|
#71
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
http://www.youtube.com/watch?v=XHbI2...eature=related |
#72
|
|||
|
|||
Citat:
Ma spovedesc incercand sa nu ascund nimic, ma duc la biserica domnule, dar asta nu mai ajuta prea mult. Speranta mi-e din ce in ce mai mica. Va multumesc oricum |
#73
|
|||
|
|||
Aceasta va ramane la aprecierea duhovnicului meu. Am in vedere sa ma impartasesc cat mai curand insa nu stiu de-mi va fi permis in starea in care ma aflu
|
#74
|
||||
|
||||
Citat:
Insa CERI PREA REPEDE, MAI AI PUTINA RABDARE! Si lasa-te modelata de mainile sale, ca lutul in mainile Olarului!!!
__________________
1.Toate respira prin darul lui Dumnezeu! 2. Oricat ai fi de bun, nu esti suficient de bun! 3. Omul smerit poate sa miste astrele! |
#75
|
||||
|
||||
Pentru "cescuta" Gabriela!!! hai, zambeste te rog!
Arsenie Boca – Povestea cescutei
O familie a plecat intr-o excursie in Anglia pentru a cumpara ceva dintr-un frumos magazin de antichitati, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la casatorie. Amandurura le placeau antichitatile si produsele din argila, ceramice, in special cestile de ceai. Au observat o ceasca exceptionala si au intrebat: “Putem sa vedem cescuta aceea? Nu am vazut niciodata ceva atat de frumos.” In timp ce doamna le oferea ceea ce cerusera, cescuta de ceai a inceput sa vorbeasca: “Voi nu puteti sa intelegeti. Nu am fost de la inceput o cescuta de ceai. Candva am fost doar un bulgare de argila rosie. Stapanul m-a luat si m-a rulat, m-a batut tare, m-a framantat in repetate randuri, iar eu am strigat: “Nu face asta!”,”Nu-mi place!” “Lasa-ma in pace,” dar EL a zambit doar si a spus cu blandete: “Inca nu!” Apoi, ah! Am fost asezata pe o roata si am fost invartita, invartita, invartita. “Opreste!” Ametesc! O sa-mi fie rau!” am strigat. Dar stapanul doar a dat din cap si a spus, linistit: “Inca nu.” M-a invartit, m-a framantat si m-a lovit si m-a modelat pana a obtinut forma care i-a convenit si apoi m-a bagat in cuptor. Niciodata nu am simtit atata caldura. Am strigat, am batut si am izbit usa … “Ajutor! Scoate-ma de aici!” Puteam sa-l vad printr-o deschizatura si puteam citi pe buzele sale in timp ce clatina din cap dintr-o parte in alta: “Inca nu.” Cand ma gandeam ca nu voi mai rezista inca un minut, usa s-a deschis. Cu atentie, m-a scos afara si m-a pus pe raft… am inceput sa ma racoresc. O, ma simteam atat de bine! “Ei, asa este mult mai bine” m-am gandit. Dar dupa ce m-am racorit, m-a luat, m-a periat si m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut ca ma sufoc. “O, te rog, inceteaza, inceteaza, am strigat!” EL doar a dat din cap si a spus: “Inca nu!” Apoi, deodata m-a pus din nou in cuptor. Numai ca acum nu a mai fost ca prima data. Era de doua ori mai fierbinte si simteam ca ma voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. am plans, eram convinsa ca nu voi scapa. Eram gata sa renunt. Chiar atunci usa s-a deschis si EL m-a scos afara si, din nou, m-a asezat pe raft, unde m-am racorit si am asteptat si am asteptat intrebandu-ma: “Oare ce are de gand sa-mi mai faca?” O ora mai tarziu mi-a dat o oglinda si a spus: “Uita-te la tine.” Si m-am uitat. “Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu. Este frumoasa. Sunt frumoasa!!!” EL a vorbit bland: “Vreau sa tii minte: stiu ca a durut cand ai fost rulata, framantata, lovita, invartita, dar daca te-as fi lasat singura, te-ai fi uscat. Stiu ca ai ametit cand te-am invartit pe roata, dar daca m-as fi oprit, te-ai fi desfacut bucatele, te-ai fi faramitat. Stiu ca a durut si ca a fost foarte cald in cuptor si neplacut, dar a trebuit sa te pun acolo, altfel te-ai fi crapat. Stiu ca mirosurile nu ti-au facut bine cand te-am periat si te-am colorat peste tot, dar daca nu as fi facut asta, niciodata nu te-ai fi calit cu adevarat. Nu ai fi avut stralucire in viata. Daca nu te-as fi bagat pentru a doua oara in cuptor, nu ai fi supravietuit prea mult fiindca acea intarire nu ar fi tinut. Acum esti un produs finit. Acum esti ceea ce am avut in minte prima data cand am inceput sa lucrez cu tine.“ Morala este aceasta: Dumnezeu stie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila Lui. EL ne va modela, ne va face si ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrari perfecte care sa implineasca buna, placuta sfanta Sa Voie. Daca viata pare grea si esti lovit, batut si impins aproape fara mila; cand lumea ti pare ca se invarteste necontrolat; cand simti ca esti intr-o suferinta ingrozitoare, cand viata pare cumplita, fa-ti un ceai si bea-l din cea mai draguta ceasca, aseaza-te si gandeste-te la cele citite aici si apoi discuta putin cu OLARUL. Parintele Arsenie Boca
__________________
1.Toate respira prin darul lui Dumnezeu! 2. Oricat ai fi de bun, nu esti suficient de bun! 3. Omul smerit poate sa miste astrele! |
#76
|
|||
|
|||
Multumesc!
Minunat! Multumesc! Si eu care credeam ca am citit aproape tot de/despre Sfantul parinte Arsenie Boca, aceasta povestioara n-am citit-o!
Si daca tot am citit toate comentariile de pe acest topic as vrea sa-mi dau si eu cu parerea, chiar daca stiu ca nu o voi ajuta pe Gabriela, ba dimpotriva... As vrea sa spun ca-mi este foarte cunoscuta povestea ei (am trait-o si eu intr-o oarecare masura si am observat-o si la alte persoane, chiar la o prietena cu care discut foarte mult, din pacate insa neputand s-o ajut nici pe ea, pentru ca nu vrea, asa gandesc eu...) Cred ca in asemenea momente din viata conteaza foarte mult sa vrei cu adevarat sa iesi din aceasta stare, nu doar sa spui ca vrei...Dumnezeu stie foarte bine cand vrem cu adevarat, ne stie inima, nu conteaza ce spunem noi. Trebuie sa vrem cu adevarat sa ne lasam in voia Lui, nu doar sa spunem sau sa credem ca vrem. De multe ori noi credem ca ceea ce ne dorim este bine, nici macar nu vrem sa vedem altceva. Egoisti si mandri, credem ca stim ce e bine, iar Dumnezeu trebuie sa ne dea ce vrem, cand vrem si, mai ales, PE CINE VREM NOI! De cele mai multe ori persoanele in situatia asta isi doresc un ANUMIT barbat /o ANUMITA femeie (nu un sot/sotie), dar nu vor sa recunoasca, iar daca acea persoana nu e sa fie al/a lor, se supara rau de tot si ''sufera'' foarte tare! Devin foarte sensibile, plang, au nevoie de compasiune! Confunda sensibilitatea cu mandria, cu orgoliul (sau poate nici macar nu stiu sa faca diferenta), iar cand cineva le spune lucrurile astea in fata , se supara si mai rau, pentru ca ele nu vor sa vada realitatea ci vor doar sa le bata cineva cu palma pe umar si sa le spuna: lasa c-o sa treaca, ramai asa cum esti, esti o fiinta sensibila, buna, iubitoare, ceilalti sunt rai si neintelegatori, inclusiv Dumnezeu, doar tu esti bun/buna, tu nu ai gresit cu nimic....nu e vina ta....CEILALTI sunt vinovati. Din pacate insa asta nu-i ajuta cu nimic , mai rau le face, dar ei nu-si dau seama! Un dus rece, urmat de asumarea greselilor proprii si de recunoasterea slabiciunii si a necredintei noastre este singura posibilitate! Nu exista formule magice sau ceva anume de facut pentru a iesi din aceasta situatie, asa cum cer unele persoane sa li se spuna atunci cand cer ajutor, spun de multe ori: spuneti-mi concret ce sa fac, cum sa fac, vor o formula magica, un ritual, sau eventual sa cumpere ceva ca sa rezolve problema, cand le dai ''doctoria'' cea adevarat n-o primesc, nici macar atunci cand le-o da un medic (duhovnic) bun... Probabil ca vor doar compasiune si, eventual, sa li se spuna ca ei n-au gresit cu nimic, sa se autoconvinga ca ei sunt in regula, totul e normal cu ei, dar n-au noroc, nu vrea Dumnezeu (asa spune prietena mea)! Imi cer scuze daca am suparat pe cineva. Doamne ajuta! |
#77
|
|||
|
|||
Poti sa fii sigura ca ti-ai castigat deja antipatia domnisoarei.
Nu ca n-ai avea dreptate, doar ca ai fost prea directa si forma e mai importanta decat continutul desi pe alt topic deplangea superficialitati de genul asta la barbati. Numai la barbati, desigur. Ei au o problema, noi nici una, de fapt este una, singura noastra problema e ca nu avem si noi unul.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#78
|
|||
|
|||
Fii serioasa, sunt oameni care se impartasesc de ani de zile si nu simt mai mult decat ca au indeplinit un ritual si atat.
Pentru ca sa-ti dea un impuls duhovnicesc, Sf. Impartasanie trebuie primita cu o stare duhovniceasca adecvata. Altfel, cum este si scris, poti sa te si pagubesti in loc sa te folosesti.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#79
|
|||
|
|||
Eu n-as putea zambi la povestea asta. Nu ne place durerea, oricare de pozitive ar fi rezultaltele ei la un moment dat.
Poate sa-ti ofere o consolare intelectuala, pentru cine o cauta, dar una sufleteasca cand esti in mijlocul suferintei, nu prea.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#80
|
|||
|
|||
Citat:
Nu stiu cati oameni care chiar casatoriti fiind au o raportarea fireasca la casatorie, cel putin dupa standardele crestine. Nu stiu cati din cei/cele care vor sa se casatoreasca se gandesc in primul rand la mantuire care inseamna pe undeva si o doza de suferinta cat se gandesc la compatibilitate fireasca, stare financiara, intelectuala, ca promisiunile de "impreuna la bine si la rau" pot insemna in ciuda celor mai bune asteptari, mai mult rau decat bine si isi asuma acest rau si il duc efectiv impreuna, etc. Iar cu rabdarea, la o femeie care se apropie de 40 e mai greu, si mai ales poate sa astepte mult si bine daca nu schimba nimic in abordarea problemei.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
|