
Se plimba boierul mandru pe-o mosie nesfarsita
cand, se intalni pe-acolo cu-o persoana ratacita.
Un sarman fara de casa, un hoinar prin lumea mare
ce muncea pe bani putini, pentru haine si mancare.
- Vezi livada de pe deal, codrul, via si cu graul,
tarina pe care calci, fanaria si chiar raul?
Tot ce vezi cu ochii, toate sunt doar-ale mele
Sunt bogat caci mie Domnul mi le-a dat pe toate cele.
- Dar acela al cui este? a spus omul calator
aratand cu manna-ntinsa catre cerul fara nor.
Despre cer de-ti apartine tu nimica nu mi-ai spus.
Ai privit doar jos in tina far-a te uita si-n sus.
Ai atata bogatie, insa cerul e al meu.
Fara soare, fara ploaie nu rodeste campul tau.
Si pleca hai- hui prin lume sa se bucure de cer
Ca sa-si caute de munca undva...ca zilier.
Dorina Stoica
(după o povestire cu talc)
-
Rugaciune in versuri la iesirea din Sfanta Biserica
Publicat in : Religie -
Rugaciune
Publicat in : Religie -
Ce mai asteptam?
Publicat in : Religie -
Sa privim catre cer
Publicat in : Religie
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.