mesaj de la noul ierusalim

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXX)

Liderii pucioşi pretind că “strigarea de la Pucioasa” este “cuvânt de slavă” şi este totuna cu “ziua venirii Domnului”, iar Domnul Se preaslăveşte cu însăşi strigarea Lui. Dacă este aşa, dacă acest lucru este adevărat, atunci preaslăvirea Lui este nepermis de ştearsă şi de nebăgată în seamă de către oameni, faţă de felul înălţător şi universal şi în care este ea proorocită de Sfânta Scriptură că va fi, deoarece prea puţini sunt cei care preţuiesc “strigarea de la Pucioasa” ca pe “o lucrare excepţională a lui Dumnezeu”:

“Strigarea Mea după om se face ziua venirii Mele, ziua care iese în calea omului ca să-l scoată pe om din noapte. A venit vremea să Mă preaslăvesc peste pământ şi pe pământ, şi peste om şi în om cu ziua venirii Mele, şi strig în lung şi în lat, şi se uită sfinţii şi îngerii la Mine cum strig. Cuvânt de slavă Mă fac peste pământ […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Acelaşi mesaj revine însă şi declară că nu “strigarea şi cuvântul ei de la Pucioasa” este totuna cu “ziua venirii Domnului”, ci liderii pucioşi înşişi, denumiţi aici “fiii care ascultă cuvântul de la Pucioasa” şi “fiii venirii Domnului”, ei sunt cei care neapărat trebuie să devină şi să fie “ziua venirii Domnului” şi“cunună pentru venirea Lui”:

“Iată, fiilor care îmi ascultaţi cuvântul, Lazăr era mort în mormânt şi M-a auzit şi a înviat şi a stat înaintea Mea, dar toţi cei vii care Mă vedeau şi Mă auzeau n-au voit să Mă audă, n-au voit să ştie cine sunt Eu şi de unde sunt şi că sunt Mântuitorul Care vine. Dar voi, fiţi fiii venirii Mele şi aşezaţi-vă la trudit pentru ziua Mea. Aşezaţi-vă ziua Mea şi fiţi ziua venirii Mele, fiţi lumină din lumina Mea peste pământ şi daţi ziua Mea oamenilor de pretutindeni, ca apoi să Mă arăt drept şi biruitor. [...] Daţi-vă Mie ramuri şi flori şi fiţi Mie cunună pentru venirea Mea, fiilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-04-2000)

Nu poporul creştin rătăceşte prin pustiul necredinţei, ci “Dumnezeul” Pucios rătăceşte pentru “poporul” Său prin pustiul neamului omenesc. Rătăcirea Lui, atunci când a ajuns la cifra rotundă de patruzeci de ani, a fost proclamată “o biruinţă peste încuietorile în care omul cel mincinos L-a ţinut pe El sub tăcere”, deşi tocmai El a fost Acela care a impus poporului Său să lucreze în mare taină şi să ascundă “lucrarea” de la Pucioasa, ţinând-o ca un mincinos sub tăcere, nevăzută de ochii lumii. După 40 de ani în care S-a tot planificat cu venirea Lui şi S-a anunţat pe Sine că va veni Judecător în curând, iată că acum El anunţă că a venit biruitor (în luna mai, anul 2000; au trecut însă 10 ani de atunci şi nimeni nu poate să confirme încă această falsă “venire” nici ca biruitor, dar nici măcar ca biruit):

“Eu sunt Cel ce rătăcesc prin pustiul neamului omenesc de mai bine de patruzeci de ani. Timp de patruzeci de ani am lucrat tainic lucrarea învierii făpturii (1955-1995, n.r.) şi am pus mereu la lucru slugi pentru planul venirii Mele cu sfinţii. După patruzeci de ani am ieşit biruind încuietorile în care omul cel mincinos Mă ţine sub tăcere, Mă ţine nevăzut de oameni. Dar am ieşit cu poporul Meu din zilele acestea şi l-am pus să cânte peste pământ cântarea celor răscumpăraţi, cântarea Mea, cuvântul Meu, care cheamă la viaţă pe tot omul, trâmbiţa de înviere, cel de al şaptelea înger, Domnul, Eu şi cartea judecăţii făpturii. Patruzeci de ani am strigat cu cuvântul să iasă omul de sub judecată, să iasă singur, că Eu îi stau în ajutor cu îndemn ceresc. Să iasă i-am spus, că vin Judecător curând, curând. I-am spus, şi apoi am venit ieşind biruitor deasupra cu cuvântul de înviere, căci cuvântul nu se poate lega, şi el umblă adunând sub viţa sa pe cei ce se aleg de partea Mea.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Încă de pe vremea Verginicăi, ascunderea nu venea de la om, ci venea de la “Dumnezeul Pucioasei”, care-i cerea omului să facă din cuvânt un sul ascuns până în ziua ce mai de pe urmă:

“Să faci, Verginico, sul şi să-l prinzi în copci şi să-l ţii ascuns până la ziua postului, căci vor veni popoare nemâncate şi nebăute la uşa ta şi vor bate în uşă ca nişte cerşetori, şi să le dai mâncare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-4-1965)

Însăşi Verginica era un “vas ascuns” de vederea şi înţelegerea oamenilor şi a preoţilor, ca ei să nu vadă şi să nu înţeleagă mesajul înnoitor pe care ea îl aducea peste pământ:

“Acest vas este pus în faţa creştinilor, în faţa preoţilor, dar în chip ascuns, şi se descoperă numai în pilde.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 7-1-1966)

Creştinii pucioşi sunt îndemnaţi la ascundere şi chiar să iasă din biserica tradiţională şi să-şi facă lăcaşuri de cult separate, în case de rugăciune ascunse de ochii lumii şi ai autorităţilor ecleziastice:

“... Faceţi locuinţe ascunse, pentru a-L lăuda pe Dumnezeu şi a vă ruga lui Dumnezeu. De ce vă spune Dumnezeu aşa, nu întreabă nimeni? Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a păstra cărţile sfinte. Faceţi-vă locuinţe ascunse, pentru a intra în ele duminica.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 23-2-1976)

[mariamargareta]

271. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” - Pucioasa (XXXI)


A doua (sau a treia – e greu de precizat acum, după ce pucioşii au promovat ambele variante ca perfect autentice) venire a “Domnului Pucios” este de acum (adică, din anul 2000) un fapt deja consumat, care se anunţă cu mare fast: “Iată-Mă, am venit!” . Această “venire” rămâne însă tainică, este ca şi când n-ar fi, deoarece este învăluită în întunericul hainei de protecţie care este “cuvântul pucios”. Această platoşă de “cuvânt” îmbracă şi acoperă şi ascunde atât adevărul cât şi minciuna venirii “Domnului” de la Pucioasa. Adevărul este acela că într-adevăr Scripturile venirii Domnului vorbesc despre numele Celui care va veni, şi care nume se cheamă “Cuvântul lui Dumnezeu”, iar minciuna este aceea că pucioşii în mod intenţionat confundă şi substituie numele cu Persoana care poartă numele, zicând că dacă a apărut numele (este vorba de sintagma “Cuvântul lui Dumnezeu”, nume atribuit în mod arbitrar şi abuziv unei colecţii de predici eterogene lansate de aşa-zisele “proorociţe” dâmboviţene în arealul pucios), implicit a apărut şi Persoana (Hristos cel adevărat şi întrupat şi viu) care este desemnată prin proorocie ca să poarte acest nume. Or, Scriptura vorbeşte despre un Hristos – Cuvântul întrupat (“Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” – Ioan, 1, 14), Care S-a înălţat pe Sine cu trupul la cer, în timp ce Pucioşii vorbesc despre un “Hristos” destrupat (... Pace vouă! […] Eu sunt Domnul Iisus Hristos. Nu sunt în trup, ci sunt în Duh. Coborâtu-M-am cu Duhul pe pământ […] “ – Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 30-04-1955), care ar fi coborât fără trup din cer:

“Iată-Mă, am venit! Sunt îmbrăcat pe deasupra cu haină tainică. Haina cea tainică este cuvântul Meu. El Mă acoperă şi se face haină de judecător, ca atunci când Mă voi dezbrăca de ea, să fiu Mântuitor. [...]Iată numele Meu cel tainic, cu care am venit să răscumpăr făptura. Mă acopăr cu cuvântul Meu, făcând din el haina Mea de Judecător, ca atunci când voi fi fără ea, să fiu Mântuitor, să fiu văzut Mântuitor. ” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea lui “Hristos – cuvânt fără trup” la Pucioasa rămâne pe veci o “taină” a pucioşilor chiar dacă ei pretind că “taina” lor este adevărată şi mărturiseşte despre adevăr; căci adevărul este incompatibil cu tăinuirea, ci este întotdeauna o taină ce a fost despecetluită:

“O, copii ai Tatălui Meu, o, poporul Meu, frumoasă este taina venirii Mele, frumoasă este taina Mea cu tine! Se uită cerul la taina venirii Mele la tine. Înalţă cerul în sus pragurile porţilor veşniciei ca să intre în cer cuvântul Meu cel de peste tine, taina venirii Mele la tine, poporul Meu cu care Eu, Domnul învierii, petrec venirea Mea. Petrecerea Mea cu tine este taină adevărată. Eu pentru aceasta am venit la tine, ca să mărturisesc despre adevăr, poporul Meu.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Pucioşii revin cu o corecţie importantă la propriile lor “adevăruri” şi “proorocii”. Venirea de la Pucioasa a lui “Hristos în cuvânt, fără trup” este anunţată acum a fi a doua, nu a treia, cum se anunţase cu câţiva ani buni mai înainte ( la 22 iunie 1957). “Poporul” pucios este numit “poartă a cerului” şi “veşmântul venirii Domnului” ( veşmânt de camuflaj, ca să-L acopere şi ca să-L tăinuiască, nu veşmânt de slavă ca să-L înnobileze în strălucire), iar “învierea lui” ( o hiperbolă verbală, îndată ce la Pucioasa n-a înviat nimeni!) este considerată cheia care a deschis “cartea venirii Domnului”, cartea “învierii şi judecăţii făpturii”:

“Învaţă, Ierusalime, pătrunde, fiule de azi, taina Mea cu tine, taina venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. Tu eşti veşmântul cu care Mă acopăr acum, la venirea Mea cu cele veşnice pe pământ. Te-am aşezat în faţa Mea, iar Eu grăiesc în spatele tău şi te-am făcut poartă cerului, poporul Meu, şi te-am făcut veşmântul venirii Domnului, o, grădiniţa Mea de fii! Ungerea ta este din grădina raiului, de la începutul cel dintâi. Învierea ta a deschis cartea judecăţii făpturii, cartea venirii Mele, cartea învierii.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 01-05-2000)

Venirea tainică a lui “Hristos” destrupat la Pucioasa este sărbătorită la Pucioasa prin praznice periodice. Fiecare “coborâre a cuvântului” din cer peste pucioşi este pentru ei un prilej de sărbătoare, iar pentru cerul tot, un prilej de uimire, căci cete-cete de zeci de mii din cer privesc cu stupoare la venirea cea nevăzută cu sfinţii a Celui Care Nu Se Vede, dar Se Aude de la Pucioasa:

“Din sărbătoare în sărbătoare şi din praznic în praznic Mă vreau cu voi, şi îmi aplec fruntea Mea cerească şi aşa intru în grădina Mea cu voi, fiilor veghetori în calea Mea spre pământ. Mă aplec până la voi, ca să vă aplecaţi şi voi pentru Mine şi să vă ridicaţi deschizându-Mi, şi să petrecem pe pământ sărbătoarea venirii Mele. Cuvântul Meu cel de peste voi este sărbătoare pentru toţi cei din cer. Tot cerul e cu privirea după Mine când Eu Mă aplec spre voi cu cuvântul venirii Mele. Voi sunteţi puţini care ascultaţi cuvântul Meu, dar cei din cer sunt cete-cete de zeci de mii, precum scrie de venirea Mea cu sfinţii, aşa cum i-am arătat Eu lui Enoh să scrie despre venirea Mea, aşa cum i-am arătat lui Daniel. “ (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXII)

Slava venirii “Domnului “ de la Pucioasa îi înconjoară pe adepţii pucioşi şi îi cuprinde şi mai ales îi surprinde, căci ei nu pot să se suie cu mintea la această slavă, căci slava aceasta este tainică şi nu se vede şi nu se simte şi nici nu se aude (exceptându-i pe liderii lor, care stau ceva mai bine cu timpanul, nicovala şi scăriţa), iar măreţia slavei este cuvântul pucios. La rândul lor, sfinţii pucioşi sunt răsplătiţi cu venirea “Domnului” cu ei, în timp ce adepţii pucioşi de pe pământ sunt chemaţi să se facă şi ei vrednici de aceeaşi răsplată, prin propovăduirea cuvântului pucios care trebuie neapărat lăsat să meargă în lături şi, desigur, dacă lăturile nu sunt de ajuns, să meargă peste tot pământul, căci "e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă" – putere (şi slavă) care de pucioşi se crede, dar nu prea se vede:

“Această slavă vă înconjoară pe voi, dar voi sunteţi micuţi cu mintea, că nu se suie la mintea nimănui toată slava Mea cea tainică, dar ea este, fiilor, este şi vă înconjoară pe voi şi sunteţi cuprinşi în slava venirii Mele, şi voiesc să fiţi pe deplin vrednici de ea. De aceea vin mereu şi Mă slăvesc cu cuvântul Meu peste voi, căci măreţia slavei Mele este cuvântul Meu. Amin. Mă slăvesc cu sfinţii peste grădina de la voi, căci ei au întărit pe pământ credinţa în Dumnezeu şi au zădărnicit deşertăciunea idolilor şi a oamenilor. Plata celor sfinţi este venirea Mea cu ei, slăvindu-Mă între ei. Fiţi şi voi plini de venirea Mea, precum sunt sfinţii din cer, fiilor. Daţi curs cuvântului Meu peste voi şi lăsaţi-l să meargă în lături, că e vremea venirii Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Adepţii pucioşi sunt însă cam greoi la împlinire, căci ei au fost îndelung aşteptaţi să fie şi să lucreze “venirea Domnului” cu ei, şi încă mai sunt aşteptaţi şi astăzi, iar “venirea Domnului” mai întârzie până ce ei vor fi bine pregătiţi. Pentru aceasta, ei sunt stimulaţi şi îmbrăcaţi cu binecuvântări pucioşeşti şi purtaţi pe umeri nevăzuţi, necunoscuţi, de duhurile vorbitoare de la Pucioasa, ca să pregătească ei sărbătoarea zilelor venirii Domnului şi tot ei să vegheze la această venire, ca să nu treacă ea neobservată atunci când, tainic, va veni:

“[...]Eu şi cu sfinţii v-am aşteptat să fiţi şi să lucraţi venirea Mea cu ei. Aceasta este ce lucraţi voi prin tot lucrul vostru care-Mi face Mie cale spre oamenii care cred şi care nu cred că Eu Mă întorc de la Tatăl. Gătiţi cărarea oamenilor spre Mine. [...] Vă îmbrac în binecuvântarea Mea şi vă port pe umerii Mei cu tot ce aveţi voi de lucrat spre zi de sărbătoare a venirii Mele, zi din zilele venirii Fiului lui Dumnezeu după două mii de ani de aşteptare. Pregătiţi-vă veghea pentru venirea Mea cuvânt la voi […]” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 06-05-2000)

Căci “venirea Domnului Pucios” la credincioşii Lui este o taină înfricoşătoare pentru cei din cer, care se cutremură de greul şi de strâmtoarea venirii Lui, căci “fiara cea care se ridică din adânc îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească şi să-i slăbească” pe liderii pucioşi cei pecetluiţi de duhul vorbitor de la Pucioasa. Aceştia au nevoie de ajutor din cer şi cerul îi ajută pe ei (deşi ei mereu se plâng că sunt slabi şi neajutoraţi):

“O, taina Mea cu voi este taină înfricoşătoare pentru cei din cer care Mă văd cu voi şi care stau mereu aproape pentru Mine şi pentru voi şi îmi slujesc Mie şi vouă, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pe pământ ca în zilele acestea ale venirii Mele la voi. […] aveţi nevoie de ajutor, fiilor, că n-a fost mai greu şi mai strâmt pentru omul credincios, ca şi în zilele acestea ale venirii Mele când fiara cea din adânc, care se ridică să meargă spre pieire, îşi scutură peste tot tainicele ei săgeţi, ca să-i rănească pe cei pecetluiţi ai Mei, ca să-i slăbească pe ei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Deşi “venirea Domnului în cuvânt” de la Pucioasa se întindea în anul 2000 pe mai bine de 45 de ani, timp în care s-au adunat zeci de kilograme de maculatură pucioşească pseudo-ortodoxă, liderii pucioşi pretind că tot nu este de ajuns, căci “cuvântul de peste ei” n-ar fi aşa de mult. Motiv pentru care ei au continuat să fabrice pe bandă rulantă predici pucioşeşti prolixe şi lăbărţate care aduc "reţeta vieţii veşnice", actualizând mereu “venirea Lui la ei” şi repetându-se în idei până la refuz şi chiar ajungând să se contrazică pe sine uneori:

“O, nu e mult cuvântul Meu cel de peste voi, nu e prea mult, măi fiilor mici. El este cel ce vă ţine de mână cu Mine; el este cel ce vă scoate la lucru în fiecare zi, la lucrul vieţii veşnice în voi şi cu voi şi între voi. O, de ar lua omul de pe pământ venirea Mea la voi ca s-o pună peste el şi să înceapă şi el viaţa cea veşnică în trupul şi în sufletul şi în duhul lui!” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

"Venirea Domnului" de la Pucioasa mai are un scop nobil: acela de a dezrobi tot pământul se sub piciorul omului necredincios care s-a stricat şi miroase urât pe pământ, căci pământul aşteaptă cu plâns şi cu suspine venirea Domnului din cer pe pământ:

“Sunt cu raiul pe braţele Mele, ca să-l aşez pe pământ. Aceasta este plata pământului care plânge cu gemete lungi sub aşteptarea venirii Mele, ca să-l scot de sub piciorul omului străin de Dumnezeu, căci pământul este al Meu, fiindcă Eu l-am făcut. […] Am venit după om, şi găsesc pământul suspinând pentru stricăciunea omului de pe el. Omul s-a stricat şi miroase urât pe pământ.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

Preoţii din B.O.R. sunt “tari la cerbice” şi sunt cei mai vinovaţi de nepăsarea oamenilor faţă de “venirea Domnului de la Pucioasa”, pentru că ei fac pe “popa prostu’”, prefăcându-se că nu pricep ceea ce ei, în realitate, înţeleg foarte bine: aceea că "la Pucioasa a venit Judecătorul lumii după om", iar pe liderii pucioşi i-a aşezat El acolo ca să fie ei ajutorul venirii Lui pe pământ, căci El ba este, ba nu este Atotputernicul, căci este Cel Neajutorat care nu poate singur, fără ajutorul neprecupeţit al lor:

“Şi tot aşa şi azi, nu se sfâşie inimile celor tari la cerbice şi se joacă toţi „de-a popa prostu” şi o fac pe nepricepuţii faţă de venirea Mea cu cuvântul peste pământ, faţă de chemarea neamurilor la înviere. Aceştia sunt hoţii care au luat sub stăpânirea lor pământul şi omul, ca să nu mai am Eu parte pe pământ, dar iată, am venit ca moştenitor al pământului şi am venit după om. Am venit să Mă judec cu omul pentru pământ şi pentru om. Am venit după două mii de ani ca să-l întreb pe om ce a făcut el după ce Eu am murit pe cruce pentru el şi am înviat apoi pentru el, pentru ca să ia el din taina învierii, din taina vieţii veşnice să ia, şi să trăiască prin ea apoi. Am venit, şi aşez pe om înaintea Mea, ca să-Mi dea acest răspuns. Amin. Şi v-am pus pe voi să Mă ajutaţi să vin după om, fiilor aşezaţi de Mine la gura râului de foc care se varsă din gura Mea peste pământ, ca să-l curăţ pe om cu iubirea lui, cu dreptatea lui. V-am pus martori ai cuvântului Meu înaintea oamenilor.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

[mariamargareta]

272. A treia şi a patra “venire a Domnului” de la “Noul Ierusalim” – Pucioasa (XXXIII)

După ce liderii pucioşi au insistat în repetate rânduri să-şi convingă adepţii şi cititorii că între “Hristosul Pucios” şi “Cuvântul Pucios” este o identitate perfectă, motivând că însăşi Scriptura identifică numele cu Persoana care poartă numele – adică, Îl identifică pe Hristos Judecătorul cu numele pe care El poartă la Judecată, respectiv cu Cuvântul lui Dumnezeu, (şi reciproc, colecţia de predici de la Pucioasa intitulată “Cuvântul lui Dumnezeu” este identificată cu Persoana “în duh” a lui Hristos) iată că deodată ei se răzgândesc şi afirmă că de fapt nu este nici o identitate între Persoana care aduce Cuvântul şi Cuvântul pe care îl rosteşte Persoana, căci ele când vin, vin separat, chiar dacă vin încuibate şi aproape împreună. Cu alte cuvinte, dacă până acum ei identificau lucrarea cu Lucrătorul ( adică, identificau venirea Cuvântului în auzul omului cu venirea Domnului în duh şi cuvânt – dar nu şi în trup!!!) iată că acum pretind că la ei vin separat cele două entităţi sfinte: nu numai Cuvântul Pucios (lucrarea) este cel care vine, ci şi Persoana (Lucrătorul)care rosteşte Cuvântul Pucios vine imediat, dar separat, îndată după Cuvântul rostit, fiind învelită şi ascunsă tainic în Cuvântul în care stă încuibată ca într-o haină, şi de aceea Ea este inaccesibilă acum ochilor omului, când vine în Cuvânt la Pucioasa. În felul acesta, “venirea Domnului Pucios” este “demonstrată” în contumacie: Cuvântul merge înainte ascunzând în el pe Cel care Îl rosteşte, adică vine aducându-L pe Acela tăinuit, deci venirea Cuvântului este semn imuabil că urmează neapărat şi imediat să vină şi Acela care rosteşte Cuvântul , adică “Domnul”, şi întrucât venirea Domnului este proorocită limpede de Scriptură, ea este necondiţionată şi indiscutabilă şi de aceea nimeni nu trebuie să o conteste, ci să o primească prin credinţă vie şi lucrătoare în Cuvântul de la Pucioasa care “prooroceşte” şi aşa reconfirmă el proorocia Scripturii:

“Cuvântul Meu care vine la voi, Eu sunt. El este haina care Mă acoperă pe Mine când vin. Nu numai cuvântul Meu este cel ce vine. Şi Eu sunt, şi Eu vin, iar înaintea Mea merge cuvântul Meu, şi voi, ca semn al venirii Mele; voi, cu viaţa Mea în voi; voi, cu iubirea voastră pentru Cel ce vine iar după două mii de ani de aşteptare.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 07-05-2000)

[diana-lorena]

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

[mariamargareta]

În prealabil postat de diana-lorena

Fratilor, sa nu ii judecam! Sa ii iubim si sa ne rugam pentru ei! Asta e pilda pe care ne-o da Hristos! sa ne rugam!

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

[vsovivi]

În prealabil postat de mariamargareta

Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi, deoarece nu pot avea oamenii calitatea de judecători de conştiinţe, şi mai ales că nici nu are cine să-i judece pe pământ, pucioşii nefiind subordonaţi niciunei autorităţi pământeşti. Dar schimbul de informaţii între utilizatorii Forumului ar putea fi util pentru aceia care ar dori să le dezvelească dedesubturile şi să-i cunoască. Se ştie că un om informat face cât doi şi unde-s doi, puterea creşte.
Iubirea constă, printre altele, şi în a-i spune cuiva părerea sinceră despre el, chiar dacă eventual i se va părea incomodă, ca să poată să se cântărească singur mai bine şi mai imparţial, eventual să se şi corecteze, dacă i se pare că greşeşte. A-i adula pe prieteni sau a-i măguli pe duşmani nu le poate fi de nici un folos.
Singura rugăciune care pare a fi nimerită în acest caz este ca "să ne lumineze Dumnezeu pe noi şi pe ei deopotrivă, ca fiecare să ajungă să-şi vadă singur neajunsurile".

Ce mai poantă, auzi acolo: „Nu cred că a făcut nimeni vreun apel pe acest site ca pucioşii să fie judecaţi...”

Păi n-ai tras ispisisikaa de coadă ca pe sirena lui roaită nescoțându-i nici o clipă din : sectanți, răscolnici în mișcare centrifugă, dezbinatori, s-au rupt, cu interese prozelitiste, de lăcomie, de furt, de putere, și mai ales că ascultă de un om, și că omul acela e nebun și schizofrenic și halucinat și că curvește cu diavolii... având voi la baza acuzelor astea fără sfârșit mincinoasa mărturie a unor martori mincinoși, nu repet, se știu ei, vezi istoria Susanei, și o mincinoasă și nedreaptă judecată prin care au fost ei scoși ca făcând interesele sectelor milenariste din America ei care abea de au umblat pe jos în jurul satelor lor, adică ei care de pe vremea lagărului comunist și de mai înainte au primit mesaje de sus de la Domnul și au scris în Cartea Sfântă mesajele neavând tangență cu America sau cu vre-o sectă neoprotestantă... sau cu vre-un om interesat de prozelitism sau de vre-o mișcare sau de afaceri dubioase.

Și nu ați poftit ca să le răpiți cele dăruite de Domnul și pentru aia i-ați osândit mereu de furt, de eretism și de deviaționism de la „linia partidului”?.. cu tot felul de dovezi absurde și înțelegeri pripite, susținând apoi că ei sunt cei ce susțin abateri grave de la Crez sau de la canoane și că ei pretind lepădarea de sfintele Taine sau de Biserica strămoșească a sfinților când defapt erau propriile voastre absurde înțelegeri și răuvoitoare interpretări spre a voastră pierzare... căci toate „știrile” date de voi și interpretările voastre au fost făcută din cea mai penibilă și ridicolă reacredință, căci credeați și credeți că aveți spatele asigurat, credeați voi, la nenia și la tanti grijania care au ghicit în zaț de cafia că Poporul și Trâmbițele nu pot fi decât niște mincinoși și derbedei... și deci niște haimanale... ce trebuiesc compromise și lapidate exact ca prin beciurile securității folosindu-ne de massmedia sau de miliție sau de orice mijloc posibil...

Oare chiar crezi că am memoria chiar atât de scurtă?

Se pare că dumneata chiar nu ști ce faci și nici ce crezi din moment ce afirmi cu atâta nonșalanță că chiar iată ai făcut bine, i-ai criticăcat ca un critic literar sau gramaticăcal sau unul de artă, căci voi vă dați mari artiste, dar v-am zis ce artă ați făcut, ceartă, artă marțială, adică credibilizarea miciunii prin șantaj, teroare, insinuări, diversiuni, învârtoșări, groază, grozăvie, impuneri, ispite, repetarea la nesfârșit a îndoielilor și minciunilor științei voastre de a nimeri, deci decredibilizare și hulă, asta le-ați făcut... și acum iată aveți tupeul ca să credeți că ați făcut chiar bine... cică iată nu i-ați lins și nu i-ați măgulit ci le-ați fost de folos... că ați distrus și dărâmat și acuzat ca pe hoții de cai... dar caii vin și vin peste voi și o să vă calce în copite.

Chiar nu vă e rușine deloc? Ispisisicuțucuțelor cu cioc ce latră la lună ca lupii și aruncă p-apă din gurițele negre în cerul gurii, și papă lapte... apoi ca un papălapte.

Deci uite eu nu vă acuz, și vă iert a mieunaoară, căci chiar nu voi sunteți de vină ci cel ce v-a învățat să nu credeți în Cuvântul lui Dumnezeu, ăia sunt vinovați și mă rog împreună cu voi așa ca să nu mai aveți râvna nebună a defăimării și dezbinării:

„Doamne milește-mă și nu-mi da mie să fiu ca veșnicul nemulțumit care iute se răzbună din plăcerea sadică îndesând cu silitnicie răutatea pentru pofta curioasă a înfulecării spurcăciunilor desfrânărilor de parcă ar fi delicatesuri ce vin din învârtoșările și răstălmăcirile Adevărului spre mândrie și vin pentru sulimenizările cerbicei roții olarului ca să plac oamenilor răi și necredincioși ca să mă recunoască ei ca find vrednic ci Doamne mă iartă pentru ce am făcut în țara asta și în toată pretenitatea și frățietatea și mamitatea creștină și umană, tot ce am măsluit prin jocul ăsta de scenă căci iată m-am jucat cu proorociile și am ajuns jucăria satanei, neștiind ce fac cu niciunchip neascultând cu oricechip, căci iată nu știu ce fac și nu mai vreau să-mi amintesc cât rău ți-am făcut și ți-am adus Doamne Iisuse Hristoase și Cuvinte a Lui Dumnezeu, care pentru păcătoți și necredincioși ca mine ai venit a doua oară trimis de Tatăl ca să nu mă lași să pier în deznădejde și în soluțiile mâniei și răutății față de frații mai mici și mai curați și mult mai nevinovați și săraci și nedreptățiți, mai cinstiți și mai silitori decât sunt eu păcătosul și vicleanul desfrânat și prefăcut și fățarnic și fariseu care mă țiu mare că eu știu și care se crede mare profesor clătind pe oricine și pe orice cititor cu amăgitoare îndreptări deșarte de la starea sa.”

Deci Rugați-vă și poate poate o să fiți miluite și iertate căci păcătosul care se întoarce din păcat va fi viu tot așa cum dreptul care minte va fi mort.

[mariamargareta]

273. Timpul şi contratimpul la Pucioşi (I)


Ani de-a rândul, adepţii pucioşi au fost intoxicaţi de către liderii lor cu proorocii mincinoase despre iminenţa sfârşitului lumii, menite să-i înfricoşeze şi să-i facă supuşi întru totul ambiţiilor şi hachiţelor stăpânilor lor. În acest context, adepţii pucioşi erau periodic ameninţaţi că timpul astronomic s-a scurs de tot şi nu mai este, deci nici un ideal, nici o speranţă legată de ziua de mâine, nici o pretenţie omenească trecătoare nu se mai justifică. Consecinţa acestei ideologii a fost aceea că adepţii pucioşi au devenit treptat dezabuzaţi ca nişte legume, incapabili să mai gândească folosindu-şi propriile creiere, executanţi orbi ai ordinelor care veneau de la liderii lor, ordine adesea discordante şi debusolante.

“Gogoaşa” pucioşească privitoare la “timpul care nu mai este” le-a fost servită fierbinte adepţilor pucioşi de mai multe ori, până ce s-a sleit de cerul gurii lor. Prima dată când “timpul dispărea complet” a fost anunţată printr-o “profeţie” de-a Verginicăi de prin anul 1974:

“Adam a avut timp să se cureţe, dar acum nu mai este timp. Am sfârşit. Un moment a fost să fie această profeţie.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-03-1974)

Peste un an şi jumătate, prin “proorociile” pucioşeşti se anunţă că dispare complet şi vremea, nu numai timpul:

“Nu mai este vreme. Te vei trezi în miezul nopţii, cu Domnul, că va veni şi te va găsi dormind sau curvind sau bând sau mâncând sau chefuind.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-11-1975)

După alţi doi ani pucioşii Îi confiscă vremea până şi lui Dumnezeu. Acum, nici măcar Atotputernicul nu mai are vreme să-Şi mai ducă la bun sfârşit anumite obiective importante pe care Şi le propusese din timp:

“Nu mai este vreme să-l scoată Domnul pe duhul rău. A fost o dată pentru tot veacul ce a lucrat Domnul pentru toţi. Roagă-te mereu să nu se şteargă numele tău din cartea Domnului.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 24-11-1977)

În 1991, la 11 ani după moartea Verginicăi, nici măcar duhul ei nu mai are timp să se învârtă cu “poporul ei cel nou” aşa cum ar fi dorit, căci timpul învârtelilor de altădată nu mai este şi a rămas doar un moment care este pentru sfârşit şi pentru arătarea lui:

“M-am învârtit, mămică, şi eu cu poporul meu, dar cu voi nu se poate să mă mai învârt, căci timpul acela nu mai este, şi acum e momentul cel care este pentru arătarea celor vestite atâta vreme, copiii mei.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 4-10-1991)

În 1993 se proclamă solemn că nu mai este vreme nici ca pucioşii să mai stea ascunşi înăuntrul lor, ca şi până acum, ci trebuie să iasă din ei, trecând din trup în duh:

“Acum nu mai este vreme să staţi voi în voi, că uitaţi-vă şi voi ca să vedeţi ce bine se cunoaşte la voi atunci când sunteţi voi înăuntrul vostru, şi să nu vă pară rău apoi când lucraţi voi din voi. O, să nu vă ascundeţi în voi!”. (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 13-6-1993)

Chiar dacă nu mai este vreme de lucrat, pucioşii sunt îndemnaţi să se ridice totuşi la treabă, pentru că încă s-ar mai putea face câte ceva, deşi acum este târziu, târziu de tot:

“Aceasta e lucrarea Mea cu tine, dar ridică-te deasupra răului, ridică-te, că e târziu şi nu mai este vreme, şi tu trebuie să fii curat, curat şi spălat de cele nelucrate de Mine şi de tine. Nu-i niciodată prea devreme, dar e târziu, târziu de tot, tată.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Tot în 1993, adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să renunţe la dragostea manifestă faţă de propriii lor copii, mai ales dacă aceştia au apucat pe căi greşite, căci nu mai este vreme de contaminare şi de întinare între rudele după trup, unul de la altul:

“Nu-ţi mai lua în braţe copilul greşit, care cheltuie în fărădelegi sufletul său, că te scrie duhul rău şi pe tine, tată, şi îţi găseşte casa întinată, şi nu mai este vremea să te întinezi.” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 28-8-1993)

Deşi nu mai este vreme, tot ar mai fi ceva, îndată ce “Dumnezeul” Pucios încă îl mai aşteaptă pe “poporul” Său pe care l-a tot binecuvântat, ca vină la El şi să meargă împreună pe cale (iar din 1993 până astăzi s-au încherbat vreo 17 ani de aşteptare):

“Nu mai este vreme, dar te aşteaptă Dumnezeu să intri în binele tău, popor binecuvântat de Mine. Un picuţ mai avem de călătorit,[…] .” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 21-11-1993)

În 1996, duhul care se prezintă pe sine a fi “duhul Verginicăi” mărturiseşte şi el din cer taina că “timp nu mai este”, pe motiv că deja ar fi grăit “cel de-al şaptelea înger” despre care vorbeşte Apocalipsa:

“Eu sunt martorul Tău din cer, precum am fost şi pe pământ în vremea trupului meu cu Tine. Eu Te mărturisesc poporului meu, şi lumii Te mărturisesc, Doamne. Mărturisesc taina Ta, Doamne, că timp nu mai este; el a fost, dar nu mai este, după cum este scris că "Timp nu va mai fi, ci în zilele când va grăi al şaptelea înger, când va fi să trâmbiţeze, atunci săvârşită va fi taina lui Dumnezeu, aşa cum a vestit prin prooroci".” (Citat din Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa din 14-10-96)

[vsovivi]

Păi de unde să mai fie timp? Și ce știți voi despre timp? Voi în cap aveți doar noțiuni mecaniciste învățate de la științificii baubaborniței cotor-oanțe ce trăncăne peste tot și poate ceva noțiuni tictacticluite, noțiuni ceasornicăricești să minți și să furi... deci doar niște limbi v-au arătat vouă cum trece timpul, și nu v-am zis eu, nu v-am întrebat:

Cât e ceasușefusuperstiț?
Și v-am și răspuns:

Cât o nucă! Dar nu mai e timp și nuca se usucă!

Așa că maya tu ceva în guriță, de exemplu un ceas-lov, stimabilăabilă bubulina trandafila și nu mai hrăni drosofila melanogangster!

Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof close a mira, Bu-Bu-Bu-Bulina s-ive s-ave trandafila!

Deci pune mâna pe carte și ia uitați-vă cât arată limba mică și cât arată limba mare despre limba de lemn pe care o folosiți, dar nu pe ceasș-că ci pe CER!

[vsovivi]

Deci draga mea nu e liber la curviae și nu cred că voi fi fericit... curvind. Și dacă cred și sper totuși că s-a dat liber veșnicei nemulțumiri văzând râvna entuziasmantă a defăimării atunci cu siguranță am ajuns în afară de oricetimp și pe oricevreme, vreme de scandal,.. sufăr de poft, soft, moft-uri pătimașe pentru ispitidolii tăi... Bu-Bu-Bu-Bulina ofofof clos a e mira, Bu-Bu-Bu-Bulina sive s-ave trandafila!


Şi apoi placa:

''...placa stricată, aia cu zmeus:

„Deci nu te mai agita dejabba, că oricum nu te mai cred!

Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău. ”''