Soc la Manastirea Brancoveni ! ! ! . . .

[carmina]

Vorba Seherezadei cu ascultarea si supunerea o vom updata un pic. Asadar, ascult si ... incerc sa ma conformez.

[cristiboss56]

În prealabil postat de zaharia_2009

Oricum, mare, f. mare parte din cei ce ne spunem astazi crestini ne inchinam domnului om si nu domnului D.zeu , asa ca ziua in care ni se va propovadui ,,faca-se voia noastra/mea" nu este departe . Dar asta nu este adevarat pt. orisicare crestin ! Cei care se inchina cu adevarat lui D.zeu stiu ca atunci cind se inchina trebuie sa spuna : faca-se voia Ta !

De obicei este surprinzator sa vezi multi confrati care se impartasesc cu pine si vin si care habar nu au de profunzimea vietii si gindiri duhovnicesti dar uneori este dezarmant de dureros !

http://www.crestinortodox.ro/editori...ate-70309.html

staretul efrem katunakiotul
despre ascultarea de duhovnic

Parintele Efrem Katunakiotul (1912 - 1998) este considerat ca unul din cei mai mari duhovnici ai Sfantului Munte Athos si unul din cei mai mari isihasti ai epocii noastre. Parintele Efrem a fost ucenicul lui Gheron Iosif Isihastul, si de aceea, experienta si invaturile sale duhovnicesti se inscriu pe linia parintelui sau duhovnicesc. Daca ceilalti ucenici ai lui Gheron Iosif au preluat conducerea unei manastiri aghiorite, parintele Efrem a preferat isihia, ramanand retras in pustia Katounakiei unde a vietuit cu trei ucenici.

---------------------------------------------------------------------------------------------
ascultarea fata de duhovnic le va aduce pe toate. Ascultarea va aduce harul. Cea mai mica neascultare alunga harul. Duhovnicul este, oarecum, in locul lui dumnezeu. Orice spune duhovnicul e ca din gura lui dumnezeu. Sa-l ai pe duhovnic ca pe chipul lui dumnezeu. Toate patimile, putin cate putin, se vindeca prin ascultare. Nu mantuie nici preotia, nici postul, nici asceza, ci doar ascultarea de duhovnic.

Ascultarea face minuni: Ascultarea va aduce toate harismele. Prin ascultare hristos da rugaciunea. Nu ne mantuie rugaciunea; ci ascultarea de duhovnic ne mantuie.

Un demonizat a intrat la ascultare la doi batrani si prin ascultarea lui s-a vindecat. Mi-a povestit el insusi cum vedea demonul inaintea lui si cand zicea o data rugaciunea lui iisus demonul se tulbura. Cand zicea rugaciunea a doua oara, demonul incepea sa tremure. A treia oara cand zicea rugaciunea, demonul disparea. Faci ascultare? Ai harul lui dumnezeu, esti pentru rai. Sa stiti ca diavolul nu se teme de noi, nici macar nu ne ia in seama. El fuge de noi cand vede harul lui dumnezeu pe care il avem datorita ascultarii de duhovnic.
Cel care face ascultare nu se teme – oarecum – de dumnezeu. Nu faci ascultare? Fa ce vrei: Rugaciune, post, asceza, etc. – nu mantuiesc. Numai ascultarea mantuieste. Cel care face ascultare se aseamana cu hristos, care s-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte pe cruce.

Duhovnicul poate sa cada. Cel care face ascultare nu cade niciodata. Duhovnicul va da socoteala inaintea lui dumnezeu pentru dansul, dar cel care face ascultare nu. Prin duhovnic vorbeste hristos. Se poate oare sa cada cineva cata vreme se aseamana in ascultare cu hristos? Chiar daca porunca duhovnicului e ratacita, dumnezeu, pentru ascultare, o va intoarce in folos sufletesc. Pe duhovnicul tau, asadar, sa-l vezi ca pe hristos.

Sa nu-l intristezi. L-ai intristat pe duhovnic, l-ai intristat pe dumnezeu. Eu am experienta personala a neascultarii si a constrangerii duhovnicului meu, nichifor. L-am constrans zicandu-i: „daca nu facem aceasta… plec." parintele nichifor a fost nevoit sa accepte. Cand m-am intors la chilia noastrã, parintele mi-a spus: De ce, mai copile, m-ai silit sa facem lucrul asta? Dupa ce mor eu, vei putea sa faci ce vrei".
Cu aceste cuvinte ale lui, infricosatoare si biciuitoare, mi-a aratat ca m-am indepartat de dumnezeu. Am pierdut rugaciunea pentru mult timp. Nu numai ca am pierdut harul rugaciunii, insa am fost si „biciuit" de dumnezeu.
Stii ce canon se primeste daca-l fortezi, daca-l obligi pe duhovnic sa faca ceva? E cu adevarat infricosator.

Cel ce face ascultare e ca o hartie alba. Nu are nimic scris pe ea care sa fie luat de diavol.

Cat valoreaza duhovnicul, cu frica de dumnezeu, nu valoreaza intreaga lume, nu valoreaza tot sfantul munte.

Faci ascultare la duhovnic? La dumnezeu si la maica domnului faci ascultare. Iar hristos, care a facut desavarsita ascultare la tatal ceresc te primeste, te aude, te face asemanator lui. De aceea, cel ce face ascultare va avea o dubla cununa in slava vesnica.

Daca te trimite duhovnicul pe luna si te duci, esti in ascultare. Il odihnesti pe duhovnic? Il odihnesti pe dumnezeu.

-----------------------------------------------------------------------

Intrebare: Si daca duhovnicul da o porunca gresita?
Raspuns: Niciodata nu ajungi tu rau, pentru ca la mijloc este ascultarea.

-----------------------------------------------------------------------

parintele iosif spunea: „cel ce face ascultare va iesi bine numai si numai pentru ascultare! Nu are importanta cine e duhovnicul. Ce i-a folosit lui iuda ca l-a avut pe hristos? Nimic! Ce i-a folosit lui adam ca l-a avut staret pe dumnezeu si ca era in rai? Nimic! Nu s-a folosit de rai, caci a facut neascultare. Cu ce l-a impiedicat de la sfintenie pe marele acachie faptul ca duhovnicul sau era sucit si nebun si il batea zilnic? Cu nimic!

Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e neagra. Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata?
Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu… tu vezi lucrul alb, iar duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb, sa nu crezi nici macar ceea ce vad ochii tai.

-----------------------------------------------------------------------

Parintele iosif spunea: „nici preotia, nici sfanta impartasanie, nici rugaciunea mintii, nici postul, nici privegherea nu mantuiesc fara ascultare. Tot ce se face din voia proprie e luat de diavoli!" „caci implinind cineva voia altuia si nu pe a sa, infaptuieste nu numai lepadarea de sufletul sau, ci si rastignire fata de toata lumea.

Cel ce contrazice pe parintele sau, face bucuria dracilor. Iar de cel ce se smereste pana la moarte, se minuneaza ingerii. Caci unul ca acesta face lucrul lui dumnezeu (ioan vi, 28), asemanandu-se fiului lui dumnezeu, care a implinit ascultarea de parintele sau pana la moarte, iar moarte, pe cruce (filip, ii, 4-11)".

-----------------------------------------------------------------------

Ascultarea si problema calendarului
Cum descopera Dumnezeu cuviosilor Sai unde este Biserica si unde lepadarea de har

Cand a patruns in viata Bisericii noul calendar, atunci intreg Sfantul Munte, pentru pricini legate de traditie, a pastrat folosirea vechiului calendar fara a rupe comuniunea cu Patriarhia Ecumenica din Constantinopol si, prin ea, cu toate Bisericile ortodoxe.

Unii monahi aghioriti, luandu-si cu de la sine putere numele de „zeloti”, au intrerupt comuniunea duhovniceasca cu Patriarhia si cu restul Sfantului Munte, din pricina schimbarii calendarului. Ei nu luau parte nici la Liturghii, nici la praznice, nici nu pastrau vreo legatura cu ceilalti parinti.

Katunakia era unul dintre centrele zelotilor. Parintele Efrem tinea de zeloti. impreuna cu Staretul Iosif, manat de ravna duhovniceasca, a intrat mai intai in gruparea extremista a celor numiti Mateiti. Aceasta grupare, care a starnit intr-o asemenea masura atentia monahismului aghiorit, a luat nastere de la un oarecare Matei, monah critean cu vadite inclinatii anarhice, pe seama carora si-a dobandit o oarecare putere in imprejurarile neoranduielii calendaristice.

Ducand foarte departe habotnicia legata de schimbarea calendarului si infatisand Biserica drept „cazuta”, si-a plinit toata pofta inimii.

A devenit „hiperortodox” si si-a fanatizat adeptii prin felurite predici si manifestari, asa cum se mai intampla si astazi prin stradaniile unor sustinatori ai sai, lucru ce aduce o noua rana in sanurile Bisericii.
Ca intotdeauna, orice inceput de sminteala naste fanatism si tulburare, din pricina nestiintei, pana ce se descopera dreapta asezare a lucrurilor. Era firesc ca batranii din pustie sa stea pe atunci de partea fanaticilor, intrucat se aflau stapaniti de neliniste si necunoastere, si incercau o mare teama ca nu cumva sa se lepede de credinta lor.

Atunci, fata de incrancenarea Mateita, a prins cheag blandetea Florinita. Adeptii lui Florin cautau sa se pastreze departe de salbaticia Mateitilor; aveau un aer mai bland, desi erau zeloti. Staretii s-au intors catre aceasta grupare. „Din doua rele, il alegi pe cel mai mic”, isi spuneau, desi nu aflau odihna. Striga inlauntrul constiintei lor Biserica cea vie, care pe nedrept fusese lepadata, si le pricinuia neliniste. Limanul lor era rugaciunea.
Staretul Iosif s-a intors cu staruinta catre adapostul sau cel statornic, rugaciunea, pentru a dobandi raspuns de Sus . Cheama-Ma in ziua necazului si te voi izbavi si Ma vei preaslavi (Psalmul 49, 16), lucru pe care cuviosul Staret il cunostea foarte bine din viata sa de nevointa, isi pleca genunchii cu lacrimi, cu durere si adanc de smerenie, rugandu-se fierbinte:

„Pacatuit-am, faradelege am facut inaintea Ta, lepadand preasfanta Ta voie, si cu dreptate ne-ai trecut cu vederea, ca sa umblam intru neoranduiala si sa ratacim de la lumina adevarului Tau. Nesocotit-am temelia adevarului – Biserica Ta cea neclatinata si statornica, preasfantul Tau Trup, si ne-am pradat judecatilor si cugetelor omenesti. Adu-Ti aminte, Preabunule, de indurarile si milele Tale, ca din veac si pana in veac sunt”.

A zabovit cu durere si osardie cautand spre adancul milei, iar Cel Atotbun n-a trecut cu vederea smerita sa rugaciune.

”In aceasta cerere aprinsa, ne spunea fericitul Staret Iosif, m-a rapit somnul. Atunci m-am pomenit deodata singur pe un colt de stanca ce iesea din mare, nu departe de muntele Athonului, si care se clatina, gata din clipa in clipa sa se scufunde. M-am cutremurat gandindu-ma ca, de vreme ce acesta s-a desprins de intreg si se clatina, peste putin se va cufunda, iar eu voi pieri. Atunci, dintr-o saritura puternica am ajuns pe un loc bine temeluit al muntelui. Intr-adevar, coltisorul stancii pe care ma aflasem a fost inghitit de mare, iar eu am slavit pe Dumnezeu, Care m-a izbavit de la pierzare! Indata am legat visul de lucrul care ma framanta si pentru care Il rugasem pe Domnul, ca sa nu ma lase sa ratacesc in judecatile mele”.

Si Parintele Efrem, rugandu-se, a auzit glas care ii spunea:

„Prin Floriniti te-ai lepadat de intreaga Biserica”.

Dupa ce au aflat liniste prin aceasta descoperire ca Biserica isi prelungeste prezenta ei, a auzit si Staretul Iosif un glas dumnezeiesc spunandu-i ca

„Biserica este la Patriarhia Ecumenica din Constantinopol”.

De indata ce, la indemnul Staretului Iosif, s-au intors impreuna cu ceilalti parinti aghioriti in sanul Bisericii si i-au parasit pe zeloti, au cunoscut in chip simtit puterea harului in Tainele pe care le savarseau.
La Dumnezeiasca Liturghie, Parintele Efrem vedea intotdeauna dumnezeiescul har sfintind cinstitele daruri in Trupul si Sangele lui Hristos. In tot rastimpul cat se alaturase zelotilor, afla dinaintea ochilor ceva ca un acoperamant care il impiedica sa vada deslusit dumnezeiescul har. Acest acoperamant s-a indepartat atunci cand s-a intors in Biserica cea vie. (…)”.

(din cartea: Monahul Iosif Vatopedinul, “Ne vorbeste parintele Efrem Katunakiotul”, Editurile Cartea Ortodoxa si Egumenita, Galati, 2004)

[Mihnea Dragomir]

Zeloţi ? Mai degrabă coreiţi. De la Core şi cei împreună cu el, care îl criticau pe Moise şi căutau să-i surpe autoritatea.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Zeloţi ? Mai degrabă coreiţi. De la Core şi cei împreună cu el, care îl criticau pe Moise şi căutau să-i surpe autoritatea.

In cazul de fata, cred ca este vorba doar de sensul literar al cuvantului si nu de cel istoric.

ZELÓT, -Ă, zelóți, -te, adj., s.m. și s.f. 1. (Adept) Al zelotismului; fanatic religios; zelator. 2. Șef al unui grup, în anumite confrerii sau asociații religioase. (din fr. zélote)

[zaharia_2009]

Desi topicul este despre asazisul eveniment de la Min. Brincoveni vad ca se posteaza cu multa vanitate despre calendarul gregorian sustinindu-l !
Pai a spus parintele Nichita ca pleaca din cauza mentinerii calendarului gregorian in BOR ? Sau si-a ales ca destinatie vreo biserica neaparat stilista ? Asa mergea la Biserica stilista din Romania , mitropolia Slatioara .
Faptul ca aminteste de acest subiect este total accidental. Chiar daca dupa Congresul din 1923 de la Constantinopol , patriarhul ocult Meletie Metaxakis , netinind cont de votul marii majoritati , a impus noul calendar aceasta nu s-a facut din motive serioase, cinstite , corecte, adica astronomice prin care vezi doamne, nu mai corespundea ziua astronomica cu cea oficiala si in felul acesta impieta asupra pascaliei (oricum data pascaliei este calculata dupa vechiul calendar si in BOR iar sfinta lumina de la Ierusalim vine in ziua invierii dupa calendarul iulian si nu gregorian ! Iata inselarea facuta cu noul calendar !) ci s-a facut din porunca ocultei pt. apropierea cit mai multa a ortodocsilor de catolici si de papa.
Asisderea de accidental parintele Nichita evidentiaza nerecunoasterea (ca si in cazul calendarului) Consistoriului eparhial (consiliul disciplinar de judecata) care este tot o inventie catolica in BOR, din motive tot de apropiere cit mai buna fata de catolici . Ortodocsilor le pute de ortodoxie si nu mai vor sa faca sinod ci vor consistoriu, vor inovatii, modernisme tocmai in locul in care ele nu-si au locul !
De asemenea mai sunt enumerate si inca alte inventii catolice acceptate de ortodocsi ca pe mana cereasca (slujbele de sfintire a icoanelor si a crucilor) tot din dorinta de ,,apropiere' fata de acestia .

Dar peste toate acestea , de departe , motivele pt. care parintele Nichita a parasit BOR sunt cu totul altele , mult mai grave decit calendarul si care sunt reprezentate de abjurarea tuturor patriarhilor romani si a sinodului de la marturisirea de credinta ortodoxa si intrarea in comuniune cu predilectie cu bisericile apostate ; la fel, tolerarea de ierarhi care au abjurat de la credinta ortodoxa si care cu mult tupeu si departe de prototipul smereniei declara si in prezent ca nu se simt vinovati si ca au facut totul din ,,dragoste" pt. religiile iluzorii . Posibil ca este aceiasi dragoste din care multi ortodocsi de pe acest forum isi fac bezele si declaratii de invitatie si complezenta cu tot felul de religionari in acest spatiu numit ortodox. Adevarat , cum spune poporul, ca pestele de la cap se impute dar aceiasi putoare se raspindeste in tot pestele !

Parintele a si arata de ce a ales destinatia sa , in principal pt ca este in comuniune cu ROCOR-ul in care s-a pastrat nealterata succesiunea apostolica , neputind pleca in USA sau spatiul ex-sovietic din cauza formalitatilor administrative !
Multi useri s-au intrecut a posta ce spun sfintii parinti despre cei care parasesc biserica dar numai in mod accidental s-a postat despre ceea ce tot acesti sfinti spun despre apostaziere ! Iacata, sfintul Maxim Marturisitorul este un exemplu deosebit pt. toti interesatii !
Lucru oarecum dureros si tragic este ca desi oameni maturi suntem, cei mai multi nici nu pricepem f. bine de la cap la coada ce este cu acest eveniment , ce cauze si mai ales ce implicatii are asupra spatiului romanesc . Deocamdata nu este suficient de cunoscut si priceput ! Cei care il tainuiesc desi au obligatia de a marturisi in orice secunda numai adevarul (si sa nu fie docenti in perspicacitate si manipulare !), ca si oculta din tara dealtfel se bazeaza f. mult pe ignoranta inflacarata si obedienta stupida a masei mari de populatie . Cit de departe suntem noi de adevara si inca cit de departe ne mai si tin vrasmasii natiei si a biserticii !

[Erethorn]

Parinte Gheorghe, va multumesc pentru citatul pe care l-ati impartasit cu noi.

Mai ales acest fragment mi-a mers la suflet (e lesne de inteles de ce, daca va uitati la semnatura mea):

"Intrebare: Dumnezeu ne-a dat putere de judecata. Asta e alba, asta e neagra. Daca iti spune duhovnicul ca albul e negru si invers, nu elimini judecata?
Raspuns: Asta este ascultarea, parintele meu, asta este ascultarea. Sa te incredintezi ca e negru si nu alb cum il vezi tu… tu vezi lucrul alb, iar duhovnicul il vede negru. El vede corect, el vede drept! Asta este ascultarea! Sa te straduiesti sa vezi ca nu este cum spui tu, adica alb, sa nu crezi nici macar ceea ce vad ochii tai."

[DAMIAN]

Mi se pare deosebit de grav ce se intampla in Biserica noastra. Din pacate, semnalele trase din timp de catre cei carora nu le este indiferenta viata Bisericii Ortodoxe Romane, nu au fost luate in seama.In acest moment, cred ca ar trebui cerut ca Danion Vasile sa treaca in biserica pe care o pretuieste si sa nu mai stea in biserica stramoseasca, precum un lup in bana de oaie, otravind mintile unor nefericiti care se cred mai sfinti decat Sfintii. Politica dusa de acesta de a musca din Trupul Bisericii, de a fragiliza si de a deschide fisuri deja existente dintre ierarhie pe de o parte, preoti si laici pe de alta, nu mai poate fi tolerata. Trebuie, in sfarsit, ca si in cazul de cealalta extrema, Corneanu, trebuie deci ca trupul viu al Bisericii sa reactioneze si sa se debaraseze de zelotismul unor credinciosi care se simt incredintati de marea lor “evlavie”, de credinta lor “fierbinte”, de “constiinta ortodoxa”(!), de “dragostea” fata de Hristos. Totul pana aici! Nu are nimeni dreptul sa faca bucati Biserica Ortodoxa Romana, indiferent de cat ar gresi unii ierarhi. Daca Sinodul inca mai reactioneaza – greoi, sovaitor, dar o face – daca gesturile eretice sunt sanctionate si prevenite, nu avem dreptul, noi, ca oameni credinciosi, sa ne indreptatim in judecatori supremi ai pacatelor altora pana acolo incat sa facem Biserica farame. Doar diavolul se poate bucura de astfel de actiuni. Daca are acea “constiinta ortodoxa”, Danion Vasile ar face bine sa plece acolo unde se simte bine, intr-una dintre puzderiile de biserici stiliste cu episcopi de colt de strada. Asta nu inseamna ca fac apel la tolerarea prigoanei instituite de Patriarhie impotriva celor care au alte pareri decat cea oficiala, in general vorbind. Nici vorba de aceasta. Dar nu avem niciun drept, o consider chiar o blestematie, sa facem apel la sfartecarea Bisericii de dragul pozei de “salvator” al acesteia. Consider gestul parintelui Nichita la fel de nociv ca acela al Mitr. Corneanu. Iar cei ce stau in umbra acestui gest, nu au scuze. Sunt instigatori la o mare crima impotriva Crucii! Chiar daca se bucura pentru moment, vai! nu as vrea sa fiu in pielea lor, saracii.

Nici Sfantul Maxim Marturisitorul n-a fost un ascultator desavarsit si totusi este cinstit in rand cu sfintii. Sau, mai exact, si-a folosit darul discernamantului pentru a-si apara credinta stramoseasca. Pentru Dumnezeu, a facut ascultare de Dumnezeu mai mult decat de ierarhii care tineau la propriile pareri mai mult decat la Dumnezeu.

De aici nu reiese ca ascultarea de un preot sau de un ierarh induhovnicit nu e buna. Ba e foarte buna. Cine a gasit un preot prin gura caruia simte ca-i vorbeste Dumnezeu si a decis sa-i incredinteze sufletul sau spre povatuire, apoi sa-l asculte si se va mantui. Caci exista oameni induhovniciti pe care nu te mai saturi sa-i asculti chiar daca nu-ti impune nimeni acest lucru. Aceasta este o ascultare fireasca avand in vedere ca omul nu-si simte mantuirea in pericol, ci , dimpotriva, simte ca parintele il iubeste cu dragoste dumnezeiasca chiar si atunci cand il cearta ori ii da canoane.

Dar, daca vede ca preotul sau ierarhul se abate de la credinta in care a fost botezat, apoi n-are pacat daca nu-l mai asculta. Ascultam mai intai de Dumnezeu si apoi de om. Una e sa bea sirop de tuse ca sa se vindece si alta e sa bea otrava din flaconul pe care scrie ,,sirop de tuse". Crestinul trebuie sa deosebeasca ascultarea fireasca, de cea nefireasca, nociva.

Ti-e rusine ca esti ortodox? Marturisirea Sfantului Maxim