Rugacinea si Rastignirea lumii dezlantuite

Mii de oameni manca,beau,dorm,se trezesc,se duc la lucrul lor,se intorc acasa,respira aerul lui Dumnezeu,privesc soarele lui Dumnezeu,umbla pe pamintul lui Dumnezeu,se bucura de indurarile lui Dumnezeu,au trupuri muritoare iar judecata si eternitatea le stau inainte.Cu toate acestea niciodata nu ii vorbesc lui Dumnezeu.Traiesc ca animalele care pier,se comporta ca niste creaturi fara suflet,nu au sa-I adreseze nici un cuvant Celui de la care vor primi intr-o zi sentinta vesnica.A nu te ruga este o dovada clara a faptului ca nu esti crestin.Multi isi murmura rugaciunile dupa ce s-au intins in pat sau trec repede prin ele in timp ce se spala sau se imbraca dimineata.Oamenii pot sa creada ce vor,insa pot fi siguri ca inaintea lui Dumnezeu aceasta nu este rugaciune.

Rugaciunea si pacatul nu pot trai niciodata impreuna in aceiasi inima.Rugaciunea va mistui pacatul sau pacatul va sugruma rugaciunea.Nimic nu pare a fi prea mare sau prea greu pentru rugaciune.A obtinut lucruri care pareau imposibile si inaccesibile. Rugaciunea poate usura crucile noastre,oricat de grele ar fi ele.Pot sa-L aduca jos,de partea noastra, pe Unul care ne va ajuta sa le purtam.Rugaciunea poate deschide o usa pentru noi cand drumul pe care mergem pare a fi blocat.Poate sa-L aduca jos pe Unul care ne va spune: Acestea este calea,mergi pe ea. Rugaciunea poate sa aduca o raza de speranta cand planurile noastre par intunecate.Poate sa-L aduca jos pe Unul care ne va spune:Nu te voi lasa niciodata,nici nu te voi parasi. Rugaciunea poate obtine alinarea pentru noi cand aceia pe care ii iubim cel mai mult pleaca de aici si simtim lumea goala si trista fara ei.Rugaciunea poate sa-L aduca pe Unul care sa umple golul din inimile noastre cu Sine Insusi si sa spuna valurilor dinauntru: Pace,linistiti-va!.Fie ca oamenii sa nu fie ca Agar in pustie,sa nu cumva sa nu vada izvorul apelor vii de langa ei.

Ideea predominanta in ziua de azi pare sa fie ca vin la Dumnezeu,ii cer ceva ce-mi doresc,in mod imperativ, si astept ca EL sa-mi dea.Rezumata doar la atat este o conceptie dezonoranta,in care spiritul lumesc il reduce pe Cel de Sus la rolul de slujitor al nostru:cel care indeplineste ordine,actioneaza dupa placul nostru si ne indeplineste orice dorinta.Rugaciunea nu inseamna asta,inseamna sa vin la Cel de Sus sa-i spun nevoia mea,incredintandu-mi calea in mana Domnului si lasandu-l pe EL sa decida.Asta face ca vointa mea sa fie supusa vointei Lui,in loc sa incerc sa aduc vointa Lui in supunere fata de vointa mea.
Poate ca unul dintre lucrurile cele mai dificile pentru un crestin sunt rugaciunile fara raspunsul aparent asteptat.Ei au cerut ceva lui Dumnezeu,dupa socoteala lor,poate au cerut cu credinta,crezand ca vor primi lucrul pe care l-au cerut dar raspunsul nu a venit.In multe cazuri de acest tip,puterea rugaciunii a slabit,la fel si credinta si intr-un final,omul a intors spatele tronului harului.Si totusi nu cumva rugaciunea este tocmai sa vii in fata Lui,sa-i spui nevoia si sa-L lasi pe EL sa aleaga calea?Acest lucru il lasa pe Dumnezeu sa raspunda la rugaciune asa cum crede EL de cuviinta,si deseori raspunsul Lui poate fi exact opusul a ceea ce am fi coniderat noi ca ar fi fost cel mai bun pentru fire.

In Ioan 11,vedem boala lui Lazar.Domnul il iubea dar nu era in Betania.Surorile au trimis un mesager la Domnul ca sa-i aduca la cunostiinta starea in care se gasea fratele lor.Priviti ce i-au spus: "Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti este bolnav."(Ioan 11:3).Asta a fost tot.Nu i-au cerut sa vina sa-l vindece,nu i-au cerut sa vina de-ndata in Betania.I-au prezentat doar nevoia lor si au lasat totul in mana Lui.Care a fost raspunsul Domnului?A raspuns EL oare cererilor nerostite?Da,dar nu cum si-ar fi imaginat orice om.A raspuns ,,zabovind doua zile in locul in care era".Lazar a murit in acest timp.Apoi insa Domnul a aratat sensul celor spuse femeilor: ,,"Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea."(Ioan 11:4).A mers si l-a inviat pe Lazar din morti,oferind mai mult decat spera orcine,invingand moartea si proslavind pe Tatal.Dar a facut-o asa cum a crezut EL,nu cum ne-am fi imaginat noi,care,putin credinciosi,poate ne-am fi scandalizat de lipsa sa aparenta de reactie.EL nu doar boala fizica o putea infrange ci si pe marele dusman al Tatalui si al nostru:moartea.

In 2 Corinteni 12 ni-se spune ca Apostolul Pavel a fost ,,rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca"(II Corinteni 12:4).Insa minunata revelatie era mai mult decat putea duce Apostolul si se gasea in pericolul de a se ,,umfla de mandrie".De aceea Dumnezeu i-a pus un tepus in carne,un sol al Satanei,care sa-l tina conectat la realitate,impedicandu-l sa se inalte pe sine.De trei ori si-a prezentat Apostolul ruga Domnului,cerandu-i sa-i fie scos tepusul.A primit raspuns la rugaciunea lui?Da dar nu cum credea: ,,Si El mi-a zis: "Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita."(II Corinteni 12:9).Povara nu i-a fost ridicata dar i-a fost data puterea de a o duce.

Dumnezeu a definit promisiunile facute sufletelor care se roaga spunand: ,,Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta."(I Ioan 5:14).Rugaciunea este comuniune cu Dumnezeu,pentru ca gandurile Lui sa ne umple inimile noastre iar dorintele Lui sa devina dorintele noastre.Aici se intalneste suveranitatea lui Dumnezeu si taierea voii crestinului.Rugacunea este exact opusul tendintei de a-i dicta ceva lui Dumnezeu,deoarece fiind o atitudine de dependenta,cel care se roaga cu adevarat se supune voii divine,si supunerea fata de voia Divina inseamna sa te multumesti cu modul in care Dumnezeu va decide sa raspunda rugii noastre.Sa vedeti revolta a firii umane nerastignite la asa ceva.

In Ieremia 10:23 se spune ,,Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla sa-si indrepte pasii spre tinta." si totusi omul isi permite,de multe ori,mai ales in rugaciune,cu ireverenta,sa incerce sa-L dirijeze pe Dumnezeu,spre ce cai sa apuce.Faptura semeata trebuie insa adusa in genunchi,si aici intentioneaza sa ne aduca in prima instanta actul rugaciunii.Omul insa,cu perversitatea lui obisnuita,transforma scaunelul sau de rugaciune intr-un tron,si de aici vrea sa-L dirijeze pe Cel Atotputernic,cu privire la ce ar trebui sa faca,dand privitorului senzatia ca daca Dumnezeu ar avea macar jumatate din compasiunea pe care o au cei ce ,,se roaga"toate lucrurile ar fi indreptate imediat.Astfel se manifesta aroganta vechii firi,chiar si in cel ce se socoteste copil al lui Dumnezeu.

Rugaciunea este mai mult decat un exercitiu de piosenie si cu totul altceva decat o performanta mecanica.Rugaciunea este un mijloc randuit de Cel de Sus,prin care putem obtine ceea ce cerem cu conditia sa cerem acele lucruri care sunt conforme Voii Lui.Iar Sfanta Scriptura vorbeste pe larg despre care este voia Domnului pentru ca oricine sa se poata ruga in Duh si Adevar.Si tot ce s-a scris in zadar a fost scris daca nu vom intelege si noi ce au cerut ucenicii cand au spus: "Doamne, invata-ne sa ne rugam".

Eseu realizat cu ajutorul unor materiale scrise de J.C Ryle si Arthur W.Pink.Sarcina de a se posta opiniile Parintilor Bisericii o las credinciosilor ortodocsi,pentru care un prilej de a posta invatatura lor despre rugaciune ar trebui sa fie un motiv de adevarata bucurie duhovniceasca si model de traire crestina.

Dumnezeu sa ne apere pe toti in mila Lui.

[spre_rasarit]

Apostolul Pavel a spus ucenicului lui Dionisie Aeropagitul ce i s-a intamplat cand a fost rapit si acesta a scris ce a aflat.

...un pustnic dintre Parintii Pustiei si un puritan/calvinist autentic care se roaga in acelasi duh al iubirii si fricii curate de Dumnezeu....

Ne rugam conform incredintarii inimii noastre. Conform imaginii pe care o avem despre Dumnezeu.

" Si credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. " - Evrei 11: 1 - traducerea Cornilescu

" Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute. " - Evrei 11: 1 - biblia Ortodoxa.

Cat de neclintita poate fi incredintarea mea, daca nu-L cunosc pe Dumnezeu? Daca eu nu-I cunosc promisiunile? Daca eu nu Il cunosc ca pe un Dumnezeu credincios, bun dar si drept? Daca acceptam numai o parte a Sa, care este iubirea, lasandu-le pe celelalte necunoscute de noi, ne va fi lesne sa-L tratam ca pe un duh al lampii fermecate, cerandu-i sa ne indeplineasca dorintele. Si, desigur, daca nu se intampla ... ne este foarte lesne sa-L abandonam.

Credinciosia lui Dumnezeu ma asigura ca toate promisiunile Sale vor fi respectate. Promisiunile Sale sunt bune, pentru ca El este bun, dar implinirea lor are de-a face si cu dreptatea lui Dumnezeu, pentru ca El este drept si raplateste pe cei ce-L cauta.

"Si, fara credinta, este cu neputinta sa fim placuti Lui! Caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca rasplateste pe cei ce-L cauta. " Evrei 11:6 - versiunea Cornilescu

"Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta." - Evrei 11:6 - biblia Ortodoxa

Aceasta incredintare a inimii noastre este rasplatita. Nu jocul de-a crestinul, oricat de evlavios ar parea sau oricat de multa teologie am cunoaste.

Singura rugaciune valabila este rugaciunea din inima. Orice ne-ar sta pe buze, Domnul vede ce se afla in inima noastra. Aceasta inseamna rugaciunea in duh si adevar.

"Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera." - Galateni 6:7

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Mii de oameni manca,beau,dorm,se trezesc,se duc la lucrul lor,se intorc acasa,respira aerul lui Dumnezeu,privesc soarele lui Dumnezeu,umbla pe pamintul lui Dumnezeu,se bucura de indurarile lui Dumnezeu,au trupuri muritoare iar judecata si eternitatea le stau inainte.Cu toate acestea niciodata nu ii vorbesc lui Dumnezeu.Traiesc ca animalele care pier,se comporta ca niste creaturi fara suflet,nu au sa-I adreseze nici un cuvant Celui de la care vor primi intr-o zi sentinta vesnica.A nu te ruga este o dovada clara a faptului ca nu esti crestin.Multi isi murmura rugaciunile dupa ce s-au intins in pat sau trec repede prin ele in timp ce se spala sau se imbraca dimineata.Oamenii pot sa creada ce vor,insa pot fi siguri ca inaintea lui Dumnezeu aceasta nu este rugaciune.

Rugaciunea si pacatul nu pot trai niciodata impreuna in aceiasi inima.Rugaciunea va mistui pacatul sau pacatul va sugruma rugaciunea.Nimic nu pare a fi prea mare sau prea greu pentru rugaciune.A obtinut lucruri care pareau imposibile si inaccesibile. Rugaciunea poate usura crucile noastre,oricat de grele ar fi ele.Pot sa-L aduca jos,de partea noastra, pe Unul care ne va ajuta sa le purtam.Rugaciunea poate deschide o usa pentru noi cand drumul pe care mergem pare a fi blocat.Poate sa-L aduca jos pe Unul care ne va spune: Acestea este calea,mergi pe ea. Rugaciunea poate sa aduca o raza de speranta cand planurile noastre par intunecate.Poate sa-L aduca jos pe Unul care ne va spune:Nu te voi lasa niciodata,nici nu te voi parasi. Rugaciunea poate obtine alinarea pentru noi cand aceia pe care ii iubim cel mai mult pleaca de aici si simtim lumea goala si trista fara ei.Rugaciunea poate sa-L aduca pe Unul care sa umple golul din inimile noastre cu Sine Insusi si sa spuna valurilor dinauntru: Pace,linistiti-va!.Fie ca oamenii sa nu fie ca Agar in pustie,sa nu cumva sa nu vada izvorul apelor vii de langa ei.

Ideea predominanta in ziua de azi pare sa fie ca vin la Dumnezeu,ii cer ceva ce-mi doresc,in mod imperativ, si astept ca EL sa-mi dea.Rezumata doar la atat este o conceptie dezonoranta,in care spiritul lumesc il reduce pe Cel de Sus la rolul de slujitor al nostru:cel care indeplineste ordine,actioneaza dupa placul nostru si ne indeplineste orice dorinta.Rugaciunea nu inseamna asta,inseamna sa vin la Cel de Sus sa-i spun nevoia mea,incredintandu-mi calea in mana Domnului si lasandu-l pe EL sa decida.Asta face ca vointa mea sa fie supusa vointei Lui,in loc sa incerc sa aduc vointa Lui in supunere fata de vointa mea.
Poate ca unul dintre lucrurile cele mai dificile pentru un crestin sunt rugaciunile fara raspunsul aparent asteptat.Ei au cerut ceva lui Dumnezeu,dupa socoteala lor,poate au cerut cu credinta,crezand ca vor primi lucrul pe care l-au cerut dar raspunsul nu a venit.In multe cazuri de acest tip,puterea rugaciunii a slabit,la fel si credinta si intr-un final,omul a intors spatele tronului harului.Si totusi nu cumva rugaciunea este tocmai sa vii in fata Lui,sa-i spui nevoia si sa-L lasi pe EL sa aleaga calea?Acest lucru il lasa pe Dumnezeu sa raspunda la rugaciune asa cum crede EL de cuviinta,si deseori raspunsul Lui poate fi exact opusul a ceea ce am fi coniderat noi ca ar fi fost cel mai bun pentru fire.

In Ioan 11,vedem boala lui Lazar.Domnul il iubea dar nu era in Betania.Surorile au trimis un mesager la Domnul ca sa-i aduca la cunostiinta starea in care se gasea fratele lor.Priviti ce i-au spus: "Doamne, iata ca acela pe care-l iubesti este bolnav."(Ioan 11:3).Asta a fost tot.Nu i-au cerut sa vina sa-l vindece,nu i-au cerut sa vina de-ndata in Betania.I-au prezentat doar nevoia lor si au lasat totul in mana Lui.Care a fost raspunsul Domnului?A raspuns EL oare cererilor nerostite?Da,dar nu cum si-ar fi imaginat orice om.A raspuns ,,zabovind doua zile in locul in care era".Lazar a murit in acest timp.Apoi insa Domnul a aratat sensul celor spuse femeilor: ,,"Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea."(Ioan 11:4).A mers si l-a inviat pe Lazar din morti,oferind mai mult decat spera orcine,invingand moartea si proslavind pe Tatal.Dar a facut-o asa cum a crezut EL,nu cum ne-am fi imaginat noi,care,putin credinciosi,poate ne-am fi scandalizat de lipsa sa aparenta de reactie.EL nu doar boala fizica o putea infrange ci si pe marele dusman al Tatalui si al nostru:moartea.

In 2 Corinteni 12 ni-se spune ca Apostolul Pavel a fost ,,rapit in rai si a auzit cuvinte care nu se pot spune si pe care nu-i este ingaduit unui om sa le rosteasca"(II Corinteni 12:4).Insa minunata revelatie era mai mult decat putea duce Apostolul si se gasea in pericolul de a se ,,umfla de mandrie".De aceea Dumnezeu i-a pus un tepus in carne,un sol al Satanei,care sa-l tina conectat la realitate,impedicandu-l sa se inalte pe sine.De trei ori si-a prezentat Apostolul ruga Domnului,cerandu-i sa-i fie scos tepusul.A primit raspuns la rugaciunea lui?Da dar nu cum credea: ,,Si El mi-a zis: "Harul Meu iti este de ajuns; caci puterea Mea in slabiciune este facuta desavarsita."(II Corinteni 12:9).Povara nu i-a fost ridicata dar i-a fost data puterea de a o duce.

Dumnezeu a definit promisiunile facute sufletelor care se roaga spunand: ,,Indrazneala pe care o avem la El este ca, daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta."(I Ioan 5:14).Rugaciunea este comuniune cu Dumnezeu,pentru ca gandurile Lui sa ne umple inimile noastre iar dorintele Lui sa devina dorintele noastre.Aici se intalneste suveranitatea lui Dumnezeu si taierea voii crestinului.Rugacunea este exact opusul tendintei de a-i dicta ceva lui Dumnezeu,deoarece fiind o atitudine de dependenta,cel care se roaga cu adevarat se supune voii divine,si supunerea fata de voia Divina inseamna sa te multumesti cu modul in care Dumnezeu va decide sa raspunda rugii noastre.Sa vedeti revolta a firii umane nerastignite la asa ceva.

In Ieremia 10:23 se spune ,,Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla sa-si indrepte pasii spre tinta." si totusi omul isi permite,de multe ori,mai ales in rugaciune,cu ireverenta,sa incerce sa-L dirijeze pe Dumnezeu,spre ce cai sa apuce.Faptura semeata trebuie insa adusa in genunchi,si aici intentioneaza sa ne aduca in prima instanta actul rugaciunii.Omul insa,cu perversitatea lui obisnuita,transforma scaunelul sau de rugaciune intr-un tron,si de aici vrea sa-L dirijeze pe Cel Atotputernic,cu privire la ce ar trebui sa faca,dand privitorului senzatia ca daca Dumnezeu ar avea macar jumatate din compasiunea pe care o au cei ce ,,se roaga"toate lucrurile ar fi indreptate imediat.Astfel se manifesta aroganta vechii firi,chiar si in cel ce se socoteste copil al lui Dumnezeu.

Rugaciunea este mai mult decat un exercitiu de piosenie si cu totul altceva decat o performanta mecanica.Rugaciunea este un mijloc randuit de Cel de Sus,prin care putem obtine ceea ce cerem cu conditia sa cerem acele lucruri care sunt conforme Voii Lui.Iar Sfanta Scriptura vorbeste pe larg despre care este voia Domnului pentru ca oricine sa se poata ruga in Duh si Adevar.Si tot ce s-a scris in zadar a fost scris daca nu vom intelege si noi ce au cerut ucenicii cand au spus: "Doamne, invata-ne sa ne rugam".

Eseu realizat cu ajutorul unor materiale scrise de J.C Ryle si Arthur W.Pink.Sarcina de a se posta opiniile Parintilor Bisericii o las credinciosilor ortodocsi,pentru care un prilej de a posta invatatura lor despre rugaciune ar trebui sa fie un motiv de adevarata bucurie duhovniceasca si model de traire crestina.

Dumnezeu sa ne apere pe toti in mila Lui.

nu uita Scotland ca Iisus Hristos mai este si fratele nostru si mai avem mama pe Maica Domnului care sta si plange pentru noi in fata tronului ceresc,intrebarea pe care ar trebui sa ne punem ar fi asa:Oare ne-am asculta pe fratele nostru mai mare?Adica frate duhovnicesc si frate trup(noi ca si frati mici).

Da, asa e. Rugaciunea este de fapt esenta adevaratei umanitati. Hristos ne numeste "prietenii Mei"...ceea ce este Onoarea de dincolo de orice inchipuire. Putem noi, creaturi decazute, sa fim constienti de macar un nanogram din uriasa raspundere incumbata de aceasta mareata onoare?
Cu siguranta ca nu, fara asistenta Sfantului Duh.

[vidoveczandrei]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Da, asa e. Rugaciunea este de fapt esenta adevaratei umanitati. Hristos ne numeste "prietenii Mei"...ceea ce este Onoarea de dincolo de orice inchipuire. Putem noi, creaturi decazute, sa fim constienti de macar un nanogram din uriasa raspundere incumbata de aceasta mareata onoare?
Cu siguranta ca nu, fara asistenta Sfantului Duh.

asa e,de aceea trebuie sa ne rugam la Sfintii cu ei putem avea o viata mai usoara.Va pun o intrebare:Cum putem noi sa ne mandrimi de tot ce facem si nu lasam slava Domnului caci El lucreaza cu si prin noi?Ideea este ca mandria este cea care strica relatia cu Domnul