Icoana Făcătoare de Minuni
Cert este că, astăzi, se distinge în mod deosebit prin densitatea sa picturală şi prin atmosfera gravă pe care o degajă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul, pictată în 1938 de catre preotul Octavian Zmău şi donată schitului de ieromonahul Iov Mazilu, egumenul acestui schit. Această icoană a fost ferecată ulterior în argint de meşterul Ion Contfas din Târgu Neamţ. Coroanele sunt din aur, decorate cu pietre preţioase, rubine, safire şi smaralde, donate de familia Constantin, Roxana şi Elena Amarinei din Piatra Neamţ. Icoana este izvorâtoare de mir şi făcătoare de minuni. A apărut şi o nouă biserică cu hramul "Acoperământul Maicii Domnului", pardosită cu marmură de Ruşchiţa, prelucrată în atelierele de la Holboca - Iaşi. Pictura bisericii, în plină desfăşurare, în tehnica "al fresco" a fost începută de maestrul Vasile Buzuloiu din Bucureşti, fiind continuată de ucenicul sau, Vasile Gheorghiţă. Edificiul este înalt, zvelt, lansat cu supleţe în spaţiu, dar temeinic aşezat pe sol. Plasată în vârful Dealului Mare, biserica domină priveliştea şi se asamblează perfect cu peisajul din jur. Demisolul bisericii serveşte ca paraclis, fiind pus sub protecţia Sfântului Ierarh Nicolae, praznic celebrat în ziua de 6 decembrie a fiecărui an. În ansamblul monahal de la Mănăstirea Hadâmbu, marele edificiu al arhondaricului, proiectat de arhitectul Bogdan Negoiţă, se distinge prin proporţiile sale monumentale, prin aspectul său palatinal. Acoperişurile clădirilor au fost lucrate de meşteri din Oglinzi - Neamţ, iar învelitorile clădirilor, din tablă de cupru, au fost executate de iscusitul meşter Ion Lică şi de ucenicii săi din Târgu Neamţ.
Ospeţie moldovenească pentru 500 de pelerini
Graţie proporţiilor marelui arhondaric, mănăstirea dispune de generoase locuri de cazare, având posibilitatea să adapostească şi să omenească, potrivit îndatinatelor legi nescrise ale ospeţiei moldoveneşti, până la cinci sute de pelerini, ceea ce se întâmplă adeseori, mai cu seamă în sezonul estival. În iarna anului 2003, în ziua de 22 ianuarie, la mănăstire a izbucnit un năprasnic incendiu, care a potopit una din casele monahale. În acest incendiu şi-a găsit sfârşitul tânărul Nicuşor Leuca, de 17 ani, originar din Vicovu de Sus - Suceava, care de copil frecventa mănăstirea, aşa după cum a comunicat un bun cunoscător al locurilor, scriitorul Claudiu Paradais, unde, de câte ori venea îşi îndeplinea, cu mare conştiinciozitate, ascultarea de paracliser, năzuind să devină el însuşi monah aici. Toată casa s-a transformat în scrum, inclusiv obiectele bisericeşti adăpostite, cu excepţia Icoanei Maicii Domnului, Făcătoare de Minuni. Această tulburătoare experienţă umană este exprimată îndeobşte în Jertfa Zidirii, valabilă la români şi în Balada Meşterului Manole, dar şi în legenda întemeierii Mănăstirii Putna. Lucrările de restaurare, construire şi reconstruire din ultimii 8 ani asigură Sfintei Mănăstiri dăinuire, dar toate acestea s-au realizat, pe de o parte, datorită evlaviei credincioşilor, care în ceasurile de cumpănă au alergat la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, icoane care merită să fie trecute în catalogul icoanelor făcătoare de minuni din decursul istoriei, iar pe de altă parte, datorită seriozităţii şi cuminţeniei părinţilor şi fraţilor din această mănăstire care şi-au dedicat viaţa slujirii lui Dumnezeu şi oamenilor.