Pasi-voi Doamne cu sfiala pe calea ce mi-ai aratat, scapat de chin si de-ndoiala, cu gandul bun de-a fi iertat.
Plang salciile rauri de lacrimi, pe Maica Sfanta la cer innaltata, rugandu-Te Fiului pentru patimi, priveste spre noi Preacurata.
Nu pot face juramant. Ninge floarea marului, peste fruntea mea plecata, cer iertare Domnului, pentru mintea-mi intinata. Pentru multele greseli si uitarea mea de toate, pentru gravele-ndoieli, si multimea de pacate.
Nu-i rau sa crezi ca lumea, de ingeri buni e plina, stiind ca rugaciunea, sufletu-ngreunat alina. De ai avea credinta straine cat un bob, si muntii ti se pleaca, de esti bogat sau rob.
Isi plange cerul tristetea, in ploaia marunta de sus, ca nu mai vedem frumusetea, ce ne-a pregatit-o Iisus. Ne pierdem cararea ingusta, nici ce-i mantuirea nu mai stim, pe-alaturi nu pe calea justa, ne place adesea sa fim.
Doamne, da-mi intelepciunea, acumulata de milenii, da-mi puterea de-a-ntelege, toate mersurile vremii. Lasa-mi, Doamne, mangaierea, ca acum la asfintit, sa mai simt o data mierea, sa iubesc, sa fiu iubit.
Din cele noua cete a coborat un inger, s-a prins ca o dorinta indata-mi va-mplini. Eu am cazut pe ganduri si nestiind ce-i cere, i-am zis smerita-o ruga: Ajuta-mi prietenii