Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

În prealabil postat de DragosP

Ţinând cont în primul rând de titlul topicului, întreb: de ce ar vrea orice BO şi în particular Sfânta noastră Biserică să "se amestece" cu ereticii şi cu sectarii?

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=366

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/

[cristiboss56]

Darul cel mai deosebit, darul care izvoraste din Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, este iertarea pacatelor. Fara iertarea pacatelor, nu pot fi traite celelalte daruri ale Invierii. Sfantul Evanghelist Ioan, istoriseste ca Domnul Hristos, in cea dintai zi a Invierii Sale, a suflat peste ucenicii Sai si a zis: "Luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute", deci iertarea pacatelor este in legatura cu Invierea. Stiti ca Sfantul Ioan Gura de Aur, in Cuvantul de la Pasti zice: "Nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate, ca iertarea din mormant a rasarit", si asta pentru totdeauna, pentru toata viata pamanteasca, pentru cat va fi omul pe pamant, pana la sfarsitul lumii, pentru ca pana la sfarsitul lumii este si putinta de a pacatui, este si darul de a ierta. Cel dintai lucru care l-a spus Domnul Hristos dupa Inviere este cuvantul: "Bucurati-va!". Un indemn la bucurie si un salut, in acelasi timp. Noi stim ca grecii din vremea aceea(poate si cei de acum) se salutau cu cuvantul "bucura-te!". Asa incat unii au si tradus cuvantul acesta ca un cuvant de salut, dar poate fi si un cuvant de indemn la bucurie. Cand Domnul Hristos S-a intalnit cu femeile mironosite care se intorceau de la Mormantul gol le-a spus: "Bucurati-va!". Si dupa aceea indata:"Nu va temeti!" Pentru ca ele au intrat intr-un fel de temere, le-a cuprins frica si atunci Domnul Hristos le-a zis:"Nu va temeti!". Bucurati-va si nu va temeti.
Sunt cuvinte spuse femeilor mironosite dupa Inviere, cuvinte din care intelegem ca Domnul Hristos vrea sa ne bucuram si ca din mormantul datator de viata al Mantuitorului izvorasc bucuria si curajul, netemerea. Curajul este o virtute crestina, o virtute morala pe care cu totii voim s-o avem, pentru ca numai asa ne putem manifesta credinta noastra in Mantuitorul, Care a zis: "Indrazniti. Eu am biruit lumea." Nu din puterea noastra ne bucuram si nu numai din puterea noastra ne linistim, ajungem la netemere, ci cu ajutorul lui Dumnezeu si mai ales pentru credinta noastra, cata o avem, in Mantuitorul care ne ajuta. "Toate le pot intru Hristos, cel ce ma intareste", scria Sfantul Apostol Pavel crestinilor din Filipi.
Apoi mai avem inca doua daruri al e Invierii. Domnul Hristos, dupa Invierea Sa din morti, de fiecare data cand S-a intalnit cu ucenicii Sai, le-a zis:"Pace voua!". Cuvantul acesta, pace voua, e un cuvant de salut al evreilor; evreii se salutau cu salom=pace. Deci, Domnul Hristos nu numai ca I-a salutat pe ucenici cu cuvintele pace voua, ci le-a si dat pacea. Domnul Hristos spune si despre bucurie si despre pace ca sunt lucruri pe care El le da. Inainte de Sfintele Patimi, in cuvantarea de despartire pe care a retinut-o in Evanghelia sa Sfantul Evanghelist Ioan, e scris ca Domnul Hristos a zis: "Pace va las voua, pacea Mea o dau voua." Nu daruri cum da lumea va dau Eu, ci o sa va dau pace, care-i mai presus de orice, dar si prin care si celelalte lucruri primesc valoare.
Despre bucurie, Domnul Hristos a zis: "Deci si voi acum sunteti tristi, dar iarasi va voi vedea, si se va bucura inima voastra si bucuria voastra nimeni n-o va lua de la voi". S-au bucurat ucenicii ca L-au vazut pe Domnul dupa Inviere, au primit pacea Mantuitorului dupa Inviere si astfel s-au implinit cuvintele Mantuitorului dinainte de Patimire.
Avem patru daruri ale Invierii: iertarea pacatelor, bucuria, netemerea si pacea.
Si inca unul, al cincilea - binecuvantarea. Domnul Hristos, dupa ce Si-a implinit aici, pe pamant, cele pentru care a venit El, fiul lui Dumnezeu, S-a inaltat la ceruri binecuvantandu-I pe ucenici.
Binecuvantarea este mare lucru; binecuvantarea arata intotdeauna bunavointa, binecuvantarea arata intotdeauna largime de suflet. Pentru a primi binecuvantarea trebuie sa ducem o viata pe care Domnul Hristos s-o poata binecuvanta, o viata asemanatoare cu cea a ucenicilor, o viata asemanatoare cu cea a Maicii Domnului, pentru ca in Traditia Bisericii este ca si Maica Domnului a fost la Inaltarea Mantuitorului, asa cum a fost si atunci cand Duhul Sfant s-a pogorat peste Sfintii Apostoli.
Toate aceste stiindu-le, e bine sa ne cercetam pe noi insine nu numai daca facem lucruri care nu se potrivesc cu o viata sfanta, ci sa ne gandim si la darurile Invierii: in ce masura suntem oameni cu bucurie, cu netemere, cu pace, in ce masura suntem oameni care suntem sub binecuvantarea Domnului nostru Iisus Hristos. Sa ne cercetam daca suntem oameni care primim iertarea pacatelor, care se da la Sfanta Spovedanie, impartasindu-ne cu dumnezeiestile Taine care si ele se dau spre iertarea pacatelor, luand parte la slujba Sfantului Maslu, care este tot spre iertarea pacatelor.
Sa stim ca, daca vedem ca nu avem bucurie, ceva nu e in regula; sa stim ca, daca nu avem pace a sufletului, ceva nu e cum vrea Dumnezeu, ceva nu-i in randuiala. Sa stim ca, daca n-avem curaj, daca suntem cuprinsi de teama, ceva e rau in existenta noastra, pentru ca nu suntem in legatura cu Mantuitorul care ne sustine; daca vedem ca lucrurile nu merg asa cum le doreste Domnul Hristos, trebuie sa schimbam felul de a gandi, de a lucra, de a actiona in lumea aceasta.
In aceasta zi de bucurie, care se continua tot cu zile de bucurie, in aceasta zi de pace, care se continua cu alte zile care sunt datatoare de pace, in aceasta zi in care stam cu sarbatorire in fata Mantuitorului Inviat, sa ne gandim la Domnul Hristos Cel Inaltat si sa ne gandim la Duhul Sfant, Care si El este Duhul Sfant care da bucurie. Cu viata noastra, cu cele agonisite de sufletul nostru, sa cautam sa fim oameni care pot da incredere celorlalti oameni.
A fi cu Domnul Hristos inseamna a fi sub binecuvantare, a fi sub ieratarea pacatelor, a fi in marginile pacii, in marginile bucuriei si ale netemerii. Dumnezeu sa ne ajute!

[cristiboss56]

Maine avem bucuria de a sarbatorii "Izvorul Tamaduirii " , o sarbatoare inchinata Maicii Domnului in aceasta Saptamana Luminata .
Va ofer spre lecturare un articol semnat de adminul acestui site :http://www.crestinortodox.ro/sarbato...ii-124593.html

[cristiboss56]

O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină.

Recent, a apărut în Statele Unite o nouă traducere în limba engleză a Bibliei numită „The Voice”, aşteptată de mulţi teologi şi creştini vorbitori de limba engleză. Traducerea a fost realizată din anul 2004 până luna trecută, de către Editura Thomas Nelson şi de către Societatea Biblică Ecclesia. Traducerea a apărut pe bucăţi, în 2009 a apărut Noul Testament The Voice, iar recent a fost publicată întreaga Biblie.
La celălalt capăt al lumii, în Pakistan, creştinii oprimaţi, persecutaţi, discriminaţi şi chiar ucişi pentru credinţa lor nu au dreptul să spună că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, că Dumnezeu este unul în Trei persoane: Tatăl Fiul şi Duhul Sfânt. Există chiar tribunale islamice care au condamnat folosirea cuvântului „Hristos” în societate. De asemenea la sfârşitul anului trecut, Autoritatea de Telecomunicaţii din Pakistan a interzis cuvintele “Iisus Hristos” din SMS-urile populaţiei, respingând trimiterea unor asemenea texte pe mobil.
Doxologia a publicat de curand un articol pe aceasta tema semnat de Parintele Ioan Valentuin Istrati , din care am reprodus pentru acest forum ( thread ) cateva idei .

Oare ce au în comun aceste două evenimente atât de diferite? Ei bine, traducerea engleză a Bibliei numită „The Voice”, realizată de profesori şi lingvişti creştini americani, înlocuieşte cuvântul „Hristos” cu „Cel Uns”, cuvântul „înger” cu „mesager”, „apostol” cu „emisar” etc. Traducerea „The Voice” amputează ireconciliabil sensul teologic al Scripturii de doctrina şi practica Bisericii Creştine, care a asimilat-o, comentat-o şi urmat-o timp de două milenii. Cuvântul „Hristos” nu este un simplu cuvânt, ci sediul central al unui univers teologic infinit, trăit de creştini şi populat de doctrina şi viaţa în Hristos. El înseamnă astăzi mult mai mult decât „Cel Uns”, pentru că S-a extins prin Duhul Sfânt în viaţa credincioşilor, iar invocarea numelui lui „Iisus Hristos” este centrală în spiritualitatea creştină – pentru a da un exemplu, vorbim despre rugăciunea inimii şi de toate rugăciunile Ortodoxiei, care fără cuvântul Hristos ar fi de neconceput. Traducerea aceasta încearcă, inconştient sau poate că nu, să extirpeze din sânul gândirii creştine inima ei semiotică, şi anume prezenţa prin invocare a lui Dumnezeu din viaţa creştinilor. O Biblie fără Hristos este o Biblie depersonalizată, redusă la absurd, asfixiată de minimalism şi terorizată de corectitudine politică anti-creştină. Aşa zişii teologi ai traducerii „The Voice” încearcă fără succes să accesibilizeze mesajul Scripturii transformând-o într-un text de lucru şi evitând cu laşitate orice senzitivitate necreştină.
În cealaltă parte a raportorului, înverşunarea cu care unele state exclud orice expresie a credinţei creştine arată că politica egalitaristă şi minimalistă a corectitudinii este pe moarte, ea nefiind respectată nici măcar în ţările ei de baştină de către necreştini. Indiferenţa faţă de Hristos şi ura împotriva Lui coexistă şi se contopesc până la urmă. Dispreţul afişat de unii oficiali europeni când aud despre rădăcinile creştine ale Europei şi violenţa împotriva creştinilor izvorăsc din aceeaşi matcă. Discriminarea pozitivă şi persecuţia sunt surori gemene. Secularizarea lentă şi dictatura anti-creştină au acelaşi scop: pierderea lui Dumnezeu din sufletele oamenilor şi înlocuirea lui cu un idol amorf şi muritor, care din nefericire (veşnică) nu poate dărui nemurirea.

În prealabil postat de cristiboss56

O Biblie fără Hristos [/i]

De ""nazbatia"" asta, ca sa nu zic mai rau, am auzit.
E la fel de grav ca profanarile din Rusia...doar ca vine de la americani.

În biserica Protaton din Sf Munte Athos se află sfânta icoana Axionita - Maica Domnului cu doi îngeri care-i tin coroana. Axionita sau "Axion Estin" pe greceste înseamna Cuvine-se cu adevarat.

În valea numită "Axion Estin", trăia un mare sihastru care avea ucenic un călugar tânăr, pe care-l creștea, ca sa ramâna în chiliuța lui. O chiliuță sub munte, în padure. Ei aveau această icoană vestită, Maica Domnului, în chilie. O dată călugărul cel bătrân a plecat la priveghere la Mănăstirea Protaton.

Și bătrânul i-a spus călugărului tânăr:

- Eu mă duc la priveghere, tu rămâi acasă, fiule, și-ți fă pravila acasă, să nu rămână chilia singură.

Călugărul cel tânăr a întrebat pe bătrân:

- Ava, eu ce pravilă să fac?

Dar călugărul bătrân i-a zis:

- Fiule, tu n-ai să poți priveghea toată noaptea. Citește la Psaltire două-trei catisme și pe urmă du-te la icoana Maicii Domnului și fă câteva metanii, să nu-ți fie somn. Și de câte ori te duci la icoana Maicii Domnului, să cânți cântarea asta: Ceea ce esti mai cinstită decât heruvimii si mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Până atunci nu se știa de rugaciunea "Cuvine-se cu adevărat". Numai atât se știa în Sfântul Munte. Nu știau cum cântă îngerii în ceruri Maicii Domnului!

Atunci călugărul tânăr a făcut cum a zis bătrânul: A citit câteva catisme la Psaltire, s-a dus la Maica Domnului și a făcut câteva metanii. A mai aprins candela să nu se stingă și iar a cântat: Ceea ce ești mai cinstită.… Așa a făcut pâna la miezul nopții, ca să se lupte și el și să privegheze măcar atât; pe urmă să se culce să doarmă 3-4 ore, ca dimineața, când vine bătrânul, să se scoale iar la rugăciune.

Când a ajuns la miezul nopții, bate cineva în ușă. Dar el știa că bătrânul nu vine niciodată în timpul nopții, că era departe de biserică. Apoi cine să vină în puterea nopții, să-i bată în ușă? N-a vrut să dea drumul. Și aude un glas:maica-domnului-axionita

- Evloghite, pater! (Binecuvintează, părinte).

El, când a auzit că cere blagoslovenie, a zis dinăuntru:

- O Kirios! (Domnul să te binecuvinteze).

Și numai a intrat un tânăr foarte frumos, tot călugăr, foarte luminat la față, și l-a întrebat:

- Ce faci, frate?

- Ce să fac? Merg să mă culc, că nu mai pot priveghea de oboseală!

- Ce pravilă ai facut de aseară până acum?

- Așa mi-a spus bătrânul, când a plecat la biserica, să citesc la Psaltire două-trei catisme și pe urmă să cânt ”Ceea ce esti mai cinstită” și să fac câteva metanii.

Dar cel ce a venit i-a spus:

- Nu se cântă numai ”Ceea ce ești mai cinstită”.…

- Ba da! Așa se cântă în tot Sfântul Munte, la toate mănăstirile.

- Nu! Iată cum cântăm noi: ”Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine Nascatoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru, și pe urmă cântam: ”Ceea ce ești mai cinstită”…

Dar călugărul a zis:

- Eu așa n-am auzit. Dacă vrei să-mi scrii, că vreau să învăț și eu rugăciunea asta.

- N-ai aici hârtie și creion?

- N-am! Dar tare aș vrea să o învăț și eu!

- Du-te afară și adu-mi o lespede de piatră!

Ucenicul s-a dus afară și a luat o lespede, a curățat-o el și a spălat-o frumos.

- Am să scriu pe dânsa.

Și căuta ceva, cu care să zgârie pe piatra. Dar călugărul venit îl întreabă:

- Ce cauți?

- Caut un cui să scriu, căci creion nu am!

- Nu-i nevoie să scrii cu cuiul! Lasă că scriu eu!

Și călugărul care a venit a început să scrie pe piatră rugăciunea cu degetul lui, ca prin ceară moale. Și i-a scris foarte frumos pe grecește toată cântarea: ”Cuvine-se cu adevărat”… (Axion Estin). Iar acesta a încremenit când a văzut că acela mergea cu degetul prin marmură ca prin ceară moale și ieșea scrisoarea așa de frumoasă. Și se gândea: "Ce om este acesta, de scrie cu degetul pe marmură?"

Și după ce i-a scris, a semnat: "Eu am scris acestea, Gavriil, mai-marele voievod al puterilor îngerești", și a dispărut din fața lui.

Atunci călugărul a arătat piatra batrânului când a venit, si i-a spus toata întâmplarea cu Arhanghelul Gavriil.

S-a împânzit în tot Sfântul Munte minunea aceasta și din clipa aceea, în toate bisericile și în toate cărțile bisericești, s-a introdus cântarea aceasta pe care o cântăm până astăzi: Cuvine-se cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu; cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănăre decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu - Cuvântul ai născut; pe tine cea cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărim. Amin.

[cristiboss56]

Un articol publicat de Ioan Alexandru David :http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...A-b1-p1260.htm

[cristiboss56]

Maine este praznicul de cinstire e femeilor mironosite si a tuturor femeilor evlavioase si credincioase , maine este Ziua Femeilor Crestine !
La multi ani dragele noastre oriunde ati fi !

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Maine este praznicul de cinstire e femeilor mironosite si a tuturor femeilor evlavioase si credincioase , maine este Ziua Femeilor Crestine !
La multi ani dragele noastre oriunde ati fi !

Multumim frumos, Cristi!
Va urez si eu la multi ani, tuturor doamnelor si domnisoarelor crestine de pe forum, sa ramaneti ortodoxe - dupa cum scrie si in titlu - si in dragostea lui Hristos, sa va patrati cinstea, sensibilitatea, jertfelnicia si rabdarea, sa aduceti lumina si bucurie oriunde veti merge si sa impartasiti cu toti care vor dori sa primeasca darurile bogate pe care vi le-a dat Dumnezeu!

Cred ca in toate parohiile s-au tinut azi predici frumoase despre rolul femeii in biserica si in societate. E bine ca si barbatii, dar si femeile sa ne aducem aminte sa cinstim mereu femeia crestina, al carei prototip e Maica Domnului sa si sa aducem un prinos de recunostinta crestinelor care ne-au invatat sa fim ce suntem astazi.


Eu cred ca e tare frumos sa fii femeie crestina!