|
#1
|
|||
|
|||
Umilinta si mandria
De ce e umilinta mai inalta ca virtute decat mandria?
In Matei 5.3 scrie:Fericiti cei saraci cu duhul, ca a lor este imparatia cerurilor. Oare asa a fost scris?Ca cei umili si slabi sa primeasca imparatia cerurilor? Ce vede Dumnezeu in cei umili de e asa de maretios? Dumnezeu se impotriveste celor mandri,dar celor umili le da har. Ce inseamna cuvantul har?Un dar anume? Last edited by alex_77; 03.02.2016 at 21:14:40. |
#2
|
|||
|
|||
Pai mandria este mama tutror pacatelor pentru ca din mandrie pleaca toate
pacatele si patimile. Citat:
ca fericiti sunt cei care pazesc cuvantul lui Dumnezeu si nu ratacesc cu Biblia sub soare interpretand dupa bunul lor plac versetele scripturii. Citat:
Citat:
Un exemplu ar fi Sfanta Impartasnie.Cine se impartaseste cu inima curata cu Trupul si Sangele Domnului poate primii un anumit har. Cine isi traieste viata dupa Cuvantul Domnului si ii slujeste Domnului inaintea altora capata de la Dumnezeu unul sau mai multe harisme. Exemplu de harisme pe care le intalnim in vietiile sfintiilor: Harisma inaintea-vederii Harisma profetiei Harisma stapanirii materiei( sfantul care muta materia la glasul sau.Munti, dealuri, etc) Harisma vindecarii. In general vorbim de Energiile Duhului Sfant. |
#3
|
||||
|
||||
Mai intai, as propune, in loc de "umilinta", cuvant cu sens (si conotatie) ambiguu, termenul de umilitate. Umilitatea (si nu umilinta) este, in limbaj catolic, ceea ce este smerenia in limbaj ortodox. Sunt sinonime, doar ca unul are origine latina, celalalt origine slava.
La randul lui, cuvantul "mandrie" poarta in el ambiguitatea a doua sensuri. Un sens bun, precum in sintagme ca "sunt mandru de tine, fiule!", "mandru ca sunt roman", "mandria de a apartine corpului medical/didactic/militar etc". In latina, acest sens e redat prin adjectivul "magnanimus". Este mandria pe care o vedem in Psalmul 42, cand David se roaga lui Dumnezeu de a deosebi cauza lui de cea a neamurilor care nu sunt sfinte: mandria de a fi copil al lui Dumnezeu. Numai sub acest raport putem spune ca mandria este o virtute. Dar, mai ales in literatura religios-morala, adesea e pus in lumina celalalt sens, redat in latina prin adjective ca "arrogans". Este mandria fariseului din pilda vamesului si fariseului. E vorba de oamenii fuduli, de mandrie ca orgoliu, ca "slava desarta". Sub acest raport, mandria nu numai ca nu e o virtute, dar e o pacoste spirituala: primul din lista celor sapte pacate fundamentale, cel mai diabolic dintre toate. Contrariul ACESTUI fel de mandrie, contrariul arogantei, superbiei, orgoliului ori slavei desarte este umilitatea. Ne dam seama, din aceasta, nu numai de faptul ca umilitatea e o mare virtute, ci si de caracterul ei fundamental. Nimeni nu poate urca spiritual singur, ci numai "cum Christo, per Christum et in Christo". Dar, pentru ca El sa ma ia de manuta si sa ma duca sus, la El, trebuie sa ma las purtat. Pentru ca El sa isi faca salas in inima mea, mai intai trebuie sa ma golesc pe mine de tot ce e strain naturii mele, de tot ce nu il are pe El drept parinte si creator. Ei bine, chestia asta se cheama umilitate. Citat:
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc ! www.catehism.com http://regnabit.wordpress.com |
#4
|
|||
|
|||
Nici mie nu mi se pare potrivit termenul de umilinta.
Cred ca smerenie este cel mai bun si este sinonim nu cu umilinta, ci cu modestia. Poate ca asa intelegi mai bine. Umilinta este deja mai mult. Este degradare, a te lasa calcat in picioare (de buna voie). Acum incearca sa-ti imaginezi asa: Iti place un om increzut, plin de ifose si rautati, sau unul mai modest, mai retinut, mai in banca lui? Cu smerenia esti mai aproape de oameni si nu-i lezezi. Imparti cu ei, ii ajuti. De aceea este importanta. Dumnezeu ne invata in fond cum sa ne purtam intre noi. Mandria este in general rea, un pacat. Dar sunt si exceptii, in care este pozitiva. Pentru ca este nevoie totusi si de a recunoste niste valori pozitive. Te ajuta sa mergi inainte si sa te dezvolti. Altfel cazi, te darami si nu mai evoluezi. De ex. daca ai anumite talente si esti apreciat pentru ele este normal sa fii mandru (in anumite limite) si sa le folosesti pentru a te dezvolta si a face si mai mult. Ex. o mama este mandra de fiul ei, cand acesta este bun si cuminte si invata bine. Si il indeamna sa continuie si sa fie mai bun. Dar mandria trebuie sa aibe limite la care sa nu faca rau celor din jur. Atunci ajunge pacat.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#5
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
Cel ce nu iubește n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire |
#6
|
|||
|
|||
Umilinta este exercitiul care, asumat pana la capat, ne poate apropia de smerenie.
Dar e un exercitiu greu de dus. Toate si toti par a i se impotrivi, in noi. Cine nu a praticat cu bucurie uimita umilinta, sa nu vorbeasca despre smerenie. Ca nu stie ce spune. In si prin umilinta nimerim poarta prin care ne putem trezi in lumina de nespus a smereniei. Dar multi vor sa sara gardul, grabit... Unde s-o grabi lumea? |
#7
|
|||
|
|||
Cred ca trebuie facut diferenta intre doua aspecte
1. A ne apara sau sustine punctul de vedere (dar cu argumente), a nu ne lasa batjocoriti sau calcati in picioare! Cred ca orice om trebuie sa aibă o anumita demnitate, sa-si puna in valoarea calitatile sau talentele (muzicale, sportive, artistice, etc) care le are. Insa acest lucru nu trebuie facut prin neindreptatirea altor oameni, sau prin a face rau cu stiinta si vointa, altor oameni. A fi smerit cred ca inseamna a fi modest, a aprecia si calitatile sau realizarile altor oameni, si a aveea o atitudine de buna intelegere si convietuire pasnica cu ceilalti oameni. Mai exista uneori si mandria generata de apartenenta la un grup socio-profesional sau mandria unor oameni care stapanesc foarte bine o anumita meserie sau ocupatie. Aici linia de demarcatie- intre ceea ce este bun si ceea ce este rau- este foarte fina. Este bine a fi bucurosi datorita meseriei pe care o practicam si a constientiza si aprecia importanta sociala si economica a meseriei practicate (poate cel mai bun exemplul in acest sens este cel al ceferistilor inainte de 1990, când, erau considerati a doua armata a tarii, datorita raspunderii foarte mari pe care o aveau, a disciplinei, seriozitatii in munca si unitatii dintre ei, avand o mandrie profesionala deosebita- dar in sensul bun al cuvântului), insa este rau a considera activitatea profesionala a altui om (din alt domeniu de activitate) ca fiind mai putin importanta sau de mai mica valoare. 2. Si diametral opusa este situatia in care un om se considera superior din toate punctele de vedere altor oameni, este increzut sau fudul, si crede ca are calitati sau talente pe care in realitate nu le are. Acest lucru poate fi intalnit atat pe plan individual-uman, dar chiar si pe plan general-social sau politic (de aceea au aparut in istorie ideologii care considerau un intreg popor ca fiind chipurile inferior). |
#8
|
|||
|
|||
Citat:
din mandrie ies multe rele...iese mania care e cea mai rea si cea mai des intalnita cred eu.. cine e umil cu adevarat.. e si bun la suflet..ma gandesc ca nu ai cum sa fi umil si in acelasi timp si rau..nu stiu.. Last edited by Carmen135; 06.02.2016 at 16:42:01. |
#9
|
|||
|
|||
Citat:
se arunca tot ce este nefolositor si multe altele. Si vezi tu smerenie ? |
#10
|
|||
|
|||
Citat:
Si, da, de voim sa vedem: e multa smerenie, inca, in popor. Ca nu toti, suntem, ca tine si ca altii, corporationisti vanduti. Nu toti ne injuram obarsiile, traditia, nadejdea unui viitor mai apropiat de Dumnezeu. Noi nu suntem tomberonul Europei decat in cugetarea ta filoeuropeana si depreciativa la adresa romanilor. Mai uita-te si tu in jurul tau. Nu gasesti nici un roman crestin? (vezi? cine te-a pus sa slujesti impreuna cu altii in corporatii straine? Daca mananci painea lor, fireste ca vezi doar tradatori prin preajma.) |
|