Rugaciunea vamesului

[patinina34]

[COLOR=black]RUGĂCIUNEA VAMEŞULUI[/COLOR]

[COLOR=black]Doamne Iisuse, mi-aduc aminte. Eram singur. Părăsit de toţi. Zăceam distrus într-un fund de prăpastie adâncă. În jurul meu tăcere mormântală. Nu era nimeni care să-mi ajute. Plin de răni şi cu oasele frânte, scoteam din când în când un scâncet slab. Aveam o dorinţă, o bunăvoinţă ca să ies din prăpastie. Nu eram în stare, din partea mea, decât să ridic degetul cel mic: semn că nu mă împac cu starea în care mă aflu şi că aş fi fericit dacă s-ar găsi cineva să mă scoată din bezna şi din mocirla în care căzusem.[/COLOR]
[COLOR=black]Sus, sus de tot, vedeam un petic [/COLOR][COLOR=black]mic de cer albastru. Ah, ce dor mi-era [/COLOR][COLOR=black]de o lume imaculată, pură, cristalină care să nu aibă nimic din murdăria, viermii şi putoarea în care mă bălă­[/COLOR][COLOR=black]ceam. Simţeam nevoia să respir aer [/COLOR][COLOR=black]curat, ozonat; iar în lipsa lui, simţeam [/COLOR][COLOR=black]că mă înăbuş, mă asfixiez.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar Tu, Păstor iubit, care eşti [/COLOR][COLOR=black]veşnic în căutarea oilor rătăcite, ai şi [/COLOR][COLOR=black]auzit scâncetul meu, ai şi văzut întins [/COLOR][COLOR=black]degetul meu cel mic, ai şi ghicit do­[/COLOR][COLOR=black]rinţa mea de a ieşi din starea nenoro­[/COLOR][COLOR=black]cită şi jalnică în care mă aflam. Căci, [/COLOR][COLOR=black]deodată, deasupra capului meu, am [/COLOR][COLOR=black]auzit un zgomot. Crengile uscate [/COLOR][COLOR=black]trosneau, pietricelele se rostogoleau, [/COLOR][COLOR=black]franzele foşneau. Venea cineva în [/COLOR][COLOR=black]grabă. Am avut presimţiri şi pre­[/COLOR][COLOR=black]vestiri de bucurie înlăcrimată.[/COLOR]
[COLOR=black]Când am întors capul, ce să văd? [/COLOR][COLOR=black]Erai Tu, Iisus Dulce! Te-am văzut, printre lacrimi, întreg, în toată statu­[/COLOR][COLOR=black]ra. Erai înalt cât Crucea pe care ai [/COLOR][COLOR=black]fost răstignit! Capul, apăsat parcă de [/COLOR][COLOR=black]o grea povară, era însângerat şi încu­nunat de spini. Mâinile şi picioarele, [/COLOR][COLOR=black]străpunse de cuie, lăsau urme de sân­[/COLOR][COLOR=black]ge. Dar Tu, Iisuse, nu ţineai seama de [/COLOR][COLOR=black]durerile Tale, nu te uitai la rănile Tale, ci erai cu ochii ţintă la mine. Din ochii Tăi bla­jini picurau lacrimi de jale pentru starea nenorocită în care mă găseam.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi Doamne, Dumnezeule, ce fru­[/COLOR][COLOR=black]mos Te-ai purtat cu mine! Cu câtă[/COLOR][COLOR=black] dragoste m-ai îngrijit! Cu câtă gingă­[/COLOR][COLOR=black]şie, cu câtă delicateţe, cu câtă luare-[/COLOR][COLOR=black]aminte mi-ai legat rănile peste care ai [/COLOR][COLOR=black]turnat untdelemn şi vin! Cât de bun ai [/COLOR][COLOR=black]fost cu mine! Pe toată faţa pământu­[/COLOR][COLOR=black]lui nu există nici o mamă care să poa­[/COLOR][COLOR=black]tă mângâia aşa cum m-ai mângâiat [/COLOR][COLOR=black]Tu![/COLOR]
[COLOR=black]Te-ai aşezat în genunchi lângă su­[/COLOR][COLOR=black]fletul meu zdrobit şi sfâşiat de păcat [/COLOR][COLOR=black]şi ai început a-mi spune că dorul meu [/COLOR][COLOR=black]după cerul de azur se va împlini. Că, [/COLOR][COLOR=black]acolo sus, este o altă lume, de mii de [/COLOR][COLOR=black]ori mai bună, mai curată, mai fericită! [/COLOR][COLOR=black]Acolo sunt cântece de îngeri înari­[/COLOR][COLOR=black]paţi, acolo sunt păsărele, floricele, fluturaşi cum nu există pe pământ. [/COLOR][COLOR=black]Acolo e o veşnică primăvară şi o veş­nică fericire. [/COLOR][COLOR=black]După ce mi-ai şters astfel sângele şi lacrimile, după ce m-ai făcut sănă­tos, m-ai scos din prăpastie, din mo­[/COLOR][COLOR=black]cirlă, spunându-mi să nu mai păcătu­[/COLOR][COLOR=black]iesc, ca să nu-mi fie ceva mai rău. [/COLOR][COLOR=black]Şi după ce mi-ai arătat Calea, [/COLOR][COLOR=black]Adevărul şi Viaţa, m-ai lăsat să-mi [/COLOR][COLOR=black]duc crucea până la capătul vieţii [/COLOR][COLOR=black]mele pământeşti. M-ai lăsat, dar [/COLOR][COLOR=black]nu m-ai părăsit. îţi simţeam prezenţa [/COLOR][COLOR=black]la tot pasul. Ori de câte ori porneam [/COLOR][COLOR=black]prin viscol şi prin furtună, ori de câte [/COLOR][COLOR=black]ori vorbeam despre jertfa Ta celor [/COLOR][COLOR=black]mici şi celor mari, ori de câte ori mă scufundam în calde clipe de rugăciune, vedeam cu ochii mei plini de lacrimi că Tu eşti lângă [/COLOR][COLOR=black]mine, simţeam că mă porţi de mâ­[/COLOR][COLOR=black]nă ca pe copilul Tău, că suferi cu[/COLOR][COLOR=black] mine, rabzi cu mine, plângi cu mine. [/COLOR][COLOR=black]Dar mila Ta faţă de mine nu s-a [/COLOR][COLOR=black]mărginit numai la atât. Când vedeai [/COLOR][COLOR=black]că valurile ispitelor erau gata să mă [/COLOR][COLOR=black]înghită, iar răutatea dracilor era mai [/COLOR][COLOR=black]crudă şi mai otrăvitoare ca oricând, o [/COLOR][COLOR=black]trimiteai pe Măicuţa Ta pe care, încă [/COLOR][COLOR=black]pe Cruce fiind, ai făcut-o să fie şi [/COLOR][COLOR=black]Măicuţa mea. Şi în aceste clipe grele, de nesuferit, venea Preacurata la mi­ne, ca la un copil orfan ce eram. Mă găsea, de cele mai multe ori, în ge­nunchi în hohote de plâns. Atunci împărăteasa Maică venea la mine îm­brăcată într-un veşmânt albastru ca cerul şi, plină de milă pentru suferin­ţa mea, punea mânuţa ei sfântă pe capul meu, mă mângâia cu vorbe pă­trunse de o iubire negrăită ce izvorau dintr-o inimă catifelată, mătăsoasă, plină de balsamul blândeţii şi al bu­nătăţii, care îmi răcorea sufletul aşa cum, după o zi de arşiţă, ploaia răco­reşte pământul ars şi însetat.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi după ce pleca Preasfânta [/COLOR][COLOR=black]Fecioară, mi-1 trimiteai şi pe priete­nul meu cel mai credincios, pe sfân­[/COLOR][COLOR=black]tul înger păzitor, ca să vegheze la că­pătâiul meu în timpul nopţii şi să mă [/COLOR][COLOR=black]scape de primejdii în timpul zilei. Pentru toate acestea nu mi-ar ajunge [/COLOR][COLOR=black]nici cuvintele, nici viaţa ca să-ţi aduc [/COLOR][COLOR=black]miile de mulţumiri şi veşnica recu­[/COLOR][COLOR=black]noştinţă pe care Ţi le datorez.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar în schimbul tuturor acestor [/COLOR][COLOR=black]binefaceri fără asemănare, astăzi -[/COLOR][COLOR=black]vai! - din nou Te-am uitat, din nou Te-am părăsit. Te-am lăsat iarăşi răstignit pe cruce, iar eu m-am întors că­tre idolii cei deşerţi. Am uitat sufe­rinţa din groapa Egiptului, am uitat dragostea Ta, am uitat puterea divină cu care m-ai scos din Marea Roşie şi din pustiul nesfârşit. Şi, ce e şi mai grozav, am preferat căldările de carne în locul manei cereşti şi apei din stân­că. Iar ca urmare, zac acum din nou în prăpastia Babilonului - zdrobit, sfâşiat, secătuit.[/COLOR]

[patinina34]

[COLOR=black]Aici, departe de casa Tatălui ce­[/COLOR][COLOR=black]resc, departe de Sion, multă vreme [/COLOR][COLOR=black]am păscut porcii în pământ străin. [/COLOR][COLOR=black]Harfele mele stau şi acum atârnate în [/COLOR][COLOR=black]sălcii: nu mai pot cânta atâta vreme cât mă aflu în ţara păcatului. Păcatul [/COLOR][COLOR=black]a ridicat din nou un zid de despărţire, încât nici o rază din iubirea Ta, nici o lacrimă de mângâiere nu mai pot pă­trunde până la mine. Inima mi-e de piatră, iar ochii îmi sunt de iască.[/COLOR]
[COLOR=black]Iarăşi simt că mă asfixiez, iarăşi [/COLOR][COLOR=black]îmi este dor de cerul de azur, iarăşi Te [/COLOR][COLOR=black]chem la mine: pogoară-Te încă o [/COLOR][COLOR=black]dată, Iisuse, după oaia ce iarăşi s-a ră­[/COLOR][COLOR=black]tăcit. Nu mă lăsa singur şi părăsit, [/COLOR][COLOR=black]căci acum, mai mult ca oricând, am [/COLOR][COLOR=black]nevoie de Tine, numai de Tine.[/COLOR]
[COLOR=black]Da, Iisuse, am nevoie numai de Tine, fiindcă numai Ţie Ţi s-a dat toa­tă puterea în cer şi pe pământ.[/COLOR]
[COLOR=black]Am nevoie numai de Tine, pentru [/COLOR][COLOR=black]că numai Tu, Iisuse dulce, Ţi-ai arătat [/COLOR][COLOR=black]nemărginita-Ţi iubire pentru mine, vărsându-Ţi până şi ultima picătură de sânge pentru mântuirea mea.[/COLOR]
[COLOR=black]Am nevoie, iarăşi, numai de Tine,[/COLOR][COLOR=black] căci numai cu Atotputernicia Ta mai [/COLOR][COLOR=black]pot fi scos din noua prăpastia în care [/COLOR][COLOR=black]am căzut şi numai cu dragostea Ta [/COLOR][COLOR=black]fără seamăn Te mai poţi apropia de [/COLOR][COLOR=black]un ticălos şi de un mincinos ca mine. [/COLOR][COLOR=black]Părăsit de toţi, ca şi întâia oară, mi [/COLOR][COLOR=black]se pare că - în starea în care mă aflu [/COLOR][COLOR=black]acum - Măicuţa Ta nu mai este şi [/COLOR][COLOR=black]Măicuţa mea, pentru că Ea este nevi­[/COLOR][COLOR=black]novată, iar eu sunt vinovat de moarte. [/COLOR][COLOR=black]Ea este precum crinul de frumoasă şi [/COLOR][COLOR=black]binevoitoare, iar eu sunt ca un câine [/COLOR][COLOR=black]împuţit şi urât.[/COLOR]
[COLOR=black]În starea în care mă aflu acum, [/COLOR][COLOR=black]parcă nici prietenul meu cel mai drag, [/COLOR][COLOR=black]nici îngeraşul nu mai este cu mine şi nu mă păzeşte. Păcatele mele l-au alungat, aşa cum fumul alungă albi­[/COLOR][COLOR=black]nele. Prea mult mi-am bătut joc de [/COLOR][COLOR=black]îndelungata lui răbdare şi aşteptare. [/COLOR][COLOR=black]El veghea zi şi noapte lângă mine ca [/COLOR][COLOR=black]să nu mi se întâmple vreun rău, iar eu [/COLOR][COLOR=black]zi şi noapte păcătuiam, întristându-1 [/COLOR][COLOR=black]şi îndurerându-1.[/COLOR]
[COLOR=black]Recunosc, bunul meu Iisus, că pă­[/COLOR][COLOR=black]catul meu de acum este de mii de ori mai greu decât lepădarea lui Petru, este la fel cu prigonirea lui Saul din Tars şi nu este departe de trădarea lui Iuda.[/COLOR]
[COLOR=black]În fiecare zi şi în fiecare ceas mă [/COLOR][COLOR=black]lepăd, în faţa duşmanului nevăzut şi în faţa oamenilor, de Numele Tău şi [/COLOR][COLOR=black]de iubirea Ta - şi câtă deosebire este, Doamne, între lepădarea lui Petru şi lepădarea mea![/COLOR]

[patinina34]

[COLOR=black]Şi totuşi - vai mie! - cât de groza­[/COLOR][COLOR=black]vă va fi clipa când voi ieşi din crisali­[/COLOR][COLOR=black]da trupului! Cât de înspăimântător va [/COLOR][COLOR=black]fi ceasul despărţirii sufletului de trup![/COLOR]
[COLOR=black]Atunci, odată cu trupul care se va ros­[/COLOR][COLOR=black]togoli în ţărâna din care este luat, va [/COLOR][COLOR=black]cădea şi masca mincinoasei evlavii pe [/COLOR][COLOR=black]care am purtat-o în viaţă. Atunci, nu [/COLOR][COLOR=black]numai Tu, Iisuse Doamne, ci şi [/COLOR][COLOR=black]Preasfânta Fecioară şi toate cetele [/COLOR][COLOR=black]îngereşti şi toţi sfinţii vor vedea că sunt sărac şi gol, şi orb, şi lipsit de [/COLOR][COLOR=black]orice faptă bună. Când mi se vor lua [/COLOR][COLOR=black]toate darurile fireşti şi cereşti, gându­rile şi faptele mele cele ruşinoase, pe care în viaţa pământească le-am aco­perit cu făţărnicie, vor ieşi la iveală ca petele de pe haină la lumina zilei. Iar când voi fi cu totul dezgolit de acope­rământul Harului Tău, atunci toată lumea va vedea ruşinoasa înfăţişare a omului meu lăuntric şi voi rămâne, ca desfrânata din Apocalipsă, numai cu paharul plângerilor în mână.[/COLOR]
[COLOR=black]Vai! Unde mă voi ascunde atunci de ruşine? Ce voi face când nici mun­ţii nu vor voi să cadă peste mine ca să mă acopere? Ce voi răspunde la învi­nuirile ce mi se vor aduce? De bună seamă că în ziua cea înfricoşată a Judecăţii, când se va da pe faţă toată murdăria din mine, voi zice ca şi Psalmistul: Eu tac şi gura n-o des­chid. N-am răspuns pe buzele mele. Voi tăcea şi nu voi deschide gura la cercetarea ce mi se va face, pentru că, într-adevăr, copleşit de vinovăţia mea, nu voi găsi nici un cuvânt întru apărarea mea. Iar când voi fi pedepsit pentru păcatele mele, voi zice cu smerite lacrimi: Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Mai multe şi mai cumplite pedepse mi se cuvin pentru relele ce le-am făcut.[/COLOR]
[COLOR=black]Tu mi-ai dat, Iisuse Doamne, toa­te darurile fireşti şi toate harurile ce­reşti necesare mântuirii mele. Mi-ai dat lumina cunoştinţei, mi-ai dat şi puterea de înfăptuire. Dar dacă eu am ştiut, însă n-am făcut ceea ce trebuia să fac, asta e numai vina mea şi, după cuvântul Tău, pentru aceasta se cuvi­ne să fiu bătut cu mai multe lovituri.[/COLOR]
[COLOR=black]Drept aceea, eu nu mă pot [/COLOR][COLOR=black]dezvinovăţi şi nici nu pot învinovăţi pe alţii pentru păcatele ce le-am să­[/COLOR][COLOR=black]vârşit. Dimpotrivă, vor sta sfinţii Tăi, [/COLOR][COLOR=black]Doamne, pe scaunele lor de judecată şi mă vor învinovăţi pentru că ei au [/COLOR][COLOR=black]fost neputincioşi şi plini de slăbiciuni [/COLOR][COLOR=black]ca şi mine şi totuşi au biruit cu harul Tău. Eu, însă, din cauza trândăviei mele, mereu cad învins de puterea [/COLOR][COLOR=black]vrăjmaşului nevăzut.[/COLOR]
[COLOR=black]De data aceasta cunosc calea, ştiu [/COLOR][COLOR=black]pe unde să ies, pe unde trebuie să [/COLOR][COLOR=black]trec, unde trebuie să ajung. Am încer­cat chiar să mă ridic cu propriile mele [/COLOR][COLOR=black]puteri, agăţându-mă de nişte firave [/COLOR][COLOR=black]rădăcini. Dar rădăcinile s-au rupt, iar [/COLOR][COLOR=black]eu am alunecat şi am căzut din nou [/COLOR][COLOR=black]înfrânt. Şi acum îmi înalţ slabele me­[/COLOR][COLOR=black]le mâini şi Te chem, Iisuse, din tot su­[/COLOR][COLOR=black]fletul şi din toată inima, zicând ca şi [/COLOR][COLOR=black]slăbănogul din Evanghelie: Vino, [/COLOR][COLOR=black]Iisuse, căci om nu am care să mă ia şi [/COLOR][COLOR=black]să mă arunce în scăldătoarea Harului ceresc. Vino, Păstor iubit, şi scoate-mă din această nouă mocirlă în care am căzut. Cum nu Te-ai îngreţoşat de băligarul peşterii în care Te-ai născut şi de leproşii pe care i-ai vindecat, tot aşa nu Te îngreţoşa nici de păcatele mele scârnave şi urâte. Iisuse, nu mă părăsi, căci de data aceasta prăpastia este mai adâncă, iar eu nici degetul cel mic nu-1 mai pot ridica, ci numai suspin şi plâng. Fiul risipitor a avut puterea să se întoarcă acasă pe pro­priile lui picioare, oaia cea rătăcită a avut puterea să Te cheme cu glasul ei, dar eu, fără putere şi fără grai, întoc­mai ca drahma cea pierdută, nu pot fi descoperit decât cu făclia iubirii Tale, care de veacuri vede luciul suspinelor stinghere, al lacrimilor înăbuşite şi al inimilor zdrobite.[/COLOR]
[COLOR=black]De data aceasta, recunosc, sunt şi mai vinovat, dar în acelaşi timp sunt şi mai nefericit. De aceea, nădăj­duind la mila Ta cea nesfârşită, Te chem din adâncul păcatelor mele: ajută-mă, Iisuse, mântuieşte-mă cu Darul Tău pe care fa-1 să prisosească în inima mea în măsura în care s-a înmul­ţit păcatul. Mântuieşte-mă, Iisuse, fără nici un merit din partea mea, căci, într-adevăr, ce merit a avut tâlharul de pe cruce pe care, pentru scurta lui ru­găciune şi pentru inima lui cea bună, l-ai făcut primul cetăţean al Raiului? Ce merit a avut păcătoasa pe care ai mântuit-o, cu toate că ea, sărmana, în­conjurată de fariseii care voiau s-o omoare cu pietre, nici n-a îndrăznit să se roage Ţie? Tot astfel, Iisuse, Te rog să ai milă şi de mine şi să mă mântuieşti în dar, căci fără Tine nu pot face nimic, fără Tine sunt pierdut.[/COLOR]
[COLOR=black]Fiul pierzării - deznădăjduit de [/COLOR][COLOR=black]diavol - n-a mai cerut iertare de la [/COLOR][COLOR=black]Tine, n-a mai cerut ajutorul şi Harul [/COLOR][COLOR=black]Tău, nu s-a mai rugat Ţie, dar eu Te rog, Te implor să nu mă părăseşti, să [/COLOR][COLOR=black]vii în ajutorul meu, să mă mântuieşti cu Harul Tău. în disperarea lui ce 1-a împins până dincolo de prăpastie, Apostolul cel deznădăjduit n-a întâl­nit pe cale nici o vorbă prietenească, nici o mângâiere de frate, nici un sfat duhovnicesc, ci numai cuvântul rece, dispreţuitor şi nepăsător: „Tu vei ve­dea!". Pe câtă vreme în jurul meu se aud calde cuvintele de încurajare şi de dragoste care îmi spun să nădăjdu­iesc chiar împotriva deznădejdii. Toţi sfinţii mă învaţă să zic: „nu mă deznădăjduiesc de a mea mântuire eu, ti­călosul". Căci Iisus este „nădejdea celor deznădăjduiţi".[/COLOR]
[COLOR=black]În timpul răstignirii Tale sufleteşti [/COLOR][COLOR=black]din grădina Ghetsimani, când cu su­[/COLOR][COLOR=black]dori de sânge Te rugai să treacă pe [/COLOR][COLOR=black]alături Paharul Golgotei pe care îl vedeai în faţă şi când firea Ta ome­[/COLOR][COLOR=black]nească se înspăimânta la gândul că [/COLOR][COLOR=black]zadarnică îţi va fi jertfa într-o lume [/COLOR][COLOR=black]care nu Te-a înţeles, Tatăl ceresc 1-a [/COLOR][COLOR=black]trimis pe îngerul Său care Ţi-a arătat [/COLOR][COLOR=black]miile şi zecile de mii de ucenici care Te vor urma până la sfârşitul vea­curilor. Atunci, când ai primit Paharul cu toată dragostea şi smerenia, în zarea viitorului m-ai văzut şi pe mine, Iisuse al meu. Şi fiindu-Ţi milă de mine, aşa cum Ţi-e milă de toţi fiii lui Adam ce rătăcesc ca nişte oi fără păstor, şi - ştiind că mă vei mântui şi pe mine - Te-ai întărit cu această vede­nie trimisă prin înger, Te-ai ridicat de la rugăciune şi ai primit cu supunere negrăită suferinţa ce-Ţi stătea în faţă. Ca să nu mă cuprindă neagra dez­nădejde, Tu îl trimiţi, Iisuse, pe înge­rul meu păzitor ca să-mi arate că mulţi dintre sfinţii Tăi iubiţi au căzut, s-au lepădat de Tine chiar şi după ce Te-au cunoscut, după ce au gustat şi au văzut cât eşti de bun. Şi totuşi, Tu i-ai iertat, rând pe rând, iubindu-i cu mai multă dragoste, fiindcă erau mai nenorociţi, mai vrednici de "compăti­mit. Pe Petru l-ai iertat, întrebându-1: „Mă iubeşti?". Pe Pavel l-ai primit, arătându-i cât va avea de suferit pentru Numele Tău. Andrei Criteanul, care se îndoia că-1 mai poţi ierta, Te-a văzut venind - în vedenie - cu braţele deschise, iar Tu, sărutându-1, i-ai spus că zi şi noapte îl tot aşteptai să se în­toarcă la Tine. Şi pe Teofil, care s-a lepădat de Tine în faţa diavolului, dând zapis scris cu propriul său sân­ge, l-ai iertat cu aceeaşi nemărginită iubire, fără să ţii seama de blestemăţi­ile lui. Scrierile sfinte ne arată că, atunci când ai strigat pe cruce: „Mi-e sete!", Ţi-a fost sete de mântuirea tu­turor vânzătorilor şi trădătorilor care Te vor vinde şi Te vor trăda, ca şi mi­ne, până la sfârşitul veacului. Căci Tu nu vrei moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu.[/COLOR]

[patinina34]

[COLOR=black]Toate aceste pilde îmi dau nădej[/COLOR][COLOR=black]dea că mă vei ierta şi pe mine, [/COLOR][COLOR=black]Domnul meu şi Dumnezeul meu. De [/COLOR][COLOR=black]aceea, pentru rugăciunile sfinţilor [/COLOR][COLOR=black]care au căzut ca şi mine, cred că mă [/COLOR][COLOR=black]vei ierta şi-Ţi vei revărsa din nou iu­[/COLOR][COLOR=black]birea şi mângâierea peste sărmanul meu suflet pângărit şi sfâşiat de păca­tul care pentru a doua oară mi-a deve­nit amar, urât, respingător. Păcatul dintâi era grosolan, al doilea subţire, dar tot atât de dezgustător mi s-a înfă­ţişat. Dar acum mi-e dor numai de Tine, Iisuse. Ai îngăduit să trec prin valea cu idolii păcatelor trupeşti, apoi prin valea cu idolii păcatelor sufle­teşti pentru ca, în cele din urmă, să alerg - scârbit - numai la puritatea şi iubirea Ta, Iisuse! încă o dată m-am încredinţat, Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, că numai în Tine îmi găsesc liniştea, pacea, bucuria, dra­gostea, de care însetează mereu inima mea. Toate le-am încercat, atât plăce­rile trupeşti cât şi plăcerile aşa-zis su­fleteşti, dar toate m-au amărât, m-au otrăvit. Acum mi-e silă de căldările cu carne ale Egiptului, nu mai doresc prepeliţele din pustie, ci mi-e sete şi mi-e foame numai de bucuriile Tale curat duhovniceşti. [/COLOR]
[COLOR=black]După cum vezi, mă întorc acum [/COLOR][COLOR=black]slăbănogit şi zdrenţuit de patimile şi [/COLOR][COLOR=black]păcatele nenumărate pe care le-am [/COLOR][COLOR=black]săvârşit în toată viaţa mea. Mă întorc [/COLOR][COLOR=black]flămând şi însetat de iubirea Ta, Iisuse. Mă întorc desculţ şi gol de Ha­rul Tău, Doamne. Am greşit înaintea Cerului şi înaintea Ta, Hristoase, şi nu mai sunt vrednic să mă numesc nici fiul Tău, nici ucenicul Tău, nici sluga Ta, dar cad cu umilinţă la pi­cioarele Tale, Iisuse, aşa cum sunt, şi Te rog cu lacrimi de deznădejde: Nu mă alunga de la Tine, Doamne Iisuse, căci n-am unde mă duce. Chiar de-aş şti că voi muri ca un câine sub gardul împărăţiei Tale, Iisuse, nu vreau să mă mai întorc în ţara păcatului, unde m-am tăvălit în .mocirlă împreună cu porcii pe care i-am păscut. Nu mă alunga de la Tine, Iisuse, căci în întu­nericul din jurul meu nu văd decât nişte arătări urâte, nişte năluci hidoa­se, care mă înspăimântă şi nu aud de­cât urletul unor haite de lupi care mă îngrozesc, iar sub picioarele mele se deschid prăpăstii fără fund, unde o mulţime de balauri aşteaptă să mă în­ghită. De aceea, încă o dată Te rog: bate-mă, pedepseşte-mă cum i-ai bă­tut şi i-ai pedepsit pe israelieni în pustie, dar nu mă alunga, nu mă pără­si, căci sunt mai nenorocit decât un copil orfan, decât un copil al nimănui pe care nu-1 primeşte nimeni.[/COLOR]
[COLOR=black]Venind la Tine, Iisuse, aşa cum sunt, cuget mereu la pilda pe care ai dat-o pentru mine, risipitorul şi des­frânatul, şi, când mi-aduc aminte de dragostea Ta şi de iertarea pe care le reverşi peste cei ce vin cu pocăinţă la Tine, atunci deznădejdea mea se în­toarce în nădejdea că mă vei primi, iertându-mă şi pe mine nevrednicul.[/COLOR]
[COLOR=black]Stând în faţa Ta, Iisuse, tremur ca [/COLOR][COLOR=black]biata păcătoasă prinsă în preacurvie.[/COLOR]
[COLOR=black]Recunosc că am păcătuit, că sunt vrednic să fiu ucis cu pietre. Fariseii [/COLOR][COLOR=black]nevăzuţi m-au prins pe când săvâr­şeam păcatul. M-au apucat fără milă [/COLOR][COLOR=black]şi m-au târât în faţa Ta ca să dai hotă­[/COLOR][COLOR=black]rârea. Lipit şi ghemuit de zidul Tem­[/COLOR][COLOR=black]plului Tău, aştept cu inima îngheţată [/COLOR][COLOR=black]şi cu respiraţia oprită ca să isprăveşti [/COLOR][COLOR=black]cu scrisul pe nisip, să Te ridici şi să [/COLOR][COLOR=black]hotărăşti viaţa sau moartea mea cea [/COLOR][COLOR=black]veşnică. întrucât şi aceasta a fost o [/COLOR][COLOR=black]pildă pentru mine, prin sărmana pă­[/COLOR][COLOR=black]cătoasă mi-ai spus şi mie că nu mă [/COLOR][COLOR=black]osândeşti, cu condiţia să nu mai păcă­tuiesc.[/COLOR]
[COLOR=black]Ştiu că fiul nu s-a mai întors în [/COLOR][COLOR=black]ţara păcatului, desfrânata n-a mai pă­[/COLOR][COLOR=black]cătuit, dar eu mereu mă întorc pre­[/COLOR][COLOR=black]cum câinele la vărsătură şi ca porcul [/COLOR][COLOR=black]în mocirlă. Şi dacă Tu îmi spui lămu­rit că numai de privesc cu poftă prea-curvesc în inima mea, atunci cum pot [/COLOR][COLOR=black]spune că nu păcătuiesc?[/COLOR]
[COLOR=black]Îţi spăl uneori picioarele cu la­[/COLOR][COLOR=black]crimi, sparg alabastrul cu tot cu mirul [/COLOR][COLOR=black]scump al sufletului meu, dar, iubitul [/COLOR][COLOR=black]meu Mântuitor, eu sunt mai slab de­[/COLOR][COLOR=black]cât toţi cei slabi şi, de aceea, am ne­[/COLOR][COLOR=black]voie de mai multă dragoste şi iertare până când mi se vor întări picioarele [/COLOR][COLOR=black]pe calea faptelor bune. Iartă-mă, deci, [/COLOR][COLOR=black]nu numai de şaptezeci de ori câte [/COLOR][COLOR=black]şapte, ci până la ultima clipă a vieţii mele, până când îmi vei lua sufletul [/COLOR][COLOR=black]cu Tine.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi când stau în sfânta Biserică, mă [/COLOR][COLOR=black]pomenesc, mai vârtos cu sufletul de­[/COLOR][COLOR=black]cât cu trupul, în fund de tot, alături de[/COLOR][COLOR=black] toţi vameşii pământului. Copleşit de păcate nenumărate, stau cu capul ple­cat în jos, neîndrăznind să ridic ochii mei la cer. Căci un rob al Tău numai cât spunea: „Doamne, cine eşti Tu şi cine sunt eu!" - începea să plângă. Şi într-adevăr, când mă gândesc că Tu eşti Creatorul cerului şi al pământu­lui, că de Tine se înfricoşează Heru­vimii şi se cutremură Serafimii, iar eu nu sunt decât un vierme ce mă bălă­cesc într-o cloacă urâtă, atunci încep să plâng şi să mă bat cu pumnul în piept, ca să-mi pedepsesc inima mea cea ticăloasă, care Te-a trădat de atâ­tea ori, înşelându-Te şi bătându-şi joc de dragostea Ta cea neţărmurită. Dar nici de data aceasta nu mă deznădăjduiesc de mântuirea mea. Poate că, păşind mereu pragul iubitelor Tale lo­caşuri, voi ieşi şi eu, odată şi odată, mai îndreptat, cu mila şi cu Harul Tău.[/COLOR]
[COLOR=black]Zi şi noapte, gândurile mele păcă­[/COLOR][COLOR=black]toase, patimile şi poftele mele cele dobitoceşti mă leagă cu lanţuri şi cu [/COLOR][COLOR=black]cătuşele de fier, ca pe Mânase. Dar ca [/COLOR][COLOR=black]şi el Te rog, Iisuse, scoate-mi picioa­[/COLOR][COLOR=black]rele din butuci, dezleagă-mi mâinile, deschide zăvoarele temniţei în care [/COLOR][COLOR=black]zac, ca să văd soarele şi lumina, să [/COLOR][COLOR=black]aud ciripitul păsărelelor şi zumzetul albinelor, ca să respir aerul îmbălsă­mat de florile Raiului.[/COLOR]

[patinina34]

[COLOR=black]Ah, ce n-aş da, Iisuse, ca să Te [/COLOR][COLOR=black]mai gust o dată aşa cum Te-am gustat [/COLOR][COLOR=black]în dragostea dintâi, când pentru pri­[/COLOR][COLOR=black]ma oară am văzut cât eşti de bun Tu, Mântuitorul meu, şi cât de dulci sunt strugurii din Canaanul Tău![/COLOR]
[COLOR=black]Tu m-ai adus, Iisuse, cu făclii şi [/COLOR][COLOR=black]cu lumini cereşti până la poarta împă­[/COLOR][COLOR=black]răţiei Tale, m-ai învrednicit să simt adierea fericirii Raiului, iar îndată după aceasta, pentru păcatele mele, m-ai întors înapoi în pustiul arzător, ca pe israelieni de la Iordan, ca să mai rătăcesc patruzeci de ani până ce va muri omul vechi din mine, dimpreună cu pruncii patimilor şi până ce mă voi smeri cu desăvârşire în faţa Ta.[/COLOR]
[COLOR=black]Acum primesc din mâna Ta, [/COLOR][COLOR=black]Iisuse, orice; primesc orice fel de [/COLOR][COLOR=black]boală, orice fel de suferinţe, primesc [/COLOR][COLOR=black]temniţă şi moarte, numai să ştiu că, la [/COLOR][COLOR=black]capătul tuturor durerilor, mă vei ajuta [/COLOR][COLOR=black]să trec Iordanul în Ţara Sfântă, iar [/COLOR][COLOR=black]acolo să am fericirea de a mă îndulci mereu de prezenţa Ta, de Harul Tău, de mângâierea Ta.[/COLOR]
[COLOR=black]Când zic că primesc orice fel de [/COLOR][COLOR=black]suferinţă, mi se încrâncenează carnea de pe mine, mi se tulbură sufletul pâ­[/COLOR][COLOR=black]nă la moarte şi, din pricina zbuciumu­[/COLOR][COLOR=black]lui meu lăuntric şi a groaznicei cruci ce mi se arată în faţă, parcă îmi apar broboane de sânge pe frunte, dar - cu toate acestea - eu sunt hotărât să pri­mesc orice durere din mâna Ta, aşa cum primesc cuţitul doctorului care mă taie şi-mi scoate putreziciunea din mine, ca să mă izbăvească de moarte sau aşa cum primeşte femeia durerile naşterii, gândindu-se cu bucurie că va veni un om nou pe lume.[/COLOR]
[COLOR=black]Împietrit am fost - recunosc - ca[/COLOR][COLOR=black] samaritenii. N-am vrut să-Ţi primesc Cuvântul în casa sufletului meu. Pen­tru aceasta, ai fi putut face, ca pe vre­mea sfântului Ilie, să cadă foc din cer peste mine şi să mă ardă de viu. Dar T\i, multmilostive, preaîndurate şi în­delung răbdătorule, ai oprit pe Fiii Tunetului, spunându-le: „Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi?". Trecând peste Legea Veche, peste litera care ucide, Tu ai venit cu Duhul iubirii care nu vrea moartea păcătosului.[/COLOR]
[COLOR=black]Acum însă, când - ca Simon [/COLOR][COLOR=black]Leprosul - eu Te primesc în casa mea [/COLOR][COLOR=black]surpată, porunceşte ucenicilor Tăi şi sfinţilor îngeri să nu-mi ia sufletul [/COLOR][COLOR=black]nepocăit, să nu mă lovească cu moar­[/COLOR][COLOR=black]te năpraznică, ci să fie - ca şi Tine -[/COLOR][COLOR=black]îndelung răbdători, plini de milă şi de dragoste. Fă din nou ca Măicuţa Ta să [/COLOR][COLOR=black]fie şi Măicuţa mea, trimite pe îngera­[/COLOR][COLOR=black]şul păzitor şi pe toţi sfinţii ca să mă [/COLOR][COLOR=black]întărească, să mă mângâie şi, curăţin-du-mă prin focul suferinţelor, să mă ridice de la pământ la cer. îndrăznesc să Te rog a-i trimite la mine, căci o văd cu ochii inimii pe Preasfânta Fecioară cum, fără să se scârbească de Maria-Magdalena, păşeşte alături de această desfrânată pocăită din care Tu ai scos şapte draci şi cu care Prea­curata Te-a urmat pe Golgota şi Te-a căutat în mormânt, aşa cum, cu ace­iaşi ochi lăuntrici, îl văd pe îngerul păzitor al unui păcătos nepocăit plân­gând în urma lui şi petrecându-1 până la mormânt împreună cu Andrei cel nebun pentru Hristos, chiar după ce diavolii puseseră stăpânire peste su­fletul lui. Te rog să mi-i trimiţi în aju­tor şi pe sfinţii Tăi, căci - întocmai ca Apostolii de odinioară - au primit de la Tine puterea nu numai să mi Te propovăduiască prin sfintele lor rugă­ciuni şi inspiraţii, ci să şi scoată du­hurile rele din mine, să-mi deschidă ochii mei cei orbiţi de păcat, să-mi destupe urechile mele cele surde, ca să Te văd şi să aud glasul Tău, să-mi cureţe sufletul de lepra păcatului şi să mă învie pe mine cel ce sunt omorât de păcat.[/COLOR]
[COLOR=black]Drept aceea, de mă vei cruţa şi-mi [/COLOR][COLOR=black]vei ierta cei zece mii de talanţi ce-Ţi [/COLOR][COLOR=black]datorez, făgăduiesc că şi eu, la rândul [/COLOR][COLOR=black]meu, îl voi cruţa pe aproapele meu, [/COLOR][COLOR=black]nu-1 voi strânge de gât şi nu-1 voi pe[/COLOR][COLOR=black]depsi cu temniţa, ci-i voi ierta şi eu [/COLOR][COLOR=black]cei o sută de dinari pe care mi-i dato­[/COLOR][COLOR=black]rează. Şi fiindcă aici trebuie să bem [/COLOR][COLOR=black]paharul tuturor amărăciunilor, îţi [/COLOR][COLOR=black]aduc jertfă bine plăcută Ţie o inimă [/COLOR][COLOR=black]zdrobită şi înfrântă, îţi aduc ardere de [/COLOR][COLOR=black]tot: ochii, mâinile, picioarele, gându­rile mele pătimaşe şi păcătoase pe ca­re să mi le cureţi cu focul iubirii Tale [/COLOR][COLOR=black]pe care l-ai adus pe pământ; să le arzi [/COLOR][COLOR=black]cu dragostea Ta, iar în locul gunoiului [/COLOR][COLOR=black]păcătos să torni, fără măsură, Duhul [/COLOR][COLOR=black]Tău cel Sfânt.[/COLOR]
[COLOR=black]Acuma mi-e dor, Doamne Iisuse, numai de Tine, dar în acelaşi timp îmi este frică să nu Te pierd pe Tine, Cela ce-mi eşti singura şi ultima nădejde de mântuire. Mă apucă groaza când mă gândesc la faptul că s-ar putea să rămân pe veci fără Tine. Vai! Cât de înfricoşătoare ar fi atunci pentru mine chinurile iadului. Focul dragostei Tale, rămas în adâncul inimii mele, m-ar arde veşnic şi neîncetat; vierme­le neadormit al mustrărilor de conşti­inţă m-ar roade întruna cu părerea de rău că mi-am cheltuit în zadar zilele unei vieţi ce nu se mai poate repeta; întunericul cel mai dinafară al nopţi­lor de veşnică părăsire m-ar înnebuni, iar vaietele şi gemetele fraţilor smin­tiţi de mine m-ar împunge mai rău decât furcile înfocate ale dracilor. Şi nu numai atât: însuşi trupul meu, lip­sit de darul Duhului Sfânt, care-i pă­zeşte nevătămaţi pe cei trei tineri în cuptorul de foc şi-i face pe mucenici să cânte în mijlocul cazanului cu smoală în clocot, ar simţi toate intem­periile, arşiţa şi gerul, viermii şi pu­toarea.[/COLOR]
[COLOR=black]Dar eu nici atunci nu-mi voi pier­[/COLOR][COLOR=black]de nădejdea. Luând pildă de la fratele [/COLOR][COLOR=black]care, după fiecare cădere, plângea la [/COLOR][COLOR=black]icoana Ta, până în clipa când i-ai luat sufletul la cer, eu voi striga din însăşi [/COLOR][COLOR=black]temniţa păcatelor, ca să mă audă toţi demonii, că numai pe Tine Te iubesc, Iisuse. Chiar de-aş fi lipsit de mân­gâierea Ta, de care nu sunt vrednic, chiar dacă n-aş gusta nici una din fericirile Raiului, voi striga, Iisuse, că Te iubesc numai pe Tine, că Te iubesc pentru dragostea Ta pe care ai ară­tat-o oamenilor, pentru jertfa Ta ne­spusă şi pentru mila Ta nesfârşită. Departe de frumuseţea Raiului, voi fi fericit, Iisuse, să Te văd, printr-o mi­că deschizătură la Cina cea de Taină, la Cina cea veşnică, înconjurat de Preacurata Fecioară şi de sfinţii Tăi, iar eu să mă mulţumesc cu firimi­turile Darului Tău ce vor cădea de la masa stăpânilor mei. De voi fi între­bat de vrăjmaşii nevăzuţi cum de-am îndrăznit să intru sub masă şi să adun firimiturile, voi răspunde că Iisus al meu este prietenul vameşilor şi al păcătoşilor, că Iisus pe care îl iubesc ne-a spus nouă tuturor că tâlharii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia Cerurilor. Iar de voi fi întrebat la vămile văzduhului, să răspunzi Tu, Doamne Iisuse, aşa cum i-ai răspuns diavolului când acesta voia să-1 tragă la iad pe fratele ce plângea la icoană: „Ai atâtea greşeale, ca să pui să tragă întocmai cu Sângele cel scump, pe care L-am văr­sat pentru dânsul pe cruce? Iată junghierea Mea şi moartea Mea au afun­dat fărădelegile lui, fiindcă nu s-a deznădăjduit de mântuirea sa".[/COLOR]

[patinina34]

[COLOR=black]Ştiu că în iad nu este cu putinţă [/COLOR][COLOR=black]săvârşirea faptelor bune în vederea [/COLOR][COLOR=black]pocăinţei şi mântuirii sufletului. Aşa­[/COLOR][COLOR=black]dar, nu voi fi vrednic - atunci - să-mi ridic ochii la cer, ca să implor mila şi [/COLOR][COLOR=black]iertarea. Nu voi fi vrednic să mă rog Preacuratei Fecioare şi sfinţilor Tăi, [/COLOR][COLOR=black]dar mă voi mângâia cu gândul că [/COLOR][COLOR=black]mulţi dintre aleşii Tăi au fost, înainte [/COLOR][COLOR=black]de a Te cunoaşte, beţivi, desfrânaţi, [/COLOR][COLOR=black]trădători, plini de păcate şi că, în ciu­[/COLOR][COLOR=black]da tuturor acestor păcate, ei s-au ridi-[/COLOR][COLOR=black] cat cu darul Tău şi au biruit. Aceşti sfinţi mă vor înţelege, vor plânge pen­tru mine, căci îşi vor aduce aminte că şi ei au fost pierduţi ca şi mine.[/COLOR]
[COLOR=black]De aceea, cu nădejdea în rugăciu­[/COLOR][COLOR=black]nile lor, cu nădejdea în rugăciunile [/COLOR][COLOR=black]întregii Tale Biserici din cer şi de pe [/COLOR][COLOR=black]pământ, în mijlocul căreia se află în­[/COLOR][COLOR=black]genuncheată şi înlăcrimată Preacurata [/COLOR][COLOR=black]Ta Maică, îmi înalţ - cât încă n-a sosit [/COLOR][COLOR=black]ceasul morţii - cu sfială rugăciunea mea, zicând: Iisuse, Preadulcele şi [/COLOR][COLOR=black]Scumpul meu Mântuitor, Tu eşti sin­[/COLOR][COLOR=black]gura mea mângâiere şi nădejde de [/COLOR][COLOR=black]mântuire. Căci oriunde m-aş întoarce - spre răsărit, spre apus, spre miazăzi sau spre miazănoapte - eu numai pe Tine Te caut. Cerul şi pământul, viaţa şi moartea n-au nici un sens fără Tine. Tu îmi eşti mai necesar decât aerul, apa şi pâinea. Şi când Te părăsesc şi mă îndepărtez de Tine, tocmai atunci îmi eşti mai dorit, mai căutat, mai necesar. De aceea, cu lacrimi suspin şi strig către Tine: Vino, Iisuse! Pogoară-Te în iadul din mine, cum Te-ai pogorât îndată după înviere şi învie ticălosul meu suflet. Ştiu că nici eu - de mii de ori mai mult - nu sunt vrednic să intri sub acoperământul sufletului meu dărăpănat de păcat, dar adu-Ţi aminte, Doamne, că eu, chiar de voi muri în păcate, tot cu nă­dejdea mântuirii şi învierii Tale voi muri. Şi aşa cum ai avut milă de cei din Legea Veche, pe care i-ai slobozit din legăturile şi încuietorile morţii, tot aşa ai milă şi de mine şi mă dezleagă din lanţurile păcatului şi ale pa­timilor cu care şarpele m-a înfăşurat. Tu ai zis, Iisuse, că mai ai şi alte oi, care nu sunt din staulul poporului ales de Tine şi pe care trebuie să le aduci în turma Ta; ca şi canaaneanca, eu nu sunt din neamul celor ce sunt mereu cu Tine, ci vin continuu dintre păgânii cei nelegiuiţi. îmi dau prea bine seama că nu se cuvine să iei Pâi­nea Vieţii din gura copiilor Tăi şi s-o arunci unui câine ca mine. Dar cu toate acestea eu alerg ca şi sărmana văduvă în urma Ta, rugându-Te fără încetare să ai milă şi de mine, căci şi eu am în pieptul meu o inimă care rău se îndrăceşte cu patimile. Lasă-mă dar, Iisuse Doamne, ca alături de ca­naaneanca şi de toţi oropsiţii pământului, să strâng firimiturile ce cad de la masa sfinţilor Tăi. Primeşte-mă în staulul Tău ca să nu mă sfâşie lupul cel nevăzut. Căci nădejdea şi mângâ­ierea mea este Cuvântul Tău care zi­ce: „pe cel ce vine la Mine nu-1 voi izgoni afară", iar pe cel primit de Tine nimeni nu-1 va putea răpi din mâinile Tale, nici chiar satana.[/COLOR]
[COLOR=black]Cuget ziua şi noaptea la Tine, [/COLOR][COLOR=black]Iisuse, şi mă întreb: Ce-aş face, [/COLOR][COLOR=black]Doamne, fără Tine? Ce-aş face fără [/COLOR][COLOR=black]Tine în suferinţă, în boală, în temniţă, [/COLOR][COLOR=black]în sărăcie? Ce-aş face când îndoielile [/COLOR][COLOR=black]de tot felul vin să-mi sfâşie sufletul? Ce-aş face când păcatele şi patimile [/COLOR][COLOR=black]caută să mă înghită, aşa cum valurile mării căutau să-1 înghită pe Petru? Cât de bine îl înţeleg acum pe acel mare scriitor care zicea că, dacă nu Te-ar fi cunoscut, şi-ar fi pus capăt zilelor sale; sau pe acel prinţ indian care, dacă nu Te-ar fi văzut viu cu proprii săi ochi, şi-ar fi curmat firul vieţii![/COLOR]
[COLOR=black]Cunosc dragostea cu care Tatăl ceresc de veacuri îi primeşte pe toţi fiii risipitori care, cu pocăinţă, se în­torc acasă.[/COLOR]
[COLOR=black]Cunosc iubirea Duhului Sfânt [/COLOR][COLOR=black]care, cu suspine negrăite, se roagă zi şi noapte pentru noi.[/COLOR]
[COLOR=black]Ştiu că Preacurata Fecioară se [/COLOR][COLOR=black]roagă în genunchi şi cu lacrimi pentru [/COLOR][COLOR=black]toţi păcătoşii.[/COLOR]
[COLOR=black]Ştiu de asemenea că îngerii din [/COLOR][COLOR=black]cer şi toţi sfinţii, care au fost oameni [/COLOR][COLOR=black]păcătoşi ca şi noi, neîncetat ne ajută [/COLOR][COLOR=black]cu rugăciunile lor dar, cu toate aces­tea, inima mea tot spre Tine se în­dreaptă, Iisuse, ochii mei tot pe Tine Te văd răstignit, vărsându-Ţi şi acum sângele Tău cel scump pentru mântu­irea noastră; urechile mele tot cuvin­tele Tale aud, spunând: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă sufletelor voas­tre"; sufletul meu tot pe Tine Te sim­te, văzându-Te cum, înainte de a-Ţi da duhul în mâinile Tatălui, grija Ta cea mare n-ai îndreptat-o mai întâi spre Maica Ta, care stătea la piciorul crucii cu sabia durerii împlântată în inimă, nici spre feciorelnicul Tău ucenic şi prieten ce s-a rezemat de pieptul Tău şi Te-a urmat cu cea mai mare credincioşie pe drumul Golgotei, ci Ţi-ai îndreptat privirea spre un tâlhar ca mine, căruia i-ai făgăduit Raiul chiar în ziua în care i-ai vorbit, lăsând astfel cele nouăzeci şi nouă de oi în muntele sfinţeniei şi căutând prin prăpăstiile fărădelegilor oiţa cea rătăcită; iar închipuirea mea tot pe Tine mi Te înfăţişează înaintea ochi­lor mei, stând şi plângând în faţa Ierusalimului inimii mele, care nu vrea să-şi adune puii faptelor bune sub aripele Tale.[/COLOR]
[COLOR=black]Şi amintirile din copilăria mea [/COLOR][COLOR=black]cea duhovnicească tot pe Tine mi Te [/COLOR][COLOR=black]aduc în faţă, arătându-mi cum Te-ai pogorât la mine în prăpastie şi cum [/COLOR][COLOR=black]m-ai scos de acolo şi m-ai făcut sănă­[/COLOR][COLOR=black]tos, dându-mi toată îngrijirea; apoi [/COLOR][COLOR=black]cum, îndată după înviere, nu Te-ai [/COLOR][COLOR=black]arătat mai întâi Apostolilor Tăi, ci [/COLOR][COLOR=black]unei păcătoase din care ai scos şapte [/COLOR][COLOR=black]draci. Fiindcă Tu şi Tatăl una sunteţi, [/COLOR][COLOR=black]iar cel ce Te-a văzut pe Tine L-a vă­zut şi pe Tatăl, nu e de mirare că eu, [/COLOR][COLOR=black]cel ce sunt ostenit de lupta crâncenă [/COLOR][COLOR=black]pe care o duc împotriva trupului, a lu­[/COLOR][COLOR=black]mii şi a diavolului, cel ce sunt împo­[/COLOR][COLOR=black]vărat de atâtea patimi şi păcate, vin la [/COLOR][COLOR=black]Tine, Iisuse, căci numai Tu îmi poţi [/COLOR][COLOR=black]opri curgerea patimilor când mă ating de marginea veşmântului Tău, ducându-mă astfel spre limanul nepătimirii. [/COLOR][COLOR=black]Leagă-mi aşadar, Iisuse Preadul[/COLOR][COLOR=black]ce, rănile sufletului meu pricinuite de [/COLOR][COLOR=black]tâlharii cei nevăzuţi, care m-au prins şi m-au bătut, lăsându-mă abia viu. [/COLOR][COLOR=black]Toarnă iarăşi untdelemn şi vin pe ră­nile mele, aşa cum ai turnat întâia oară. Scoate-mă mereu din prăpastia în care cad de şapte ori pe zi. Dezleagă-mă de nevăzutele firicele cu care m-a înfăşurat vicleanul păianjen în pânza sa ca să-mi sugă sângele şi viaţa veşnică.[/COLOR]
[COLOR=black]Te rog să tragi, alături de mine, în [/COLOR][COLOR=black]jugul Tău care astfel îmi va fi uşor şi bun. Ajută-mă să-i iubesc pe vrăjma­[/COLOR][COLOR=black]şii mei, să-i binecuvântez pe cei ce [/COLOR][COLOR=black]mă blestemă, să fac bine celor ce mă [/COLOR][COLOR=black]urăsc, să mă rog pentru cei ce mă va[/COLOR][COLOR=black]tămă şi mă prigonesc, întărindu-mă [/COLOR][COLOR=black]cu gândul că numai aşa ne poţi face nişte blânzi mieluşei pe noi, cei ce suntem lupi crânceni unii faţă de alţii.[/COLOR]
[COLOR=black]Până acum, Iisuse, s-a hulit Nu­mele Tău din pricina faptelor mele celor rele; dă-mi dar puterea şi harul [/COLOR][COLOR=black]ca măcar de azi înainte să pot săvârşi cât mai multe fapte bune pe care, văzându-le cei din jurul meu, să proslă­[/COLOR][COLOR=black]vească Numele Tău cel sfânt. Fă-mă să intru prin rana din coastă în inima [/COLOR][COLOR=black]Ta ca să Te cunosc cât eşti de blând şi [/COLOR][COLOR=black]de smerit, iar acolo, în inima Ta, să [/COLOR][COLOR=black]mă umpli de acea dumnezeiască pu­[/COLOR][COLOR=black]tere şi stăpânire de sine ca întotdeau­[/COLOR][COLOR=black]na să mă port cu blândeţe şi cu sme­renie în mijlocul fraţilor mei. Dă-mi [/COLOR][COLOR=black]harul să pot răbda ocările, să biruiesc [/COLOR][COLOR=black]răul cu binele şi să nu mai slobozesc [/COLOR][COLOR=black]câinii cei răi ai patimilor împotriva aproapelui meu. învaţă-mă să mă lupt mai vârtos împotriva răului din mine, să sufăr nedreptatea fără cârtire şi să caut să fiu mai degrabă victimă decât călău, căci aşa i-ai învins şi Tu pe călăii Tăi. Deprinde-mă să mă las ca un copil în purtarea Ta de grijă. Loveşte cu toiagul Crucii în stânca inimii me­le ca să izvorască un neîncetat duh de pocăinţă. Atinge-Te de ochii mei ca să slobozească lacrimi curăţitoare de păcate, pentru ca astfel să Te am pu­rurea în inima mea şi să nu Te mai părăsesc niciodată, nici în viaţa de aici, nici în viaţa de dincolo. Amin.[/COLOR]

[wertygo]

Milostive , miluieste-ma pe mine cel cazut. Rugaciunea vamesului este Dumnezeule ,milostiv fii mie pacatosului. Chiar crezi ca cineva o sa citeasca atat de mult ceva ce nu pare ortodox?

[wertygo]

Cine a facut aceasta rugaciune a scris De la moarte la Viata. N-am auzit sa-l fi canonizat cineva pe Paulin Lecca. In respectiva carte sunt prezentate visele si vedeniile inselatoare pe care le avea si pe care le credea.

[patinina34]

În prealabil postat de wertygo

Cine a facut aceasta rugaciune a scris De la moarte la Viata. N-am auzit sa-l fi canonizat cineva pe Paulin Lecca. In respectiva carte sunt prezentate visele si vedeniile inselatoare pe care le avea si pe care le credea.

Este adevarat.
Este un citat, chiar daca nu este canonizat, Paulin Lecca, rugaciunea este foarte frumoasa, cel putin asa mi s-a parut mie.
Nu ma astept sa placa la toata lumea.
Observatia ta este corecta.