Despre ei, ciulinii a scris Panait Istrati, făcându-i “celebri“. Cresc… te miri unde. Nesemănaţi de nimeni. Seminţe purtate de vânt care încolţesc pe unde apucă. Dar când înfloresc au în ei ceva deosebit, o frumuseţe aparte. Priviţi ce culoare superbă … ce “geometrie“…
De câteva zile, toamna îşi face simţită prezenţa într-un mod ceva mai friguros, parcă atenţionându-ne că nu trebuie să ne încredem în razele soarelui de peste zi. Dimineţile sunt tot mai reci, ceţoase, umede, iar bruma şi-a făcut deja simţită prezenţa-i zgribulită. În timpul zile, soarele ne dăruieşte puţină căldură, pentru ca seara să vină tot cu răcoare. Durata zilei s-a scurtat, noaptea e tot mai lungă. E toamna, dar parcă deja simţim adierea iernii care se apropie încet, încet. Căldura fierbinte a verii, vacanţele frumoase, plimbările prelungite… sunt deja amintiri….
A plouat peste toată ţara. O ploaie rece de toamna s-a aşternut şi peste întinsul Bărăgan. Pământul însetat a primit cu nesaţ această binecuvântare a Cerului. Picăturile de ploaie au mângâiat fiecare fir de iarbă, fiecare frunză, fiecare floare