Creierul atins de uitare

[gabrielap85]

In urma cu o saptamana bunica mea s-a stins din viata. Desi avea 84 de ani, era in putere, facea toate treburile gospodariei pe care bunicul meu nu mai reuseau sa le faca, insa moartea vine pe neasteptate si zilele caniculare din vara aceasta i-au adus sfarsitul.

Bunicul meu a ramas acum singur, iar noi, nepoatele lui (caci fiica lui, mama noastra, i s-a stins in urma cu 7 ani) locuim la 400 de km de el, in valtoarea serviciului si problemelor cotidiene. De mai bine de cateva luni, bunicul meu incepuse sa dea semne de uitare: nu mai tinea mintea ce pastile trebuia sa ia, nu se mai descurca cu banii, etc. Ba mai mult, in ultima perioada incepuse sa dea semne evidente ale bolii Alzheimer: punea aceeasi intrebare in mod repetitiv, chiar daca i se raspundea cu cateva secunde mai devreme, avea si cateva probleme de orientare. Insa bunica mea avea grija de el, si facea, asa cum scriam in inceputul mesajului, tot ceea ce el nu mai putea sa faca. In schimb bunicul este un munte de energie, mereu intreaba ce sa mai lucreze prin curte, si toate astea la venerabila varsta de aproape 90 de ani. Ei bine, bunica s-a stins, iar el, desi a fost prezent pe tot parcursul inmormantarii, a constinentizat abia acum ca nu mai este. Dar chiar si asa, mai are momente cand mai spune ca el nu stie cum a murit si cand am inmormantat-o. Am cerut parerea mai multor medici, insa fiecare medic ne spune altceva: unii spun sa il luam cu noi, pentru a nu fi privat de uniunea familiei, si de prezenta persoanelor pe care le cunoaste, altii, sa il lasam in mediul lui si sa rugam pe cineva sa vina de cateva ori pe zi sa ii dea mancare si pastile, altii sa nu il rupem din mediul lui, dar sa fie supravegheat 24 de ore/24, altii spun sa il ducem la un centru de batrani pentru a fi supravegheat in permanenta. Deocamdata sora mea a ramas cu el (este profesoara si inca mai are vacanta) insa din septembrie va trebui sa se intoarca si ea la serviciu. Dupa cum spuneam locuim la peste 400 de km de casa bunicului, si pur si simplu nu stim ce sa facem, nu stim cum ar fi mai bine pentru el. Ne e teama sa il lasam singur, insa ne e teama sa il si rupem din mediul cu care este obijnuit. Am incercat sa vorbim cu niste femei din sat, insa niciuna nu vrea sa ramana in permanenta sa il ingrijeasca, oricat de mult am plati-o. E foarte greu si nu stim ce decizie sa luam sa fie mai bine pentru el.

Aseara vorbeam cu el la telefon si spunea: acum ca s-a dus nevasta-mea, pentru ce sa mai am grija de casa, si-asa a ramas pustie. I-am replicat sa vina cu noi la casa noastra, insa mi-a spus ca cine va avea grija de gospodaria lui? Offf, mi se rupe sufletul cand il aud vorbind asa.

Am scris acest mesaj aici, pentru ca nu mai stiu catre cine sa ma deschid, si unde sa gasesc o vorba buna. Daca aveti vreun sfat, sau ati fost in situatii asemanatoare, mi-ar placea sa imi impartasiti din experienta dumneavaostra.

Va multumesc, si fie sa avem o zi binecuvantata cu totii.

[maria32]

E foarte trist cand cei dragi sufera si nu-i poti ajuta.
Din pacate si bunica mea a suferit de Alzheimer in ultima perioada a vietii ei. Desi eu eram relativ aproape de dansa, neavand totusi posibilitatea de a locui impreuna nu o puteam ingriji eu.
De cele mai multe ori, persoanele care sufera de pierderi de memorie au nevoie de ingrijire si supraveghere permanenta in functie de stadiul bolii.
Sfatul meu este sa consultati un medic specializat pe aceasta boala Alzheimer care sa stabileasca in urma unor teste specifice daca bunicul dvs mai poate fi lasat sa locuiasca singur si doar sa fie din cand in cand vizitat de cineva, un vecin, care sa-l supravegheze/ajute la nevoie, sau e necesar sa-l internati intr-un camin de batrani.
Din experienta proprie va spun ca la aceasta varsta inaintata, boala evolueaza din pacate repede si exista riscul ca bunicul sa inceapa sa uite lucruri elementare cum ar fi sa stinga focul la aragaz dupa ce si-a incalzit mancarea, sa inchida robinetul de apa sau chiar sa uite unde locuieste si cum il cheama cand e plecat de acasa.
Daca ajunge in astfel de situatii isi poate face rau singur sau chiar si altora (Doamne fereste de o explozie).
Desi costa mult, exista astfel de centre unde bunicul dvs poate fi ingrijit si unde poate socializa cu persoane de aceeasi varsta.

[gabrielap85]

Maria, iti multumesc frumos pentru mesaj. Am fost cu el la mai multi medici: de la cel de familie, la psiholog, psihiatru si chiar am vorbit cu un medic dintr-un centru de batrani specializat pe Alzheimer. Parerile au fost impartite. Ba mai mult psihologul a zis ca la acele teste pe care i le-a facut i-a iesit punctajul 18 (l-a ajutat meseria de contabil si partea de calcule din test i-au iesit perfecta, le-a facut intr-un timp foarte rapid, doar la partea de teste de orientare, in ce zi suntem, ce varsta are a avut dificultati). Pentru acest punctaj, nici macar nu se considera persoana cu handicap, deci nu are nevoie de insotitor 24/24. Iti spun sincer, ca nu ma intereseaza unde este clasat atat timp cat i se da un tratament bun si sa il stiu in siguranta. Referitor la partea cu uitatul gazelor, apei deschise, le-am 'sigilat' deja pe toate. Asa cum spuneam acum mai locuieste sora mea cu el, dar cand va incepe serviciul ne va fi greu sa luam o decizie.

În prealabil postat de maria32

sau chiar sa uite unde locuieste si cum il cheama cand e plecat de acasa.

Asa ceva este imposibil pentru ca noi avem suflete constiente chiar si dupa moarte!

[adelina02]

Imi pare rau sa te contrazic, este chiar foarte probabil sa ajunga la un nivel al bolii in care sa uite unde locuieste sau cum il cheama. Asa evolueaza aceasta patologie.


Gabriela, cere-i unui psihiatru sa ii faca o evaluare, cazul lui nu este de psiholog. Trauma pierderii sotiei poate face ca boala sa avanseze mai repede decat deobicei. Va ajunge sa aiba nevoie de insotitor, de aceea trebuie sa aveti grija si mai consultati un psihiatru, care sa ii dea un tratament in urma caruia boala sa avanseze mai lent, dar tot va avea nevoie de voi. Cautati sa va faceti timp, eventual faceti cu schimbul, odata se duce una din voi la el, altadata alta. Dupa o vreme il veti putea lua la voi acasa pentru ca pe masura ce trece timpul, nu va mai sti ca acea casa in care locuieste e a lui. Doamne fereste sa iasa singur pe strada si sa nu mai stiti de unde sa il luati apoi!

În prealabil postat de adelina02

Imi pare rau sa te contrazic, este chiar foarte probabil sa ajunga la un nivel al bolii in care sa uite unde locuieste sau cum il cheama. Asa evolueaza aceasta patologie.

Stiu! Eu doar faceam misto de un mod mai naiv de a privi viata ...

[adelina02]

Am inteles :)). Imi cer scuze de confuzie, nu intru des aici, nu sunt la curent cu modul de a vorbi al membrilor. :)

Nici eu nu intru des, si nu iti sugerez sa o faci pentru ca nimic bun nu va iesi din asta doar confuzie...

[AlinB]

În prealabil postat de EzioAuditore

Stiu! Eu doar faceam misto de un mod mai naiv de a privi viata ...

Sau modul prin care ignorantul se fuduleste cu ignoranta sa.

Daca tot iti plac tie SF -urile, hai sa facem un exercitiu de imaginatie.

Esti intr-un exoskeleton singura ta conexiune cu exterior e prin intermediul sistemului electronic.
Aia din afara vad un robot si atat.

Si la un moment dat, electronica se defecteaza, nu mai primesti din afara informatiile corespunzator, nu mai poti comunica corespunzator.

Ce vad aia din afara?
Un robot defect si atat.

Ar fi ridicol sa presupui ca inauntru s-ar afla ceva/cineva care e perfect functional dar nu reuseste sa comunice din cauza hardware -ului defect, nu?

[Copacel]

În prealabil postat de AlinB

Esti intr-un exoskeleton singura ta conexiune cu exterior e prin intermediul sistemului electronic.
Aia din afara vad un robot si atat.

Si la un moment dat, electronica se defecteaza, nu mai primesti din afara informatiile corespunzator, nu mai poti comunica corespunzator.

Ce vad aia din afara?

https://www.youtube.com/watch?v=WK0YhfKqdaI