Albumele lui Nicoleta Mija Benos » MANASTIRILE METEORE
"Ce frumoase locuri de nevointa duhovniceasca ofera monahilor Muntele Meteora! Dar cit sint de asaltate aceste manastiri de turisti din toata lumea! Pentru aceasta multi monahi iubitori de liniste au parasit Meteorele si s-au retras in Muntele Athos, pentru a se putea ruga mai linistiti lui Dumnezeu, ziua si noaptea."
Parintele Ioanichie Balan
Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore, cu altitudinea de 613m, se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fata. Fondatorul acestei manastiri a fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe aceasta stinca o mica sihastrie pe care o transforma in 1344 intr-o lavra, vestita pina in zilele noastre. Tot el a inceput constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea. In secolele XVI-XVIII Manastirea numara pina la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie model. Si in prezent atit biserica mare, paraclisele cit si intreaga incinta sint frumos restaurate si bine intretinute.
Pe crestetul ros de intemperii al unei stinci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfintul Nicolae Anapafsas, adica Sfintul Nicolae Odihnitorul. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIV-lea. Adevaratul fondator a fost insa Sfintul Dionisie cel Milostiv, la inceputul secolului XVI. Fresca, de mare calitate iconografica, este lucrata in prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seama al Scolii Cretane de pictura. In prezent, mica manastire mai are doar citiva monahi.
Manastirea Sfintul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul Haralambie. Din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.
Deasupra unei mari stinci singuratice foarte abrupte, se inalta Manastirea Sfinta Treime. A fost fondata in anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidita in anul 1476, iar fresca interioara dateaza din anul 1741.
Accesul la aceasta manastire (precum si la altele) se facea pe scara de funie sau cu plasa trasa cu un sistem de roata cu tambur si scripete.
Numele Manastirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihastrit singur pe virful acestei stinci uriase in jurul anului 1350. In anul 1518 doi frati din Ianina, Nectarie si Teofan, din familie de conducatori ai Epirului, s-au calugarit aici si au zidit pe vechile ruine o mica biserica cu hramul Sfintii Trei Ierarhi. Putin mai tirziu au zidit o mareata biserica inchinata Tuturor Sfintilor. Pina acum citeva decenii se urca si la Manastirea Varlaam cu ajutorul unei plase de fringhie trasa sus cu un sistem de scripeti si roata cu tambur actionata manual. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele romanesti de danie.
Manastirea Rusanu, dupa numele fondatorului ei, se inalta pe o stinca ingusta, aflata in vecinatatea uneia dintre cele mai falnice meteore (vezi si prima imagine din pagina). Este inconjurata de abis de jur-imprejur. Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stincii complet izolate, unde se afla manastirea. Prima asezare monahala dateaza din secolul al XV-lea, cind citiva sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de jos cu funia. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au transformat mica sihastrie in manastire, zidind din piatra actuala biserica, cu hramul Schimbarea la Fata. Fresca a fost lucrata in anul 1561. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sint pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.
ASCETISM SI RUGACIUNE
Meteora este al doilea mare şi important centru monastic ortodox al Greciei, după Sfântul Munte Athos.
Uriaşii de piatră ai Sfintei Meteora se înalţă din timpuri străvechi, tăcuţi şi neclintiţi, în latura nord-vestică a Tessaliei, lângă albia râului Pinios, între crestele Koziakas şi Antichassia din munţii Pindului. Pădurea de stânci cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, îngerii păzitori ai oraşului Kalambaka şi ai satului Kastraki, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei.
Pe culmile neumblate ale acestor stânci plăsmuite şi binecuvântate de Dumnezeu, îndrăzneţul şi hotărâtul ascet monah a descoperit calea spre lăcaşurile cereşti prin sfinţire şi îndumnezeire. Piscurile aflate între pământ şi cer au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.
Primele menţiuni despre Sfânta Meteora - mărturie a lui Hristos, continuitate vie a Unicei, Sfintei, Soborniceştii şi Apostoleştii Lui Biserici, se pierd în negura vremurilor şi a tradiţiilor. Izvoarele istorice atestă existenţa unei prime comunităţi ascetice în scorburile stâncilor bătute de vânturi şi ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea.
În preajma secolului al XIV-lea, cuviosul Atanasie Meteoritul întemeiază pe cea mai mare stâncă a pădurii de piatră, prima chinovie monastică, Marele Platihitho sau Marele Meteor şi-i stabileşte tipicul. De atunci, 24 de mănăstiri, alături de cele mai înainte existente, foarte multe mici mănăstiri, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice, iau fiinţă sau se refac şi înfloresc spre slava lui Dumnezeu. Secolul al XIV-lea este considerat apogeul aşezării monastice de la Meteora.
Dintre mănăstirile existente atunci, unele sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mănăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mănăstirea Sfântul Grigorie, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mănăstirea Sfântul Modest, Mănăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă). Altele se conservă bine şi fiinţează şi în prezent constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mănăstirea Marele Meteor, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Rousanou, Mănăstirea Sfântul Ştefan şi Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas.
Meteora este în totalitate pământ sfânt, loc sfânt zidit şi păzit de Dumnezeu, pentru că aici s-a sfinţit fiecare stâncă, fiecare peşteră, fiecare piatră, pentru că o mulţime de cuvioşi ascetici şi martiri s-au rugat şi s-au îndumnezeit pe stâncile şi văile acestui loc.
Pentru mărturia ei creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 şi Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.
Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente.
Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, pelerinul care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două - trei zile. În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.
Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.
Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată. De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.
În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici. Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.
Parintele Ioanichie Balan
Pe platoul celei mai inalte dintre stincile Meteore, cu altitudinea de 613m, se afla manastirea cea mai reprezentativa din tot ansamblul, cunoscuta sub numele de Marea Meteora, cu hramul Schimbarea la Fata. Fondatorul acestei manastiri a fost Sfintul Atanasie Meteoritul, venit aici din Muntele Athos. El a intemeiat pe aceasta stinca o mica sihastrie pe care o transforma in 1344 intr-o lavra, vestita pina in zilele noastre. Tot el a inceput constructia Bisericii Schimbarea la Fata, terminata ulterior de Ioasaf si Simeon. Aceasta biserica este cea mai veche si impunatoare din tot ansamblul Meteorelor, iar fresca interioara, de mare calitate artistica, apartine scolii cretane, ajunsa la culme in secolul al XVI-lea. In secolele XVI-XVIII Manastirea numara pina la 300 de monahi si eremiti, fiind o chinovie model. Si in prezent atit biserica mare, paraclisele cit si intreaga incinta sint frumos restaurate si bine intretinute.
Pe crestetul ros de intemperii al unei stinci uriase, sta agatata cea mai mica manastire de pe Muntele Meteora, numita Sfintul Nicolae Anapafsas, adica Sfintul Nicolae Odihnitorul. Prima asezare monahala dateaza aici din secolul al XIV-lea. Adevaratul fondator a fost insa Sfintul Dionisie cel Milostiv, la inceputul secolului XVI. Fresca, de mare calitate iconografica, este lucrata in prima jumatate a secolului al XVI-lea de monahul Teofan Cretanul, un exponent de seama al Scolii Cretane de pictura. In prezent, mica manastire mai are doar citiva monahi.
Manastirea Sfintul Stefan este cea mai veche asezare monahala de pe Muntele Meteora, fiind fondata in anul 1192 de catre sihastrul Ieremia. In anul 1333, Andronic al III-lea Paleologul a renovat-o, luind-o sub protectia sa. Biserica veche cu hramul Sfintul Arhidiacon Stefan a fost construita in anul 1350, dar ulterior devenind neincapatoare, s-a mai construit o biserica mare (1798) cu hramul Sfintul Haralambie. Din anul 1961 manastirea a fost transformata in chinovie de calugarite. Muzeul manastirii adaposteste numeroase si pretioase obiecte de cult. Aici poate fi vazut un codex bizantin din anul 1404, donat de Filotei si Antonie Cantacuzino.
Deasupra unei mari stinci singuratice foarte abrupte, se inalta Manastirea Sfinta Treime. A fost fondata in anul 1438 de sihastrul Dometie. Biserica a fost zidita in anul 1476, iar fresca interioara dateaza din anul 1741.
Accesul la aceasta manastire (precum si la altele) se facea pe scara de funie sau cu plasa trasa cu un sistem de roata cu tambur si scripete.
Numele Manastirii Varlaam vine de la fondatorul ei Cuviosul Varlaam, care a sihastrit singur pe virful acestei stinci uriase in jurul anului 1350. In anul 1518 doi frati din Ianina, Nectarie si Teofan, din familie de conducatori ai Epirului, s-au calugarit aici si au zidit pe vechile ruine o mica biserica cu hramul Sfintii Trei Ierarhi. Putin mai tirziu au zidit o mareata biserica inchinata Tuturor Sfintilor. Pina acum citeva decenii se urca si la Manastirea Varlaam cu ajutorul unei plase de fringhie trasa sus cu un sistem de scripeti si roata cu tambur actionata manual. Printre documentele acestei manastiri se pastreaza si unele romanesti de danie.
Manastirea Rusanu, dupa numele fondatorului ei, se inalta pe o stinca ingusta, aflata in vecinatatea uneia dintre cele mai falnice meteore (vezi si prima imagine din pagina). Este inconjurata de abis de jur-imprejur. Un culoar de beton si un pod suspendat te duc pe crestetul stincii complet izolate, unde se afla manastirea. Prima asezare monahala dateaza din secolul al XV-lea, cind citiva sihastrii se nevoiau aici, primind hrana de jos cu funia. In anul 1545 doi calugari macedoneni, fratii Maxim si Ioasaf, au transformat mica sihastrie in manastire, zidind din piatra actuala biserica, cu hramul Schimbarea la Fata. Fresca a fost lucrata in anul 1561. Majoritatea manuscriselor si documentelor acestei manastiri sint pastrate la Biblioteca Nationala din Atena.
ASCETISM SI RUGACIUNE
Meteora este al doilea mare şi important centru monastic ortodox al Greciei, după Sfântul Munte Athos.
Uriaşii de piatră ai Sfintei Meteora se înalţă din timpuri străvechi, tăcuţi şi neclintiţi, în latura nord-vestică a Tessaliei, lângă albia râului Pinios, între crestele Koziakas şi Antichassia din munţii Pindului. Pădurea de stânci cu pereţi abrupţi şi înălţimi ameţitoare, îngerii păzitori ai oraşului Kalambaka şi ai satului Kastraki, constituie unul din cele mai impresionante fenomene ale planetei.
Pe culmile neumblate ale acestor stânci plăsmuite şi binecuvântate de Dumnezeu, îndrăzneţul şi hotărâtul ascet monah a descoperit calea spre lăcaşurile cereşti prin sfinţire şi îndumnezeire. Piscurile aflate între pământ şi cer au fost numite “Meteora”, în secolul al XIV-lea, de către cuviosul Atanasie ctitorul Mănăstirii Marele Meteor.
Primele menţiuni despre Sfânta Meteora - mărturie a lui Hristos, continuitate vie a Unicei, Sfintei, Soborniceştii şi Apostoleştii Lui Biserici, se pierd în negura vremurilor şi a tradiţiilor. Izvoarele istorice atestă existenţa unei prime comunităţi ascetice în scorburile stâncilor bătute de vânturi şi ploi ale Meteorei, la Schitul Dopionis, la sfârşitul secolului al XI-lea şi începutul secolului al XII-lea.
În preajma secolului al XIV-lea, cuviosul Atanasie Meteoritul întemeiază pe cea mai mare stâncă a pădurii de piatră, prima chinovie monastică, Marele Platihitho sau Marele Meteor şi-i stabileşte tipicul. De atunci, 24 de mănăstiri, alături de cele mai înainte existente, foarte multe mici mănăstiri, locuri ascetice, chilii, sălaşuri de rugăciune, locuri de sihăstrie, peşteri, locuri de claustrare, stâlpnicii, împrăştiate pe toate stâncile meteorice, iau fiinţă sau se refac şi înfloresc spre slava lui Dumnezeu. Secolul al XIV-lea este considerat apogeul aşezării monastice de la Meteora.
Dintre mănăstirile existente atunci, unele sunt astăzi în stare de ruină: Sfântul Duh, Sfântul Dimitrie, Sfântul Nicolae Padova, Sfântul Antonie, Sfânta Mănăstire Pantocrator, Ipsilotera, Sfântul Gheorghe Mandilas, Întâmpinarea Domnului, Mănăstirea Maicii Domnului, Schitul Doumbiani, Mănăstirea Sfântul Grigorie, Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul, Mănăstirea Sfântul Modest, Mănăstirea Caligrafilor (aflată pe cea mai înaltă stâncă). Altele se conservă bine şi fiinţează şi în prezent constituind o puternică atracţie atât pentru pelerini cât şi pentru turiştii din întreaga lume: Mănăstirea Marele Meteor, Mănăstirea Varlaam, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Rousanou, Mănăstirea Sfântul Ştefan şi Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas.
Meteora este în totalitate pământ sfânt, loc sfânt zidit şi păzit de Dumnezeu, pentru că aici s-a sfinţit fiecare stâncă, fiecare peşteră, fiecare piatră, pentru că o mulţime de cuvioşi ascetici şi martiri s-au rugat şi s-au îndumnezeit pe stâncile şi văile acestui loc.
Pentru mărturia ei creştină, istorică, arhitectonică, artistică şi geografică, Meteora este recunoscută şi ocrotită de UNESCO şi de alte organizaţii internaţionale. Prin Legea nr. 2531/11.10.1995 şi Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, teritoriul Sfintei Meteora a fost proclamat, din octombrie 1995, “loc sfânt, imuabil şi inviolabil”, ceea ce-i asigură protecţia şi-i garantează autenticitatea.
Datorită numărului mare de vizitatori, în timpul slujbelor religioase mănăstirile de la Meteora sunt închise pentru turişti. Cei care doresc să participe la slujbe trebuie să anunţe telefonic stareţul pentru a li se permite accesul în incintă. La intrare, o plăcuţă averizează pelerinul-turist asupra necesităţii unei ţinute vestimentare decente.
Având în vedere programul diferit de vizitare precum şi dificultăţile căilor de acces, pelerinul care doreşte să vadă toate sfintele aşezăminte meteorice trebuie să-şi rezerve în acest scop două - trei zile. În oraşul Kalambaka şi în satul Kastraki există multiple posibilităţi de cazare.
Oraşul Kalambaka a fost construit pe locul oraşului antic Eginio, renumit pentru rezistenţa lui eroică împotriva romanilor. Acolo unde în vechime se afla un templu al lui Apollon, se înalţă acum o biserică bizantină în care se păstrează fresce, inscripţii rare şi coloane din marmură multicoloră.
Satul Kastraki, foarte pitoresc, cu locuitori puţini, dar care-şi oferă întreaga ospitalitate pelerinilor vizitatori, este aşezarea cea mai apropiată. De aici, priveliştea spre stâncile Meteorei cu mănăstirile din cer, lasă o impresie de neuitat.
În Kalambaka şi în întreaga zonă se găseşte o mare varietate de icoane bizantine executate de călugări sau de pictori localnici. Lucrate în diverse tehnici, cu materiale diferite (argint, lemn cu foiţă de aur) icoanele care au ştampila vulturului cu două capete aplicată pe verso, au garantată calitatea lucrării şi trecerea liberă peste frontieră.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|