Am respins Crestinismul

[ghemis]

În prealabil postat de anna21

Da, Ghemis, duhovnicul ii va da cel mai bun sfat.
Dar asta daca ajunge acolo.. sfaturile au fost date aici de altii care au cautat si ei, la randul lor, in alte religii pana s-au lamurit ca doar ortodoxia este viata.
El nu a spus L-am respins pe Hristos, ci "am respins crestinismul", ceea ce inseamna ca are cunostinte minimale despre ortodoxie.
Poate ma insel, dar greu ajunge la duhovnic cineva care nu are credinta..
Cunosc si eu pe cineva care sufera si, exact ca si Razvan, spunea "simt ca innebunesc".. Dar nu ar merge la biserica deoarece se gandeste: "eu am 24 ani de studii, am facut aia si aia si am demostrat ca sunt cineva. Cum sa accept sfaturi de la cineva mai putin scolit decat mine?" Uite asa gandeste! Si-l doare rau, dar mandria nu-l lasa deloc! (Ca nu poate intelege omul lumesc ca Hristos ii vorbeste prin duhovnic.)
Asa ca si cartile pot fi bune..

Razvan trecand prin atatea experiente vrajmasul ia incalcit atat de mult mintea ca numai duhovnicul il poate scapa,pe urma sa se apuce de citit.Chiar de citesti o carte ortodoxa,vrajmasul i-ti poate suci mintea si sa interpretezi eronat ceea ce scrie,Deci trebuie sa primeasca un ajutor de sus si asta se primeste dupa spovedanie,mintea se limpezeste,vrajmasul nu te mai tulbura,iar harul Duhului Sfant isi face lucrarea.

[eu-cristina83]

În prealabil postat de anna21

Da, Ghemis, duhovnicul ii va da cel mai bun sfat.
Dar asta daca ajunge acolo.. sfaturile au fost date aici de altii care au cautat si ei, la randul lor, in alte religii pana s-au lamurit ca doar ortodoxia este viata.
El nu a spus L-am respins pe Hristos, ci "am respins crestinismul", ceea ce inseamna ca are cunostinte minimale despre ortodoxie.
Poate ma insel, dar greu ajunge la duhovnic cineva care nu are credinta..
Cunosc si eu pe cineva care sufera si, exact ca si Razvan, spunea "simt ca innebunesc".. Dar nu ar merge la biserica deoarece se gandeste: "eu am 24 ani de studii, am facut aia si aia si am demostrat ca sunt cineva. Cum sa accept sfaturi de la cineva mai putin scolit decat mine?" Uite asa gandeste! Si-l doare rau, dar mandria nu-l lasa deloc! (Ca nu poate intelege omul lumesc ca Hristos ii vorbeste prin duhovnic.)
Asa ca si cartile pot fi bune..

Da-o pe mana mea pe ac. persoana ca o duc la spovedit la persoana care are 2 doctorate, nu stiu cate diplome....si ti-o smereste imediat prin cunostintele pe care le are si prin simplitatea lui, desi este Ierarh.

[Razvan_Mihai]

În prealabil postat de anna21

Da, Ghemis, duhovnicul ii va da cel mai bun sfat.
Dar asta daca ajunge acolo.. sfaturile au fost date aici de altii care au cautat si ei, la randul lor, in alte religii pana s-au lamurit ca doar ortodoxia este viata.
El nu a spus L-am respins pe Hristos, ci "am respins crestinismul", ceea ce inseamna ca are cunostinte minimale despre ortodoxie.
Poate ma insel, dar greu ajunge la duhovnic cineva care nu are credinta..
Cunosc si eu pe cineva care sufera si, exact ca si Razvan, spunea "simt ca innebunesc".. Dar nu ar merge la biserica deoarece se gandeste: "eu am 24 ani de studii, am facut aia si aia si am demostrat ca sunt cineva. Cum sa accept sfaturi de la cineva mai putin scolit decat mine?" Uite asa gandeste! Si-l doare rau, dar mandria nu-l lasa deloc! (Ca nu poate intelege omul lumesc ca Hristos ii vorbeste prin duhovnic.)
Asa ca si cartile pot fi bune..

"El nu a spus L-am respins pe Hristos, ci "am respins crestinismul", ceea ce inseamna ca are cunostinte minimale despre ortodoxie." Nu stiu ce inseamna "minimal" sau "maximal". Deci .. Am fost botezat crestineste. Mama e crestin ortodox. Tatal meu este Ateu. Am citit cand eram mic despre Iisus. Am citit si o parte din Biblie. A fost ceva sentimental. Imi placea sa ma rog in singuratate. Imi placea sa imi imaginez ca ma vede. Imi placea sa cred ca sunt "special". Cand faceam o prostie sau eram suparat nu fugeam la nimeni. Ma rugam singur. Nu cred ca a fost o singura zi in viata mea in care sa nu imi fac cruce cand ma culc si daca imi era jena de cineva tot mi-o faceam in gand. In orice discutie cu orice fel de oameni am fost de partea lui Iisus si al lui Dumnezeu. Chiar si atunci cand il respingeam ca divinitate tot spuneam a fost un om cu suflet foarte bun care s-a sacrificat pentru ceva si ca este foarte important pentru lume si istorie. Cand regretam o fapta, aveam ca o dubla vinovatie. Si fata de mine si fata de Dumnezeu.
"eu am 24 ani de studii, am facut aia si aia si am demostrat ca sunt cineva. Cum sa accept sfaturi de la cineva mai putin scolit decat mine?" Uite asa gandeste! Si-l doare rau, dar mandria nu-l lasa deloc!"

F buna observatia. Am avut mici momente in care poate apreciam mai mult lucrarea unui filosof sa zicem decat Biblia sau altceva, insa chiar si atunci constientizam ca e mult mai importanta Biblia ca o carte de filozofie, si a facut mai multe pentru umanitate.

[anna21]

În prealabil postat de Razvan_Mihai

Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.

Daca te supui experientelor spirituale ale altor religii, te deschizi singur "inrauririlor dracesti".
Fapt "firesc" si documentat (o sa-ti caut niste lecturi despre asta), daca respingi si hulesti pe Iisus ca sa TE AFIRMI PE TINE (uite asta mi se pare interesant: ca ti-ai descoperit singur mandria, faptul ca de fapt pe tine te "idolatrizezi"). Asta f pe scurt ca sunt grabita, revin m. tarziu.

[MariS_]

În prealabil postat de Razvan_Mihai

Buna ziua. Ma numesc Razvan si desi sunt crestin ortodox am avut si alte "religii" . Prima a fost una "diabolica" sa o numesc asa. Am fost o persoana negativa.Nu l-am negat niciodata pe Dumnezeu. Am crezut mereu intr-o "Fiinta Suprema" insa l-am respins pe Iisus ca divinitate si nu am trait dupa principiile crestine. Urmatoarea religie pe care am intentionat sa o imbratisez a fost Kabbalah. Am citit Kabbalah. Unele invataturi mi s-au parut foarte "rationale" , in raport cu unele ganduri si idei ale mele despre Dumnezeu, insa per total nu. Am contemplat si am ajuns la concluzia ca nu este pentru mine. Nu cred ca este f buna pentru umanitate in general. Nu am "simtit-o" si intr-un final am renuntat. Dupa o perioada de timp, interactionand cu oameni convertiti la Islam si interesandu-ma foarte mult despre aceasta religie am hotarat sa citesc Coranul. Am fost putin sceptic la inceput pentru ca inca aveam "esenta" de crestin in mine dar dupa un timp a inceput sa capete un sens. Am inceput sa il neg pe Iisus ca divinitate. Imi spuneam "a fost doar un om. un om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea" desi inca il iubeam pe acest "om" .Am si trait dupa anumite idei si principii musulmane. A venit o perioada in care am avut o inclinatie spre "stiinta" . Am inceput sa citesc multa filozofie. Egoismul meu luase proportii. Mi se parea prea "comuna" religia. Vroiam sa fiu "deosebit".Am fost atras de misticism. Nu dupa f mult timp, din diferite motive, am suferit o depresie. Nu sunt adeptul medicilor, anti-depresivelor etc. Am cautat alt "leac". Si am inceput sa citesc invataturile lui Buddha. Pot sa spun ca au avut sens pentru mine, insa nu mi s-au parut ceva "Divin" . Doar o chestie psihologica. Cred ca a fost mai mult ca o auto-sugestie. Dupa toate aceste "aventuri" am revenit la prima "religie". Negativismul. Acum am un sentiment de vinovatie. Nu sunt in pace cu mine insumi. M-am gandit f mult la asta si am constientizat ca am gresit f mult. In acelasi timp ma gandesc ca a fost ca un "test" si ma simt bine pentru ca in sinea mea stiu ca pana la urma nu am fost niciodata o "persoana rea", nu am avut intentii rele, si poate toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Si asta mi se intampla in fiecare zi. Lupta asta permanenta. Cateodata simt ca innebunesc. E mai mult decat "un sentiment de vina". S-a tranformat in ceva f urat. Ganduri negative, diabolice, neliniste, stare de nervozitate, insomnie, ganduri de suicid... Probabil nu acesta e singurul motiv. E si stilul meu de viata, mediul in care traiesc. Dar joaca un rol f important.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....
Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.

Am sa-ti spun lucruri dure, dar sunt spre binele tau.
Ti-ai siluit constiinta prin egoism. Ea e cea care se zbate acum
ca sa se elibereze din chingile egoismului si egocentrismului tau.
Pana n-o vei elibera nu-ti va da pace. Cum o poti elibera? Lasa
lacrimile sa curga, roaga-te si reciteste Biblia (Noul Testament
in special), dar nu cu ochii ratiunii, ci cu ochii inimii. Si nu lasa
nici mersul la un duhovnic si discutia cu el.

În prealabil postat de Razvan_Mihai

Buna ziua. Ma numesc Razvan si desi sunt crestin ortodox am avut si alte "religii" . Prima a fost una "diabolica" sa o numesc asa. Am fost o persoana negativa.Nu l-am negat niciodata pe Dumnezeu. Am crezut mereu intr-o "Fiinta Suprema" insa l-am respins pe Iisus ca divinitate si nu am trait dupa principiile crestine. Urmatoarea religie pe care am intentionat sa o imbratisez a fost Kabbalah. Am citit Kabbalah. Unele invataturi mi s-au parut foarte "rationale" , in raport cu unele ganduri si idei ale mele despre Dumnezeu, insa per total nu. Am contemplat si am ajuns la concluzia ca nu este pentru mine. Nu cred ca este f buna pentru umanitate in general. Nu am "simtit-o" si intr-un final am renuntat. Dupa o perioada de timp, interactionand cu oameni convertiti la Islam si interesandu-ma foarte mult despre aceasta religie am hotarat sa citesc Coranul. Am fost putin sceptic la inceput pentru ca inca aveam "esenta" de crestin in mine dar dupa un timp a inceput sa capete un sens. Am inceput sa il neg pe Iisus ca divinitate. Imi spuneam "a fost doar un om. un om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea" desi inca il iubeam pe acest "om" .Am si trait dupa anumite idei si principii musulmane. A venit o perioada in care am avut o inclinatie spre "stiinta" . Am inceput sa citesc multa filozofie. Egoismul meu luase proportii. Mi se parea prea "comuna" religia. Vroiam sa fiu "deosebit".Am fost atras de misticism. Nu dupa f mult timp, din diferite motive, am suferit o depresie. Nu sunt adeptul medicilor, anti-depresivelor etc. Am cautat alt "leac". Si am inceput sa citesc invataturile lui Buddha. Pot sa spun ca au avut sens pentru mine, insa nu mi s-au parut ceva "Divin" . Doar o chestie psihologica. Cred ca a fost mai mult ca o auto-sugestie. Dupa toate aceste "aventuri" am revenit la prima "religie". Negativismul. Acum am un sentiment de vinovatie. Nu sunt in pace cu mine insumi. M-am gandit f mult la asta si am constientizat ca am gresit f mult. In acelasi timp ma gandesc ca a fost ca un "test" si ma simt bine pentru ca in sinea mea stiu ca pana la urma nu am fost niciodata o "persoana rea", nu am avut intentii rele, si poate toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Si asta mi se intampla in fiecare zi. Lupta asta permanenta. Cateodata simt ca innebunesc. E mai mult decat "un sentiment de vina". S-a tranformat in ceva f urat. Ganduri negative, diabolice, neliniste, stare de nervozitate, insomnie, ganduri de suicid... Probabil nu acesta e singurul motiv. E si stilul meu de viata, mediul in care traiesc. Dar joaca un rol f important.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....
Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.

Chiar daca nu am trecut prin toate aceste experiente, iti pot spune ca acestea pot fi leac sau otrava de acum incolo. Depinde de tine cum le vei utiliza. Daca vei face o intoarcere de 180 de grade si vei avea puterea sa cauti un duhovnic si sa te spovedesti, atunci poti sa-ti revii, poti sa pui inceput bun si sa fii un adevarat crestin. Sfantul Apostol Pavel mai intai i-a prigonit pe crestini.

Un alt exemplu este d-l Danion Vasile, actualmente scriitor si misionar crestin. Si dumnealui a trecut prin experiente asemanatoare, dar a avut puterea de a se desprinde de acestea si de a incepe un drum nou alaturi de Hristos. Daca vrei, poti sa-i adresezi chiar dumnealui intrebari. Daca nu, citeste-i cartile. Parintele Paisie Aghioritul de asemenea a scris o carte pe aceasta tema.

Daca nu venim de bunavoie la Dumnezeu, s-ar putea sa venim taras, sau sa ne aduca Dumnezeu tinandu-ne de urechi. Iar daca nici asa nu vrem, apoi de! Si in iad trebuie sa fie cineva. Dracii sa someze? Dar acum sa ne ingrijim de noi si sa vedem cum o scoatem la capat ca sa nu-i vedem totusi pe draci atunci cand sufletul ni se va desprinde de trup.

Cu gandurile negative trebuie luptat. Sa stii ca acestea nu sunt gandurile tale ci ganduri pe care dracii ti le vara in cap, ca sa te duca mai repede in iad si sa-si bata joc de tine in veci. Despre razboiul nevazut si despre modul cum se lupta demonii cu noi scrie foarte frumos Nicodim Aghioritul in cartea Razboiul nevazut.

Lupta pe viata si pe moarte alaturi de un duhovnic. Smereste-te si cere-i ajutor! Nu te fuduli, indiferent ce functie ai avea. Fa-ti canonul pe care ti-l va da, citeste carti duhovnicesti, alunga gandurile de mandrie si cere-i iertare lui Dumnezeu cu lacrimi. Cainta sincera te va ajuta enorm. Dumnezeu sa-ti ajute!

Incerc si eu un sfat,plecand de la niste premise ipotetice 1.mintea constiinta sau cum vrei sa o numesti iti intoarce pragul de feedback al tridimensionaliatii ei(ai cerut o)2.sufletul nu iti mai accepta ratiunea pt ca te ai jucat cu asumarea Divinitatii(prin cautare)3.ultima sinapsa a mintii tale s a inchis pe ultimul gest inainte de pierdere al Duhului Sfant(scanteie dumnezeiasca pe care o porti in suflet) Concluzie:ai primejduit insasi ratiunea de a fi ! Sfat:fi calator! ia ti un timp de ragaz,cauta o manastire,locuieste in ea si priveste din afara!Lasa te 2 sau 3 zile in traire inertiala (crede ma ca vei fi observat,dar nu contactat)...si apoi vorbeste ! aici vei putea si vei fi ascultat,descarca te cu manie si blandete ...spala ti sufletul! plangi si fi barbat! dupa dialog vei fi mai ..curat! si apoi......ALEGE! cu cine iti este mai bine! Dumnezeu sa iti lumineze mintea si sa iti incalzeasca sufletul cu iubirea lui!

[Razvan_Mihai]

În prealabil postat de Nevrednicul

Incerc si eu un sfat,plecand de la niste premise ipotetice 1.mintea constiinta sau cum vrei sa o numesti iti intoarce pragul de feedback al tridimensionaliatii ei(ai cerut o)2.sufletul nu iti mai accepta ratiunea pt ca te ai jucat cu asumarea Divinitatii(prin cautare)3.ultima sinapsa a mintii tale s a inchis pe ultimul gest inainte de pierdere al Duhului Sfant(scanteie dumnezeiasca pe care o porti in suflet) Concluzie:ai primejduit insasi ratiunea de a fi ! Sfat:fi calator! ia ti un timp de ragaz,cauta o manastire,locuieste in ea si priveste din afara!Lasa te 2 sau 3 zile in traire inertiala (crede ma ca vei fi observat,dar nu contactat)...si apoi vorbeste ! aici vei putea si vei fi ascultat,descarca te cu manie si blandete ...spala ti sufletul! plangi si fi barbat! dupa dialog vei fi mai ..curat! si apoi......ALEGE! cu cine iti este mai bine! Dumnezeu sa iti lumineze mintea si sa iti incalzeasca sufletul cu iubirea lui!

multumesc mult ...

[elizabeta]

În prealabil postat de Razvan_Mihai

Buna ziua. Ma numesc Razvan si desi sunt crestin ortodox am avut si alte "religii" . Prima a fost una "diabolica" sa o numesc asa. Am fost o persoana negativa.Nu l-am negat niciodata pe Dumnezeu. Am crezut mereu intr-o "Fiinta Suprema" insa l-am respins pe Iisus ca divinitate si nu am trait dupa principiile crestine. Urmatoarea religie pe care am intentionat sa o imbratisez a fost Kabbalah. Am citit Kabbalah. Unele invataturi mi s-au parut foarte "rationale" , in raport cu unele ganduri si idei ale mele despre Dumnezeu, insa per total nu. Am contemplat si am ajuns la concluzia ca nu este pentru mine. Nu cred ca este f buna pentru umanitate in general. Nu am "simtit-o" si intr-un final am renuntat. Dupa o perioada de timp, interactionand cu oameni convertiti la Islam si interesandu-ma foarte mult despre aceasta religie am hotarat sa citesc Coranul. Am fost putin sceptic la inceput pentru ca inca aveam "esenta" de crestin in mine dar dupa un timp a inceput sa capete un sens. Am inceput sa il neg pe Iisus ca divinitate. Imi spuneam "a fost doar un om. un om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea" desi inca il iubeam pe acest "om" .Am si trait dupa anumite idei si principii musulmane. A venit o perioada in care am avut o inclinatie spre "stiinta" . Am inceput sa citesc multa filozofie. Egoismul meu luase proportii. Mi se parea prea "comuna" religia. Vroiam sa fiu "deosebit".Am fost atras de misticism. Nu dupa f mult timp, din diferite motive, am suferit o depresie. Nu sunt adeptul medicilor, anti-depresivelor etc. Am cautat alt "leac". Si am inceput sa citesc invataturile lui Buddha. Pot sa spun ca au avut sens pentru mine, insa nu mi s-au parut ceva "Divin" . Doar o chestie psihologica. Cred ca a fost mai mult ca o auto-sugestie. Dupa toate aceste "aventuri" am revenit la prima "religie". Negativismul. Acum am un sentiment de vinovatie. Nu sunt in pace cu mine insumi. M-am gandit f mult la asta si am constientizat ca am gresit f mult. In acelasi timp ma gandesc ca a fost ca un "test" si ma simt bine pentru ca in sinea mea stiu ca pana la urma nu am fost niciodata o "persoana rea", nu am avut intentii rele, si poate toate acestea s-au intamplat cu un motiv. Si asta mi se intampla in fiecare zi. Lupta asta permanenta. Cateodata simt ca innebunesc. E mai mult decat "un sentiment de vina". S-a tranformat in ceva f urat. Ganduri negative, diabolice, neliniste, stare de nervozitate, insomnie, ganduri de suicid... Probabil nu acesta e singurul motiv. E si stilul meu de viata, mediul in care traiesc. Dar joaca un rol f important.
A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....
Si in primul rand... ce spune Iisus si Biblia... dspre aceste lucruri...
Multumesc.

Adreseaza-te acestui ... "om bun care s-a sacrificat pentru ceea ce iubea".
Adreseaza-te acestui Dumnezeu in care nu crezi. Desi tu nu crezi in El, El crede in tine. Si Ii pasa. Spune-I ca nu te simti bine, si ca ai nevoie de ajutor.

[florina_drossu]

În prealabil postat de Razvan_Mihai

A mai trecut cineva prin asa ceva? Daca imi poate explica cineva....

Da, Parintele Seraphim Rose a trecut prin mai multe religii pana cand a intrat intr-o biserica ortodoxa rusa si a simtit ca a ajuns acasa.

Si eu, pe la 18 ani, am avut perioade cumplite, cand, desi nu aveam niciun motiv exterior, ma simteam ingrozitor de deprimata si de batrana. Starile insa s-au risipit intr-o clipita cand m-am spovedit la Manastirea Sfantul Antim, la un parinte calugar care mi-a fost timp de 10 ani duhovnic, inainte de a pleca de acolo. Din proprie experienta deci, iti recomand spovedania.