educatia copiilor

[Ekaterina]

O scrisoare cutremurătoare a unui copil către părinții săi într-o vreme în care războiul religiilor este intens și Biserica Ortodoxă se străduiește să rămână neclintită

„Tată și mamă, mai întâi vreau să vă mulțumesc și apoi să vă învinuiesc pentru tot ce ați făcut pentru mine.

Dar cum să încep? Mi-ați dat multe. Hainele niciodată nu mi-au lipsit. V-ați îngrijit pentru instruirea mea. M-ați trimis la școala de dans, la școala de muzică. M-ați dus să învăț să înot; m-ați trimis la școli să învăț limbi străine. M-ați hrănit ca pe un animal pus la îngrășat, m-ați împodobit și m-ați învățat să mă mândresc ca un păun. Știu, am fost idolul vostru, marea voastră slăbiciune, dumnezeul vostru. Niciodată nu mi-ați refuzat ceva.

Orice am cerut, am primit. Și orice am vrut, am făcut. Nu-mi aduc aminte ca vreodată să-mi fi spus un nu. Plecam de acasă la orice oră voiam și ori de câte ori mă întorceam acasă noaptea târziu, voi întotdeauna tăceați. Niciodată nu ați ridicat tonul să protestați. Singurele cuvinte pe care mi le aduc aminte au fost refrenul cuvintelor voastre: „Aceea de care eu m-am lipsit când eram de vârsta ta, tu să nu te lipsești”.

Însă trebuie să știți că acum vă învinuiesc. Da, vă învinuiesc eu, copilul vostru. Mi le-ați dat pe toate, chiar și pe cele care nu trebuia să mi le dați. În mâinile mele de copil eudemonismul fără măsură și libertatea absolută au fost un cuțit cu două ascuțișuri, care mi-a rănit trupul și mi-a vătămat sufletul. Toate mi le-ați dat, însă una mi-ați refuzat. Nu mi L-ați dat pe Dumnezeu.

Ați neglijat să mă învățați să mă rog Lui. Nu mi-ați îndreptat pașii la Sfânta Biserică să mă îmbisericesc și să mă împărtășesc cu Preacuratele Taine. Nu mi-ați vorbit niciodată despre catehizare și ați refuzat cu insistență să mă duceți la duhovnic. Nu m-ați învățat să cercetez Legea lui Dumnezeu. Niciodată nu mi-ați spus că prețul nevinovăției este vistierie neprețuită, pe care orice tânăr de o va pierde, nu va mai putea s-o găsească.

Când ați lucrat în inima mea? Ce ați făcut pentru personalitatea mea? Ați uitat să-mi spuneți că viața nu este o petrecere nesfârșită, ci o luptă continuă și neîntreruptă cu reușite și nereușite, cu biruințe și înfrângeri, cu lucruri plăcute și neplăcute. Pentru ceea ce sunt eu astăzi, voi sunteți de vină.

Vă iert, însă nu voi înceta să vă învinuiesc.

Copilul vostru” (sursa: marturieathonita.ro)

[windorin]

În prealabil postat de Ekaterina

"Cea mai mare greşeală pe care o faceţi dumneavoastră în familie este că nu deprindeţi pe copii cu nevoinţa muncii."

De cele mai multe ori, fetita mea prefera sa ma ajute la treaba, decat sa se joace cu jucariile.
Copiii prefera lucrurile facute in comun. Acest lucru trebuie incurajat.
Noi ne jucam impreuna cu ei, apoi ei muncesc impreuna cu noi. Totul facut in comun!

În prealabil postat de ovidiu b.

Am observat că mai nou încurajăm "asamblarea unor cuburi sau a unor componente din plastic, maşinuţe" etc, dar uităm că omul se regăseşte cel mai bine în natură.

La oras, natura este aproape inexistenta, iar unde exista, drumul pana la ea necesita un timp insemnat.
La sat, doar noaptea se intra in casa.
Viata la oras este un canon greu, asumat de voie sau de nevoie.

În prealabil postat de Demetrius

Am citit o vorbă frumoasă despre educație:
Educația copiilor începe de la nașterea părinților.(SN Lazarev)

Minunat cuvant.
Nu multi parinti reusesc sa evite propriile traume in cresterea copiilor lor.
Cand parintele trece printr'o copilarie grea si printr'o tinerete plina de pacate are mici sanse sa stie sa'si creasca bine copiii.
Credinta, iubirea si odihna parintilor nasc in copiii lor credinta, iubire si odihna.

[Ekaterina]

În prealabil postat de windorin

De cele mai multe ori, fetita mea prefera sa ma ajute la treaba, decat sa se joace cu jucariile.
Copiii prefera lucrurile facute in comun. Acest lucru trebuie incurajat.
Noi ne jucam impreuna cu ei, apoi ei muncesc impreuna cu noi. Totul facut in comun!

Am observat si eu acest lucru. Copiii prefera sa faca lucrurile pe care le fac "oamenii mari" dar cand vine timpul sa strangem jucariile sau sa facem ordine, nu are aceeasi dorinta. Am observat asta de multe ori si nu am reusit sa gasesc o solutie.

În prealabil postat de windorin

La oras, natura este aproape inexistenta, iar unde exista, drumul pana la ea necesita un timp insemnat.
La sat, doar noaptea se intra in casa.
Viata la oras este un canon greu, asumat de voie sau de nevoie.

Sunt de aceeasi parere, copiii crescuti la oras (la bloc) sunt tare chinuiti din acest punct de vedere iar parintii alaturi de ei.

[windorin]

În prealabil postat de Ekaterina

Am observat si eu acest lucru. Copiii prefera sa faca lucrurile pe care le fac "oamenii mari" dar cand vine timpul sa strangem jucariile sau sa facem ordine, nu are aceeasi dorinta. Am observat asta de multe ori si nu am reusit sa gasesc o solutie.

Strangem si curatam impreuna, altfel nu merge nici la noi.

[Ekaterina]

Ii rog fierbinte pe parinti sa aiba grija de copiii lor. Stiu ca avem multe familii adevarate, cu parinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea va rog si va indemn, parintilor, sa fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni sa incapa pe mana celor ce-i strica, sau sa aiba la indemana ceva ce la poate intina fiinta.

Nu-i lasati doar pe seama scolii, caci intr-o scoala pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul catorva cadouri ieftine, le permite traficantilor sa-si etaleze scarboasele marfuri in vazul copiilor. Ajutati-va odraslele sa invete cu drag si sa se poarte frumos!

Oferiti-le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multa lectura: din cartile frumoase si, pe cat se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la varsta de zece ani; nu e important ce si cat a inteles, ci faptul in sine ca a citit-o si n-a uitat-o.

Faceti din Fiul Matiei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri ca Pruncul Iisus va va surade din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinandu-va de mana. (Mitropolitul Bartolomeu Anania)

[AlinB]

În prealabil postat de Ekaterina

Sunt de aceeasi parere, copiii crescuti la oras (la bloc) sunt tare chinuiti din acest punct de vedere iar parintii alaturi de ei.

Se pare ca nu prea ai avut ocazia sa stai la tara mai multisor, asa, in conditiile de confort, munca, venituri, educatie, social, divertisment, etc. mediu de care are taranul parte.
Atunci ai reusi sa dai o intrebuintare mai buna cuvantului "chinuit".

[Ekaterina]

În prealabil postat de AlinB

Se pare ca nu prea ai avut ocazia sa stai la tara mai multisor, asa, in conditiile de confort, munca, venituri, educatie, social, divertisment, etc. mediu de care are taranul parte.
Atunci ai reusi sa dai o intrebuintare mai buna cuvantului "chinuit".

Eu nu spun ca imi doresc sa stau la tara, cu toate ca in ziua de astazi si acolo iti poti face conditii decente de locuit (baie in casa, centrala, etc). Imi doresc in schimb sa stau la casa, chiar si intr-un oras, sa am putina curte in care cei mici sa iasa la aer mai multe ore pe zi decat ii pot scoate eu in parc. Despre asta era vorba in mesajul meu.

Grădiniţa/Şcoala Brâncovenească: http://www.youtube.com/watch?v=Bvg1CVNRuTg

[Ekaterina]

Ia, sa vedem ce ne invata Sf. Ioan Gura de Aur despre felul in care sa ne crestem copiii:
http://www.ioanguradeaur.ro/392/omil...tre-efeseni-2/