Cu milioane de ani in urma, eruptiile vulcanice au reprezentat primul fenomen care avea sa fie piatra de temelie a ceea ce inseamna Capadocia azi. De-a lungul timpului, trei vulcani mari din zona au raspandit tone de materiale in toata regiunea. Primele eruptii au lasat in urma o roca mai moale, numita tuf, dupa care a venit randul naturii sa joace rolul artistului. Ploaia, vantul si nisipul au inceput sa erodeze, creand platourile imense, vaile, defileurile si hornurile care impanzesc zona. Roca moale de tuf, rezultata in urma activitatilor vulcanice, a “albit” regiunea timp de 10 milioane de ani, in vreme ce stratul superior de bazalt oferea protectie necesara adaposturilor. In urmatoarele mii de ani, oamenii au fost ocupati cu saparea rocii moi, pentru a crea o vasta metropola subterana. Capadocienii au inceput cu locuinte simple, insa in timp arta lor s-a perfectionat, ceea ce a dus la crearea unor vaste labirinte subterane, a oraselor si a fortaretelor menite sa le asigure linistea. Unele orase puteau adaposti pana la 20.000 de oameni, ceea ce s-a si intamplat timp de 25 de secole, pana in anii 1300 d Hr.. Peste 260 de kilometri patrati au fost ocupati de constructiile care au protejat locuitorii impotriva ofensivelor inamice.
Chiar daca aspectul sau de la suprafata incita in continuare interesul turistilor, autenticul spirit al Capadociei este ingropat in adancuri. Sutele de orase subterane si fortarete sapate in munti sunt conectate pentru a crea una dintre cele mai masive retele terestre din lume. In urma cu 3.500 de ani, aceste locuinte sapate in stanca asigurau supravietuirea locuitorilor in timpuri grele, in care orase intregi erau sterse pe fata Pamantului. Istoria sangeroasa a zonei aflata la congruenta unor rute comerciale importante, care legau marile imperii ale lumii, China, India, Egipt, Grecia si Roma, ne ofera motivul pentru care bastinasii au preferat sa isi construiasca locuintele in subteran, mai degraba decat la suprafata. Pe scurt, cine controla Capadocia controla cele mai importante rute comerciale si avea promisa o parte din toate avutiile care luau calea exportului. Romanii, persii si mongolii au purtat batalii sangeroase pentru a controla acest nod. Presiunile externe cumulate cu luptele interne au rezultat un loc care cu greu se putea numi “acasa”. Populatia locala era depasita din punct de vedere numeric si din punct de vedere al inarmarii. Singura solutie viabila care le asigura supravietuirea era ascunderea in dedesubturile Pamantului si pastrarea stricta a acestui secret.
Dupa venirea vremurilor pasnice, utilitatea acestor ascunzatori a inceput sa se diminueze, ducand la o inevitabila iesire la lumina a localnicilor. In secolul XIV, un numar mare de orase erau deja uitate. Abandonarea continua, dar sigura, a facut ca in curand praful sa se aseze nu numai pe orase, ci si pe memoria oamenilor. Abia in anii ‘60 ai secolului XX, localnicii au inceput sa exploreze tunelele ingropate sub povara timpului. Dupa sase secole de tacere, doar zvonurile despre asezarile subterane reusisera sa supravietuiasca, insa nici unul dintre exploratorii amatori nu isi putea imagina cat de vaste erau aceste locuri in realitate. Dupa ce primul pas a fost facut, a venit randul expertilor sa inceapa lucrarile de cercetare. Peste 200 de orase au fost descoperite intacte dedesubtul Capadociei, insa cercetatorii sunt convinsi ca mai sunt inca foarte multe care asteapta sa fie descoperite.