Intr-un sat traia un om credincios si postitor. Se ruga la Dumnezeu iar munca-i era cu spor. In duminici, sarbatori la biserica zorit
Nicodor traia sarmanul undeva intr-o padure. Se hranea cu ce-i da Domnul; cu ciuperci, cu fragi, cu mure. Uneori mergea in sat pentru-a cere cate-o paine Din care gusta putin. Asa traia de azi pe maine.
Se plimba boierul mandru pe-o mosie nesfarsita cand, se intalni pe-acolo cu-o persoana ratacita. Un sarman fara de casa, un hoinar prin lumea mare ce muncea pe bani putini, pentru haine si mancare.
In timpuri de manele si de chiciuri mai sunt biserici, locuri sfinte ce te chiama in duminici si in sarbatori sa nu-ti pierzi timpul vietii in zadar
Mi-e bine Doamne Cand e vara si e soare Si e zumzet de albine Dimineata pe racoare
Vino vara imbujorata ca o fata sarutata inflorind prin tufaris. Vino vara pe furis
Vino pe-nserat Că mult te-am rugat, Vino-n miez de noapte, Cand ma rog in soapte
Vreau sa viersuiesc Cu viers ingeresc. Intr-o zi de vara Cand ploua cu flori
Nu ma pricep, nu stiu ce-as putea sa cer de la Tine. Tu stii ce-mi este de folos cel mai bine. Ma iubesti mai mult decat pot eu iubi Si-mi dai fara sa-ti cer acele ce mi-ar trebui
Vino Doamne ma ajuta sa cunosc, sa ma-nteleg Si cu fir de rugaciune de Tine viata sa-mi leg. Vino cu prinos de slava, cu iubire, cu iertare Vino Doamne si ma scoate din pacat din intinare