Didahia [text integral]

[RappY]

Didahia

Introducere

La sfârșitul veacului al XIX-lea, Mitropolitul grec Filotei Bryennios a descoperit una dintre primele documente post-biblice din creștinism: Didahia (numită și „Învățătura celor doisprezece Apostoli”). Deși nu se cunoaște autorul, se estimează că ar fi fost scrisă în primul veac, deci posibil chiar înainte de scrierea Apocalipsei de Sfântul Ioan Teologul! În această lucrare găsim sfaturi practice de bună-purtare, instrucțiuni liturgice și ecleziastice, și referințe la a Doua Venire.

E o lucrare scurtă deci o să o postez în numai două posturi mai jos.

Mai multe detalii

[RappY]

Capitolul I

1. Sunt două căi, una a vieții și una a morții; dar este o mare diferență între cele două căi.

2. Calea vieții este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, în al doilea rând pe aproapele tău ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ti le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia.

3. Invățătura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântează-i pe cei ce te blesteamă, roaga-te pentru dușmanii tăi, și ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar tu iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.

4. Abține-te de la poftele cărnii și ale trupului. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celalalt obraz și vei fi desăvârșit. Dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, tu du-te mai mult; daca cineva îți ia mantaua, dă-i și tunica, daca cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere inapoi, căci nu poti face aceasta.

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, căci Tatăl dorește ca din cele cu care te-a binecuvântat pe tine să dai tuturor. Binecuvântat este cel care dăruieste, conform poruncii acesteia, căci fară de vină este el. Dar vai de cel care primește; căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină; dar, dacă cel care primește nu are într-adevâr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop; și când va ajunge în nevoi va fi analizat cu atenție după faptele lui, și nu va ieși din asta până când nu va plăti până la ultimul sfanț.

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai.

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncă a învățăturii este aceasta:

2. Să nu ucizi. Să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu fii desfrânat. Să nu furi. Să nu folosești vrăjitoria; să nu faci vrăji. Să nu mijlocești avortul, nici să nu ucizi copilul nou-născut. Să nu râvnești la bunurile aproapelui tău.

3. Să nu comiti sperjur. Să nu faci mărturie mincinoasă. Să nu vorbesti rău; să nu te porți cu răutate;

4. Să nu fii cu doua fețe, căci duplicitatea limbii este o capcană a morții.

5. Vorbele tale să nu fie false sau goale, ci legate de fapte.

6. Să nu fii invidios sau lacom, sau fățarnic, sau rău, sau mândru. Să nu îndemni la rău pe aproapele tău.

7. Să nu urăști pe nimeni, ci pe unii să-i mustri iar pentru alții să te rogi, iar pe unii să-i iubești mai mult decât pe tine însuți.

Capitolul III

1. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea răului.

2. Să nu fii pornit spre mânie, căci mânia duce la ucidere; nici părtinitor, nici certăreț, nici pătimaș; căci din toate acestea se nasc uciderile.

3. Fiul meu, să nu fii poftitor, ca pofta duce la desfrâu; să nu spui cuvinte de rușine, și nici să te uiți cu ochi pofticioși, că din toate acestea se nasc adulterele.

4. Fiul meu, să nu ghicești viitorul după zborul păsărilor, pentru că aceasta duce la închinare la idoli; să nu descânți, să nu ghicești în stele, să nu folosești vrăji; tu să nu vrei să vezi acestea, că din toate acestea se naște închinarea la idoli.

5. Fiul meu, să nu fii mincinos, pentru că minciuna duce la hoție; nici avar, nici iubitor de slavă deșartă, că din toate acestea se nasc hoțiile.

6. Fiul meu, să nu fii cârtitor, pentru că te duce la hulă; nici încăpățânat, nici cu gând rău, că din toate acestea se nasc hulele.

7. Ci să fii blând, căci cei blânzi vor moșteni pământul.

8. Să fii îndelung răbdător, și milostiv, și fără răutate, și pașnic și bun, și mereu să tremuri la vorbele pe care le-ai auzit.

9. Să nu te înalți pe tine însuți, nici să ai sufletul tău îndrăzneț. Să nu se lipească sufletul tău de cei semeți, ci să ai legaturi cu cei drepți și cu cei umili.

10. Cele ce ți se întâmplă se le primesti ca bune, știind că nimic nu se face fără Dumnezeu.

Capitolul IV

1. Fiul meu, să–ți aduci aminte, ziua și noaptea, de cel ce-ți grăiește cuvântul Domnului și să-l cinsteăti ca pe Domnul, că unde se vorbește despre Domnul, acolo și Domnul este.

2. Să cercetezi în fiecare zi fața sfinților, ca să afli pacea în cuvintele lor.

3. Să nu faci dezbinare, ci să-i împaci pe cei ce se ceartă. Să judeci cu dreptate și să nu te uiți la fața omului când mustri pe cineva pentru pacatele lui.

4. Să nu șovăiești gândind ce va fi sau nu va fi.

5. Să nu fii cu mâinile întinse la luat și cu ele strânse la dat.

6. Dacă ai dobândit ceva, să dai cu mâinile tale o răscumpărare pentru păcatele tale.

7. Să nu stai la îndoială când să dai ceva, nici să murmuri când dai, căci tu știi cine este Bunul Răsplătitor al plății.

8. Să nu întorci spatele celui ce este în nevoie, ci să împarți toate ale tale cu fratele tău, și să nu zici că sunt numai ale tale; căci dacă împarți din cele nepieritoare, cu atât mai mult trebuie să împarți din cele pieritoare.

9. Să nu-ți iei mâna de la fiul sau de la fiica ta, ci încă din pruncie să-i înveți frica de Dumnezeu.

10. Când ești supărat să nu împovărezi pe sluga ta sau pe slujnica ta care și ei nădăjduiesc în același Dumnezeu, ca nu cumva ei să nu mai aibă teamă de Cel ce este Dumnezeul tău și al lor. Că Dumnezeu nu vine să ne cheme dupa fața noastră, ci vine la aceia pe care i-a pregătit Duhul.

11. lar voi, cei care sunteți robi, să vă supuneți stăpânilor voștri ca și chipului lui Dumnezeu, cu modestie și cu teamă.

12. Să urăști orice fățărnicie, si tot ce nu este plăcut Domnului.

13. Să nu părăsești poruncile Domnului, ci să păstrezi ceea ce ai primit, fără să adaugi și fără să scoți.

14. In congregație (/biserică) să–ți mărturisești păcatele tale și să nu te duci la rugăciune cu conștiința rea.

Aceasta este calea vietii.

Capitolul V

1. Calea morții este aceasta: Mai întâi de toate este rea si plină de blestem: ucideri, adultere, pofte, desfrânări, hoții, idolatrii, vrăjitorii, farmece, furturi, mărturii mincinoase, fățărnicii, inimă vicleană, înșelătorie, mândrie, răutate, încăpățânare, lăcomie, cuvinte de rușine, invidie, nerușinare, îngâmfare, fudulie, preamărire de sine.

2. Prigonitori ai celor buni, urâtori de adevăr, iubitori de minciună; nu cunosc răsplata dreptății, nu se lipesc de bine, nici de dreapta judecată; nu priveghează spre bine, ci spre rău; bunătatea și răbdarea sunt departe de ei; iubesc cele deșarte, umblă dupa plată nemeritată, nu au milă de săraci, nu trudesc alături de cel împovărat, nu recunosc pe Cel care i-a creat, ucigași de copii, stricători ai lucrării mâinilor lui Dumnezeu, întorc spatele celui în nevoi, asupresc pe cel strâmtorat; apărători ai bogaților, judecători fără de lege ai săracilor, plini de tot păcatul.

Fie ca voi, fiilor, să fiți izbăviți de toate acestea!

Capitolul VI

1. Vezi să nu te abată cineva de la această cale a învățăturii, că acela te îndepărtează de Dumnezeu.

2. Dacă cu adevărat poți purta tot jugul Domnului, desăvârșit vei fi; dar dacă nu poți, fă ceea ce poți.

3. Cu privire la mâncări, ține ce poți, dar ferește-te tare de cele jertfite idolilor, ca asta este slujire a unor zei morți.

Capitolul VII

1. În ce privește botezul, să botezați astfel: Dupa ce i-ați învățat mai înainte toate cele de mai sus, botezați în numele Tatalui, și al Fiului, și al Sfântului Duh, în apă curgătoare.

2. Iar dacă n-ai apă curgătoare, botează în altfel de apă; iar dacă nu poți în apă rece, atunci în apă caldă.

3. Însă dacă nu ai nici una nici alta, toarnă pe cap de trei ori apă, în numele Tatălui, și al Fiului, și al Sfântului Duh.

4. Dar înainte de botez, să postească cel ce botează și cel botezat, ca și alții care pot; dar să poruncești ca cel ce va fi botezat să postească cu o zi sau două înainte.

Capitolul VIII

1. Postirea voastră să nu fie precum cea a fățarnicilor, că ei postesc a doua și a cincea zi a săptămânii (n.t. lunea și joia); voi însă să postiți în a patra zi (n.t. miercurea), și în ziua pregătirii (vinerea).

2. Nici să nu vă rugați ca fariseii, ci cum a poruncit Domnul în Evanghelia Sa, adică să vă rugați așa: ”Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Să vină Impărăția Ta, să se facă voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi. Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Că a Ta este puterea și slava în veci.”

3. Să vă rugați așa de trei ori pe zi.

Capitolul IX

1. Iar cu privire la euharistie, să dați mulțumire astfel:

2. Mai intâi potirul: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru sfântul vin al lui David, sluga Ta, pe care ni l-ai facut nouă cunoscut prin Iisus, Fiul Tău. A Ta fie slava în veci”.

3. Iar pentru frângerea pâinii: „Îți mulțumim Ție, Părintele nostru, pentru viața și cunoștința pe care ne-ai făcut-o cunoscută nouă prin Iisus, Fiul Tau. A Ta fie slava în veci”.

4. ”Dupa cum această pâine frântă a fost împrăștiată pe munți și fiind adunată a ajuns una, tot așa să se adune Biserica Ta de la marginile lumii în împărăția Ta, căci a Ta este slava și puterea prin Iisus Hristos în veci”.

5. Dar nimeni să nu mănânce sau să bea din euharistia voastră, ci numai cei ce au fost botezați în numele Domnului; căci și cu privire la aceasta, a spus Domnul: „Nu dați câinilor ceea ce este sfânt”.

[RappY]

Capitolul X

1. După ce v-ați împărtășit, dați mulțumire astfel:

„Îți mulțumim Ție, Părinte Sfânt, pentru sfânt numele Tău, pe care l-ai sălășuit în inimile noastre, și pentru cunoștința și credința și nemurirea pe care ni le-ai făcut nouă cunoscute prin Iisus, Fiul Tau. A Ta fie slava în veci”.

2. Tu, Stăpâne atotputernic, ai făcut toate lucrurile, pentru numele Tău; Tu ai dat mâncare și băutură oamenilor pentru desfătarea de a-Ți da ei Ție mulțumire; dar nouă ne-ai dat în dar, prin Fiul Tau, mâncarea și băutura spiritului și viața veșnică.

3. Înainte de toate, Îți mulțumim Ție, că ești puternic. A Ta fie slava în veci.

4. Adu-ți aminte, Doamne, de Biserica Ta, ca s-o izbăvești de tot răul și s-o desăvârșești în dragostea Ta; și adun-o din cele patru vânturi, sfințită pentru împărăția Ta pe care Tu i-ai pregătit-o; că a Ta este puterea și slava în veci.

5. Să vina harul, și să treacă lumea aceasta! Osana Dumnezeului lui David! Dacă este cineva sfânt, să vină! Dacă nu este sfânt, să se pocăiască! Maranatha. Amin.

6. Dar profeților îngăduiți-le să mulțumească atât cât vor.

Capitolul XI

1. Oricine vine la voi să vă învețe acestea toate, pe care le-am spus mai înainte, primiți-l.

2. Dar dacă învățătorul însuși, pervertit fiind, vă învață altă învățătură, ca sa o distruga pe aceasta, să nu-l ascultați; dar dacă vă învață spre sporirea dreptății și spre cunoașterea Domnului, primiți-l ca pe Domnul.

3. Cu privire la apostoli și profeți, potrivit poruncilor bibliei, să faceți așa:

4. Orice apostol care vine la voi, să fie primit ca Domnul;

5. Dar să nu rămână mai mult de o zi; iar daca e nevoie, și a doua zi; dar daca rămâne trei zile, este profet fals.

6. Iar apostolul, când pleacă, să nu ia nimic decât pâine, până ce găseșe alt sălaș. Dar dacă cere bani, este profet fals.

7. Și pe orice profet care grăiește în duhul, voi să nu îl puneți la încercare și să nu îl puneți să dovedească; căci orice pacat se va ierta, dar păcatul acesta nu se va ierta.

8. Dar nu oricine grăiește în duh este profet, ci numai dacă are purtările Domnului. Deci după purtări se va cunoaște profetul fals și profetul adevărat.

9. Și un profet care în duh rânduiește masa și nu mănâncă din ea, este profet fals.

10. Orice profet, care vă învață adevărul, dacă nu face ceea ce vă învață pe voi este profet fals.

11. Și orice profet care se dovedește adevărat, care adună oamenii pentru o taină lumească, dar nu îi învață pe alții să facă ceea ce face el însuși, să nu fie judecat de voi; că el are judecata sa cu Dumnezeu; că așa au făcut și vechii profeți.

12. Oricine spune în duhul: „Dați-mi bani”, pe acela să nu-l ascultați; dar dacă vă spune să dați pentru alții care nu au, nimeni să nu-l judece.

Capitolul XII

1. Oricine vine în numele Domnului să fie primit, iar apoi după ce îl cercetati, il veți cunoaște, că veți avea pricepere să deosebiți dreapta de stânga.

2. Dacă într-adevăr cel ce vine este un drumeț, ajutați-l cât de mult puteți; dar să nu rămână la voi mai mult de două sau trei zile, decât dacă este nevoie.

3. Dacă vrea să se stabilească la voi ca meseriaș, lăsați-l să lucreze și să mănânce,

4. Dar dacă el nu are nicio meserie, faceți după priceperea voastră să nu trăiască printre voi niciun creștin trândav.

5. lar dacă nu vrea să facă așa, atunci el face neguțătorie cu Hristos. Fiți cu luare-aminte cu unii ca aceștia.

Capitolul XIII

1. Orice profet adevărat care vrea să se stabileasca la voi, este vrednic de hrană.

2. La fel un învățător adevărat este vrednic de hrana lui, ca și lucrătorul.

3. Așadar să dați profeților toată pârga teascului de vin, a ariei, a boilor și a oilor, că ei sunt mai mari decât preoții.

4. Iar dacă nu aveți profet, dați-o săracilor.

5. Dacă faci pâini, ia-le pe primele și dă-le potrivit poruncii.

6. La fel când deschizi un vas cu vin sau cu untdelemn, ia pârga și dă-o profeților.

7. Ia, după socotința ta, pârga din argintul, din hainele și din toată averea ta și dă-o potrivit poruncii.

Capitolul XIV

1. Și în ziua Domnului cei ai Domnului adunați-vă împreună, frângeți pâinea și dați mulțumire, după ce mai întâi v-ați mărturisit greșelile voastre, ca jertfa voastră să fie curată.

2. Să nu lăsați ca niciunul care e certat cu tovarășul său să vină împreună cu voi până nu se împacă, pentru ca jertfa voastră să nu se pângărească.

3. Căci aceasta este ce a zis Domnul: „În orice loc și timp să-mi oferiți jertfă curată, căci Eu sunt un Împărat mare, a zis Domnul, și numele meu este minunat între neamuri”.

Capitolul XV

1. Alegeți-vă episcopi și diaconi vrednici de Domnul, bărbați smeriți, neiubitori de arginți, iubitori de adevăr și verificați; că și ei îndeplinesc pentru voi slujba profeților și a învățătorilor.

2. Așadar nu-i disprețuiți pe ei, căci ei sunt vrednici de cinstire ca profeții și învățătorii.

3. Mustrați-vă unul pe altul nu cu mânie, ci cu pace, așa cum este scris în biblie; cu cel care greșește împotriva altuia, să nu vorbească, nici să-l asculte nimeni dintre voi, până când acesta nu se pocăiește.

4. Rugăciunile voastre, milosteniile și toate faptele voastre să le faceți așa cum este scris în Evanghelia Domnului nostru.

Capitolul XVI

1. Privegheați pentru viața voastră; candelele voastre să nu se stingă, ființa voastră să nu slăbească, ci să fiți pregătiți, că nu știți ceasul în care va veni Domnul nostru.

2. Ci să vă adunați împreună adeseori, căutând cele de folos sufletelor voastre; căci tot timpul cât ați avut credință nu vă va folosi dacă în timpul cel din urmă nu veți fi găsiți desăvârșiți.

3. Căci in zilele cele din urmă se vor înmulți profeții falși și cei ce strică, și oile se vor preschimba în lupi iar dragostea se va preschimba în ură.

4. Căci atunci când fărădelegea se va înmulți, ei se vor urî și se vor persecuta și se vor vinde unii pe alții; și atunci va apărea înșelătorul lumii ca Fiu al lui Dumnezeu, și va face semne și minuni, și pământul va fi dat în mâinile lui, și el va face lucruri nelegiuite, care nu s-au făcut niciodată din veac.

5. Și atunci va merge făptura omenească în focul cercării, și mulți se vor sminti și vor pieri; dar cei ce vor rezista în credința lor vor fi salvați chiar de sub acel blestem.

6. Și apoi se vor arăta semnele adevărului: mai întâi semnul deschiderii cerurilor; apoi semnul glasului trâmbiței; și al treilea, învierea morților;

7. Dar nu a tuturora, ci după cum s-a zis: „Va veni Domnul și toți sfinții cu el”.

8. Atunci lumea va vedea pe Domnul venind pe norii cerului.

[MineaPeter]

Valoroase învățături!

Nici nu știam de existența lor. Dacă sunt din primul secol înseamnă că ne adăpăm dintr-o apă foarte proaspătă a învățăturilor Domnului și ale Sfinților Apostoli și putem să luăm aminte să le aplicăm și noi în viața de zi cu zi!

Ca de exemplu, să mănânci și tu din masa pe care o rânduiești, sau profetul să nu rămână mai mult de-o zi două (ceea ce, tradus din limbajul alegoric, înseamnă să trăim și noi ceea ce zicem, respectiv să nu ne ținem scai de oameni dacă avem ceva să-i învățăm).

Didahia trebuie cunoscută mai bine de către popor! Învățătură scurtă și direct la subiect și obiect!

Sfârșit de săptămână binecuvântat să avem!

[Moroco]

Multumim domnule Rappy. Hai sa le aprofundam un pic.

Capitolul I

1. Sunt două căi, una a vieții și una a morții (lumea); dar este o mare diferență între cele două căi.

2. Calea vieții (aici este vorba de Domnul nostru Iisus Hristos Cuvantul si de Biserica Sa) este aceasta: mai întâi, să-L iubești pe Dumnezeu, care te-a creat, în al doilea rând pe aproapele tău ca pe tine însuți, iar toate lucrurile pe care nu vrei să ti le facă ceilalți ție să nu le faci nici tu altuia. (deci numai dupa iubirea de Dumnezeu sa darui iubirea ta de tine insuti si grija pentru ea, adica, cel mai crunt egoism sa nu-l tii pentru tine ci sa-l tii pentru aproapele tau ravnind la cele mai inalte cu tot ceea ce ti-ai dori pentru tine sa ai si sa iubesti si astea sa le vrei implinite si desavarsite mai degraba la fratele si la aproapele tau, sa iubesti ca el sa le aiba pe toate cele bune ale tale si sa le obtina el, nu tu ci mai inainte el sa aiba parte de: toate mangaierile, maririle si mantuirile, pilele si privilegiile, toate poftele si desfatarile afara de pacat, mai inaintea ta oricat ai ravni sa fi tu cel mai mare in cel mai fericit Rai. Iar aproapele este un casnic oarecare, un coleg de viatuire cu tine)

3. Invățătura acestor cuvinte este aceasta: Binecuvântează-i pe cei ce te blesteamă, roaga-te pentru dușmanii tăi, și ține post pentru cei ce te persecută; căci ce mare lucru este să-i iubești pe cei ce te iubesc? Nu fac până și neamurile la fel? Dar tu iubește-i pe cei ce te urăsc și nu vei mai avea dușmani.

4. Abține-te de la poftele cărnii și ale trupului. Dacă cineva te lovește peste obrazul drept, întoarce și celalalt obraz și vei fi desăvârșit. (abtine-te de la nemultumire si nerabdare, de la razbunare pentru umilinta) Dacă cineva te roagă să mergi împreună cu el o bucată de drum, tu du-te mai mult; daca cineva îți ia mantaua, dă-i și tunica, daca cineva ia de la tine un lucru care este al tău, nu i-l cere inapoi, căci nu poti face aceasta. (rabda silnicia si pe toate ale tale socoteste-le ca si cum ar fi ale lui Dumnezeu si lasa-le in beneficiul aproapelui tau adaugandu-i si daruindu-i bunatati pana la satiu, silindu-te ca sa fie cat mai multumit aproapele tau)

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, căci Tatăl dorește ca din cele cu care te-a binecuvântat pe tine să dai tuturor. Binecuvântat este cel care dăruieste, conform poruncii acesteia, căci fară de vină este el. Dar vai de cel care primește; căci dacă un om primește ceva de care are nevoie, el este fără vină; dar, dacă cel care primește nu are într-adevâr nevoie, va da socoteală: de ce a primit și pentru ce scop; și când va ajunge în nevoi va fi analizat cu atenție după faptele lui, și nu va ieși din asta până când nu va plăti până la ultimul sfanț. (nu profita in interese personale si desarte de parvenire si privilegiere de toate cele Binecuvantate de la Dumnezeu, ci primeste doar cat ai nevoie si ceea ce ai in surplus bun si binecuvantat daruieste cu drag din toata inima)

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai. (Ca sa ajunga mila ta, de la Dumnezeu, binecuvantata, mai degraba la saracul cel mai drept si mai in nevoie, deci nu te pripi dand mai intai ca fraierul la bogati sau la cersetorii hoti si vicleni ce stau la pomana si la miloaga ca sa nu faca nimic bun pentru nimeni)

[RappY]

În prealabil postat de MineaPeter

Ca de exemplu, să mănânci și tu din masa pe care o rânduiești, sau profetul să nu rămână mai mult de-o zi două (ceea ce, tradus din limbajul alegoric, înseamnă să trăim și noi ceea ce zicem, respectiv să nu ne ținem scai de oameni dacă avem ceva să-i învățăm).

Si mie mi s-au parut foarte interesante astea. Pesemne unde o fi fost scrisa (Siria, Palestina, Egipt?) or fi fost multi profeti falsi care incercau sa denatureze invatatura in timpurile acelea. Un fel de miscare carismatica locala precum avea sa fie montanismul in veacul al II-lea. Poate chiar precursorii montanistilor. Foarte interesant.

[RappY]

În prealabil postat de Moroco

Multumim domnule Rappy. Hai sa le aprofundam un pic.

Capitolul I
(...)

5. Dă tuturor celor care cer de la tine, și nu cere înapoi, (...)

6. Dar despre asta s-a mai spus și: Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai. (Ca sa ajunga mila ta, de la Dumnezeu, binecuvantata, mai degraba la saracul cel mai drept si mai in nevoie, deci nu te pripi dand mai intai ca fraierul la bogati sau la cersetorii hoti si vicleni ce stau la pomana si la miloaga ca sa nu faca nimic bun pentru nimeni)

Multumim domnule Moroco, hai sa aprofundam mai departe. Avem doua lucruri aici:

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2? O posibilitate ar fi astfel: dam oricui cere dar mai dam si celor ce nu cer, insa acolo trebuie sa aplicam judecata proprie. Dar tu ai zis sa nu dam la cersetori vicleni desi ei ne cer noua, ceea ce vine in condradictie cu (1.). Dar sa stii ca si eu am problema asta. Pe unii cersetori ii stiu sigur ca-si cumpara droguri deci nu vreau sa le incurajez adictia. Pe de alta parte, cand dai din inima si cu dorinta de a face bine, poate sa lucreze si Duhul Sfant in inima cersetorului sa-l imbuneze. E foarte greu. Odata Pr. Papacioc mergea pe strada si a vazut un cersetor, insa nu avea la el niciun ban. Cersetorul s-a pregatit sa ceara, vazandu-l pe Parinte ca se apropie. Cand a ajuns la el, Pr. Papacioc i-a zis ceva de genul "Iarta-ma, n-am niciun ban, dar iti pot da o mana calda!" iar cersetorul strangadu-i mana a raspuns "Iti multumesc mult asa ceva nu mi-a dat nimeni azi!"

Cateodata nu bani cersesc cersetorii.

[RappY]

Si impresiile mele:

Calea vietii si calea mortii

Calea vietii incepe cu iubirea dusmanilor ca piatra de temelie. Ce frumos zice: daca-ti iubesti dusmanii inseamna ca n-o sa mai ai dusmani! Ce usor sa scapi de dusmani, trebuie doar sa-i iubesti!

Tot in calea vietii ni se spune sa nu sovaim gandind ce va fi sau nu va fi. Cati ne stresam si ne tot gandim ce va fi sau nu va fi? Doar Dumnezeu stie ce va fi, noi suntem chemati sa avem inima buna nu sa ne facem griji de viitor. E o diferenta imensa si e de multe ori uitata in griji.

Ne zice tot acolo sa invatam copiii frica de Dumnezeu! Nu doar dragostea de Dumnezeu, atentie! Astazi se cam confunda lucrurile, se uita ca de Sfantul Potir ne apropiem cu frica si cu iubire, cele doua ni se zice ca ar fi incompatibile de cei ce urmeaza calea mortii.

Ne spune sa avem iubire fata de sluga nu sa nu avem slugi! Iar important de observat, nu confundam ierarhia social-economica cu indumnezeirea. Fiecare isi lucreaz pregatirea sa in Duh, ne spune acolo.

Si ce ne zice de idoli: ca sunt zei morti! De ce sunt morti, oare diavolii nu mai exista? Sunt morti ca urmeaza calea mortii. Deci si noi cand urmam calea mortii suntem practic separati de Viata adevarata. Cand vorbim de moarte si de viata, nu vorbim de aspecte medicale ci de lucruri duhovnicesti. Conteaza sa fim in viata acum si dupa adormire si sa evitam moartea nu prin auto-aparare, ci prin urmarea calea vietii! E important asta ca unii zic ca evita moarta strangand bunuri pentru zile grele si boli grave dar ei de fapt isi agonisesc moartea in tot acest timp! Ni s-a spus: conform caii vietii, nu ne gandim ce va fi sa nu va fi. Foarte important de retinut ce inseamna viata si moarte, si vedem ca Didahia insista mult pe asta si incepe cu aceasta distinctie.

Viata inseamna sa purtam jugul Domnului cu bucurie, multumire, si slava!

Restul lucrarii este prea dificila pentru mine.

[Moroco]

În prealabil postat de RappY

Multumim domnule Moroco, hai sa aprofundam mai departe. Avem doua lucruri aici:

1. "Dă tuturor celor care cer de la tine" (1, 5)
2. "Lasă pomana ta să asude în mâinile tale până când vei ști cui va trebui să o dai." (1, 6)

Greu de descifrat! Eu vad ca trebuie sa o dam oricui cere. Si totusi apoi ne zice sa ne gandim bine cui sa o dam. Oare a 2a sa fie adaugare de altcineva mai tarziu? Sau e acelasi autor? Daca e acelasi autor, cum se imbina cele 2? O posibilitate ar fi astfel: dam oricui cere dar mai dam si celor ce nu cer, insa acolo trebuie sa aplicam judecata proprie. Dar tu ai zis sa nu dam la cersetori vicleni desi ei ne cer noua, ceea ce vine in condradictie cu (1.). Dar sa stii ca si eu am problema asta. Pe unii cersetori ii stiu sigur ca-si cumpara droguri deci nu vreau sa le incurajez adictia. Pe de alta parte, cand dai din inima si cu dorinta de a face bine, poate sa lucreze si Duhul Sfant in inima cersetorului sa-l imbuneze. E foarte greu. Odata Pr. Papacioc mergea pe strada si a vazut un cersetor, insa nu avea la el niciun ban. Cersetorul s-a pregatit sa ceara, vazandu-l pe Parinte ca se apropie. Cand a ajuns la el, Pr. Papacioc i-a zis ceva de genul "Iarta-ma, n-am niciun ban, dar iti pot da o mana calda!" iar cersetorul strangadu-i mana a raspuns "Iti multumesc mult asa ceva nu mi-a dat nimeni azi!"

Cateodata nu bani cersesc cersetorii.

Pai de aia asuda pomana noastra, ca daca e vorba de bani, paine, lucruri scumpe si le tinem prea mult la noi sau in mana, surplusul, adica ceea ce nu se cuvine a fi al nostru, atunci poate sa ne vada careva si sa cheme potera, politia si sa ne cerceteze, sa ne aresteza caci parem ca niste hoti cu dovada in mana ce pot fi prinsi in flagrant. Deci trebuie, pentru ca sa nu se pripeasca, sa asude credinciosul-pacatosul, nevoitorul mai mult darnic decat harnic pana se lamureste cui s-o daruie implinind mila Lui Dumnezeu si a lui insusi catre cel care se roaga si cere cu adevarat.

[Moroco]

Capitolul II

1. Iar cea de-a doua poruncă a învățăturii este aceasta:

2. Să nu ucizi. Să nu comiți adulter; să nu-i strici pe cei tineri; să nu fii desfrânat. Să nu furi. Să nu folosești vrăjitoria; să nu faci vrăji. Să nu mijlocești avortul, nici să nu ucizi copilul nou-născut. Să nu râvnești la bunurile aproapelui tău. (Dezvatatul de apucaturile lumesti, adica aplicarea, respectarea si intarirea Legii Lui Dumnezeu insa fara jertfele sangeroase care sunt o modalitate de pocainta si indreptare de pacate prin savarsirea pacatelor impotriva animalelor sau a oamenilor pacatosi, care s-a dovedit in majoritatea coplesitoare ca nu poate aduce indreptarea asa cum spera Abel si Cain, Noe si altii, asa ca doar indreptarea prin Credinta in Domnul Iisus Hristos Cuvantul este poacainta cea mantuitoare, insa trebuie practicata fara stricarea Legii, a Psalmilor si a Proorocilor, unde se specifica foarte clar si acolo ca jertfa Lui Dumnezeu este Duhul umilit, inima smerita, strivita si strapunsa, caci pe aceasta Dumnezeu nu o va urgisi.)

3. Să nu comiti sperjur. Să nu faci mărturie mincinoasă. Să nu vorbesti rău; să nu te porți cu răutate; (Intarirea poruncilor impotriva ipocrismului in cuvant si comportament)

4. Să nu fii cu doua fețe, căci duplicitatea limbii este o capcană a morții. (Intarirea poruncilor impotriva vicleniei sherpesti, vorbesti despre sfintenie in timp ce o furi sa pacalesti si sa terorizezi ca impostorii iar in ascuns ca sa faci pacate si averi slujind la mamona)

5. Vorbele tale să nu fie false sau goale, ci legate de fapte. (Impotriva slavei in deshert si a celor limbuti si stiintifici care invart vorbe ca sa dospeasca in ei si in altii aluatul fariseilor, care multe zic punand juguri grele pe altii insa ei nici cu degetul nu se ating ca sa faca si ei cat de putin ceva folositor sufletului si trupului celor sarmani cu care se lauda si se impauneaza ca sa fie vazuti si laudati de oameni si pomeniti de lume pe toate canalele de comunicatie, pe primele pagini ale fluxurilor de stiri)

6. Să nu fii invidios sau lacom, sau fățarnic, sau rău, sau mândru. Să nu îndemni la rău pe aproapele tău. (Impotriva patimilor cu cele mai grele robii)

7. Să nu urăști pe nimeni, ci pe unii să-i mustri iar pentru alții să te rogi, iar pe unii să-i iubești mai mult decât pe tine însuți. (Renuntarea la rautate si razbunare, la furie si lupte fratricide folosind doar blanda mustrare, iubirea si rugaciunea in Duh)

Pe scurt porunca ar fi Sa crezi in Domnul nostru Iisus Hristos-Cuvantul si sa faci in mod liber ce vrei aducandu-ti totusi aminte ca El ascultand de Tatal a intarit Legea ca sa fie ea o arma mai puternica in lupta cu patimile si cu pacatul, dovedind prin Crucea Sa si prin invierea Sa din morti ca El este Insusi Legea Lui Dumnezeu si Legiuitorul Cel incoruptibil si nemitarnic, judecatorul si mantuitorul tuturor.