
Pasi-voi Doamne cu sfiala
pe calea ce mi-ai aratat,
scapat de chin si de-ndoiala,
cu gandul bun de-a fi iertat.
Spala-voi trupul meu de tina,
in rau de lacrimi curgator,
stii ca nu-i om fara de vina,
doar Tu esti bun si iertator.
Smerita fruntea mea pleca-voi,
icoana-ti draga sarutand,
fierbinti lacrimile pica-vor,
nu Te-am purtat mereu in gand.
Tu stii ca sunt doar om, nu sfant,
pacate multe-mi ingreuneaza pasii,
iar cand voi fi din nou pamant,
uita-voi cum erau trufasii.
De pace sufletu-mi tanjeste,
odihna-si cere trupul meu,
sa nu ma iei fara de veste,
sa-mi curatesc sufletul meu.
N-am reusit sa fiu om sfant,
sunt doar un simplu om ce plange,
nici bun, nici iertator nu sunt,
doar trist ca viata mea se stinge.
Acum eu stiu, tarana-am fost,
neputincios in ea ma voi intoarce,
am risipit un dar prea pretios,
si-i prea tarziu spre-al mai reface.
Pasi-voi Doamne cu sfiala,
in casa Ta, in paza Ta,
ma-ncredintez fara-ndoiala,
Tie, milei si vesniciei Tale.
Flora Margarit Stanescu -oct 2013.
Despre autor

Colaborator
7 articole postate
Publica din 09 Februarie 2010
-
Multumirea si recunostinta
Publicat in : Religie -
Recunostinta, floare rara si aleasa
Publicat in : Duminica a 29-a dupa Rusalii -
Recunostinta, floare rara
Publicat in : Religie -
Imnul de recunostinta catre Dumnezeu
Publicat in : Ioan Iacob Hozevitul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.