”; ca atare, ei le transformă din nou într-o făgăduinţă de viitor: nu mai sunt, dar vor fi! Cel care venea la Pucioasa prin Verginica promite că şi astăzi vine, şi va mai tot veni, până ce se vor împlini toate făgăduinţele Scripturii:

“Vin să vorbesc cu tine, poporul Meu, că am putere să vin şi să vorbesc, dar prea puţină credinţă este pe pământ în această venire a Mea la tine. Că te-am hrănit patruzeci de ani cu cuvânt, ca să te am mare, copil mare, copil credincios, şi încă ce frumos am vorbit cu tine ca să Mă primeşti să vin, ca să te ajut să Mă crezi că Eu sunt Cel ce veneam şi Cel ce vin şi azi şi încă vin! Vin, până vor fi văzute cerul cel nou şi pământul cel nou, făgăduite de Mine, căci Eu făgăduinţele nu le desfiinţez nici măcar pentru necredinţa omului în făgăduinţele Mele. Iată, Israele de azi, nimic nu desfiinţez din făgăduinţele Mele, nici chiar pentru necredinţa poporului Meu din zilele acestea care a fost cu Mine prin Verginica şi care zice că a crezut, dar nu mai este. O, dacă a crezut, unde este? (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Împlinirea “venirii Domnului” de la Pucioasa nu este aşa de simplă. Ea este însă condiţionată şi de rostirea neîncetată a unei mantre formată din două cuvinte, pe care liderii pucioşi le-o recomandă insistent adepţilor lor: “Vino, Doamne!”:

“Israele fiule, să zici mereu că vine Domnul, ca să se împlinească venirea Mea cea cu slavă, şi să stai mereu în hăinuţă sfântă, în hăinuţă albă şi să zici: „Vino, Doamne!“.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-2-97)

Inconsecvenţele doctrinare ale liderilor pucioşi asupra celei de-a doua veniri a Domnului se ţin lanţ. Întâlnim în acelaşi mesaj constatarea tânguită că “venirea Domnului de la Pucioasa” nu este nicidecum prestabilită, ca ceva inevitabil, ci stă la bunul plac al unora care pot (prin nepăsarea lor faţă de “Cuvântul de la Pucioasa” şi prin “durerile” de cap pe care le aduc ei liderilor pucioşi) să o întârzie la nesfârşit:

“Duceţi cuvântul Meu celor ce-Mi fac dureri, căci cei ce nu ştiu cum să stea în Duhul Meu, Îmi întârzie venirea şi vă umplu pe voi de griji şi de greutăţi. Lucrarea Mea e grea de dus pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

În acelaşi timp, mai întâlnim şi constatarea optimistă că venirea Domnului Pucios se împlineşte neabătut, pas cu pas, prin contribuţia substanţială şi de neînlocuit a “poporului pucios cel credincios”:

“M-a cunoscut când M-am făcut cuvânt peste el, şi a lucrat faptele credinţei şi Mi-am făcut lucrarea Mea prin el, aşa cum şi azi Îmi împlinesc Scripturile cele pentru venirea Mea cu poporul Meu cel credincios cuvântului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XII)

Altă inconsecvenţă majoră se referă la transparenţa, respectiv opacitatea acestei veniri. În acelaşi mesaj întâlnim elogierea unei veniri a Domnului întru slavă văzută, sărbătorită acum de toţi cei care-L pot vedea la Pucioasa pe cel care zice “iată, vin cu slavă!”; pentru ca peste doar câteva rânduri să ni se vorbească despre o venire proiectată undeva în viitor şi în neştire, pe care puţini o vor vedea, şi o vor vedea numai cei care sunt treji şi au privegheat pentru ea:

“Ies înaintea ta cuvânt, lume fără de Dumnezeu. Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiu al Omului prin Fecioară acum două mii de ani. Eu sunt Cel ce Mă sărbătoreşte lumea, născut, răstignit, înviat şi înălţat la Tatăl, Care M-a născut fără de ani mai înainte de toţi vecii. Dar mai este scrisă în Scripturi o sărbătoare a Mea, şi aceea este sărbătoarea celei de a doua veniri a Mea, şi iată, vin cu slavă şi Mă fac cuvânt care judecă viii şi morţii, iar împărăţia cuvântului Meu nu va avea sfârşit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

“O, lume fără de cale, o, omule fără Dumnezeu, vin să te judec şi să-ţi spun să faci pocăinţă înaintea Mea, căci cel ce se pocăieşte vindecându-şi vederea, acela Mă cunoaşte pe Mine în acest cuvânt cu care vin să judec viii şi morţii şi să înviez omul şi să Mă arăt în slavă mare peste pământ, aşa cum scrie în Scripturi. Dar mai întâi vin să-l trezesc pe om şi să-l pun să privegheze, ca să nu vin pe neştire cu slava venirii Mele ca Împărat al cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute de om.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 16-3-97)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIII)

Deşi Sfânta Scriptură vorbeşte limpede despre o a doua venire văzută a lui Hristos pe pământ iar Cuvântul lui Dumnezeu este doar un nume, prin care Hristos Se defineşte pe Sine din veşnicie, pucioşii insistă în a pretinde că a doua venire a lui Hristos are loc doar în cuvânt, adică fără trup, Cuvântul lui Hristos definind exclusiv Duhul Lui. Pucioşii consideră acea colecţie de predici ticluite de ei şi intitulate “Cuvântul lui Dumnezeu” este însăşi a doua venire a lui Hristos adică “aşternerea lui Hristos pe pământ” şi “împlinirea Scripturii: cuvântul Fiului, ieşit din cuvântul Tatălui”. “Poporul” pucios este considerat “casa de adăpost” a Fiului, fără a ni se preciza şi de ce (şi de cine) se adăposteşte:

“Când a trebuit să Mă dovedesc Dumnezeu venit din Dumnezeu, M-am aşternut pe cruce, şi prin cruce M-am dovedit Fiul lui Dumnezeu. Iar acum când trebuie să Mă dovedesc cuvânt din cuvânt, cuvântul Tatălui peste pământ, aşa cum este proorocit în Scripturi pentru timpul de acum la venirea Mea cea de a doua din Tatăl, Mă aştern în tine cuvânt, ca să Mă dovedesc prin cuvânt împlinit din Mine Fiu al lui Dumnezeu Tatăl, […] iar tu, poporul Meu, vei sta lângă Mine, că tu eşti casa Mea de adăpost întru cea de a doua venire a Mea. Fericit cel ce crede azi în cuvântul acesta, că acela nu se va tângui când Mă voi lăsa descoperit întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-4-1997)

Pucioşii pretind că “cerul român” se uneşte cu “pământul român” ca să împlinească taina celei de-a doua veniri a lui Hristos la ei “în cuvânt”, venire în faţa căreia cerul şi pământul se dau în lături:

“O, Israele român, am cerul român cu Mine în venirea Mea, şi mare este taina ta pe pământ şi în cer. Cerul român şi pământul român se unesc şi fac dreptate sfinţilor, care au cupele pline de rugăciuni pentru venirea Mea. Eu sunt Răscumpărătorul, Care vin. Eu sunt Izbăvitorul celor vii. Eu sunt Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care vine din cer pe pământ şi Se face cuvânt, şi dinaintea Mea cerul şi pământul se trag în lături…” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-1997)

Primitorul celei de-a doua veniri a fost exclusiv “poporul” pucios, dezmierdat în cuvânt cu apelativul “Israelul român” (ceea ce contrazice flagrant Biblia, care spune că toţi Îl vor vedea pe Hristos atunci când El va veni):

O, Israele român, Mă vestesc cu tine, că tu eşti poporul Meu cel micuţ, şi Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Ferice ţie că M-ai primit întru a doua Mea venire, căci vin cuvânt peste pământ, şi tu Îmi eşti iesle, şi îţi voi plăti pe veci, şi voi cina cu tine, şi tu cu Mine, şi voi fi văzut cu tine, şi tu cu Mine, Israele român, poporul Meu iubit.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-4-97)

Cea de-a doua venire are loc exclusiv în Grădina Întâlnirii de la Pucioasa, iar liderii pucioşi sunt desemnaţi “străjeri ai venirii”. Începutul anului 2000 este anunţat ca începutul venirii biruitoare a “Domnului” Pucioasei cu veacul cel nou şi cu viaţa veşnică. Îngerii se bucură, iar liderii pucioşi sunt învăluiţi în taina “venirii Domnului”. Ca prin vis ei vor aşeza această taină în faţa neamului omenesc ca mărturie a lucrării de mântuire de la Pucioasa:

“Vin în grădină. Cuvânt dulce vin, ca să vă îndulcesc auzul din cuvântul Meu cel dulce, fiilor străjeri ai venirii Mele. […] O, copilaşi ai Duhului Meu, Mă adâncesc cu voi în taina veacului cel nou, veacul ce va să fie, veacul Meu cu omul, Eu şi poruncile Mele scrise pe inima omului, Eu şi sfinţii Mei prin care-Mi aştern venirea Mea biruitor cu veacul cel nou, cu viaţa veacului ce va să fie. [...] Acum îngerii au părtăşie prin voi la bucuria tainei venirii Mele cu veacul cel nou, căci Eu Mă odihnesc cu voi în taina aceasta şi vă învăluiesc în ea, şi ca prin vis vă voi aşeza cu ea în faţa neamului omenesc spre veşnică mărturie a lucrului Meu cu omul, pentru răscumpărarea omului care a părăsit pe Dumnezeu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 2-1-2000)

A doua venire a “Domnului de la Pucioasa” este considerată simultan a doua Sa naştere, naştere în mireasa România, naştere fără trup, naştere în cuvânt, naştere din Fecioară Curată, Fecioara Verginica, în care S-a întors “Domnul” după 2000 de ani şi S-a încuibat într-însa:

“Mă nasc cuvânt la ieslea cuvântului Meu din România, ţara venirii Mele cu sfinţii, ţara întoarcerii Mele după două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XIV)

Liderii pucioşi răstălmăcesc încă o dată Scripturile, pretinzând că între prima venire a Domnului de acum 2000 de ani şi cea de-a doua despre care vorbeşte Scriptura, mai este încă o venire (!!!) , o venire de pregătire a celei de-a doua veniri (venire care devine , automat, a treia, dacă judecăm matematic). De asemenea, ei pretind că Scriptura localizează precis locul venirii Domnului în România, care ar fi “ţara strălucirii” proorocită de Daniel (ignorând cu seninătate faptul că Daniel se referea la ţara sfântă a Vechiului Testament), deoarece, după cum apreciază liderii pucioşi, România străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua (!!! O performanţă demnă de Guiness Book !!!). Pucioşii o mai asemuiesc pe România cu un pântece, în care “Domnul” pucios îşi introduce sămânţa Sa de bărbat, cuvântul, ca să zămislească ea apoi, şi să rămână grea, şi să rodească, şi să nască, şi să răsară din acest pântece un prunc nou care este … tot “Domnul” Pucios cu venirea Lui. Greu de pătruns această taină pucioşească, în care “Domnul” pucios este şi tată al pruncului care se va naşte, şi prunc al tatălui care a fecundat pântecele (adică pe România):

“ Iată, vin, şi sunt întru venirea Mea peste ea, şi Mi-am aşezat în ea scaunul de judecată, cuvântul Meu care Mă vesteşte venind pentru vii şi pentru morţi, căci împărăţia Mea va fi fără de sfârşit, şi vin să Mi-o pregătesc. Vin cu cei din cer, căci cei de pe pământ îşi pregătesc venirea lor, nu pe a Mea. Este scrisă în Scripturi venirea Mea, şi se tem oamenii de ea şi nu Mi-o pregătesc, şi nu vor să se pregătească pentru ea. Dar Eu sunt întru venirea Mea şi vin venind, căci cine poate opri fulgerul ca să nu se vadă când el taie cerul şi vine şi se vede tăind întunericul cu strălucirea lui cea de foc, de şapte ori mai strălucitor decât lumina zilei, precum scrie în Scripturi? Iată ţara venirii Mele! Ea străluceşte pe pământ de şapte ori mai mult decât ziua, căci lumina ei sunt Eu, Domnul; Eu şi cuvântul Meu. Ea este pântecele în care Eu îmi însămânţez cuvântul Meu, ca să răsar din ea cu venirea Mea. Ea este naşterea din nou a lumii, şi zic din ea popoarelor: veniţi la ieslea cuvântului Meu din România...” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

Altă inconsecvenţă pucioşească urmează imediat: Mai întâi, ei proclamă că pe 7 ianuarie 2000 se anunţă că ceasul venirii Domnului, cu sfinţii Săi pe pământ, n-a venit încă:

“ Faceţi pâine, fiilor. Eu sunt pâinea care se coboară din cer spre viaţa omului. Daţi săracilor pâinea aceasta, căci cei bogaţi gustă şi o scuipă jos, şi nu dau pâinea lor pe pâinea aceasta. Voi însă hrăniţi-vă cu ea până la ceasul zilei venirii Mele cu sfinţii pe pământ şi staţi întru întâmpinarea Mea cu ieslea Mea de la voi. Amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-2000)

După doar o zi se anunţă că “Domnul” deja este venit cu sfinţii pe pământ, căci acestea sunt zilele venirii Domnului cu sfinţii:

“ Şi va veni apoi foamete mare peste ei şi Te vor dori şi nu Te vor afla, iar lumina grădiniţei ieslei Tale va cuprinde tot pământul, spre mărturia venirii Tale din zilele acestea, Fiule tainic, Fiule venit, că Tu vii venind cu sfinţii, şi duhurile drepţilor Tăi vin cu Tine. Amin, amin, amin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

În acelaşi mesaj se revine apoi tot la afirmaţia făcută cu o zi înainte: sfinţii n-au venit încă, dar vor coborî pe pământ şi vor veni cu “Domnul” curând, curând, ca să încununeze “adevărul venirii Domnului”:

“Curând, curând lumina Mea cu voi se va vedea bine; curând, curând, fiilor. Atunci morţii vor învia nestricăcioşi, şi sfinţii şi îngerii vor coborî pe pământ şi vor încununa adevărul venirii Mele, iar minciuna şi trupul ei va roşi şi se va topi spre pedeapsa făţărniciei şi a trupurilor ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 8-1-2000)

După încă o zi, misterul se dezleagă: sfinţii au venit, totuşi cu Domnul pe pământ, acum, după două mii de ani, şi sunt angajaţi cu toţii într-un război nevăzut în care trebuie păzită însăşi lucrarea venirii Domnului cu judecata pentru fapte:

“Eu, Domnul Dumnezeul vostru sunt mereu, mereu cu mare grijă şi cu mare dor pentru voi, copii ai venirii Mele. Mă frământ cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri în toată vremea, căci războiul cel nevăzut al celor fără Dumnezeu care-şi văd biruinţa pierdută pune cerul în alarmă pentru paza lucrării Mele cu voi, lucrarea venirii Mele cu judecata pentru fapte. [...] Acum, după două mii de ani, am venit iar pe pământ la voi şi v-am născut din Mine, din cuvântul Meu v-am născut,[...] “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

Liderii pucioşi sunt numiţi “fiii venirii Domnului” şi sunt tocmiţi să ţină caldă ieslea “venirii Domnului” să o ţină vie prin noi predici meşteşugite aduse “poporului” pucios ca de la Domnul, şi să se bucure de această venire:

“Ţineţi-Mi caldă ieslea, ţineţi-Mi vie venirea, căci împărăţia cerurilor este cu cei înţelepţi, cu cei ce veghează întru lumină. [...] Vine Mirele! Curând, curând se va auzi această strigare peste cei ce dorm fără veghere, fără lumină. Dar voi, fii ai venirii Mele, bucuraţi-vă de venirea Mea, că străin am umblat între cer şi pământ, şi voi v-aţi dat Mie casă şi v-aţi făcut împărăţie a Mea şi odihnă a Mea după şapte mii de ani de aşteptare, iar Eu M-am făcut la voi nuntă şi masă de nuntă şi pom al vieţii. Vă binecuvintez cu mare iubire; iubire pentru iubire, şi zic, ca să se audă plata voastră cea de la Mine: celui ce biruieşte îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu, precum Eu am biruit şi am şezut pe scaunul Tatălui Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2000)

“Cuvântul de la Pucioasa” este un fel de piatră filosofală a pucioşilor. El este când “ fluid botezător” (materie sacră), când “râul vieţii” (mântuitor), când “venirea Domnului” (acţiune), când “Însuşi Domnul” (fiinţă), când “Iordanul care curge de sus în jos” (fenomen al naturii – spre deosebire de “Iordanul care curge de jos în sus”, care este fenomen supranatural); când “carte de învăţătură” (obiect):

“Vine Domnul pe pământ. Amin, amin, amin. Mă vestesc întru venirea Mea. Mă aşez duh de pace peste grădina cuvântului Meu. întăresc stâlpii porţilor Mele ca să stea după voia Mea, şi trimit cuvântul Meu pământului şi îmi lucrez lucrarea venirii Mele. Vin şi botez pământul în cuvântul Meu. Vin să cufund pământul în cuvântul Meu ca în apă, ca să-l botez în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi să fie nou apoi, să fie din cer apoi, ca şi omul cel nou prin botezul credinţei şi al Duhului Sfânt prin pocăinţă. Mă fac botezător. Cuvântul Meu este râul vieţii, apa în care cufund pământul, căci tot şi toate aşteaptă cer nou şi pământ nou. Cuvântul Meu este Iordanul care curge de sus în jos şi se împarte în patru braţe şi botează pământul. Apa vieţii este el, iar cine se apleacă să bea din el nu mai însetează după nimic şi stă întru venirea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 19-01-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XV)

“Venirea Domnului” de la Pucioasa se repetă la nesfârşit, ca într-un perpetuu carusel al neputinţei de a face ceva temeinic, dintr-o singură trăsătură majestuoasă, dintr-un singur gest magistral. Nici pleiada de “sfinţi” pucioşi (care se zice că însoţesc “venirea Domnului”) nu sporesc în vreun fel eficienţa “Cuvântului” care vorbeşte de 55 de ani încoace ca în pustie. Chiar şi “sfinţii” pucioşilor îşi proiectează “împlinirea cuvântului” într-un viitor neprecizat, şi numai după ce îşi sporesc numărul şi puterea cu ajutorul “duhurilor îngerilor”:

“Vin iar la ieslea cuvântului Meu. Vin şi iar vin, căci sunt fără început şi fără de sfârşit, şi sunt începutul şi sfârşitul a toate câte sunt de lucrat. Amin. Vin cu hrană din destul, că fără hrana de la Mine nu e om să poată cu Mine. Vin mereu cuvânt pe pământ şi am sfinţii întru venirea Mea. Ei sunt cei vii până la venirea Mea […] Sfinţii Mei vor împlini împreună cu duhurile îngerilor Mei tot cuvântul care iese de la Mine…“ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Vremea “venirii Domnului” Pucios cu sfinţii este şi vremea venirii sfinţilor pucioşi cu “Domnul” lor. Calitatea de “sfinţi” pucioşi o dobândesc automat toţi cei vii de pe pământ care îmbrăţişează învăţătura de la “Noul Ierusalim” şi care sunt devotaţi “Domnului” până la “venirea Lui” cu sfinţii din cer. (De aici rezultă că după “venirea Domnului” acest lucru nu pare a mai fi posibil):

“Eu însă vin mereu din cer pe pământ, că e vremea venirii Mele, şi vin şi grăiesc adevărul cel din Scripturi împotriva minciunii omului, şi vin cu sfinţii, că e vremea venirii lor cu Mine, Domnul sfinţilor […] Sfinţii Mei sunt cei vii care sunt până la venirea Mea şi lucrează între Mine şi cei ce nădăjduiesc în Mine de pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

O altă aserţiune din acelaşi text stabileşte că “Domnul” vine din cer la Pucioasa pentru a împlini proorocia venirii Lui cu sfinţii, iar sfinţii din cer şi cei de pe pământ care întâmpină în trup venirea “Domnului” Pucios cu sfinţii au pe cap cununi strălucitoare. Faptul că nimeni n-a văzut vreun sfânt din cer venind la Pucioasa cu cunună strălucitoare pe cap, ar mai fi de înţeles; dar de ce n-a fost văzut vreodată vreun sfânt pucios de pe pământ cu cunună strălucitoare pe cap, asta nu mai are nici o motivaţie. Singurele explicaţii ar fi următoarele: ori că în realitate nimeni dintre pucioşi nu merită aceste cununi (şi de aceea nici nu le-au mai primit), ori că ei l-au primit, dar nu le poartă niciodată (din prea multă modestie, probabil):

“Taină de nepătruns este viaţa cea veşnică a sfinţilor îmbrăcaţi în casa lor cea din cer, pe care şi-o lucrează în vremea trupului lor prin faptele sfinţeniei lor. Ei sunt cei vii cu care Eu vin ca să împlinesc proorocia venirii Mele cu ei, cu sfinţii Mei, care au viaţă veşnică. Cununile lor vor străluci ca şi ale celor ce vor întâmpina în trup venirea Mea cu sfinţii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Deşi pucioşii au anunţat în repetate rânduri că “venirea Domnului” curge aproape necontenit din 1955 încoace, totuşi ei precizează uneori că este vorba de fapt de o venire punctuală, stabilind chiar un “astăzi”, o “zi a zilelor venirii Lui cea de azi”:

“Mă apropii de ieslea cuvântului Meu şi Mă las în ea cuvânt ca să meargă din ea cuvântul Meu peste pământ, vestindu-Mă el întru venirea Mea de azi, căci azi sunt zilele venirii Mele, precum am spus Eu prin Scripturi acum două mii de ani.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 20-01-2000)

Şi cu toate acestea, deşi “azi sunt zilele venirii Domnului cea de azi” liderii pucioşi (denumiţi conspirativ “cei de la iesle”) şi ciracii lor aşteaptă o altă “zi cea de azi”, plasată undeva într-un orizont de timp neprecizat, stând în aşteptarea acelei zile şi îndemnându-se unii pe alţii la mare veghere (ca să nu treacă pe lângă ei acea zi). Duhurile morţilor vor fi chemate ca să mărturisească ele cum că acest “Cuvânt” de la Pucioasa este cel care le-a binevestit lor, morţilor, după ce i-a înviat din morţi pe cei care zac în morminte (deşi nici un mort al pucioşilor, nici măcar Verginica, n-a înviat de-a binelea până acum, ca să mărturisească cu gura lui autenticitatea “Cuvântului” pucios şi să zădărnicească astfel minciuna celor care zic că n-a fost învierea morţilor):

“Voi, cei de la iesle, şi toţi cei care trăiesc ca şi voi pentru aşteptarea venirii Mele cu sfinţii şi pentru sfinţi, îndeletniciţi-vă din destul cu viaţa voastră întru Mine, cu învăţătura cea sfântă şi cu îndemnul spre mare veghere[...] Şi vor mărturisi şi cei înviaţi despre viaţa lor cea din trup şi despre venirea Mea în cuvântul acesta cu care Eu vestesc şi morţilor[…] şi iată, unii vor fi morţii înviaţi, iar alţii vor fi cei vii care vor minţi din loc în loc ca să zădărnicească, zic ei, taina învierii morţilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

Deşi în textele oficiale pucioşeşti sunt numeroase precizările care spun că “Dumnezeul de la Pucioasa vine în chip nevăzut pe pământ”, totuşi oamenii sunt mustraţi că nu-L văd venind întru venirea Lui cea cuvântătoare:

“Şi Eu vin şi găsesc omul în voile lui şi dau să-l ajut cu cuvântul Meu, dar el s-a deprins nepăsător şi necredincios, şi Eu vin, şi omul nu Mă aude şi nu Mă vede venind şi cuvântând întru venirea Mea […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

“Venirea cea de azi” a “Dumnezeului de la Pucioasa” se desfăşoară de fapt pe mai multe zile, numite “zilele venirii Lui”. Există de asemenea un “plan al zilelor venirii Lui” şi o “cruce a venirii Lui”, cruce care nu apare pe cer aşa cum scrie în Biblie la Matei 24:30, ci este “dusă în spate” de către liderii pucioşi, “cei mici”, cei de sub cruce” (vorba vine, pentru că cei doi lideri pucioşi pot fi văzuţi mereu mari şi tari, drepţi şi ţanţoşi, căci nimeni nu i-a văzut vreodată să ducă în spate vreo “cruce” cât de mică, şi nici măcar de munca necesară asigurării traiului propriu nu prea se cocoşează dumnealor):

“Şi iată, adevăratele sărbători pentru sfinţi şi pentru Domnul sunt cei ce sărbătoresc pe cei din cer trăindu-le viaţa şi învăţăturile lor cele sfinte, iar cei ce se sfinţesc pentru venirea Mea cu sfinţii, pentru venirea Mea de azi, sunt cei în care Eu încap cu planul zilelor venirii Mele [...]. Dar Eu sunt cu cei mici, cu cei de sub cruce sunt, cu cei ce Mă ajută pe Mine ducând cu ei crucea venirii Mele, semnul care se arată înainte de arătarea Mea şi a zilei Mele.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

În anul 2000 se făceau 45 de ani de “venire a Domnului în cuvânt” la sectanţii pucioşi, venire sterilă şi fără nici un orizont limpede. Tipicul sec pucioşesc consta în “aşezarea cuvântului în carte” prin mâna şi pixul “proorocilor” pucioşi şi apoi “trâmbiţarea Cuvântului pe tot pământul”. În realitate, până la a apela la serviciile internetului, trâmbiţarea se limita la rude, prieteni şi cunoscuţi. Din motive practice, ziarele şi cartea care reproduceau “Cuvântul” se distribuiau selectiv, numai pe sub mână. Bilanţul făcut chiar de către liderii pucioşi era dezamăgitor: “venirea” de la Pucioasa nu interesa pe nimeni, iar pucioşii erau cu toţii corigenţi şi repetenţi la capitolul propovăduirea “Cuvântului” în faţa oamenilor:

“De patruzeci şi cinci de ani grăiesc şi iar grăiesc peste om ca să-l trag de pe calea morţii şi să-i dau calea Mea. [...] Străbat văzduhul cu cete de sfinţi şi de îngeri şi Mă las cu ei în jos până deasupra ieslei cuvântului Meu, şi îmi găsesc străjerii de veghe şi Mă aşez cuvânt în carte prin ei, şi străbat apoi pământul cu el şi îmi fac cu el lucrarea venirii Mele cu sfinţii, căci lucrez prin cuvânt. Dar cine îşi face vreme pe pământ pentru sărbătoarea venirii Mele? Cine să le spună oamenilor de venirea Mea?” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 12-02-2000)

[mariamargareta]

266. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XVII)


“Judecata” pucioşească bântuie fantomatic în prezent şi suflă din greu peste tot pământul de la truda vânturării gâului în arie (dar curios lucru că n-o simte nimeni):

“O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă, iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc peste oameni...” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 19-08-2010)

Uneori “Poporul” pucios este îndemnat să-i înalţe “venirii Domnului” o odă a bucuriei şi să se uşureze prin ea, şi cu nici un chip să nu fugă de ea, ci să fie fierbinte de aşteptarea şi de dorul ei:

“Aşa să Mă aştepţi şi tu, poporul Meu, şi să Mă mângâi întru venirea Mea la tine, că Eu vin mereu şi te pregătesc şi te înnoiesc şi te bucur ca să-ţi dau putere să te faci bucuria Mea, căci duhul bucuriei este putere de duh şi de suflet şi de trup în cel care are de la Domnul duhul păcii şi al bucuriei. Aşa să Mă aştepţi, poporul Meu, şi să oftezi cu bucurie, fiule, de dorul venirii Mele, şi să te uşurezi prin venirea Mea la tine şi să te prindă fiori uitându-te la cer şi aşteptându-Mă să vin, şi Eu voi veni şi te voi mângâia şi te voi uşura de aşteptarea Mea când voi veni. O, să nu fugi din calea venirii Mele, ci să fii fierbinte la dor şi la aşteptare, căci aşteptarea înseamnă pregătire mare, fiule.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Alteori (şi cel mai adesea) îndemnurile sunt exact pe dos. “Poporul” pucios este îndemnat să fugă de bucurie şi să-şi întunece mângîierea venirii Domnului, plângând în pumni, cu lacrimi de crocodil, cu zdrobire de inimă şi cu apăsare, durerea care vine de la “omul minciunii” (care nu poate fi altul decât slujitorul Bisericii oficiale, adică preotul sau episcopul):

“Să plângi cu Mine, măi poporul Meu, de durerea Mea cea de la omul minciunii şi care se făţărniceşte că este martorul Meu, slujitorul Meu şi moştenitor scaunului Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 09-01-2010)

Bineînţeles că cei mai zdrobiţi de durere şi de plâns şi jale sunt tocmai liderii pucioşi (denumiţi conspirativ “copiii din porţi”) căci acolo în ei locuieşte “Duhul care plânge”:

“O, copii din porţi, voi sunteţi numai zdrobiţi cu inimioara, numai strânşi la sufleţel, numai într-o jale, tată, şi purtaţi durerea toată senini la faţă, ca să nu-i doară de la ea pe cei ce sunt poporul cuvântului Meu, cel mângâiat de Duhul Meu şi de duhul vostru, căci Duhul Meu locuieşte în voi cu toată duioşia lui, şi mare putere este în împărăţia Mea din om duhul duioşiei, duhul care plânge, fiilor!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-03-2010)

Pucioşii propun şi altora o experienţă inedită pe care ei au gustat-o din plin: cum să-ţi fie dor fierbinte de Cineva care este mereu cu tine, nedespărţit şi mereu comunicativ, încât “dialogul” cu El începe a da semne de pălăvrăgeală! De obicei dorul este asociat cu depărtarea în timp şi în spaţiu de o persoană iubită. Or, pucioşii pretind pe de o parte că “Dumnezeul” aflat de ei este mereu prezent şi comunicativ cu ei, pe de altă parte că au obosit de speranţă şi de dorul fierbinte ca să-L întâmpine, după o aşteptare care durează de mai bine de 2000 de ani:

“Duhul aşteptării Mele se face dor fierbinte în omul care află de Mine, Cel viu în vecii vecilor, şi dorul se face gătire în el, şi el se apropie cu dor de fructul aşteptării lui, de ziua venirii Mele, ziua când Eu voi fi pe pământ cu toţi cei ce M-au aşteptat şi Mă aşteaptă să vin.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

“Cel ce este aşteptat să vină”, aşteptat cu dor fierbinte de către om ca să-L întâmpine, a venit o dată întrupat din Fecioara Maria ca să-i arate omului viaţa pe care trebuie s-o urmeze, şi iarăşi a mai venit o dată întrupat în Fecioara Verginica, în mare lumină, şi tot vine necontenit de atunci de când a venit:

“Şi iată, a trebuit să vin Eu, şi am venit şi i-am arătat omului viaţa Mea ca s-o urmeze şi să intre întru Mine, ca să-l ridic prin viaţa Mea în el. El însă cu greu trage spre umilinţă, şi iarăşi Eu am venit, şi vin în mare lumină, lucrând şi brăzdând cu lumina Mea întunericul de pe pământ şi din om, ca să ajung cu dorul vieţii veşnice la inima omului, şi să-l simtă omul, şi să-i simtă gustul şi fructul, capătul dorului omului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Deşi vine nevăzut, “Dumnezeul” Pucioasei are pretenţia ca omul să-L vadă venind:

“Bat la inima ta, ca să deschizi şi să Mă vezi că am venit după tine ca să suflu din nou peste tine, ca să fac din nou fiinţa ta.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

Venirea nevăzută de la Pucioasa trebuie văzută de om, iar pentru aceasta omul trebuie să-şi spele ochii trupeşti care nu le văd pe cele nevăzute. Venirea nevăzută este o venire de facere din nou a omului, o venire care îl eschivează pe om de la Judecată, o venire de chemare a omului la “ştiinţa sfântă” şi de schimbarea a omului în “casă a venirii Domnului”:

“Am venit să fac din nou fiinţa ta. [...] Spală-ţi şi ochii, ca să vezi venirea Mea la tine. [...]N-am venit din cer să te judec. Am venit să te ajut ca să scapi de judecată. Am venit să te chem din noapte şi să te fac fiu al zilei, fiu al ştiinţei sfinte. Ieşi înaintea Mea şi Mă ia în tine, ca să fac din tine averea Mea şi casa venirii Mele, omule care ai uitat pe Dumnezeu. “(Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 15-02-2000)

[Grabriella]

În prealabil postat de vsovivi

Draga mea, nu te speria, şi nici nu te victimiza, eu nu te condamnam ci pur şi simplu ţi-am explicat că ai scăpat de 'ciumă' şi ai dat de 'lepră', adică ai reuşit să scapi de lupul sectelor şi ai căzut în puţul ortodocsiei pe dos bine promovat de stimabilaabila ''mariamargareta roata bicicleta''. Adică ortodoxia pe dos, defapt miliţia!!!

.....
Deci foarte bine dacă ai găsit ortodoxia, foarte frumos, ea e singura cale adevărată şi strâmtă, dar ca să calci pe ea, ai nevoie sigur de Cuvântul lui Dumnezeu, de Domnul nostru Iisus Hristos, aşa că nu te pripi privându-te de cel mai mare dar spre mântuirea celor ce cred şi Îl primesc, căci numele cel nou al Său este Cuvântul lui Dumnezeu... cum este scris în scripturi.
.....

Deci draga mea fostă sectantă, mă iartă şi nu te supăra... dar n-am avut alt mesaj mai frumos pentru cei ce aleg pierzarea... căci cine se luptă cu Domnul se va prăbuşi ca lucsifer... căci voi n-aţi priceput lupta lui Iacov... cu Cel Minuant întru sfinţii Săi.

Iar mie mi-a fost milă de tine să te văt în colţii lupului, sau a căpriţeţelor...

Probabil am inteles eu gresit 'aprecierile' domniei tale neintelegand ca , de fapt, este vorba doar de grija( de fapt verdictul domniei tale) de a nu ma rataci ( din nou) si din prea mult orgoliu ranit m-am 'victimizat'.
Eu stiu un singur lucru :tot ceea ce sunt si tot ceea ce am fizic, mental si spiritual este primit ca un dar de la Dumnezeu. Si Cel ce m-a nascut din nou din apa si din Duh si mi-a luminat calea pana acum se v-a ingriji si de acum in colo de mine si ma v-a hrani cu acea 'mancare' care sa-mi aduca cresterea potrivita.
Cu siguranta:" La inceput era "Cuvantul" si Cuvantul era cu Dumnezeu si Cuvantul era Dumnezeu". Eu nu contest acest adevar pentru ca il simt real si prezent in Sfanta Scriptura si in inima mea.Este atat de viu si aproape pentru fiinta mea si as putea sa dau marturie in fiecare zi despre felul in care "Cuvantul" este pentru mine ca o "sabie cu 2 taisuri pana acolo ca desparte maduva de oase".Da, aceasta sabie taie , ori de cate ori ma las curatata,toate 'crescaturile',toate cancerele , toate neghinele si ranile pe care mi le cresc singura.De aceea nu inteleg( poate pentru ca n-am avut a face cu ea) 'ortodoxia pe dos" despre care vorbesti si nici nu-mi bat capul. Judecata nu este a mea, nu mi s-a dat mie s-o fac si eu nu ma urc pe acest tron. Judecata mi s-a dat pentru propriile-mi fapte pentru a le duce la Sf. Spovedanie.
Din multele mele experiente in care oamenii se erijau in 'prooroci' si 'mesageri' divini, in care fiecare secta afirma ca este "Unica, singura si adevarata' revelatie a lui Dumnezeu, singurul "Cuvant Adevarat" si vrednic de primit am gasit un indrumar extraordinar atat in Sfanta Scriptura cat si in Sf. Traditie si in scrierile Sf. Parinti pentru a deosebi adevarul de minciuna.Sf. Scriptura spune ca doar dupa implinirea prorociilor se vor cunoaste prorocii adevarati.Iar Sf. Parinti au avut acest dar mare,parintele Arsenie Boca de exemplu,pentru a sluji oamenilor spre mantuirea sufletelor.In afara de scumpul meu duhovnic este tot ceea ce am nevoie sa stiu spre calauzire sufleteasca.
Daca acolo sunt cu adevarat proroci sau nu se va vedea dupa implinirea prorociilor lor si daca acolo este lucrarea Domnului se va vedea, caci" dupa roadele lor ii ve-ti cunoaste" si " "Orice vita pe care n-am sadit-o Eu va fi taiata si aruncata in foc".
Imi place foarte mult pilda cu neghina.Lucratorii se intrebau nedumeriti:
-"De unde a aparut neghina cand noi am semanat doar seminte curate"
Stapanul le-a raspuns:
- "Un vrajmas a facut acesta".
-"Ce sa facem? Sa smulgem neghina?"
-"Nu,lasati-o pana la sfarsit"
Deci raul si binele, neghina si graul, plusul si minusul coexista in univers pana la 'seceris' si atunci totul se va vedea in adevarata lumina.