Profeti adventisti

[ioanna]

De ce Dumnezeu nu ajută însă descoperirea corectă a adevărului, prin Ellen White, în prima fază a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului primar (iniţial) ? Deoarece atât cultura lumii, cât şi nivelul de cultură al pionieratului advent, nu se află atunci încă la nivelul necesar pentru această înaltă misiune. Să nu uităm că noi ne aflăm la o distanţă culturală, faţă de acel moment, de aproape doua secole. Capacitatea şi responsabilitatea noastră intră în joc într-un moment de vărf al cunoştinţelor umane. Din această cauză, nouă ne revine astăzi misiunea să declanşăm faza a doua a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului secundar (final).

În consecinţă, întreaga lucrare istorică a Ellenei White – pe care o considerăm, în mod real, indispensabilă – este de tipul Reformei advente primare sau de tipul profetic „dulce” (Apoc. 10, 10). O lucrare care – deşi doar parţial corect doctrinară - are totuşi un rol important de stabilizare istorică, pentru coeziunea confesională adventă, în sine. Conform profeţiei biblice, adventismul are de parcurs un drum istoric de aproximativ 290 de ani (2133 minus 1843 = 290), din cadrul cărora am parcus deja mai mult de jumătate. Exact însă la jumătatea acestui timp (1989) se schimbă întreaga cultură politico-religioasă europeană şi mondială, făcând posibilă declanşarea, de data aceasta în Europa, a fazei a doua a Reformei religioase a secolului al XIX-lea sau a adventismului secundar (final). Un fapt foarte important pentru România, ţara de vârf, atât a adventismului european, cât şi a adventismului care mai conţine urme de tip antropo-hristrocentrist. Acest ultim aspect reprezentând, de fapt, fundamentul doctrinar al mântuirii în cadrul Reformei religioase a secolului al XIX-lea (Apoc. 14, 12).

O asemenea manifestare de cercetare şi de stabilire corectă a principiilor biblice doctrinare – doctrina mântuirii, doctrina profetică şi doctrina organizatorică - nu este posibilă atâta timp cât există monopolul aşa-zis profetic al Ellenei White. Este de recunoscut, cu tot respectul cuvenit, rolul său istoric deosebit, în prima jumătate a adventismului (1843-1989), dar este total necesar sa ne despărţim doctrinar de autoritatea sa, în cea de-a doua jumătate a adventismului (1989-2133).

Cea de-a doua fază a Reformei religioase a secolului al XIX-le este de tip profetic „amar” (Apoc. 10,10), şi nu mai foloseşte instrumente de logică medievală sau de început de modernism, ci intrumentele culturii moderne şi postmoderne, cu mari perspective mai ales în viitorul sistem filozofic al lumii - neomodernismul - care deja se iveşte la orizont. Atunci se va diferenţia cu claritate ceea ce aparţine absolutismului şi ceea ce aparţine relativismului filozofic şi religios. Misiunea Reformei religioase a secolului al XIX-lea de tip secundar constă în importantă poruncă divin-profetică: „Trebuie să proroceşti din nou” (Apoc. 10, 11).



.................................................. .................................................. .................................................. ......
p.s sper ca 2133 nu reprezinta o alta data fixata pentru revenirea lui Iisus, in spiritul lui Miller si a pionierilor adventi. In rest, interesant, o analiza destul de pertinenta.

[Illuminatu]

Din ziarele vremii, dupa deziluzia sectara si secata a adevntismului:

October 24, 1844 page 2 - In Boston, on Monday, a warrant was granted on application, by the Municipal Court, to convey Mrs. Abigail Shephard, a young married woman, to the Worcester Insane Hospital. It appeared that she had been listening to the Miller doctrines, and had become perfectly demented.

October 25, 1844 page 3 - On Tuesday last, a respectable citizen in Pleasant Street, Boston, cut his throat, but not dangerously. He had become insane by means of the Miller Delusion. He was taken to the Insane Hospital at Worcester, in company with Mrs. Shepard, the lady alluded to the other day.

October 25, 1844 page 3 - A young man by the name of Kelp, about 18 or 19 years of age, committed suicide on Friday by throwing himself into the Niagara river at Black Rock. He had been for some time infatuated with the Millerite delusion, and for the last two or three days so completely insane that it was found necessary to confine him in the house.

October 25, 1844 page 3 - Moses Clark of Landaff, (says the New Hampshire Patriot), committed suicide by drowning about a week since. A man of good sense and well informed, he yet fell into the miserable delusion of Millerism, and reason was ousted from her throne. He was highly respected in his town, and so well esteemed in Grafton County as to have been elected Chairman of The Board of Commissioners. He was a representative from Landaff to the Legislature, for the two years previous to the present year, and was a very useful, careful, and well informed member.

November 5, 1844 page 5 - By the following from the New York Commercial of Friday, it appears that Brothers Himes and Storrs have at last given up Millerism as a delusion. On Tuesday evening in the Millerite Church on the corner of Christie and Delaney Streets, Mr. Storrs publicly recanted his egregious folly and madness in the matter of the second advent. He said, what others beside his congregation had already found out, he was deceived as to the day of the second advent. He said he had been led astray by excitement and deceived by mesmerism and now most penitently acknowledged his manifold sins and wickedness. He now exhorted them to stick to work etc.,

[Illuminatu]

Pe 27 iunie 1850, e.white a scris că au rămas numai câteva luni pentru ca poporul să se pregătească:

"Îngerul meu însoţitor mi-a spus:
"Vremea aproape s-a dus. Pregătiţi-vă, fiţi gata, pregătiţi-vă.' . . . acum aproape că s-a dus vremea . . şi ceea ce noi am învăţat timp de ani de zile, ei trebuie să înveţe în câteva luni." (Scrieri timpurii, p. 64-67).

E o altă minciună sfruntată foarte "importantă" pentru sectarii sambetisti. E.white spunea că adevărul pe care ea şi asociaţii ei l-au învăţat timp de cinci ani de zile va trebui să fie învăţat de noii convertiţi în doar câteva luni.

Dar ce este mai odios aici e faptul că cei ce vor să se mântuiască TREBUIE să înveţe ceva, să asimileze ceva la nivel mental. Fără aceste cunoştinţe NU TE POŢI MÂNTUI!!!

Vă daţi seama ce nerozii putea să scoată femeia asta bolnavă?
Si mai sunt si astazi naivi ne-nchegati la minte care o cred.